ICCJ. Decizia nr. 2028/2011. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2028/2011

Dosar nr. 7077/108/2010

Şedinţa publică din 17 mai 2011

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 26 octombrie 2010 din Dosarul nr. 45D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad, a fost trimis în judecată inculpatul B.S.C., solicitându-se condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 şi de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 88 C. pen., cu aplicarea art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.

În esenţă, s-a reţinut în sarcina inculpatului că, în cursul anului 2009, prin înşelăciune (promisiuni de căsătorie), iar ulterior şi prin ameninţări şi violenţe, inculpatul B.S.C. a recrutat-o pe martora C.E., a cazat-o şi exploatat-o sexual, atât pe plan intern (localităţi din judeţul Prahova), cât şi pe plan extern (localitatea Ferrara din Italia), obţinând importante foloase materiale de pe urma acestei activităţi.

Din declaraţia martorei C. s-a reţinut că inculpatul a dobândit următoarele foloase: 7.000 RON şi 2.500 euro.

La începutul lunii iulie 2010, în mun. Arad, prin înşelăciune (promisiuni de căsătorie), inculpatul B.S.C. a recrutat-o pe partea vătămată M.D.C. (minoră în vârstă de 17 ani), pe care ulterior a transportat-o, cazat-o şi exploatat-o sexual, atât pe plan intern (localităţile Sinaia şi Câmpina din judeţul Prahova) cât şi pe plan extern (localitatea Ferrara din Italia), obţinând importante foloase materiale, într-un timp relativ scurt, de pe urma acestei activităţi.

Din declaraţia părţii vătămate M.D.C., s-a reţinut că după o scurtă perioadă de timp în care a avut o relaţie de prietenie cu inculpatul, a fost exploatată sexual şi obligată să se prostitueze pentru inculpat, care a devenit "peştele" ei. Banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, atât în ţară, cât şi în Italia, a fost nevoită să-i dea inculpatului.

Prin Sentinţa penală nr. 349 din 29 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 7077/108/2010, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul B.S.C., prin apărător ales, din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. şi din art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul B.S.C., la 10 ani închisoare, pentru trafic de minori.

În baza aceluiaşi articol, raportat la art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepţia dreptului de a alege) şi lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 5 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, că a fost condamnat inculpatul de mai sus la 5 ani închisoare, pentru trafic de persoane.

În baza aceluiaşi articol, raportat la art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepţia dreptului de a alege) şi lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare pe care inculpatul urmează să o execute.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., ca pedeapsă complementară, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepţia dreptului de a alege) şi lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 5 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege şi lit. e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 4 octombrie 2010, până la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, în favoarea statului, a sumelor de 7.000 RON şi 2.500 euro.

În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea vătămată M.D.C. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 euro daune morale, fiind respinse restul pretenţiilor.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Arad a reţinut următoarele:

I. Inculpatul B.S.C., s-a cunoscut cu numita C.E. (audiată în calitate de martor în faza de urmărire penală) în urmă cu aproximativ 4 ani, în loc. Chişineu Criş, jud. Arad. Inculpatul i-a ascuns acesteia faptul că este căsătorit şi că are 2 copii, şi între ei s-a stabilit o relaţie de prietenie. În momentul în care a aflat că inculpatul este căsătorit, ea o dorit să rupă relaţia, însă acesta i-a prezentat nişte acte, spunând că este divorţat, inducând-o astfel în eroare, întrucât C.E. era analfabetă.

Ulterior, o perioadă de 2 ani, au locuit împreună la Câmpina, în chirie, în această perioadă numita C.E. rămânând însărcinată. Ea a născut, dar copilul nu a fost recunoscut de inculpat, motivând că şi-a pierdut cartea de identitate.

Prin promisiuni, martora a fost convinsă să se întoarcă la inculpat, împreună cu copilul, ajungând la un moment dat, din lipsa banilor, să doarmă în parc, deoarece nu au mai avut de lucru.

Fiind în această situaţie, la insistenţele inculpatului, martora a fost convinsă să facă prostituţie, la început doar pentru 3 zile, apoi când inculpatul a văzut că martora aduce bani mulţi, nu a mai lăsat-o pe martoră să renunţe la prostituţie.

În această perioadă, a declarat martora, inculpatul i-a aplicat bătăi groaznice, a dus copilul la mama sa, i-a impus tarife pentru practicarea prostituţiei, iar la un moment dat a trimis-o în Italia pentru a face bani, motivaţia inculpatului fiind de a face o casă pentru martoră şi pentru copilul lor. Martora a mai arătat că s-a prostituat în Italia în localitatea Ferrara, banii rezultaţi din practicarea prostituţiei fiind trimişi în totalitate inculpatului, prin serviciul W.U. La un moment dat, martora a auzit că inculpatul şi-a găsit o nouă fată şi i-a cerut acestuia să-i dea copilul şi să nu mai aibă de-a face cu el, s-a întors în România, unde, inculpatul B. a încercat să o convingă să accepte relaţia lui cu fata cea nouă (partea vătămată M.D.C.), altfel îi va duce copilul departe şi nu îl va mai vedea niciodată.

În Sinaia, s-au cazat toţi trei la acelaşi hotel, aici martora aflând, de la partea vătămată, că aceasta vrea să facă nuntă cu inculpatul B. S. şi pentru asta trebuie să adune bani, inculpatul spunându-i că trebuie să se prostitueze şi să obţină astfel bani pentru un buletin nou şi pentru a se căsători, iar martorei, inculpatul spunându-i să facă acelaşi lucru pentru a-şi întreţine copilul.

Timp de trei săptămâni cele două fete s-au prostituat în zona Sinaia, banii obţinuţi de către acestea fiind luaţi în totalitate de inculpat.

Dorind să scape din această situaţie martora a încercat să fugă, dar inculpatul a fost anunţat de către partea vătămată M.D. despre intenţiile sale, acesta venind şi lovind martora în cap, cu telecomanda casetofonului din maşină, adresându-i cuvinte jignitoare şi reproşuri că D. face mai mulţi bani şi ea nu.

Numita C.E. a arătat că inculpatul i-a cerut părţii vătămate M.D.C. să plece împreună cu ea în Italia, asigurând-o că totul va fi bine, descriind modul în care ar trăi acolo, localitatea unde vor practica prostituţia - Ferrara, taxa de protecţie pe stradă, pe care trebuiau să o dea unui anume I.

Inculpatul le-a condus pe amândouă la autocar, avertizându-le să nu-i facă probleme şi să-i trimită banii.

Cele două fete au ajuns în Italia, în localitatea Ferrara, unde timp de trei zile au ieşit pe şosea, practicând prostituţia şi plătind după fiecare zi câte 130 euro fiecare - taxa de protecţie.

C.E. nu a trimis inculpatului banii obţinuţi, deoarece după trei zile a fugit şi s-a ascuns, timp de o lună, într-un sat din apropiere. Între timp, l-a sunat pe inculpat pentru a afla ce mai face copilul, inculpatul încercând să o convingă să se întoarcă la el, ademenind-o că va trece copilul pe numele lui, după care o va lăsa să-şi trăiască viaţa.

Tribunalul a apreciat că starea de fapt reţinută mai sus este susţinută de declaraţiile martorilor T.I. şi G.A. şi de declaraţia părţii vătămate M.D.C..

Astfel, s-a reţinut că martorii T.I. şi G.A. declară constant, atât la urmărire penală, cât şi în faţa instanţei că inculpatul a locuit o perioadă în localitatea Chişineu Criş împreună cu C.E., precum şi faptul că inculpatul s-a lăudat în faţa martorului G.A. că intenţionează să o ducă pe partea vătămată M.D.C. în Italia, unde se afla şi C.E..

Martorul G.A. a declarat că, din auzite, ştia că C.E. practica prostituţia, însă nu ştia dacă inculpatul a trimis-o sau nu în Italia.

De asemenea, din declaraţia părţii vătămate M.D.C., dată la urmărire penală, s-a reţinut că inculpatul a vorbit de mai multe ori la telefon, noaptea, cu C.E., că inculpatul se enerva şi o înjura mereu, spunând că "s-a şmecherit".

În cadrul acţiunii de prindere în flagrant, inculpatul se afla în Chişineu Criş, împreună cu copilul minor al martorei, în vârstă de 3 ani, despre care a recunoscut că este al lui, găsindu-se şi certificatul de naştere original al copilului.

Tribunalul Arad a reţinut că din procesul- verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de 28 septembrie 2010, convorbire ce a avut loc între partea vătămată M.D.C. şi inculpat, referindu-se la C.E., rezultă că inculpatul confirmă agresiunile pe care le-a exercitat asupra martorei C.E., bătăile aplicate acesteia şi modul în care a exploatat-o pentru a obţine bani din activitatea de prostituţie, desfăşurată atât în România, cât şi în Italia (dosar urmărire penală).

S-a constatat că C.E. a fost audiată în calitate de martor la urmărire penală, aceasta nu a fost audiată în faza judecăţii, întrucât, în baza art. 329 C. proc. pen., procurorul a renunţat la audierea acesteia.

De asemenea, întrucât inculpatul nu a insistat în audierea martorei C.E., prima instanţă a renunţat la acest martor.

Cu toate acestea, Tribunalul Arad nu a putut face abstracţie de declaraţia dată de martoră, cu atât mai mult cu cât s-a apreciat că şi celelalte probe administrate confirmă vinovăţia inculpatului, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Prima instanţă a mai reţinut că la începutul lunii iulie 2010, partea vătămată M.D.C., l-a cunoscut pe inculpatul B.S.C., în Arad. A ieşit cu acesta în oraş, trei zile la rând, prima dată la M.D., a doua seară, la un restaurant din spatele teatrului iar a treia zi, s-au dus la motelul R. din cartierul Grădişte din Arad, cu pretextul că inculpatul vrea să facă duş, însă de fapt a dorit şi a făcut sex cu victima.

În toată această perioadă, victima a avut încredere în el deoarece vorbea frumos, i-a cunoscut şi pe părinţii victimei şi s-a comportat foarte frumos şi cu ei, a ieşit împreună cu victima şi mama acesteia în oraş, partea vătămată având tot mai multă încredere în el, inculpatul spunându-i că o iubeşte şi că doreşte să o ia de soţie. Inculpatul a spus că se va muta în Arad în chirie, pentru a fi lângă victimă, că aceasta se va muta cu el şi că o va ajuta să termine şcoala.

În continuare, în cursul lunii iulie 2010 a mers cu el la Chişineu Criş în vizită la prieteni de-a lui.

Aici, într-o seară când veneau de la discotecă, ea, inculpatul şi doi prieteni de-ai lui pe nume N. şi F. (martorii G.F.S. şi T.I.) au mers pe malul Crişului, unde inculpatul i-a spus părţii vătămate că trebuie să-i facă plăcerea de a face sex cu el şi cu prietenii lui. Iniţial, aceasta a refuzat, dar apoi a cedat insistenţelor şi presiunilor lui (el spunându-i că asta e plăcerea lui de a o vedea cum face sex cu alţii) şi a făcut sex cu cei doi prieteni de-ai săi, acolo, pe malul Crişului. Deoarece victima l-a refuzat pe inculpat, acesta s-a enervat, a certat-o şi i-a spus că o va duce înapoi în Arad, că l-a făcut de râs faţă de prieteni. În următoarele zile, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să facă sex cu un alt prieten de-a lui din Chişineu Criş, pe nume A. (martorul G.A.), tot pe malul Crişului.

În această perioadă, noaptea, când era cu victima, vorbea la telefon cu o femeie, inculpatul motivându-i aceste convorbiri telefonice prin faptul că femeia, pe nume C.E., zisă şi P., este cea care "produce" pentru el în Italia. Inculpatul vorbea foarte urât cu ea şi se certau tot timpul.

Inculpatul, care era de loc din Sinaia, a convins-o pe M.D. să meargă la Sinaia în vizită. Victima a cerut voie mamei sale, aceasta a fost de acord şi în cursul lunii iulie 2010 a plecat la Sinaia cu autoturismul marca O., condusă de inculpat, acesta spunându-i că este maşina lui şi are carnet de conducere.

La început au vizitat oraşul împreună cu inculpatul şi i-a cunoscut prietenii.

Aici inculpatul i-a spus că nu-i place oraşul Arad şi victima ar trebui să se mute în Sinaia şi să termine şcoala acolo, totodată spunându-i că vor sta la el acasă, după care victima a stat cu inculpatul numai prin moteluri, el motivând că nu o duce acasă să-i cunoască părinţii, întrucât nu se înţelege cu aceştia.

Tot în acest timp, inculpatul a încercat să o convingă să se prostitueze, pentru a face rost de bani pentru ei, ea nu a fost de acord cu acest lucru, dar, datorită presiunilor psihice la care a fost supusă, într-o seară după ce au plecat de la un restaurant împreună cu el şi cu un prieten de-a lui, poreclit P., a făcut sex cu acesta, ulterior şi cu inculpatul.

Inculpatul i-a spus că nu prea mai au bani, că P. (fata din Italia) nu prea mai produce şi îl şmechereşte şi că partea vătămată va trebui să contribuie şi ea cu bani, că ar fi bine să facă sex pe bani şi să nu mai facă gratis.

Din acel moment, chiar de a doua zi, inculpatul a dus-o pe partea vătămată M.D.C. cu maşina sa, dimineaţa, în zona Izvorul Rece, unde a postat-o pentru a acosta clienţi şi a întreţine relaţii sexuale contra cost.

Victima vorbea la telefon, tot timpul, cu inculpatul, îi spunea câţi bani a făcut şi tot ce se întâmpla acolo, acesta îi aducea mâncare în timpul zilei, iar seara venea după ea cu maşina şi mergeau să mănânce la restaurant.

Acolo, în zona Izvorul Rece mai erau şi alte fete scoase la prostituţie, dar care nu erau ale lui, ci ale unor prieteni de-ai săi şi pe care le exploatau sexual.

Inculpatul ştia tot timpul câţi bani făcea din practicarea prostituţiei, uneori venea în timpul zilei după bani, dar de cele mai multe ori îi dădea seara banii, la plecare, în maşină.

Victima a arătat că a practicat prostituţia la Sinaia circa o săptămână din data de 25 iulie 2010, fiind într-o zi de duminică.

Inculpatul a instruit-o cum să procedeze în situaţia în care va fi găsită de organele de poliţie, respectiv faptul că este prostituată din Arad (mama fiind şi ea prostituată în Italia) şi că a trebuit să plece de pe "teritoriul" din Arad întrucât celelalte prostituate nu încăpeau de ea, a venit singură în Sinaia (în sensul că nu are "peşte"), că a venit cu un tir până la Sinaia ştiind că aici se fac bani şi că banii pe care-i obţinea îi trimite tatălui său prin bancă ca să-i păstreze şi să poată continua şcoala. În această perioadă, victima fiind "pe traseu" a fost găsită de organele de poliţie, a fost dusă la secţie, poliţiştii întocmind proces verbal, a dat declaraţie şi i-au dat amendă, confiscându-i şi suma de 200 RON obţinută în acea zi). Victima l-a sunat pe inculpat, iar acesta i-a vorbit urât, întrebând-o de ce a stat atâta la poliţie, cerându-i să plece la Arad. După circa 10 minute, inculpatul a venit după ea, a dus-o la un restaurant şi apoi a venit însoţit de un avocat care a stat de vorbă cu victima, l-a liniştit pe inculpat, spunându-i că este în regulă şi nu l-a reclamat la poliţie.

Partea vătămată a arătat că, ulterior, din data de 25 iulie 2010 şi până în data de 2 august 2010, când a venit la Arad, zilnic a fost pe traseu şi tot zilnic a fost luată de organele de poliţie, de fiecare dată îi aplicau contravenţia, după care ea se întorcea pe traseu.

În această perioadă, din câte s-a reţinut, a obţinut din practicarea prostituţiei la Sinaia, 3.000 RON, bani ce i-au revenit inculpatului.

Inculpatul i-a impus o regulă, respectiv să nu întreţină relaţii sexuale cu un client mai mult de 10 minute, după care ea era obligată să se întoarcă la locul unde acosta clienţii. În fiecare seară inculpatul o certa, îi adresa înjurături şi cuvinte jignitoare, reproşându-i că este proastă şi nu ştie să se descurce cu poliţiştii să scape mai repede de ei. Totodată inculpatul i-a impus un tarif, pe care să îl practice atunci când întreţine relaţii sexuale cu clienţii, respectiv relaţii normale - 50 RON, orale - 30 RON şi anale - 100 RON. În tot timpul zilei când ea era la şosea, inculpatul stătea în apropiere, o supraveghea periodic, venea şi-i lua toţi banii pe care-i obţinea în urma relaţiilor, avea un comportament agresiv verbal, jignind-o într-una şi-i reproşa că ea face sex din plăcere şi nu pentru a obţine bani, lucru care nu este adevărat. Inculpatul i-a spus că la data când partea vătămată va împlini vârsta de 18 ani, aceasta va pleca în Italia, unde va "produce" pentru el.

După ce a împlinit vârsta de 18 ani, respectiv pe la începutul lunii august, inculpatul i-a făcut buletinul, dar a trebuit să aştepte până în data de 17 august 2010, când i-a fost eliberată cartea de identitate. În această perioadă, din Italia a venit C.E., care a produs pentru inculpat în Italia şi România, relaţia dintre B. S. şi partea vătămată M.D. devenind şi mai tensionată, inculpatul ducându-le pe amândouă în zona Izvorul Rece şi obligându-le la practicarea prostituţiei.

S-a mai reţinut că victima a arătat că, în data de 23 august 2010, într-o zi de luni, B. S. le-a îmbarcat pe cele două fete în autocarul firmei A., la Ploieşti, cu direcţia Italia, dând totodată avertismente victimei să o asculte pe numita C.E., altfel va lua bătaie de la aceasta.

Împreună cu martora C.E., partea vătămată arată că a ajuns la Ferrara - Italia, s-au cazat la un hotel unde mai erau şi alte fete care se prostituau pentru un ţigan pe nume "I.", care era prieten foarte bun cu S., E. a dus-o la un sens giratoriu din Ferrara unde a acostat clienţi şi a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu aceştia.

S-a mai reţinut că taxa de stradă care trebuia plătită lui I., era de 130 de euro, pentru fiecare fată, I. asigurând astfel protecţia lor, iar inculpatul ţinea legătura cu E., ameninţându-le cu bătaia, dacă fetele nu îi trimit bani, spunând că el poate trimite oricând bărbaţi, care să vină să le bată dacă nu primeşte bani. Victima arată că banii erau puşi pe numele lui E., pentru a-i primi inculpatul în România. Zilnic partea vătămată obţinea de la clienţi, în urma relaţiilor sexuale, sume cuprinse între 300 - 400 euro, toţi banii erau trimişi inculpatului, după ce dădeau cei 130 de euro taxă lui I., părţii vătămate rămânându-i suma de 40 de euro pentru mâncare şi cheltuieli. Victima arată că după 4 zile, într-o sâmbătă, E. a dispărut de pe stradă, ea mergând singură la şosea, iar în data de 30 august 2010 inculpatul a venit la Ferrara.

În zilele de 30 august (luni), 31 august (marţi spre miercuri, 1 septembrie 2010 până la orele 03.00) partea vătămată a fost "pe traseu", iar apoi, în acea noapte, profitând de faptul că se afla singură în stradă, s-a întors la hotel, şi-a făcut bagajul şi a plecat la gară, luând trenul de la Ferarra până la Bologna (la orele 05.21), de unde a luat autocarul A. şi s-a întors în Arad, totodată închizându-şi şi telefonul.

După calculele părţii vătămate, aceasta a obţinut în Italia circa 3.000 euro, din care efectiv au ajuns la S. circa 1.675 euro (restul fiind "taxă de stradă" - 910 euro; 280 de euro - bani rămaşi "oficial" pentru mâncare şi alte cheltuieli şi 135 euro "furaţi" de victimă).

Partea vătămată M.D.C. a arătat că nu a mai ţinut în nici un fel legătura cu inculpatul, iar în data de 25 septembrie 2010, în Arad, a fost aşteptată de acesta lângă chioşcurile de ziare aflate la intersecţia străzilor Fulgerului cu Calea Aurel Vlaicu. Dorind să scape de inculpat, victima a încercat să sune un prieten pe telefonul mobil (martorul J.C.), dar nu a mai apucat, telefonul (cu carcasă roşu cu negru pe care S. i l-a dat anterior la Sinaia) fiindu-i luat de către inculpat, iar victima reuşind să fugă.

Din acel moment, de pe acest telefon mobil, inculpatul a sunat de mai multe ori, vorbind cu partea vătămată şi cu prietenii acesteia, ameninţându-i şi de asemenea ameninţând-o pe partea vătămată că dacă nu va discuta cu el zilnic la telefon şi nu se va întâlni cu el, va veni peste ea, o va tăia cu lama pe faţă şi îi va omorî toată familia.

În data de 27 septembrie 2010, seara, partea vătămată a vorbit cu inculpatul la telefon, care i-a spus că în seara aceea va ajunge în Arad, iar a doua zi va trebui să se întâlnească cu el, asupra inculpatului găsindu-se certificatul de naştere al victimei, acesta promiţându-i că-i va da certificatul, precum şi o sumă de bani (4.000 euro) rezultaţi din exploatarea victimei.

Din data de 28 septembrie 2010 până în data de 3 octombrie 2010 a fost sunată de inculpat de mai multe ori, a vorbit cu acesta la telefon în datele de 29, 30 septembrie 2010 - 3 octombrie 2010 şi de fiecare dată a fost ameninţată cu moartea, sau că se joacă cu focul, nesocotind ce persoană violentă este el şi să nu îndrăznească să-l reclame la poliţie, că dacă el intră la puşcărie mai multe persoane rămân afară şi o vor căuta pentru a-i face rău.

În data de 3 octombrie 2010 partea vătămată a avut o discuţie telefonică cu S., care i-a spus că se află în oraşul Chişineu Criş şi că doreşte să se întâlnească cu ea, inculpatul refuzând categoric deplasarea în Arad. La orele 18.00 victima s-a deplasat către Chişineu Criş din jud. Arad, inculpatul stabilind ca loc de întâlnire motelul O. din loc. Nădab, victima dorind ca întâlnirea să aibă loc în restaurantul motelului, inculpatul stabilind ca loc de întâlnire piscina motelului. Acolo i-a spus să-l urmeze, altfel o va călca în picioare, au intrat în camera de motel unde partea vătămată a fost interogată de inculpat cu cine a venit şi ce a vorbit încercând mereu să se apropie de ea, victima i-a cerut certificatul de naştere, moment în care au intrat organele de poliţie.

Tribunalul Arad a constatat că afirmaţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor S.M., T.I., G.F., G.A., O.M., C.B., K.N.A., N.E., toţi audiaţi şi în faţa instanţei.

Astfel, s-a reţinut că martorul T.I. a declarat că îl cunoaşte pe inculpatul B. S. de circa 2 ani, lucrând împreună cu acesta la montajul de stâlpi de înaltă tensiune în zona Nădab - Criş, jud. Arad. Inculpatul locuia în Chişineu Criş împreună cu martora C.E.. Ulterior, inculpatul şi martorul au mai ţinut legătura, iar pe la începutul lunii iulie 2010, în Chişineu Criş, martorul l-a întâlnit pe inculpat, care era însoţit de partea vătămată M.D.C. şi cu care a venit la martor acasă. Ulterior, pe la mijlocul lunii iulie 2010, împreună cu un alt prieten (martorul G.F.), cu inculpatul şi partea vătămată au plecat la o discotecă din localitatea Apateu, cu maşina inculpatului. Aici au consumat băuturi alcoolice, iar la un moment dat inculpatul B. S. s-a enervat pe partea vătămată M.D.C. şi a hotărât să plece toţi patru înapoi. Pe maşină inculpatul a început să vorbească urât cu partea vătămată M.D. înjurând-o, reproşându-i ceva legat cu ce s-a întâmplat în discotecă, iar la un moment dat, pe un ton autoritar, i-a spus D. "ce ţi-a trebuit să te f.ţi, hai că te facem noi trei", la care D. a refuzat. În final, fără ca martorul să cunoască motivul dar după părerea lui, de frică, partea vătămată a acceptat să facă sex cu toţi trei, dar pe rând cu fiecare.

Astfel, în localitatea Chişineu Criş, pe malul Crişului, inculpatul a oprit maşina, a scos o pătură şi i-a spus martorului G.F. că el este primul care va face sex cu partea vătămată, în tot acest timp inculpatul uitându-se la ei, după care a urmat martorul T.I..

La circa o săptămână, martorul s-a întâlnit din nou cu inculpatul B. S. şi stând de vorbă, acesta i-a spus că vrea să o ducă pe D. în Italia, să o pună să se prostitueze pentru el să facă bani. I-a mai spus că a făcut acest lucru cu ea în Prahova, dar nu a dat detalii. A mai spus că o va duce pe D. în Italia după data de 2 august 2010, dată la care D., după spusele lui, va împlini 18 ani.

S-a constatat că martorul G.F.S. a confirmat cele spuse de martorul T.I., faptul că ştia de la inculpatul B. S. că partea vătămată M.D.C. este prietena sa, pentru acest motiv el nedorind să facă sex cu ea în seara când au venit de la discotecă, inculpatul insistând însă, că inculpatul a avut în maşină un comportament agresiv înjurând-o şi scuipând-o pe partea vătămată M.D., iar după terminarea actului sexual dintre aceasta şi martor i-a reproşat că a făcut doar sex normal şi ar fi trebuit să facă şi sex oral. A mai arătat că inculpatul nu a pretins nici un ban pentru actul sexual consumat pe malul Crişului.

Martorul G.A. a arătat că l-a cunoscut pe inculpat în urmă cu circa 2 ani, fiind colegi la serviciu şi nu a mai ţinut legătura cu acesta până pe la mijlocul lunii iulie 2010 când inculpatul a venit la Chişineu Criş însoţit de o domnişoară din Arad pe nume D. (martorul recunoscând-o după fotografii pe partea vătămată M.D.C.).

A mai arătat că, în seara când s-au dus toţi la discotecă, el s-a întors în localitatea Chişineu Criş cu o altă maşină, iar mai târziu, după circa două ore, a fost căutat de inculpatul B. S. şi a plecat împreună cu acesta şi cu partea vătămată, cu autoturismul inculpatului spre malul Crişului Alb, într-o zonă nelocuită, unde inculpatul i-a cerut martorului să facă sex cu D.. Martorul arată că nu a cunoscut faptul că victima era minoră, el ştiind de la inculpat că acesta intenţionează să o ducă în Italia unde se mai afla şi martora C.E. (pe care martorul o cunoştea anterior, fiind de loc din Chişineu Criş şi despre care ştia că se prostituează în Italia). Martorul a mai arătat că a făcut sex cu victima pentru a nu se face de râs în faţa prietenilor, că nu a plătit nici un ban pentru actul sexual, dar de multe ori i-a dat inculpatului bani sau mâncare şi de aceea crede că inculpatul s-a simţit dator faţă de martor, motiv pentru care i-a dat prietena să facă sex cu ea.

Din declaraţia martorului O.M. R. prima instanţă a reţinut că acesta o cunoaşte pe victimă de circa 3 ani, fiind prieteni. În data de 25 septembrie 2010, după ce partea vătămată M.D.C. a fost acostată de inculpatul B.S.C., aceasta i-a povestit relaţia pe care a avut-o cu inculpatul, faptul că a indus-o în eroare promiţându-i că o va lua de soţie, a dus-o la Sinaia şi în Italia unde a obligat-o să se prostitueze luându-i toţi banii. Ulterior a fost sunat pe telefonul său de către o persoană de sex masculin (care l-a sunat de pe numărul D., cel pe care-l avea în ziua în care inculpatul i-a luat telefonul) care l-a întrebat fără să se prezinte cine este prietenul D., după care bărbatul a continuat că el oricum nu a terminat cu D. şi în viitor o să o urmărească, iar unde o să o prindă o să-i taie faţa cu lama. Martorul a arătat că şi-a dat seama că este acel S. despre care-i povestise partea vătămată, i-a propus inculpatului să se întâlnească, acesta a fost de acord cu precizarea ca nu cumva martorul să îndrăznească să vină cu politia şi mascaţii, caz în care va veni peste el şi familia lui şi îi va omorî pe toţi. Martorul a mai arătat că, la insistenţele părţii vătămate, care i-a spus că inculpatul este un om periculos, nu s-a mai dus la întâlnire.

De asemenea, s-a reţinut că martorii C.B. Dumitru, J.C., K.N.A. şi N.E. au confirmat şi ei declaraţia părţii vătămate M.D.C., arătând, în esenţă, că după cele întâmplate în data de 25 septembrie 2010, când victima a fost acostată de inculpat, ei fiind prieteni cu aceasta din copilărie au dorit să o ajute.

Martorii au mai arătat că au fost de faţă când partea vătămată l-a sunat pe inculpatul B.S.C., iar din discuţiile purtate între cei doi, pe care martorii le-au auzit, întrucât M.D. a lăsat telefonul pe speaker, au aflat chiar de la S. că este peşte şi că a dus-o pe D. în Italia unde el a obligat-o să se prostitueze. Pe telefon, inculpatul îi reproşa D. că a fugit cu banii lui, aceasta i-a spus că ea plătit taxa către prietenul lui, un anume I., iar cu restul de bani pe care îi obţinuse de la clienţii cu care a întreţinut relaţii sexuale în acea zi, a reuşit să îşi plătească drumul până în România, inculpatul i-a mai spus pe telefonul D., "tu ştii cu ce mă ocup eu şi ce oameni de legătură am în Italia şi îţi pot face rău oricând", subliniind de mai multe ori la telefon că ea este obligată să ţină legătura zilnic cu el sau să se întâlnească faţă în faţă, dând detalii despre adresa unde locuieşte partea vătămată, şcoala la care învaţă, cunoştea numele actualului prieten şi i-a spus că oricând poate să vină peste ei dacă victima nu va ţine legătura cu el.

În data de 27 septembrie 2010, într-o zi de luni, martorii C.B. şi N.E. au fost de faţă şi au ascultat încă o convorbire telefonică dintre inculpat şi partea vătămată, inculpatul spunând că intenţionează ca în data de 28 septembrie 2010, seara, să ajungă în Arad şi vrea să se întâlnească cu partea vătămată. Au mai arătat că inculpatul le-a propus şi lor o întâlnire în zona T.I., martorii neintenţionând vreodată să se ducă.

Prima instanţă a apreciat că cele de mai sus se coroborează şi cu: declaraţia dată de C.E. la urmărire penală, care a arătat modalitatea în care a fost exploatată partea vătămată M.D.C.; raportul sumar întocmit de Biroul de Investigaţii Criminale Câmpina, la data de 31 august 2010, pe numele părţii vătămate, pentru prostituţie (dosar urmărire penală); certificatul de naştere al părţii vătămate, găsit asupra inculpatului, în urma organizării flagrantului; biletul de călătorie cu destinaţia Italia (dosar urmărire penală); fotografiile făcute de inculpat celor două fete în hotelul din Sinaia (dosar urmărire penală), precum şi din convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate în cauză, dintre inculpat şi partea vătămată, din care reiese limbajul agresiv, injurios şi autoritar folosit de inculpatul B.S.C., ameninţările constante la care a fost supusă partea vătămată M.D.C., modul în care a fost exploatată, sumele de bani obţinute de către inculpat de pe urma exploatării victimei, faptul că partea vătămată a fost urmărită de inculpat ulterior, în mun. Arad.

Prin urmare, prima instanţă a apreciat că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

Astfel, s-a reţinut că potrivit art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, "constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Traficul de persoane săvârşit în una dintre următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."

Potrivit art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, "recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi".

Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.

Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2), pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2)."

Raportat la starea de fapt reţinută, s-a apreciat că fapta inculpatului, care în cursul anului 2009, prin promisiuni de căsătorie, iar ulterior prin ameninţări şi violenţe, a recrutat-o pe martora C.E., a cazat-o şi exploatat-o sexual, atât în ţară, cât şi în străinătate, obţinând importante foloase de pe urma acestei activităţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, s-a constatat că fapta inculpatului, care, în cursul lunii iulie 2009, a procedat în aceeaşi modalitate cu partea vătămată M.D.C., minoră, în vârstă de 17 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

S-a reţinut că, spre deosebire de infracţiunea de trafic de persoane (minori), în cazul infracţiunii de proxenetism (în care inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei), recrutarea şi traficul de persoane nu se face în scopul obligării la practica prostituţiei, iar proxenetismul sub forma constrângerii la prostituţie nu presupune recrutarea sau traficul de persoane în acest scop. Ori de câte ori recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei peroane s-a realizat prin constrângere, în scopul obligării la practicarea prostituţiei, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001.

Faţă de aceste considerente, prima instanţă a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpat prin apărătorul ales.

La individualizarea pedepselor, având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., Tribunalul Arad a ţinut seama de faptul că inculpatul a avut o atitudine oscilantă cu privire la săvârşirea faptelor. În primele declaraţii date, acesta nu a recunoscut faptele, ulterior, la prezentarea materialului de urmărire penală, a recunoscut şi a regretat faptele (dosar urmărire penală), pentru ca în declaraţia dată în faţa instanţei, să revină asupra ultimei declaraţii şi să nu recunoască faptele reţinute în rechizitoriu.

Totodată, s-a ţinut seama de faptul că faptele comise sunt foarte grave, gravitatea acestora fiind dată atât de importanţa valorilor sociale apărate prin textele de lege, atât pe plan juridic, economic, psihologic, cât mai ales în planul drepturilor omului.

De asemenea, s-a reţinut că gravitatea faptelor este dată şi de limitele de pedeapsă prevăzute: pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, între 5 şi 15 ani închisoare, iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din aceeaşi lege, între 10 şi 20 ani închisoare, precum şi interzicerea unor drepturi, în cazul ambelor infracţiuni.

Prin urmare, faţă de toate considerentele de mai sus, ţinând cont şi de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special.

Astfel, în baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, l-a condamnat inculpatul B.S.C. la 10 ani închisoare, pentru trafic de minori.

În baza aceluiaşi articol, raportat la art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepţia dreptului de a alege) şi lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 5 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare, pentru trafic de persoane.

În baza aceluiaşi articol, raportat la art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepţia dreptului de a alege) şi lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare pe care inculpatul urmează să o execute.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., ca pedeapsă complementară, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepţia dreptului de a alege) şi lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 5 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege şi lit. e) C. pen.

Având în vedere că din data de 4 octombrie 2010 inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv, în baza art. 88 C. pen., Tribunalul Arad a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestului preventiv.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat.

Cu privire la confiscarea specială, prevăzută de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a reţinut că procurorul a solicitat confiscarea sumei de 7000 RON şi 2.500 euro.

Din înscrisurile depuse de reprezentantul Ministerului Public la dosar (dosar instanţă), s-a constatat că în perioada 1 ianuarie 2010 - 3 octombrie 2010, inculpatul a primit de la martora C.E. diverse sume în RON sau în euro, bani trimişi din ţară şi din Italia, sume ce se ridică la 7.000 RON şi 2.500 euro.

Faţă de aceste considerente, prima instanţă, în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat, în favoarea statului, a sumelor de 7.000 RON şi 2.500 euro.

Referitor la acţiunea civilă, s-a constatat că partea vătămată M.D.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro, daune morale.

S-a reţinut că victima M.D.C. - minoră, în vârstă de 17 ani, a fost înşelată la acel moment de inculpat, care i-a promis că o va lua în căsătorie, fără să-i spună iniţial că este căsătorit şi are 2 copii sau că a stat în concubinaj cu martora C.E., cu care are un copil. Inculpatul a reuşit acest lucru foarte uşor, ţinând cont de vulnerabilitatea fetei, dată în primul rând de vârstă şi de lipsa de experienţă.

După ce i-a câştigat încrederea, inculpatul a obligat-o să se prostitueze pentru el, exploatând-o sexual în ţară şi în localitatea Ferrara din Italia.

S-a reţinut că în toată această perioadă, prin mijloacele descrise mai sus, partea vătămată a fost obligată să acţioneze împotriva voinţei sale, să suporte critici, ameninţări, violenţe.

Prin urmare, s-a apreciat că partea vătămată este îndreptăţită la daune morale, care să compenseze suferinţa la care a fost expusă. S-a considerat că acordarea sumei de 3.000 euro, este în măsură, alături de condamnarea inculpatului, să ofere satisfacţie părţii vătămate, astfel că, în baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., prima instanţă l-a obligat pe inculpat la plata acestei sume, respingând restul pretenţiilor.

Împotriva Sentinţei penale nr. 349 din 25 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 7077/108/2010 a declarat apel, în termen legal, inculpatul B.S.C., solicitând reducerea pedepsei în urma reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., respectiv lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea faptelor.

Prin Decizia penală nr. 23/A din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a admis apelul declarat de inculpatul B.S.C. împotriva Sentinţei penale nr. 349 din 25 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 7077/108/2010.

A desfiinţat sentinţa penală atacată şi rejudecând:

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, respectiv din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În temeiul art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul B.S.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de minori.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane.

În temeiul art. 33 lit. a) din C. pen. raportat la art. 34 lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului B.S.C. în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, cu executare în regim de deţinere conform art. 57 din C. pen..

A înlăturat interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., din conţinutul pedepselor complementare aplicate inculpatului.

A menţinut în rest dispoziţiile hotărârii penale atacate.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 25 noiembrie 2010 la zi.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul B.S.C., solicitând admiterea recursurilor, astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt reţinută în cauză, iar instanţa de apel, în mod just, a dat încadrarea juridică corectă a faptelor săvârşite de inculpat.

De altfel, aceste aspecte nici nu sunt contestate şi criticate, inculpatul, în ultimul cuvânt, precizând că recunoaşte şi regretă faptele săvârşite.

Ambele recursuri formulate în cauză invocă motivul de casare prev. de disp. art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. şi care vizează individualizarea pedepsei, respectiv parchetul solicită majorarea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare aplicată inculpatului, iar inculpatul solicită reducerea acestei pedepsei.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanţa de control judiciar a procedat la o justă individualizare a pedepselor, în raport de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, modalităţile şi împrejurările comiterii faptelor, aspectele care agravează sau atenuează răspunderea penală, stabilind o pedeapsă rezultantă care, prin cuantum şi modalitatea de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.

Astfel, deşi nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., instanţa de control judiciar le-a avut în vedere, la stabilirea cuantumului pedepselor, orientate la limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunile comise.

De asemenea, clemenţa instanţei s-a manifestat şi prin aceea că nu a aplicat nici un spor de pedeapsă.

Curtea apreciază ca fiind întemeiată decizia instanţei de a nu aplica prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., deoarece, pe de o parte, inculpatul nu a fost constant în recunoaşterea faptelor, iar atitudinea de regret manifestată duce la convingerea că urmăreşte mai degrabă reducerea rigorilor legii, iar lipsa antecedentelor penale este o stare de normalitate şi nu de excepţie, care ar trebui premiată.

În consecinţă, Înalta Curte constată că pedepsele de 7 ani închisoare aplicate inculpatului pentru infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 sunt stabilite corect în cauză, motiv pentru care nu se justifică nici majorarea acestora, aşa cum solicită parchetul, nici reducerea acestora aşa cum solicită inculpatul recurent.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul B.S.C. împotriva Deciziei penale nr. 23/A din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, conform dispozitivului.

Se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului şi va fi obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul B.S.C. împotriva Deciziei penale nr. 23/A din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 octombrie 2010 la 17 mai 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului până la prezentarea apărătorului ales şi suma de 150 RON reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a părţii civile M.D.C., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 mai 2011.

Procesat de GGC - CL

← ICCJ. Decizia nr. 2751/2011. Penal. înlocuirea măsurii...		ICCJ. Decizia nr. 4035/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1533/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 1840/2011. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1990/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2042/2011. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2054/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2078/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2089/2011. Penal