ICCJ. Decizia nr. 2760/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2760/2011
Dosar nr. 5987/1/2011
Şedinţa publică din 22 iulie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin încheierea din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 38147/3/2009 s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor T.G., T.G.M. şi P.J.
S-au respins cererile inculpaţilor privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, ca nefondate.
S-a reţinut în esenţă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, astfel încât măsura arestării preventive a inculpaţilor apare ca fiind legală şi temeinică, fiind dispusă cu respectarea condiţiilor prev. de art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În cauză, există indicii temeinice şi probe, în sensul prev. de art. 143 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă în sensul vinovăţiei inculpaţilor. Totodată, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura şi gravitatea faptelor ce s-au reţinut în sarcină, şi modalitatea concretă de săvârşire.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura şi gravitatea faptei reţinute în sarcina inculpatului, cât şi din modalitatea concretă de comitere a faptelor, împrejurarea în care au acţionat şi gradul de pericol social crescut ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, pericolul pentru sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulaţia a unor asemenea substanţe, urmările produse.
De asemenea se apreciază că infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor prin gravitatea deosebită şi prin reacţia publicului, tulbură nu numai ordinea publică dar şi normele mediului social ocrotit de valorile sale fundamentale, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfăşurare şi dezvoltare în interesul societăţii însăşi, creând o stare de nelinişte capabilă să justifice menţinerea arestării preventive, fiind îndeplinite astfel şi prevederile art. 5 parag. 1 lit. c) şi parag. 3 din C.E.D.O.
Totodată, s-a mai reţinut că termenul rezonabil al cercetării judecătoreşti se raportează la complexitatea cauzei şi la atingerea scopului procesului penal, apreciindu-se astfel că nu este depăşită durata rezonabilă în care va trebui să se desfăşoare cercetarea judecătorească.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii P.J.B., T.G.M. şi T.G., solicitând revocarea măsurii arestării preventive.
Recursurile sunt nefondate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpaţii sunt cercetaţi şi în primă instanţă condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în legătură cu introducerea în ţară a unei cantităţi de 200 kg. cocaină, disimulată în încărcătura legală a unui container descoperit în portul Constanţa la data de 11 mai 2009, marfă ce avea ca destinatar Fundaţia G.D.S. din Arad unde urma a fi transportată a doua zi.
Prin sentinţa penală nr. 131 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, cei trei inculpaţi au fost condamnaţi la pedepse rezultante de 15 ani, respectiv 16 ani închisoare, fiind găsiţi vinovaţi pentru ambele infracţiuni pentru care au fost trimişi în judecată.
Curtea constată că temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpaţilor nu s-au modificat şi impun în continuare privarea de libertate a acestora, în condiţiile în care în cauză există mai mult decât o prespunere rezonabilă că aceştia au comis faptele pentru care sunt cercetaţi (existând o hotărâre de condamnare nedefinitivă), iar natura şi gravitatea concretă a infracţiunilor ce li s-au reţinut în sarcină, cantitatea mare de droguri presupus a fi fost traficată, modalitatea în care acest lucru s-a realizat, justifică temerea că prin lăsarea în libertate a inculpaţilor s-ar tulbura ordinea publică.
În privinţa circumstanţelor personale, acestea au existat şi la momentul privării iniţiale de libertate a inculpaţilor, iar referitor la vinovăţia sau nevinovăţia lor, aceasta reprezintă o chestiune de fond şi nu poate fi cenzurată în prezentul cadru procesual.
În consecinţă, recursurile inculpaţilor sunt nefondate şi vor fi respinse conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi P.J.B., T.G.M. şi T.G. împotriva încheierii din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 38147/3/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară pentru inculpatul P.J.B. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2436/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 30/2011. Penal → |
|---|
