ICCJ. Decizia nr. 2396/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2396/2011
Dosar nr.21052/3/2008
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 192 din 20 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de inculpatul I.T. de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (5) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul I.T. de schimbare a încadrării juridice a faptei din dispoziţiile art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., în art. dispoziţiile art. 214 alin. (1) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul I.T. la pedeapsa de 15 ani închisoare.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de acest inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 35 din Legea nr. 22/1969.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de acest inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de acest inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele executabile în pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 2 ani, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 17 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 35 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 5 ianuarie 2004 la 17 martie 2004.
În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.T. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la 14 iunie 2001 la 18 septembrie 2001.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen.
În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.G. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 16 iulie 2001 la 18 septembrie 2001.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de acest inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 35 din Legea nr. 22/1969.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de acest inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 35 din Legea nr. 22/1969.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de acest inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.H. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la 18 iunie 2001 Ia 18 septembrie 2001.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de acest inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 35 din Legea nr. 22/1969.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de acest inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de acest inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de acest inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 214 alin. (1) C. pen.
În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la 13 iunie 2001 la 18 septembrie 2001.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de acest inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 214 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de acest inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.V. Mihai la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. în baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la 31 iulie 2001 la 6 august 2001.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. pen., s-a încetat procesul penal faţă de acest inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 214 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. pen. s-a încetat procesul penal faţă de acest inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul M.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 214 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. a fost condamnată inculpata M.I.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul L.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 214 alin. (1) C. pen., 6 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca urmare a decesului acestuia.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul I.T., în solidar cu inculpatul B.G. ( acesta în limita sumei de 216.071 RON), cu inculpatul B.T. (acesta în limita sumei de 823.343 RON), cu inculpatul P.I. (acesta în limita sumei de 187.585 RON), cu inculpatul M.L. (acesta în limita sumei de 461.843 RON), cu inculpatul N.V.M. (acesta în limita sumei de 684.531 RON), şi C.H. (acesta în limita sumei de 789.964 RON) la plata sumei totale de 7.257.375 RON către partea civilă SC J. SRL.
A fost obligat inculpatul I.T. la plata sumei de 1.499.603 RON către partea civilă.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată împotriva moştenitoarelor L.C. şi L.M. ca nefondată.
În baza art. 169 C. proc. pen. au fost respinse ca neîntemeiate plângerile formulate împotriva măsurilor asigurătorii luate prin încheierea de şedinţă din data de 20 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 34519/3/2005.
În baza art. 163 C. proc. pen. s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor până la concurenţa valorii prejudiciilor la care aceştia au fost obligaţi către partea civilă.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpaţi la plata a câte 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul din data de 12 iunie 2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au fost trimişi în judecată următorii:
- inculpatul C.H., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 35 din Legea nr. 22/1969 art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 214 alin. (1) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- inculpatul B.T. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- inculpatul P.I. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: infracţiunea prevăzută de art. 214 alin. (1) C. pen., art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- inculpatul B.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., art. 35 din legea nr. 22/1969, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 35 din Legea nr. 22/1969, art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- inculpatul N.V.M. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 214 alin. (1) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- inculpatul I.T. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), 3 şi 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 214 alin. (2) C. pen., art. 35 din Legea nr. 22/1969, art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., art. 290 C. pen., art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- inculpatul M.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 214 alin. (1) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- inculpatul L.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 214 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- inculpata M.I.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen.
În fapt în actul de sesizare s-a reţinut în esenţă, în privinţa inculpatului I.T., că începând cu anul 1995 acesta a acceptat funcţia de şef al complexului de vinificaţie J. din cadrul SC P.T. SA, păstrându-şi această funcţie şi după preluarea acestei societăţi de către SC T.P. SRL Constanţa şi înfiinţarea ulterioară a SC J. SRL - Filiala Alba, cu partea de patrimoniu preluată de SC T.P. SRL de la SC P.T. SA.
S-a reţinut că în fapt inculpatul îndeplinea activităţi ce implicau administrarea şi gestionarea întregului patrimoniu al complexului de vinificaţie J. şi în acelaşi context avea atribuţii de administrare şi coordonare gestionară şi a bunurilor aparţinând gestiunilor exterioare complexului, respectiv Crama B. şi secţia de şampanizare Cetatea de Baltă, în plus executa practic şi întreaga activitate de aprovizionare a societăţii cu materiale consumabile sens în care angaja financiar SC J. SRL.
De reţinut totodată că, după ce, cu ocazia verificării situaţiei gestiunii de ambalaje (sticle) din cadrul Complexului de vinificaţie J., gestionarul M.L. a constatat existenţa unui minus în gestiune de peste 50.000 bucăţi sticle, reprezentând diferenţă între stocul scriptic şi faptic, şi a prezentat această situaţie inculpatului C.H., informându-l pe acesta că minusul constatat era foarte mare iar sticlele respective nu au fost sparte ci îmbuteliate ilegal, la rândul său acesta din urmă a prezentat situaţia inculpatului I.T.
Cel din urmă a dispus inculpatului C.H. să întocmească procese-verbale de perisabilităţi echivalente cantitativ cu numărul de sticle constatate minus.
Această dispoziţie este adusă la cunoştinţa gestionarului M.L., în data de 29 decembrie 2000 acesta întocmind actele de consum pentru cantităţile de 8.458 bucăţi sticle de 0,700 litri şi 46.347 sticle de 0,750 litri, transformate în cantitatea de 15.882 kg cioburi, deşi Procesul-verbal nr. 19/2001 prin care se constatau spargerile este încheiat la data de 31 decembrie 2000. Acest act a fost întocmit în fals şi semnat de către inculpatul I.T. în calitate de şef Complex vinificaţie precum şi de membrii comisiei de inventariere formată din M.L. şi N.V., redactarea fiind făcută de inculpatul C.H. care a semnat şi el înscrisul prezentat anterior, valoarea totală a celor 54.805 sticle de 0,700 l şi 0,750 l fiind de 144.265.740 ROL.
S-a reţinut că tot din dispoziţia inculpatului I.T., inculpatul C.H. a întocmit în fals în data de 31 ianuarie 2001 încă un proces-verbal de perisabilităţi, pentru cantitatea de 4.491 sticle de 0,700 l şi 5.356 sticle de 0,750 l, în valoare totală de 23.299.344 ROL, înscris ce a fost semnat numai de inculpaţii C.H. şi M.L.
Se reţine în continuare că în toamna anului 2000 în cadrul complexului de vinificaţie SC J. SRL Filiala Alba a fost prelucrată cantitatea de 5.433.087 kg struguri provenită din 5.414.310 kg producţie proprie şi 18.690 kg din cumpărări în procesul de prelucrare al cantităţii de struguri inculpatul C.H. stabilind un randament faptic de aproximativ 76 - 77%, randament ce a fost modificat la indicaţia inculpatul I.T. la 72,26%, ceea ce a condus la un plus de 203.120 litri de must neevidenţiat scriptic, prin intermediul acestei manopere frauduloase creându-se în gestiunea societăţii un plus de 193.078 l vin de drojdie, în valoare de 1.629.385.242 ROL.
Se mai reţine că gestionarii din cadrul complexului de vinificaţie şi din cadrul celorlalte gestiuni interne aveau reprezentarea faptului că inculpatul I.T. este autorizat de către proprietarii societăţii (C.N. şi L.N.) să dispună cu privire la bunurile firmei (produse finite), urmând dispoziţiile acestuia sub acest aspect, condiţii în care în perioada februarie 1999 - mai 2001 au fost eliberate ilegal către beneficiari exteriori ai societăţii produse finite (vin, vin spumant, vinars) în valoare totală de 70.538.997.817 ROL.
Se reţine că, în virtutea încrederii depline acordate de către proprietarii societăţii, inculpatul I.T. a efectuat aprovizionarea societăţii cu materiale consumabile în mod preferenţial, de la unităţi agreate de acesta, (intermediari privilegiaţi), la preţuri ce depăşeau cu 27,5 până la 250% preţurile de ofertă a produselor respective ale altor societăţi producătoare, prin această modalitate de aprovizionare inculpatul I.T. împiedicând încheierea unor contracte directe între conducerea SC J. SRL, Filiala Alba şi furnizorii sau producătorii care ofereau produse în condiţii mai avantajoase, inducând în eroare conducerea societăţii cu privire la preţurile de achiziţie a consumabilelor oferite de aţi comercianţi decât cei de la care se făcea aprovizionarea, cauzând astfel SC J. SRL Filiala Alba un prejudiciu în cuantum de 14.996.033.100 ROL, stabilit prin diferenţa dintre preţul plătit de societate pentru aceste produse şi preţul de ofertă pentru acelaşi produs al producătorului direct ori al altor ofertanţi ale unor produse echivalente.
În aceeaşi calitate de şef al complexului de vinificaţie, inculpatul I.T. prin intermediul inculpatului C.H. a dispus inculpatului B.G., gestionar la Crama B. ca în perioada noiembrie 1999 - mai 2001 să modifice randamentul de distilare a vinului şi obţinerea vinarsului de la 1228,70/1000 la 1063,46/1000, creând astfel un plus în gestiunea societăţii de 13.541.839.866 ROL.
În data de 3 mai 2001, urmare a unor discuţii contradictorii între proprietarii societăţii, inculpatul I.T. a fost demis din funcţia de şef complex vinificaţie, în aceeaşi seară inculpatul T.I. fiind surprins în timp ce încerca să scoată din societate bunuri aparţinând societăţii, în valoare totală de 23.992.818 ROL.
În privinţa inculpatului B.T. se reţine în fapt că în cursul lunii iulie 1999 acesta şi-a desfăşurat activitatea în calitate de gestionar la gestiunea 199 de produse finite din cadrul complexului de vinificaţie J. având ca principale atribuţii de serviciu primirea şi evidenţierea gestionară a produselor finite, precum şi eliberarea şi evidenţierea acestora de către beneficiarii externi al SC J. SRL Filiala Alba.
Se reţine că acest inculpat a acceptat să conducă gestiunea fără o evidenţă scriptică exactă, în acest mod favorizând intrarea în gestiune a unor produse finite fără întocmirea unor acte de evidenţă primară. Se reţine că din dispoziţia inculpatului I.T., faţă de care se afla în relaţii de subordonare, inculpatul B.T. a procedat la predarea din gestiune a unor cantităţi de produs finit, cauzând un prejudiciu total de 56.916.011.877 ROL, iar în activitatea de evidenţiere gestionară a produselor primite de la celelalte gestiuni externe ale societăţii, inculpatul B.T. a procedat la întocmirea de acte de intrare în gestiune pentru cantităţi de produse finite inferioare cantităţilor care i se livrau efectiv, falsificând documente de evidenţă primară.
În privinţa inculpatului B.G. s-a reţinut că acesta şi-a desfăşurat activitatea în calitate de gestionar la Crama B. - gestiunea nr. 197, subunitate specializată în obţinerea produsului vinars, în exercitarea acestei funcţii săvârşind următoarele abateri de natură disciplinară: în baza unui număr de 13 avize de însoţire a mărfii, în cursul lunii septembrie 1999, din punct de vedere faptic, în gestiunea B. a intrat o cantitate de 79.096 litri vin vrac pentru distilat din gestiunea M., iar la indicaţia inculpatului C.H., inculpatul B.G. a întocmit acte de recepţie în baza cărora se încărca scriptic în gestiune numai pentru cantitatea de 69.096 litri vin, creându-şi un plus faptic de 10.000 litri vin, creând astfel un plus faptic în gestiune de 84.439.000 ROL.
Totodată, fiind determinat de inculpatul C.H. şi având cunoştinţă de inexistenţa faptică a operaţiunilor, inculpatul B.G. a procedat singur la întocmirea unor acte de transfer prin care justifica intrarea în gestiunea sa a unor cantităţi de vin vrac, descărcând astfel prin aceasta gestiunea furnizoare, fapte săvârşite cu scopul reglării scriptice a gestiunilor, în acest mod inculpatul creându-şi în gestiune un plus faptic de 91.335 litri vin în valoare de 770.776.065 ROL.
La indicaţia inculpatului I.T., inculpatul B.G. a procedat în perioada noiembrie 1999 - mai 2001 la modificarea randamentului de distilare a vinului la coloana de distilare de la secţia B., creând un plus de 13.541.839.866 ROL, prin faptele sale acest inculpat favorizând traficarea unei cantităţi de 50.931 sticle de vinars de către inculpatul I.T.
În privinţa inculpatului C.H. s-a reţinut că acesta şi-a desfăşurat activitatea începând cu luna septembrie a anului 1999 în calitate de economist vinificaţie, desfăşurându-şi efectiv munca sub coordonare directă a inculpatului I.T., ca un simplu instrument al acestuia.
La dispoziţia acestui din urmă inculpat, inculpatul C.H. a acceptat să stabilească scriptic un randament inferior de 72,26% operaţiune care a denaturat esenţial cantităţile de must care erau evidenţiate contabil, şi în această modalitate stabilindu-se un plus în gestiune de 1.629.385.242 ROL.
Cu ocazia întocmirii rapoartelor de producţie, inculpatul C.H. proceda la stabilirea scriptică a cantităţilor de produse finite rezultate prin intermediul cantităţilor de produse livrate în mod legal, astfel încât evidenţierea acestor produse finite se făcea în mod fals de către inculpat, fără a se ţine cont şi de produsele finite livrate în mod ilegal, şi prin urmare la indicaţia inculpatului I.T. evidenţa contabilă a produselor finite obţinute era condusă de inculpatul C.H. în sens invers, funcţie de cantitatea de produs livrată în mod legal, celelalte evidenţe intermediare fiind ulterior întocmite şi reglate funcţie de această activitate contabilă, care într-o ordine cronologică trebuia să fie ultima din circuit, în acest mod obţinându-se rezultatul urmărit de inculpatul I.T. de ascundere scriptică a cantităţilor de produse livrate ilegal.
În aceeaşi cantitate şi tot la solicitarea inculpatului I.T. inculpatul C.H. a determinat mai mulţi gestionari ai unor gestiuni intermediare, respectiv pe inculpaţii B.G., P.I. şi N.V. să întocmească evidenţe de gestiune falsă pentru ascunderea unor cantităţi de produse finite livrate ilegal, aspecte ce l-au ajutat pe inculpatul I.T. să ascundă livrarea ilegală a unor produse în valoare totală de 6.421.573.000 ROL.
S-a reţinut că inculpatul P.I. şi-a desfăşurat activitatea în calitate de gestionar (gestiunea materiale - 193 Crama B.), având ca principale atribuţii de serviciu recepţionarea, păstrarea şi distribuirea pentru consum, în vederea obţinerii şi îmbutelierii vinarsului şi vinului spumant, a sticlelor, dopurilor, capselor, capsulelor, etichetelor şi altor materiale consumabile.
Se reţine că la sfârşitul anului 1998 inculpatul P.I. a constatat lipsa din gestiunea sa a cantităţii de minim 3.000 bucăţi dopuri cu cap plastic, fapt adus la cunoştinţa inculpatului C.H. însă pentru acoperirea acestui minus inculpatul, pe parcursul anului 1999, cu ocazia eliberării acestui tip de produs, a consemnat pe bonurile de consum eliberarea unor cantităţi mai mari decât cele reale, acoperind astfel un prejudiciu de 6.519.000 ROL.
În perioada noiembrie - decembrie 2000, inculpatul a constatat în urma unei verificări personale a gestiunii sale o diferenţă în minus de circa 10.000 bucăţi dopuri cu cap plastic, fapt adus la cunoştinţa inculpatului C.H., iar în urma discuţiilor purtate cu acesta, inculpatul P.I. a procedat la modificarea prin contrafacere în registrul de gestiune cantitatea iniţială de 25.000 bucăţi prin suprapunere, a cantităţii de 15.000 bucăţi, astfel încât lipsa faptică din gestiune să fie acoperită şi din punct de vedere scriptic, prejudiciul cauzat în acest mod fiind de 21.737.020 ROL.
Se reţine în sarcina acestui inculpat că prin faptele săvârşite, inculpatul P.I. a favorizat traficarea de către inculpatul I.T. a unei cantităţi totale minime de 22.760 bucăţi butelii vinars în valoare totală de 4.401.215.000 ROL.
În sarcina inculpatului N.V.M. s-a reţinut că începând cu luna mai a anului 2000 şi-a desfăşurat activitatea în calitate de şef de linie îmbuteliere în cadrul complexului de vinificaţie J., aparţinând SC J. SRL Filiala Alba, având ca principale atribuţii de serviciu urmărirea faptică a modului de îmbuteliere a produselor vin şi evidenţierea scriptică a acestei operaţiuni.
Se arată că acest inculpat a întocmit în fals rapoartele de producţie la indicaţia inculpatului C.H. şi din dispoziţia inculpatului I.T., aceste rapoarte stând la baza evidenţierii contabile a activităţii de îmbuteliere.
Cantitatea de produs finit stabilită conform rapoartelor de îmbuteliere era livrată în gestiunea inculpatului B.T., rapoartele de producţie fiind însă întocmite de o asemenea manieră încât să concorde cu cantităţile de produse livrate şi înregistrate ca atare din gestiunea inculpatului B.T., astfel încât existenţa scriptică a unor minusuri între cantitatea de vin îmbuteliat pe linia de îmbuteliere şi cantitatea de vin îmbuteliat intrată în gestiunea inculpatului B.T. era practic imposibilă.
Se reţine că prin acest procedeu, inculpatul N.V. a reuşit să evite evidenţierea scriptică în perioada septembrie 2000 - aprilie 2001 a unui număr de 88.842 butelii vin, creând posibilitatea comercializării unei cantităţi minimale de 88.842 butelii vin, pe cale de consecinţă cauzându-se un prejudiciu de 3.887.548.236 ROL în patrimoniul SC J. SRL.
Se reţine de asemenea că, după constatarea lipsei în gestiune a unei cantităţi importante de ambalaje, inculpatul M.L. l-a anunţat pe inculpatul C.H., care după ce a procedat la informarea inculpatului I.T. a întocmit în fals Procesul-verbal din 31 decembrie 2000, prin care s-a scăzut, cu titlu de perisabilităţi, cantitatea totală de 54.805 sticle şi s-a constatat existenţa unei cantităţi de 15.882 kg cioburi. Prin întocmirea acestui proces-verbal, inculpatul N.V.M. a ajutat la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul SC J. SRL - Filiala Alba, în cuantum de 144.265.740 ROL, reprezentând valoarea sticlelor înscrise în acest proces-verbal.
În ceea ce priveşte pe inculpatul M.L., s-a reţinut că acesta şi-a desfăşurat activitatea de gestionar la gestiunea de ambalaje 191 din cadrul Complexului de vinificaţie J., acesta ocupându-se în principal cu recepţionarea şi distribuirea pe fluxul liniei de îmbuteliere din cadrul complexului a sticlelor necesare îmbutelierii.
S-a reţinut că, deşi a cunoscut că se îmbuteliau mai multe sticle de vin decât cantităţile consemnate în rapoartele de îmbuteliere, acesta a acceptat să semneze procesul-verbal de perisabilităţi, întocmit în fals de inculpatul C.H. în data de 31 decembrie 2000, pentru cantitatea totală de 54.805 sticle sparte, în aceleaşi condiţii acesta acceptând să semneze şi procesul-verbal întocmit în data de 31 ianuarie 2001, prin care se justifica lipsa în gestiunea inculpatului a cantităţii de 9.847 sticle. În aceste modalităţi, inculpatul a contribuit la producerea unui prejudiciu în dauna părţii civile de 167.565.084 ROL.
În privinţa inculpatului L.M. s-a reţinut în fapt că acesta şi-a desfăşurat activitatea în calitate de lucrător gestionar la gestiunea nr. 194 Cetatea de Baltă a SC J. SRL Filiala Alba, având ca atribuţiuni de serviciu gestiunea materialelor necesare obţinerii produsului vin spumant precum şi gestionarea acestui produs, până la livrarea sa către magazia de produse finite aflată în cadrul complexului de vinificaţie J., al cărei gestionar era inculpatul B.T.
S-a reţinut că în perioada 12 iulie 1999 - 2802.2001 inculpatul L.M. a dispus din gestiune, de cantitatea de 64.381 bucăţi dopuri expediţie şampanie în valoare de 201.813.189 ROL, pentru care nu a întocmit acte justificative, folosindu-le la obţinerea unei cantităţi minimale de 56.788 ROL butelii vin spumant pentru care nu au fost întocmite acte de evidenţă gestionară.
S-a reţinut că în luna decembrie a anului 1999, inculpatul L.M. a modificat scriptic starea stocului faptic a produsului dopuri prin evidenţierea gestionară a cantităţii de 27.630 bucăţi dopuri, deşi stocul real era de 283 bucăţi dopuri, încărcând gestiunea fictiv cu bunuri în valoare de 4.169.858 ROL, în scopul justificării scriptice a unor lipsuri faptice.
Cantitatea de vin spumant existentă ca plusuri în gestiunea inculpatului L.M. faţă de evidenţa scriptică a fost eliberată de acesta din gestiune la solicitarea şefului de complex, inculpatul I.T., fără întocmirea unor documente de evidenţă primară, valoarea prejudiciului astfel creat fiind de 10.277.208.300 ROL.
În ceea ce priveşte pe inculpata M.I.M., se reţine în fapt că aceasta şi-a desfăşurat efectiv activitatea în calitate de şef laborator în cadrul complexului de vinificaţie J. până în data de 03 mai 2001.
Se reţine în fapt că în data de 3 mai 2001, inculpata M.I.M. a sustras împreună cu inculpatul I.T. din birourile lor situate în incinta complexului de vinificaţie J. documente şi bunuri aparţinând SC J. SRL - Filiala Alba, pe care le-au încărcat în autoturismele firmei care le-au fost încredinţate spre folosinţă personală în perioada cât au deţinut funcţii în societate, cu care au încercat să părăsească sediul firmei în aceeaşi zi în jurul orelor 23,45.
Cauza a fost înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Alba, sub numărul 4617/2002.
În cadrul acestui dosar s-a formulat cerere de strămutare ce a fost admisă de Curtea Supremă de Justiţie la data de 13 septembrie 2002 prin încheierea nr. 3784 şi drept urmare s-a strămutat soluţionarea cauzei la Tribunalul Mureş unde s-a înregistrat sub numărul 9578/2002.
Prin Sentinţa penală nr. 12 din 16 ianuarie 2003 definitivă prin respingerea recursului de curtea de apel Tg. Mureş s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de apel Alba Iulia pentru refacerea urmăririi penale.
Parchetul de pe lângă Curtea de apel Alba Iulia a efectuat un nou rechizitoriu cu acelaşi nr., 126/P/2002, şi a trimis cauza la data de 29.07.2003 la Tribunalul Alba, dispunând trimiterea în judecată a inculpaţilor.
Prin Încheierea nr. 4190 din 7 iulie 2005 pronunţată în Dosarul nr. 3264/2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Bucureşti cauză ce a fost înregistrată sub numărul 5049/2005.
În cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea martorilor P.R., C.M., R.M., P.A., T.A., B.V., B.C.
Inculpaţii au fost audiaţi în cadrul dosarului instrumentat de Tribunalul Mureş, de unde cauza a fost strămutată prin Încheierea nr. 3784 din 13 septembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, care a menţinut actele întocmite de instanţe până la strămutare.
Prin Sentinţa penală nr. 140 din 1 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a Penală în Dosarul nr. 34519/3/2005 s-a dispus condamnarea inculpatului I.T. la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenţie şi condamnarea inculpaţilor C.H., B.G., P.I., M.L., B.T., N.V.M., M.I.M. la pedepse cu închisoarea cu suspendarea executării.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului L.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 214 alin. (1) C. pen., art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.
Au fost obligaţi inculpaţii la despăgubiri către partea civilă. S-a luat act că de pe urma defunctului inculpat L.M. nu a fost dezbătută procedura succesorală, sens în care moştenitoarele acestuia - L.C. şi L.M. - nu au fost obligate la plata despăgubirilor civile aferente.
În baza art. 163 C. proc. pen. s-a menţinut sechestrul asigurător aplicat până în prezent asupra bunurilor inculpaţilor.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat, cu excepţia inculpatului L.M., la plata sumei de 1.000 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii C.H., B.T., N.V.M., I.T., M.L., M.I.M., P.I. Şi B.G., partea civilă SC J. SRL - Filiala Alba, L.C. şi L.M., moştenitoare ale inculpatului L.M., decedat, precum şi numiţii Z.M. şi I.M.
Prin Decizia nr. 383A din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze de minori şi familie au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, şi inculpaţii C.H., B.T., N.V.M., I.T., M.L., M.I. Măria, P.I., B.G., partea civilă SC J., numiţii Z.M., I.M., L.C. şi L.M., împotriva Sentinţei penale nr. 140 din 1 februarie 2007 pronunţată de tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A fost desfiinţată sentinţa apelată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că sentinţa atacată este lovită de nulitate absolută în condiţiile art. 197 alin. (2) C. pen. datorită încălcării dreptului la apărare al unora dintre inculpaţi, sancţiune ce nu poate fi înlăturată în nici un mod. S-a reţinut că la momentul la care s-a soluţionat cauza în fond apărătorul ales al inculpaţilor I.T., M.I.M., P.I., B.T., B.G. şi L.M. nu a fost în măsură să pună concluzii, în această situaţie tribunalul procedând corect desemnând un apărător din oficiu dar încălcând în mod evident dreptul la apărare al inculpaţilor şi refuzând să amâne cauza pentru ca acesta să îşi poată pregăti apărarea.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul 21052/3/2008.
În cursul cercetării judecătoreşti efectuate în această cauză a fost reaudiat inculpatul I.T. şi a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator existent Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a reţinut situaţia de fapt descrisă mai sus, pronunţând Sentinţa penală 192 din 20 februarie 2010.
Tribunalul a reţinut situaţia de fapt expusă mai sus în temeiul declaraţiilor inculpaţilor şi martorilor - angajaţi ai societăţii audiaţi în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, raportului de expertiză contabilă şi suplimentul la această expertiză efectuat în faza cercetării judecătoreşti, inclusiv opinia expertului parte din această etapă, înscrisurilor existente.
Tribunalul a reţinut declaraţiile sincere ale inculpatului C.H., ce se coroborează cu ansamblul materialului probator şi care au fost reţinute la stabilirea situaţiei de fapt conform art. 69 C. proc. pen.
Acesta a relatat în detaliu modalitatea în care a acţionat, la indicaţiile exprese ale inculpatului I.T., în scopul creării de plusuri în gestiune şi valorificării ilegale a cantităţilor de produse finite astfel rezultate; împrejurarea că randamentul real, astfel cum a fost constatat în urma calculelor personal a fost diminuat de inculpatul C.H. la indicaţia inculpatului I.T. de la valoarea de 76% la 72,26% rezultă din declaraţiile celui dintâi inculpat, dar şi din recunoaşterile inculpatului I.T., cu ocazia confruntării celor doi.
Apărările acestuia din urmă în legătură cu stabilirea acestei sume a randamentului, în sensul că era o cifră stabilită conform reglementărilor în vigoare şi nu a avut la bază o rezoluţie infracţională au fost apreciate ca fiind vădit nesincere, întrucât acest randament nu putea fi stabilit în mod abstract, ci în funcţie de anumiţi parametri reali, ori valorile reale calculate, de economistul societăţii stabiliseră o cifră semnificativ mai mare.
Faptul că următoarele demersuri făcute de inculpatul C.H. în raport de ceilalţi gestionari, pentru a-i determina să întocmească acte contabile false şi să ţină evidenţa contabilă în mod nelegal au fost determinate tot de indicaţiile inculpatului I.T. rezultă din natura relaţiei dintre cei doi, şef şi subordonat, vârsta şi lipsa de experienţă a inculpatului C.H., acesta acţionând practic ca o unealtă a celui dintâi, cât şi a faptului că acesta din urmă nu a urmărit şi nici nu a obţinut un folos personal din modalitatea ilicită de conducere a activităţii societăţii stabilită de către inculpatul I.T.
Raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză şi completarea acestuia confirmă existenţa plusurilor în gestiune şi valorificarea prin mijloace extracontabile a produselor finite, cu ocazia întocmirii completării la raportul iniţial de expertiză contabilă procedându-se comparativ la verificarea concordanţei stocurilor cu cea a cantităţilor de produs finit şi evidenţiate contabil, cu concluzia că numai rezultatele determinate scriptic coincid în privinţa cifrelor, ceea ce certifică şi modalitatea inversă de ţinere a evidenţei contabile la nivelul tuturor gestiunilor.
Inculpaţii au recunoscut caracterul fals al actelor contabile întocmite pentru justificarea unor lipsuri sau dimpotrivă crearea unor plusuri în gestiune, acte ce au fost menţionate mai sus. Caracterul fals al celor două procese-verbale şi al actelor de recepţie întocmite în fals de unii dintre inculpaţi este confirmat şi de verificările efectuate cu ocazia întocmirii raportului de expertiză contabilă.
Inculpaţii cercetaţi în această cauză, cu excepţia inculpatului I.T., au recunoscut faptul că produse finite din gestiunile lor şi neînregistrate în evidenţele societăţii erau livrate, ilegal, unor terţi, din dispoziţiile exprese ale inculpatului I.T.
Această împrejurare a fost confirmată şi de declaraţiile martorilor O.I., L.I., P.G., C.I.D., V.C.
Semnificative au fost considerate declaraţiile inculpatului L.M. date în cursul urmăririi penale în care acesta relatează că în cursul lunii decembrie 1999 din dispoziţia inculpatului I.T. a fost livrată, fără a fi întocmită o factură, cantitatea de 12.000 butelii de vin spumant, din gestiunea celui dintâi inculpat, prin încărcarea unui autovehicul aparţinând SC C.C. SRL. De altfel, verificările făcute asupra facturilor emise către această societate, efectuate în cursul urmăririi penale, atestă că au fost făcute 4 livrări către aceasta, însă nici una nu a privit numai vin spumant, rezultând în mod cert că această tranzacţie nu a fost înregistrată în contabilitatea SC J.
Faţă de cele de mai sus, Tribunalul a reţinut în privinţa încadrării juridice următoarele:
Faptele inculpatului I.T. de a dispune inculpatului C.H., economist vinificaţie în cadrul aceluiaşi complex, întocmirea procesului-verbal din 31 decembrie 2000 şi de a semna acest proces-verbal, prin intermediul căruia s-a stabilit, în discordanţă cu realitatea faptică, existenţa unui număr de 54.805 sticle de 0,7 şi 0,75 litri în gestiunea „ambalaje", în baza căruia au fost scăzute din gestiunea inculpatului M.L., în mod nejustificat, sticle în valoare de 144.267.740 ROL şi de a-l instiga pe inculpatul C.H. să întocmească în acelaşi mod procesul-verbal de perisabilităţi din 31 ianuarie 2001, pentru cantitatea de 9.847 sticle în valoare de 23.299.344 ROL, înscris pe care însă nu l-a semnat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen.
Faptele aceluiaşi inculpat, comise în baza unei rezoluţii infracţionale unice, de a dispune inculpatului C.H. modificarea comandamentului de prelucrare a strugurilor în must, de la 76 - 77%, cifră reală, constatată de inculpat, la 72,26%, înscrisă în evidenţe şi luată în calcul, ceea ce a determinat în toamna anului 2000, crearea în gestiune a unui plus în cuantum de 203.120 litri must, în valoare de 1.629.385.242 ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de creare de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase prevăzută de art. 35 din Legea nr. 22/1969, şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faptele inculpatului I.T., săvârşite cu rea-credinţă, de a dispune, din gestiunea magaziei de produse finite precum şi din alte gestiuni intermediare, fără întocmirea documentelor legale şi neurmate de plată a unor cantităţi mari de produse finite (vin îmbuteliat, vin spumant şi Vinars îmbuteliat), în valoare totală de 70.538.997.817 ROL constituie infracţiunea de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatului I.T. care, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, exercitându-şi atribuţiile de aprovizionare a societăţii cu materiale consumabile (dopuri, coşuleţe, capsule,etichete, etc), i-a favorizat pe unii ofertanţi, ascunzând ofertele altora astfel încât, în perioada 1999 - 2001, a determinat plata unui preţ mai mare cu 14.996.033.100 ROL decât cel normal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta aceluiaşi inculpat, săvârşită în seara zilei de 3 mai 2001, de a sustrage din patrimoniul SC J. SRL - Filiala Alba, împreună cu inculpata M.I., bunuri în valoare totală de 23.992.818 ROL, s-a stabilit că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat de a-l instiga pe inculpatul B.G. să modifice evidenţele privind randamentul de distilare a vinului şi obţinerea vinarsului, modalitate prin care s-a creat în societate un plus de 50.931 sticle vinars în valoare de 13.541.839.866 ROL, întruneşte elementele caracteristice ale infracţiunilor de creare de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase - art. 35 din Legea nr. 22/1969 şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faptele acestui inculpat de instigare a celorlalţi făptuitori la întocmirea de înscrisuri false, în toate împrejurările arătate mai sus, au fost săvârşite în baza unei rezoluţii infracţionale unice, toate actele materiale intrând în conţinutul unei unice infracţiuni, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 35 din legea nr. 22/1969, art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 290 C. pen., infracţiuni cu privire la care inculpatul a solicitat continuarea procesului penal în temeiul art. 13 C. proc. pen., Tribunalul, constatând faţă de probatoriul administrat că există probe suficiente pentru a constata existenţa acestor infracţiuni şi vinovăţia inculpatului în raport de ele, a încetat procesul penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. g) C. proc. pen. întrucât în raport de fiecare s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale calculat conform art. 122 lit. d) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., Tribunalul a avut în vedere în conformitate cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a faptei, valoarea extrem de ridicată a prejudiciului cauzat, atitudinea procesuală constant nesinceră a acestuia, vădita rea-credinţă cu care acesta a acţionat şi a aplicat acestuia pedeapsa de 15 ani închisoare.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 214 alin. (2) C. pen., reţinând în conformitate cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în plus faţă de împrejurările arătate anterior, şi perioada extrem de îndelungată de timp în care s-a derulat activitatea infracţională a inculpatului, cuantumul prejudiciului cauzat, faptul că inculpatul a determinat pe ceilalţi coinculpaţi să săvârşească acte ilicite pentru a-şi atinge scopul propus, a aplicat inculpatului pedeapsa de 7 ani închisoare.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., Tribunalul a constatat că această faptă prezintă un caracter grav în raport de împrejurările concrete de comitere şi îndeosebi scopul urmărit, acela de a sustrage anumite documente ce puteau să stabilească vinovăţia acestui inculpat, urmând a aplica o pedeapsă mai fermă, de 7 ani închisoare.
Tribunalul a apreciat necesar, pentru a da relevanţă concursului de infracţiuni, în raport de ansamblul activităţii infracţionale şi de urmările produse prin fiecare din faptele aflate în concurs, să aplice un spor de 2 ani închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 17 ani închisoare.
Faptele inculpatului B.T., care în calitate de gestionar la magazia la produse finite a societăţii, a procedat la eliberarea din gestiune, fără documente legale şi a întocmit acte de evidenţă primară false la dispoziţia inculpatului Ignat,către diferite persoane, a unor produse ca vin îmbuteliat, vin spumant, vinars îmbuteliat, cauzând societăţii un prejudiciu de 56.916.011.877 ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la gestiune frauduloasă prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., şi fals în înscrisuri sub semnătură privată art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., tribunalul a avut în vedere în conformitate cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), modalitatea şi împrejurările concrete ale faptei, cuantumul prejudiciului astfel cauzat, faptul că acest inculpat a acceptat tacit situaţia ilicită creată la nivelul societăţii de către inculpatul I.T., şi a şi acţionat în consecinţă deşi avea obligaţia legală de a reacţiona prin încunoştinţarea proprietarilor, poziţia procesuală relativ sinceră a acestuia, elemente în temeiul cărora va aplica acestui inculpat pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.G., faptele acestuia care, în calitate de gestionar şi la indicaţiile inculpatului C., nu a evidenţiat în gestiune cantitatea de 10.000 litri vin pentru distilat, în luna septembrie 1999, în valoare de 84.390.000 ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute creare de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase prev. de art. 35 din Legea nr. 22/1969, şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.
Faptele inculpatului din 31 mai 2000 şi 31 octombrie 2000 de a semna, la indicaţiile inculpatului C., două acte fictive de transfer-consum, reglând scriptic gestiunea sa cu cea de provenienţă, pentru cantitatea de 91.335 litri vin în valoare de 770.776.065 ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de creare de plusuri în gestiune, prevăzută de art. 35 din legea nr. 22/1969 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faptele inculpatului de a modifica datele privind randamentul de distilare a vinului şi de a nu înregistra în evidenţe echivalentul a 50.931 sticle vinars, întrunesc elementele infracţiunilor de complicitate la crearea de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 35 din Legea nr. 22/1969 (autor I.T.), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi complicitate la gestiune frauduloasă, prev. de art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen.
Faptele acestui inculpat a întocmi înscrisuri false, în toate împrejurările arătate mai sus, au fost săvârşite în baza unei rezoluţii infracţionale unice, toate actele materiale intrând în conţinutul unei unice infracţiuni, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., tribunalul a avut în vedere în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a faptei, perioada derulării activităţii infracţionale, faptul că inculpatul a îmbrăţişat tacit modalitatea ilicită de gestionare a patrimoniului societăţii adoptată de inculpatul I.T., valoarea mare a prejudiciului cauzat, poziţia procesuală relativ sinceră a acestui inculpat, urmând în raport de aceste criterii să aplice inculpatului pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.H., faptele acestuia care, în calitate de economist vinificaţie, fiind determinat de inculpatul I., a operat în evidenţele gestionare date false cu privire la randamentul de prelucrare a strugurilor în must, faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la crearea de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 35 din Legea nr. 22/1969, şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faptele aceluiaşi inculpat, săvârşite în baza unei rezoluţii infracţionale unice, de a echilibra scriptic gestiunile interne ale societăţii, contribuind astfel la gestionarea frauduloasă (eliberarea fără documente legale) a plusurilor rezultate ca urmare a manevrelor ilegale menţionate, pentru o valoare de 6.589.139.084 ROL, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la gestiune frauduloasă prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În legătură cu faptele aceluiaşi inculpat, anterior descrise, referitoare la procesele-verbale din 31 decembrie 2000 şi 31 ianuarie 2001 privind sticlele sparte sau improprii utilizării, în valoare de 167.565.084 ROL, acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la gestiune frauduloasă prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 214 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faptele acestui inculpat a întocmi înscrisuri false, în toate împrejurările arătate mai sus, au fost săvârşite în baza unei rezoluţii infracţionale unice, toate actele materiale intrând în conţinutul unei unice infracţiuni, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea judiciară a pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., Tribunalul a avut în vedere în conformitate cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a faptei, împrejurarea că activitatea infracţională a acestui inculpat a fost principalul element favorizator pentru infracţiunile comise de inculpatul I.T., dar şi împrejurarea că acesta a putut fi uşor determinat de relaţia ierarhică cu acesta din urmă şi de lipsa de experienţă, cât şi poziţia procesuală deosebit de sinceră.
Faptele inculpatului P.I. care, în cursul anului 1999, pe baza unei unice rezoluţii infracţionale, a modificat mai multe bunuri de consum, menţionând cantităţi mai mari decât cele reale, pentru a acoperi lipsa din gestiune a 3.000 de dopuri în valoare de 6.519.000 ROL, şi, în aceleaşi împrejurări, a modificat, în perioada noiembrie - decembrie 2000, evidenţe primare pentru a acoperi o lipsă în gestiune de 21.737.020 ROL echivalentul a 10.000 dopuri cap plastic, 8 prin modificarea în luna noiembrie - decembrie 2000 a cantităţii iniţial consemnate de 25.000 bucăţi dopuri în cantitatea de 15.000 bucăţi, prin contrafacerea inscripţiilor de la poziţia 12 fila 133 din raportul de gestiune), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Fapta inculpatului P.I. de a favoriza traficarea cantităţii de 22.760 butelii vinars, în valoare de 4.401.215.000 ROL s-a apreciat că reprezintă complicitate la gestiune frauduloasă, în condiţiile art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., tribunalul a avut în vedere în temeiul art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a acestei fapte, cuantumul prejudiciului cauzat, poziţia procesuală relativ sinceră a inculpatului, în lumina acestor criterii urmând a aplica acestuia pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Faptele inculpatului N.V., săvârşite în calitate de separator linie îmbuteliere în cadrul complexului de vinificaţie J., de a întocmi documente gestionare de evidenţă primară false şi de a nu înregistra produsele finite livrate gestiunii inculpatului B.T., având astfel posibilitatea livrării din această ultimă gestiune a 88.842 butelii vin, în valoare de 3.887.548.236 ROL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la gestiune frauduloasă prev. de art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faptele aceluiaşi inculpat, în calitate de membru al comisiei de inventariere, de a semna Procesul-verbal din 31 decembrie 2000, prin care s-a scăzut în mod fictiv din gestiunea inculpatului M.L. cantitatea de 54.805 sticle, în valoare de 144.267.740 ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 26 raportat la art. 214 alin. (1) C. pen., şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.
Faptele acestui inculpat a întocmi înscrisuri false, în toate împrejurările arătate mai sus, au fost săvârşite în baza unei rezoluţii infracţionale unice, toate actele materiale intrând în conţinutul unei unice infracţiuni, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. Tribunalul a avut în vedere în temeiul art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a faptei, importanţa activităţii infracţionale a acestui inculpat în raport de cea a coinculpaţilor cercetaţi în cauză, valoarea prejudiciului produs, poziţia procesuală relativ sinceră a acestui inculpat.
În privinţa inculpatului M.L., Tribunalul a constatat că faptele acestuia care, în calitate de gestionar, a semnat procesele-verbale fictive din 31 decembrie 2000 şi 31 ianuarie 2001, întocmind acte de transfer-consum pentru 64.652 sticle, în scopul de a justifica o lipsă în gestiune de 167.565.084 ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 214 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatei M.I.M. de a sustrage împreună cu inculpatul I.T., pe timp de noapte, din incinta societăţii, documente şi bunuri aparţinând unităţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen.
La individualizarea pedepsei pentru această infracţiune, tribunalul a avut în vedere faptul că în acest mod s-a urmărit ascunderea unor documente incriminatoare cu privire la activitatea inculpatului I.T. şi pe cale de consecinţă ascunderea unor mijloace de probă, context în care această faptă prezintă o gravitate sporită.
Sub aspectul laturii civile, a constatat mai întâi că sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale, inculpaţii provocând, cu culpă comună, un prejudiciu material părţii civile, condiţii în care aceştia sunt ţinuţi a răspunde în solidar.
Întrucât cu excepţia inculpatului I.T. ceilalţi coinculpaţi nu pot fi ţinuţi a răspunde decât în limita prejudiciului la cauzarea căruia au participat personal, Tribunalul a procedat la obligarea acestora în solidar însă în limita sumelor ce le sunt imputabile.
La calcularea sumelor Tribunalul a avut în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul Z.A., ce analizează în detaliu modalitatea în care au fost provocate aceste prejudicii, şi suplimentul de expertiză contabilă efectuat de expertul U.I., reţinând, în privinţa prejudiciului calculat pentru produsele de vinars şi vin spumant opinia separată a expertului parte T.S.A., întrucât criteriul folosit de acest expert pentru a calcula prejudiciul, cel al randamentului, este o metodă de evaluare cu caracter obiectiv, aplicarea acestei metode de calcul impunându-se şi în raport de datele cauzei.
Însumând prejudiciile imputabile fiecărui inculpat în raport de diversele categorii de produse, va obliga pe inculpatul I.T., în solidar cu inculpatul B.G. (acesta în limita sumei de 216.071 RON), cu inculpatul B.T. (acesta în limita sumei de 823.343 RON), cu inculpatul P.I. (acesta în limita sumei de 187.585 RON), cu inculpatul M.L. (acesta în limita sumei de 461.843 RON), cu inculpatul N.V.M. (acesta în limita sumei de 684.531 RON), şi C.H. (acesta în limita sumei de 789.964 RON) la plata sumei totale de 7.257.375 RON către partea civilă SC J. SRL.
A obligat pe inculpatul I.T. la plata sumei de 1.499.603 RON către partea civilă, reprezentând diferenţă de preţ la achiziţie faţă de preţurile producătorilor ofertanţi către SC J. SRL, astfel cum sunt calculate aceste prejudicii de mai sus prin suplimentul de expertiză financiar contabilă existent la fila 846 şi următoarele Dosar nr. 1405/359/2004 Vol. III Tribunalul Mureş, secţia penală.
A respins acţiunea civilă formulată împotriva moştenitoarelor L.C. şi L.M. ca nefondată, întrucât acestea nu au acceptat în termenul de opţiune succesorală moştenirea inculpatului L.M., astfel încât nu pot fi obligate în calitate de succesoare în latura civilă a cauzei.
În baza art. 169 C. proc. pen. a respins ca neîntemeiate plângerile formulate împotriva măsurilor asigurătorii luate prin încheierea de şedinţă din data de 20 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 34519/3/2005, întrucât, analizând întreg materialul probator administrat, constată că nu există temei pentru a ridica această măsură asigurătorie având în vedere că bunurile vizate de aceasta, şi detaliate în încheierea de şedinţă menţionată, reprezintă bunuri personale sau cota parte în indiviziune din imobilul deţinut anterior în coproprietate, iar în raport de valoarea prejudiciului cauzat de acest inculpat se impune luarea acestor măsuri pentru a asigura posibilitatea recuperării cel puţin parţiale a prejudiciului suferit.
Împotriva sentinţei penale au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, partea civilă SC J. SRL, inculpaţii I.T., C.H., B.T., N.V.M., M.L., B.G., P.I., M.I.M., moştenitorii inculpatului L.M., L.C. şi L.M., petenţii Z.M., Z.A. şi M.M., şi „S.I." - prin administrator I.V.G.
Prin Decizia penală nr. 112 din 18 mai 2010 Curtea de apel Bucureşti, secţia I penală a admis apelurile declarate de apelanţii-inculpaţi I.T., M.I.M., B.T., B.G., C.H., P.I. şi N.V.M. împotriva Sentinţei penale nr. 192 din 20 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. 21052/3/2008 şi de apelanţii petenţi Z.A. şi M.M.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în fond rejudecând: 1. a descontopit pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată inculpatului I.T. în pedepsele componente de 15 ani închisoare, 7 ani închisoare şi 7 ani închisoare pe care le repune în individualitatea lor, şi sporul de 2 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul I.T. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 214 alin. (1) C. pen. şi din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 213 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal cu privire la infracţiunea prev. de art. 214 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal cu privire la infracţiunea prev. de art. 213 C. pen.
Inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 alin. (2) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
2. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost dispusă schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpata M.I.M. din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 213 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal cu privire la infracţiunea prev. de art. 213 C. pen.
1. În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.T. la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la gestiune frauduloasă.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată pedeapsa aplicată inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsă prevenţia de la 14 iunie 2001 la 18 septembrie 2001.
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea graţierii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal faţă de B.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
2. În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.G. la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la gestiune frauduloasă.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată pedeapsa aplicată inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsă prevenţia de la 16 iulie 2001 la 18 septembrie 2001.
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea graţierii.
5. În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.H. la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la gestiune frauduloasă.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată pedeapsa aplicată inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsă prevenţia de la 18 iunie 2001 la 18 septembrie 2001.
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea graţierii.
6. În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.I. la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la gestiune frauduloasă.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată pedeapsa aplicată inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsă prevenţia de la 13 iunie 2001 la 18 septembrie 2001.
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea graţierii.
7. În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.V.M. la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la gestiune frauduloasă.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată pedeapsa aplicată inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsă prevenţia de la 31 iulie 2001 la 6 august 2001.
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea graţierii.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
8. A fost dispusă ridicarea sechestrului asigurător instituit prin încheierea de şedinţă de la data de 20 aprilie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 34519/3/2005, asupra imobilului înscris în cartea funciară Căpâlna de Jos jud. Alba nr. topo X şi Y, constând în casă, curte în suprafaţă de 525 mp şi grădină în suprafaţă de 892 mp.
9. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, apelantul inculpat M.L., partea civilă SC J. SRL Filiala Alba, apelanţii petenţi SC S.I. SRL, Z.M., L.M. şi L.C.
Astfel, curtea de apel a reţinut că din analiza dispozitivului rechizitoriului prin care inculpaţii au fost trimişi în judecată a rezultat că instanţa de fond a dispus condamnarea inculpaţilor exact pentru infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, cu excepţia inculpatului B.T., care a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracţiunea prev. de art. 214 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la faptul că, din dispoziţia inculpatului I.T., şi în calitate de gestionar la magazia de produse finite, acesta elibera din gestiune, fără documente legale şi întocmea acte de gestiune false, produse finite, către diverse persoane, apelul declarat de parchet sub acest aspect fiind privit ca nefondat.
Cu privire la ceilalţi inculpaţi, Curtea constată că prima instanţă a avut în vedere infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată prin dispozitivul rechizitoriului.
Din verificarea rechizitoriului a rezultat că în conţinutul acestuia sunt descrise faptele inculpaţilor, în mod detaliat, fiecare act material al infracţiunii continuate cu încadrarea sa juridică proprie. De asemenea, şi în ceea ce priveşte faptele inculpatului B.G., în sentinţa apelată sunt expuse de către instanţa de fond infracţiunile reţinute în sarcina acestui inculpat, raportat la situaţiile de fapt rezultate, situaţie de fapt şi încadrare care a fost reţinută şi de către parchet; aşa cum se poate constată din lecturarea hotărârii atacate, ulterior, instanţa de fond a precizat că faptele acestui inculpat, de a întocmi înscrisuri false în toate împrejurările prezentate, au fost comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, astfel încât reprezintă o infracţiune unică, în formă continuată. În dispozitiv se dispune de către instanţa de fond încetarea procesului penal doar pentru o singură infracţiune de fals, în formă continuată. Şi acest aspect poate fi îndreptat pe calea apelului şi nu se impune desfiinţarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Aceeaşi situaţie s-a reţinut şi în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpatul N.V.M.; astfel, instanţa de fond face precizarea că fapta acestui inculpat, de a întocmi înscrisuri false, în toate împrejurările prezentate, a fost comisă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, astfel încât reprezintă o infracţiune unică, în formă continuată.
Analizând probatoriul administrat în cauză pe tot parcursul procesului penal, Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă.
Referitor la solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de Ministerul Public, Curtea constată că aceasta este nefondată, faptele inculpaţilor întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.
în raport de considerentele expuse, apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost privit ca nefondat şi în consecinţă respins.
Cu privire la inculpatul C.H., care a solicitat în temeiul dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei penale nr. 192 DIN 20 februarie 2009 cu consecinţa achitării sale în temeiul dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., Curtea a constat că acesta, ca şi ceilalţi inculpaţi, a acţionat în mod conştient, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, chiar dacă fiind determinat de inculpatul I.T., acţiunile sale pricinuind pagube părţii civile, aspect recunoscut de acesta chiar în declaraţiile date în cursul procesului penal.
Curtea a constat că inculpaţii au putut desfăşura activitatea ilicită în cadrul societăţii deoarece patronii - N.L. şi N.C. erau prezenţi foarte rar în societate, aproximativ o dată la două săptămâni astfel că desfăşurarea întregii activităţi de producţie era lăsată în seama inculpatului I.T. şi a celorlalţi inculpaţi, aspect pe care aceştia nu îl contestă ci îl recunosc.
Situaţia de fapt - corect reţinută de prima instanţă sub aspectele menţionate mai sus - a rezultat din probatoriul administrat în cursul judecăţii (fie la Tribunalul Alba, fie la Tribunalul Mureş sau la Tribunalul Bucureşti) fiind audiaţi inculpaţii şi martorii: I.V., C.I.D., H.C., I.D., M.A., T.L., T.G., L.I.G., B.A., C.M., D.E., O.I., C.E., A.O.I., G.C.I., V.C., P.G., S.Ş., S.I., P.R., C.M., R.M., P.A., T.A., B.V., B.C
Încadrarea juridică a faptelor comise de inculpaţi şi reţinută de prima instanţă s-a apreciat a fi corectă, cu excepţia unora dintre faptele comise de inculpatul I.T. şi a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatei M.I.M.
Referitor la individualizarea pedepsei pentru inculpatul C.H. Curtea a constat că acesta, pe parcursul desfăşurării întregii sale activităţi infracţionale, a acţionat la îndemnul şi indicaţiile inculpatului I.T., care a profitat de lipsa lui de experienţă, fiind la începutul activităţii, şi fără a poseda cunoştinţe suficiente despre această activitate; mai mult, inculpatul C.H. nu a urmărit obţinerea pentru sine a vreunui folos material şi nici nu a obţinut, dovadă fiind şi situaţia materială precară a acestuia, care rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală.
Astfel, Curtea a procedat la reducerea pedeapsei aplicată inculpatului C.H. la 4 ani şi 6 luni închisoare şi constatând că pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă sunt incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, în baza acestui text de lege urmează a constata graţiată această pedeapsă, punând totodată în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din aceeaşi lege, referitoare la revocarea graţierii condiţionate, în situaţia în care inculpatul va comite o nouă infracţiune.
Inculpaţii N.V.M. şi M.L. au solicitat să se dispună achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu raportare la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv lipsa vinovăţiei pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 C. pen., deoarece nu au acţionat cu rea-credinţă şi nu au obţinut niciun folos material; de asemenea, solicită să se dispună respingerea pretenţiilor civile formulate în cauză.
Au susţinut inculpaţii că, aşa cum rezultă din probatoriul administrat, respectiv declaraţiile martorilor audiaţi, inculpaţii N.V.M. şi M.L. au acţionat la ordinele inculpatului I.T., aceştia nefăcând altceva decât să respecte ordinele superiorului lor, fără a profita în vreun mod în urma faptelor săvârşite.
Curtea a constat că solicitările inculpaţilor de a se reţine lipsa vinovăţiei ca urmare a lipsei laturii subiective, respectiv a intenţiei, sunt nefondate.
Astfel, inculpaţii au acţionat cu vinovăţia prevăzută de lege - intenţie - în comiterea infracţiunii de gestiune frauduloasă, cunoscând că produc pagube societăţii, ceea ce constituie infracţiunea de gestiune frauduloasă.
Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni deoarece inculpatul M.L. nu a comis nici una dintre acţiunile alternative ce pot constitui elementul material al acestei infracţiuni - contrafacerea scrierii, subscrierii sau alterarea înscrisului.
Curtea constată că susţinerile inculpatului nu sunt întemeiate, întrucât fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a comis prin consemnarea unor date nereale în documentele de gestiune - inculpatul a acceptat să semneze procesul-verbal de perisabilităţi, întocmit în fals de inculpatul C.H. în data de 31 decembrie 2000, pentru cantitatea totală de 54.805 sticle sparte, în aceleaşi condiţii acesta acceptând să semneze şi procesul-verbal întocmit în data de 31 ianuarie 2001, prin care se justifica lipsa în gestiunea inculpatului a cantităţii de 9.847 sticle, deşi cunoaşterea faptul că datele consemnate sunt nereale.
Inculpatul N.V.M. a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de complicitate la gestiune frauduloasă, arătând că a lipsit o perioadă îndelungată de timp din unitate, astfel că actele de evidenţă ce trebuia întocmite erau în sarcina inculpatului B.T. iar nu în sarcina sa, existând dubiu ce trebuie să profite inculpatului.
Simplul fapt că inculpatul N.V.M. s-a aflat o perioadă de timp în concediu nu înlătură vinovăţia acestuia, atâta vreme cât întocmirea în fals a evidenţelor a avut loc în altă perioadă decât aceea la care face referire inculpatul, şi în paralel cu activitatea inculpatului B.T., cu scopul de a aduce cele două contabilităţi la un numitor comun al intrărilor-ieşirilor dintr-o gestiune în cealaltă.
Nu se poate susţine că inculpaţii au acţionat exclusiv la ordinul inculpatului I.T., ci că au acceptat să aibă o conduită ilicită, fără a împiedica în nici un fel acţiunile inculpatului şi acţionând la rândul lor în sprijinul acestuia.
Inculpaţii nu se aflau în poziţia de a acţiona complet la ordinele inculpatului I.T., având posibilitatea de a refuza colaborarea cu acesta şi supunerea la indicaţiile lui. Este evident din probatoriul administrat că inculpaţii au acţionat în mod deliberat şi conştient, menţinându-se într-o situaţie ilicită.
Este de asemenea perfect adevărat faptul că aceştia nu ar fi acţionat în acest mod şi nu ar fi comis infracţiunile fără instigarea din partea inculpatului I.T., dar acest aspect nu înlătură vinovăţia inculpaţilor ci conturează contribuţia diferită a acestora la comiterea infracţiunii, care va fi avută în vedere de instanţă la individualizarea pedepsei precum şi la stabilirea obligaţiilor în latura civilă a cauzei.
În condiţiile în care instanţa de fond a constatat în mod corect vinovăţia inculpaţilor, în forma prevăzută de lege, obligarea acestora la plata despăgubirilor apare în primul rând ca o consecinţă a soluţiei de condamnare.
Curtea constată că în raport de gradul de contribuţie a fiecărui inculpat în parte şi de circumstanţele lor personale se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie dar într-un cuantum mai mic decât cel stabilit de prima instanţă.
Curtea a redus astfel pedeapsa aplicată inculpatului N.V.M. la 4 ani şi 6 luni închisoare şi constatând că pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă sunt incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, în baza acestui text de lege constatând graţiată această pedeapsă, punând totodată în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din aceeaşi lege, referitoare la revocarea graţierii condiţionate, în situaţia în care va comite o nouă infracţiune.
Constatând dovedită vinovăţia inculpatului M.L., Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de acesta împotriva sentinţei penale prin care s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la acest inculpat, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Referitor la inculpatul I.T., Curtea constată că soluţia instanţei de fond, de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. este greşită.
Curtea constată că acţiunea inculpatului de a achiziţiona materiale consumabile în mod preferenţial şi la suprapreţ constituie elementul material al infracţiunii de gestiune frauduloasă iar nu al infracţiunii de înşelăciune.
Fapta inculpatului nu poate constitui înşelăciune în convenţii atâta vreme cât el însuşi reprezenta societatea aşa-zis înşelată, în calitate de administrator. În lipsa inducerii în eroare, nu există elementul material al infracţiunii de înşelăciune.
Referitor la infracţiunea de gestiune frauduloasă, Curtea constată că inculpatul se face vinovat de comiterea acesteia.
Inculpatul susţine că administratorii de drept, N.C. şi N.L., cunoşteau tot ce se întâmpla în societate, şi au contribuit la acest mod de derulare a activităţii societăţii.
Curtea constată că din probatoriul administrat în cauză şi din analiza actelor dosarului rezultă că administratorii de drept nu cunoşteau modul de derulare al activităţii în societate.
Astfel, activitatea ilicită a inculpatului I.T. a fost descoperită de administratorul N.C. în momentul în care, având o întâlnire întâmplătoare cu martorul I.V., a constatat că inculpatul I.T. acţiona în dauna societăţii. Modul de a acţiona al inculpatului constituie infracţiunea de gestiune frauduloasă, prev. de art. 214 alin. (1) C. pen., întrucât produce pagube părţii civile, cu rea-credinţă, cu ocazia administrării societăţii, prin semnarea unor contracte de achiziţie materie primă la preţuri foarte mari, cunoscând existenţa unor oferte pe piaţă de produse identice la preţuri de trei ori mai mici. Prejudiciul constă în acest caz în diferenţa de preţ între preţul de achiziţie ca urmare a încheierii contractelor şi preţul mai mic ce s-ar fi putut plăti dacă inculpatul nu ar fi refuzat achiziţionarea produselor direct de la producător şi nu prin intermediar.
În aceste condiţii şi în raport de probatoriul administrat astfel cum a fost expus anterior, Curtea constată că inculpatul I.T. se face vinovat de comiterea infracţiunii de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 alin. (1) C. pen. (comisă de inculpat prin achiziţionarea de materiale la suprapreţ) şi gestiune frauduloasă prev. de art. 214 alin. (2) C. pen. (comisă împreună cu ceilalţi inculpaţi).
Referitor la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen., Curtea constată că în cauză nu există probe care să ateste că inculpatul I.T. sau inculpata M.I.M. au avut intenţia de a sustrage aceste bunuri şi totodată că fapta inculpaţilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen. iar nu ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208, 209 C. pen.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis apelul declarat de inculpatul I.T. şi sub acest aspect şi va dispune desfiinţarea sentinţei penale, descontopirea pedepsei de 17 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 15 ani închisoare, 7 ani închisoare şi 7 ani închisoare pe care le va repune în individualitatea lor, şi sporul de 2 ani închisoare.
Curtea a constat că inculpatul se face vinovat de infracţiunea de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 alin. (2) C. pen. şi va executa pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru aceasta.
Inculpaţii B.T., P.I., B.G., I.T., M.I.M., prin apărător, au solicitat trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanţa de fond, deoarece aceasta nu s-a pronunţat asupra mai multor infracţiuni. Solicitarea acestora nu este fondată, pentru aceleaşi argumente expuse mai sus referitor la motivul de apel invocat de Ministerul Public - instanţa s-a pronunţat în mod corect cu privire la infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi care au fost consemnate în dispozitivul rechizitoriului.
Se afirmă de inculpaţi că, pe baza unei singure declaraţii a inculpatului C.H., s-a construit o teorie a prejudiciului; în esenţă, C.H. spune că, din dispoziţie lui I.T., a trecut un randament de 72% în loc de 76%, cât era real.
Cu privire la susţinerea că randamentul vinului nu putea fi, conform dispoziţiilor din Legea viei şi vinului, decât de maxim 72%, Curtea constată că aceste dispoziţii legale sunt ulterioare faptelor inculpaţilor, astfel că nu pot fi invocate în favoarea acestora. La data la care au fost comise infracţiunile era în vigoare Legea viei şi vinului nr. 67/1997, care nu conţinea prevederi referitoare la randament şi nu impunea o limită maximă a acestuia.
Referitor la individualizarea pedepselor, Curtea constată, ca şi în privinţa inculpaţilor C.H. şi N.V.M., că inculpaţii P.I., B.T. şi B.G. au acţionat ilicit ca urmare a instigării inculpatului I.T., a cărui contribuţie la comiterea infracţiunii este decisivă şi care a iniţiat activitatea ilicită a fiecărui inculpat în parte. Inculpaţii P.I., B.T. şi B.G. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, iar în timpul scurs de la comiterea faptelor - 10 ani - nu au comis alte infracţiuni.
Curtea apreciază că în raport de gradul de contribuţie a fiecărui inculpat în parte la săvârşirea infracţiunilor şi de circumstanţele lor personale se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie dar într-un cuantum mai mic decât cel stabilit de prima instanţă.
Curtea urmează a reduce pedeapsa aplicată inculpaţilor P.I., B.T. şi B.G. la 4 ani şi 6 luni închisoare şi constatând că pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă sunt incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, în baza acestui text de lege urmează a constata graţiată această pedeapsă, punând totodată în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 7 din aceeaşi lege, referitoare la revocarea graţierii condiţionate, în situaţia în care vor comite o nouă infracţiune.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea constată că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, dispunând obligarea inculpaţilor la despăgubiri către partea civilă SC J. SRL Filiala Alba.
Obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor materiale apare ca o consecinţă a soluţiei de condamnare a acestora, de constatare a vinovăţiei pe baza probatoriului administrat, chiar dacă o parte dintre faptele deduse judecăţii s-au prescris.
Prejudiciul a putut fi stabilit de expert după identificarea metodelor multiple prin care a fost fraudată societatea, şi rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză, cu delimitări pentru fiecare gestiune în parte.
Cu privire la cuantumul prejudiciului, Curtea constată că a fost corect stabilit de prima instanţă, cu defalcarea prejudiciului pentru fiecare inculpat în parte, şi obligarea în solidar a inculpaţilor cu inculpatul I.T., în calitate de coinculpat şi iniţiator al fiecărui act material/infracţiune în parte. Totodată, în mod corect a reţinut prima instanţă că prejudiciul este cel calculat de expertul Z.A. (în cursul urmăririi penale) la care se adaugă opinia expertului parte T.S.A., întrucât acesta din urmă a avut în vedere un criteriu obiectiv de stabilire a prejudiciului cauzat, respectiv numărul de sticle fără acoperire în gestiune, din care a rezultat un prejudiciu în plus faţă de cele stabilite anterior de 5.270.800.015 ROL.
În ce priveşte apelul declarat de partea civilă, Curtea constată că acesta este nefondat.
Partea civilă solicită admiterea pretenţiilor civile şi majorarea acestora la nivelul de 85.000.000.000 ROL, însă la o simplă însumare a despăgubirilor la care au fost obligaţi inculpaţii, rezultă că această sumă a fost acoperită.
În fond, partea civilă a solicitat admiterea acţiunii civile aşa cum a fost formulată, astfel că în mod corect prima instanţă a dispus, ca urmare a constatării vinovăţiei inculpaţilor, obligarea acestora la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă.
Partea civilă nu a observat că prima instanţă a dispus obligarea inculpaţilor la plata întregii sume solicitată de SC J. SRL şi aşa cum rezultă din opinia expertului parte ce însoţeşte raportul de expertiză contabilă.
În aceste condiţii, Curtea constată că soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei este legală şi temeinică şi urmează a o menţine ca atare.
Curtea a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, atât cu privire la latura penală şi în privinţa tuturor inculpaţilor (sub aspectul celorlalte infracţiuni comise de inculpaţi - inclusiv art. 35 din Legea 22/1969), cât şi cu privire la latura civilă a cauzei.
Referitor la apelurile formulate de petenţii Z.A. şi M.M., în calitate de succesori ai defunctului I.T. (tatăl inculpatului I.T.), Curtea a constat că acestea sunt întemeiate.
Astfel, la fila 229 a dosarului Tribunalului Bucureşti se află certificatul de moştenitor din 3 noiembrie 2009 din care rezultă că la acea dată s-a dezbătut succesiunea defunctului I.T., calitate de moştenitori având petentele Z.A. şi M.M., în timp ce numiţii I.M. (soţie supravieţuitoare) şi inculpatul I.T. - fiu - sunt străini de succesiune prin neacceptare. Declaraţia de neacceptare a succesiunii de către inculpat, 19 iunie 2005 se află la fila 239 dosar Tribunalul Bucureşti.
De asemenea la Dosarul nr. 34519/3/2005 al Tribunalului Bucureşti se află Decizia civilă nr. 1604/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia prin care în mod definitiv şi irevocabil s-a admis recursul declarat de moştenitorii I.M., I.T., M.M. şi Z.A. precum şi de I.M. în nume propriu şi s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2000 încheiat între părţi şi SC S.I.SRL cu privire la imobilul înscris în CF Căpâlna de Jos număr topo X şi Y.
în cursul judecăţii a decedat numita I.M., mama inculpatului I.T., rămânând moştenitoare petentele Z.A. şi M.M.
Curtea constată că imobilul înscris în cartea funciară Căpâlna de Jos jud. Alba nu aparţine inculpatului I.T. ci moştenitorilor defunctului I.T., tatăl inculpatului, astfel că în mod greşit s-a instituit sechestrului asigurător asupra acestuia, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen. măsurile asigurătorii se pot institui numai asupra bunurilor inculpatului sau bunurilor aparţinând părţii responsabile civilmente.
Pentru aceste considerente Curtea a admis apelurile declarate de petenţii moştenitori Z.A. şi M.M. şi a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin încheierea de şedinţă de la data de 20 aprilie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 34519/3/2005, asupra imobilului înscris în cartea funciară Căpâlna de Jos jud. Alba nr. topo X şi Y, constând în casă, curte în suprafaţă de 525 mp şi grădină în suprafaţă de 892 mp.
Curtea constată că apelul declarat de petentele L.C. şi L.M. este nefondat, în condiţiile în care acţiunea civilă formulată împotriva acestora de partea civilă a fost respinsă ca nefondată de prima instanţă, pe motivul că acestea nu au acceptat în termenul de opţiune succesorală moştenirea inculpatului L.M. astfel încât nu pot fi obligate în calitate de succesoare în latura civilă a cauzei. Pe de altă parte, nefiind succesoare ale inculpatului nu pot solicita ridicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor acestuia, întrucât nu au nicio calitate în această privinţă, bunurile respective nefiind proprietatea lor.
Referitor la apelul declarat de numitul Z.M. (soţul petentei Z.A.) Curtea constată că bunurile în cauză nu sunt proprietatea comună a soţilor ci fiind dobândite prin moştenire sunt proprietatea exclusivă a soţiei sale Z.A. astfel că acesta nu are calitatea cerută de lege pentru a putea solicita ridicarea sechestrului asigurător, motiv pentru care apelul acestui a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei instanţei de control judiciar au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea civilă SC J. SRL Filiala Alba, petiţionarii Z.M. şi SC S.I. SRL, prin administrator I.V.G., inculpaţii I.T., B.T., B.G., P.I. şi M.I.M. şi recurentele L.C. şi L.M. moştenitoarele inculpatului decedat L.M. care au criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, fiind invocate cazurile de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9, 10, 17, 19 şi 14 C. proc. pen.
Concluziile apărătorilor recurenţilor inculpaţi, ale pârtii civile SC J. SRL Filiala Alba, ale petiţionarilor Z.M. şi SC S.I. SRL, ale intimaţilor moştenitori ai inculpatului L.M., precum şi ale reprezentantului Ministerului Public şi poziţia adoptată de recurenţii inculpaţi, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor prezenţi au fost consemnate detaliat în încheierea de amânare a pronunţării, care face parte integrantă din prezenta hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurenţilor, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea civilă SC J. SRL Filiala Alba, petiţionarii Z.M. şi SC S.I. SRL, prin administrator I.V.G., inculpaţii I.T., B.T., B.G., P.I. şi M.I.M. şi recurentele L.C. şi L.M. moştenitoarele inculpatului decedat L.M. sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Astfel, Înaltă Curte verificând probatoriul cauzei şi hotărârea atacată în raport de criticile aduse constată faptul că în cauză prima instanţă, precum şi instanţa de control judiciar au dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor reţinând o corectă situaţie de fapt, stabilind ca în perioada 1999 - 2001 inculpaţii I.T., B.T., B.G., P.I., N.V.M., C.H., M.L., L.M. şi M.I. au fost angajaţi ai părţii civile SC J. SRL Filiala Alba. Cu excepţia inculpatei M.I. fiecare dintre ceilalţi inculpaţi a îndeplinit în virtutea funcţiei sau a dispoziţiilor exprese ale inculpatului I.T. atribuţii de gestiune.
Întreaga gestiune şi evidenţiere scriptică a activităţii de producţie era realizată din ordinul şi la indicaţiile inculpatului I.T.
Evidenţele contabile ale societăţii se ţineau în fapt în registre de evidenţă personală ale societăţii, ce erau materializate practic în caiete sau agende personale, iar întocmirea actelor de evidenţă primară se efectua la nivel central, din ordinul inculpatului I.T., şi ulterior în mod centralizat, de către inculpatul C.H. Practic, evidenţa gestionară era condusă în sens invers, după evidenţa contabilă centralizată, în funcţie de cantităţile de produse finite comercializate legal prin societate, iar toate celelalte gestiuni intermediare aflate pe parcursul proceselor tehnologice desfăşurate, erau reglate în funcţie de cantităţile de produse înregistrate ca înstrăinate, evidenţele primare reale fiind conduse numai pe caietele de evidenţă personală ale gestionarilor intermediari.
Această modalitate de tinere a evidentei contabile a societăţii reiese din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor audiaţi şi a creat posibilitatea creării unor plusuri în gestiune, prin stabilirea de către inculpatul I.T. a unui randament net inferior celui real, de 72,6% în loc de 76 - 77%, plus ce era valorificat prin înstrăinarea ilicită a vinului către diverşi cumpărători.
Întrucât vinul produs de societate putea fi livrat numai îmbuteliat, o cantitate semnificativă de sticle era folosită, valorificarea plusului de vin creând ca şi consecinţă şi un minus în situaţia ambalajelor [sticlelor].
Inculpatul M.L. a constatat, în urma verificării situaţiei gestiunii de ambalaje existenţa unui minus în gestiune de peste 50.000 bucăţi sticle, situaţie pe care acesta a adus-o la cunoştinţa inculpatului C.H., care la rândul său a relatat această situaţie inculpatului I.T.
Din dispoziţia acestuia, pentru a justifica această lipsă, au fost întocmite în fals două procese-verbale de perisabilităţi.
În data de 31 decembrie 2000, inculpatul I.T. a întocmit în fals procesul-verbal nr. 192001, prin care se constată spargerea a unei cantităţi de 8.458 bucăţi sticle de 0,700 litri şi 46.347 sticle de 0,750 litri, transformate în 15.882 kg cioburi. Acest act a fost redactat de inculpatul C.H. şi semnat de inculpatul I.T. în cantitate de şef al Complexului de vinificaţie, fiind semnat de asemenea şi de membrii comisiei de inventariere formată din M.L., N.V. şi C.H..
Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a stabilit că valoarea totală a celor 54.805 sticle este de 144.265.740 RON.
Tot din dispoziţia inculpatului I.T., inculpatul C.H. a întocmit în fals în data de 31 ianuarie 2001, un al doilea proces-verbal de perisabilităţi pentru cantitatea de 4.491 sticle de 0,700 l şi 5.356 sticle de 0,750 litri, în valoare totală de 23.299.344 RON, acest proces-verbal fiind semnat numai de inculpaţii C.H. şi M.L.
În cursul toamnei anului 2000 inculpatul C.H. a procedat la verificarea faptică a randamentului de producţie, acesta determinând un randament de 76 - 77%, valoare ce a fost adusă la cunoştinţa inculpatului I.T.
Acesta a solicitat inculpatului C.H. să utilizeze în stabilirea cantitativă a mustului rezultat a unui randament de doar 72,26%. In acest mod s-a procedat la evidenţierea gestionară a cantităţii de 3.925.960 litri de must deşi în fapt prin aplicarea randamentului real de 76%, cantitatea de must ce trebuia evidenţiată contabil era de 4.129.080 litri, rezultând un plus de 203.120 litri de must neevidenţiat scriptic, în acest mod creându-se în gestiunea societăţii un plus de 193.078 litri de vin de drojdie, în valoare de 1.629.385.242 ROL.
În acest context inculpatul I.T. a acţionat în fapt ca reprezentant al societăţii, făcând acte de dispoziţie în privinţa bunurilor societăţii, această situaţie fiind cunoscută de toţi ceilalţi angajaţi.
Inculpaţii C.H., B.T., P.I., B.G., N.V.M., I.T., M.L., L.M. au acceptat această situaţie de fapt şi la dispoziţia inculpatului I.T. au evidenţiat produsele livrate de acesta fără acte în caietele personale de evidenţă ale acestora, caiete ce ulterior erau prezentate inculpatului C.H. în calitate de economist al Complexului de vinificaţie.
În aceste condiţii inculpatul I.T. a dispus livrarea de produse finite către diverse persoane fizice, aceste înstrăinări din patrimoniul firmei făcându-se în baza simplei sale dispoziţii verbale, în condiţiile în care toţi ceilalţi angajaţi ai firmei îi recunoşteau un drept de decizie deplină în cadrul societăţii juridice şi aveau la cunoştinţă faptul că inculpatul proceda ilegal.
Livrările din gestiune efectuate doar în baza unei simple dispoziţii verbale ale acestui inculpat nu implicau evidenţierea contabilă a acestor produse, fapt confirmat de toţi inculpaţii şi martorii audiaţi în cauză.
Tot în calitate de gestionar de fapt al societăţii, inculpatul I.T. a stabilit o modalitate de aprovizionare cu materiale consumabile, necesare în procesul de îmbuteliere şi desfacere (dopuri, etichete, capsule termocontractibile, sticle, cutii de carton) de la societăţi agreate de inculpat însă în condiţii dezavantajoase pentru societate, la preţuri depăşind cu 27,5 până la 250% preţurile de ofertă a produselor similare din partea unor societăţi concurente.
Totodată, inculpatul a împiedicat societatea, prin administratorii legali, să încheie contracte mai avantajoase prin disconturile ce urmau a fi acordate, împiedicând chiar pe ofertanţi să ia legătura cu administratorii societăţii.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, prin această activitate inculpatul I.T. a cauzat SC J. SRL un prejudiciu în cuantum de 14.996.033.100 ROL, constând în diferenţa de preţ dintre preţul plătit de societate pentru aceste produse şi preţul de ofertă pentru acelaşi produs al producătorului direct ori al altor ofertanţi ale unor produse echivalente.
În ceea ce priveşte activitatea inculpatului B.T., se reţine că începând cu luna iulie 1999 acest inculpat şi-a desfăşurat activitatea în calitate de gestionar la gestiunea 199 de produse finite din cadrul Complexului de vinificaţie J. având ca principale atribuţii de serviciu primirea şi evidenţierea primară a produselor finite (vin, vinars, vin spumant), ale societăţii şi eliberarea şi evidenţierea acestora către beneficiarii externi ai SC J. SRL Filiala Alba.
În acord cu practica impusă la nivelul întregii societăţi de către inculpatul I.T., nici în cadrul acestei gestiuni nu exista o evidenţă primară în momentul intrării produselor în gestiunea acestui inculpat, ci evidenţele contabile erau întocmite ulterior în baza rapoartelor de îmbuteliere de către economistul de vinificaţie, inculpatul C.H., conform indicaţiilor date de către şeful complexului, inculpatul I.T. pe baza situaţiei lunare a vânzărilor.
Inculpatul a acceptat conducerea gestiunii în această modalitate deşi cunoştea că este contrară normelor legale referitoare la contabilitate, în acest mod favorizând desfăşurarea imperturbată a activităţii ilicite a inculpatului I.T.
Din dispoziţia acestuia din urmă, inculpatul B.T. a acceptat livrarea, ilegală, de produse finite din gestiunea sa către persoane fizice şi juridice, în aceste situaţii singura modalitate de evidenţiere contabilă a cantităţilor de produse eliberate fără documente legale reprezentând-o menţionarea acestora într-un caiet personal de către inculpatul B.T., caiet ce era predat lunar inculpatului C.H. pentru reglarea scriptică finală a gestiunii.
Inculpatul B.T. a procedat la întocmirea în fals de acte de gestiune pentru cantităţi de produse finite inferioare cantităţilor ce i se livrau efectiv, falsificând documentele de evidenţă primară.
Inculpatul B.G. şi-a desfăşurat activitatea în calitate de gestionar la Crama B., gestiunea nr. 197, o gestiune internă a SC J., singurele operaţiuni cu parteneri externi ce puteau fi efectuate legal prin intermediul acesteia fiind cele cu SC A. SA Târgu Mureş şi numai privind circulaţia produsului distilat de vin pentru rectificat, pentru care se întocmeau în cadrul acestei gestiuni acte de recepţie şi facturi.
Astfel, se retine ca în cursul lunii septembrie 1999, la indicaţia inculpatului C.H., inculpatul B.G. a întocmit acte de recepţie pentru o cantitate intrată în gestiunea sa, de numai 69.096 litri vin, deşi în această perioadă intrase faptic, în baza unui număr de 13 avize de însoţire a mărfii, cantitatea totală de 76.096 litri vin vrac distilat prin gestiunea M., în acest mod inculpatul creând un plus în gestiune de 84.439.000 ROL.
Tot la indicaţia inculpatului C.H., deşi cunoscând caracterul ilegal al dispoziţiilor acestuia, inculpatul B.G. a acceptat să întocmească şi a întocmit, în fals, de acte de transfer prin care justifica intrarea în gestiunea sa a unor cantităţi de vin vrac, modalitate în care descărca gestiunea furnizoare, în scopul reglării scriptice a gestiunilor la nivelul societăţii.
În acest scop, inculpatul B.G. a semnat actul de transfer din 31 octombrie 2000 provenind din gestiunea M. deşi acesta nu era semnat de emitent şi a întocmit în fals recepţia din 31 octombrie 2000 pentru cantitatea de 22.313 litri vin vrac.
În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale inculpatul a semnat actul de transfer din 31 mai 2000, întocmind în fals actul de recepţie din 31 mai 2000, pentru cantitatea de 68.022 litri vin vrac.
În modalitatea arătată anterior inculpatul şi-a creat un plus în gestiune de 91.335 litri vin în valoare de 770.776.065 ROL.
Tot la indicaţia primară a inculpatului I.T., în perioada noiembrie 1999 - mai 2000, inculpatul B.G. a procedat la modificarea randamentului de distilare a vinului la secţia B., conform specificaţiilor acestui inculpat, creând în acest mod un plus în gestiune o cantitate de 50.931 sticle vinars în valoare totală de 13.541.839.866 ROL.
Această modificare a randamentului a avut ca scop obţinerea materiei prime aferente cantităţii de 50.931 sticle de vin livrate ilegal de inculpatul I.T., activitatea inculpatului B.G. favorizând traficarea de către cel dintâi a cantităţii de marfă menţionată.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, din acest plus numai cantitatea de 39.691 sticle vinars au trecut prin gestiunea de produse finite a inculpatului B.T., restul produselor fiind traficate ilegal de inculpatul I.T. direct din gestiunea inculpatului B.G.
În ceea ce priveşte pe inculpatul C.H. acesta şi-a desfăşurat activitatea începând cu luna septembrie a anului 1999, în calitate de economist vinificaţie, sub directa comandă a inculpatului I.T.
La indicaţia expresă a inculpatului I.T., inculpatul C.H. a acceptat să stabilească scriptic un randament de 72,26%, deşi acesta era semnificativ inferior celui calculat de el însuşi personal, de 76 -77%.
În acest mod la nivelul societăţii s-au creat plusuri de cantităţi de must obţinute şi pe cale de consecinţă şi la cele de produs finit rezultate din prelucrare.
Prin modificarea scriptică a randamentului în modalitatea arătată în toamna anului 2000 s-au creat plusuri în gestiune de 203.120 litri must, în sumă de 1.629.385.242 ROL.
La indicaţia inculpatului I.T., inculpatul C.H. a acceptat să ţină evidenţa contabilă a produselor obţinute în sens invers, în funcţie de cantitatea de produse livrată în mod legal, celelalte evidenţe intermediare fiind ulterior întocmite şi reglate funcţie de această activitate contabilă, în acest mod realizându-se ascunderea scriptică a produselor livrate în mod ilegal.
Tot la solicitarea aceluiaşi inculpat inculpatul C.H. a determinat mai muţi gestionari ai unor gestiuni intermediare, pe inculpaţii B.G., P.I. şi N.V., să întocmească evidenţe de gestiune falsă a unor cantităţi de produse finite livrate ilegal, în valoare totală de 6.421.573.000 ROL.
Din această cantitate, din gestiunea inculpatului N.V. a fost înstrăinată ilegal cantitatea de 88.842 sticle vin în valoare totală de 3.887.548.236 ROL, din gestiunea inculpatului B.G. a fost livrată ilegal cantitatea de 10.000 litri vin în valoare de 84.390.000 ROL şi 91.335 litri vin în valoare de 770.776.065 ROL.
Din gestiunea inculpatului P.I., prin întocmirea, la indicaţia inculpatului C.H., a unor documente de evidenţă contabilă false a fost livrată ilegal cantitatea de 3.000 şi respectiv 10.000 dopuri plută cu cap plastic, în valoare totală de 28.356.020 ROL.
Inculpatul C.H. a semnat procesele-verbale încheiate în fals la datele de 31 decembrie 2000 şi 31 ianuarie 2001, deşi cunoştea caracterul nereal şi scopul ilicit al întocmirii lor, prin care s-a scăzut cu titlul de perisabilităţi legale cantitatea de 64.652 sticle de 0,700 şi 0,750 litri, în valoare totală de 167.565.084 ROL.
În ceea ce priveşte pe inculpatul P.I., acesta avea ca atribuţii recepţionarea, păstrarea şi distribuirea pentru consum, în vederea obţinerii şi îmbutelierii vinarsului şi vinului spumant, a sticlelor, dopurilor, capselor, capsulelor, etichetelor şi altor materiale consumabile.
În fapt, activitatea ilicită a acestui inculpat s-a concretizat în aceea că la sfârşitul anului 1998, după ce a adus la cunoştinţa inculpatului C.H. lipsa unei cantităţi de 3.000 dopuri cu cap plastic, a declarat la inventariere că diferenţa între stocul faptic şi cel scriptic este 0. Mai mult, pentru a acoperi această diferenţă, în cursul anului 1999, a consemnat în bonurile de consum eliberarea unor cantităţi mai mari decât cele reale.
În mod similar, în perioada noiembrie - decembrie 2000, inculpatul a constatat o diferenţă în minus de 10.000 bucăţi dopuri plastic, lipsă ce, în acord cu indicaţiile date de inculpatul C.H., inculpatul P.I. a procedat la modificarea, prin contrafacere, a poziţiei 12 din fila 113 a registrului de gestiune, coloana 7, cantitatea iniţială de 25.000 bucăţi, prin suprapunere, a cantităţii de 15.000 bucăţi, în scopul disimulării, din punct de vedere scriptic, a cantităţii lipsă de 10.000 dopuri.
Întrucât aceste materiale consumabile nu erau înstrăinate de sine stătător din gestiunea societăţii ci erau absolut necesare pentru îmbutelierea produselor finite rezultate ilegal din crearea de plusuri în gestiune, în vederea înstrăinării lor ilegale, prin această activitate inculpatul P.I. a contribuit la traficarea de către inculpatul I.T. a unei cantităţi totale minime de 22.760 butelii vinars în valoare de 4.401.215.000 ROL.
În ceea ce priveşte pe inculpatul N.V.M., acesta şi-a desfăşurat activitatea în calitate de şef linie îmbuteliere în cadrul complexului de vinificaţie J., având ca atribuţii de serviciu urmărirea faptică a modului de îmbuteliere a produselor vin şi evidenţierea scriptică a acestei operaţiuni.
Specific activităţii de gestiune a acestui inculpat era că evidenţierea contabilă a activităţii de îmbuteliere se realiza pe baza rapoartelor de producţie care trebuiau întocmite de către inculpatul N.V. în funcţie de cantităţile de produs finit obţinute, rapoarte ce erau însă întocmite în fals de acesta sau de alte persoane la indicaţiile inculpatului I.T., transmise prin intermediul inculpatului C.H.
Întrucât cantitatea de produs finit stabilită conform rapoartelor de îmbuteliere era livrată în gestiunea inculpatului B.T., rapoartele de producţie erau întocmite în aşa mod încât să concorde cu cantităţile de produse livrate din gestiunea acestui din urmă inculpat, şi astfel să se evite şi existenţa unor diferenţe scriptice, în minus, a cantităţilor de produs îmbuteliat ieşite din gestiunea inculpatului N.V. şi cantităţile evidenţiate în gestiunea inculpatului B.T.
În urma verificărilor efectuate în gestiunea acestui inculpat după încetarea funcţiei inculpatului I.T., s-a constatat existenţa unor diferenţe semnificative între cantităţile de vin consemnate în rapoartele de producţie şi cele de ieşire ale acestui inculpat.
În privinţa inculpatului M.L., se reţine că acesta şi-a desfăşurat activitatea în calitate de gestionar la gestiunea de ambalaje 191 din cadrul Complexului de vinificaţie J., ocupându-se în principal de recepţionarea şi distribuirea pe fluxul liniei de îmbuteliere din cadrul complexului a sticlelor necesare îmbutelierii.
Aşa cum s-a reţinut anterior, deşi a realizat lipsa din stocul faptic a unei cantităţi semnificative de sticle, acesta a acceptat, la sugestia inculpatului I.T., să semneze procesul-verbal de perisabilităţi din 31 decembrie 2000, pentru cantitatea totală de 54.805 sticle sparte, proces -verbal de al cărui caracter fals erau încredinţaţi toţi semnatarii, respectiv inculpaţii M.L., C.H. şi inculpatul N.V.
Similar, inculpatul a semnat procesul verbal nr. 31 ianuarie 2001, întocmit în fals pentru justificarea lipsei cantităţii de 9.847 sticle, prejudiciul total cauzat prin întocmirea celor două acte false fiind de 167.565.084 ROL.
În ceea ce priveşte pe inculpatul L.M., acesta şi-a desfăşurat activitatea în calitatea de gestionar la gestiunea nr. 194 Cetatea de Baltă, având ca atribuţii de serviciu gestiunea materialelor necesare obţinerii produsului vin spumant, şi gestionarea acestui produs. în acord cu modalitatea ilegală stabilită de inculpatul I.T. pentru înstrăinarea ilegală a unor cantităţi semnificative de produse finite, în perioada 12 iulie 1999 - 28 februarie 2001 inculpatul a dispus din gestiune de cantitatea de 64.381 bucăţi dopuri expediţie şampanie în valoare de 201.813.189 ROL, pentru care nu a întocmit acte justificative, folosindu-le la obţinerea unei cantităţi de 56.788 butelii vin spumant ce nu au fost înregistrate în contabilitate.
În luna decembrie 1999, acest inculpat a modificat scriptic starea stocului faptic a produsului dopuri prin evidenţierea gestionară a cantităţii de 327.630 bucăţi dopuri deşi stocul real era de 283 dopuri.
Cantitatea de vin spumant existentă ca plusuri de gestiune a fost eliberată de acesta din gestiune la solicitarea inculpatului I.T. fără întocmirea unor documente de evidenţă primară, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 10.277.208.300 ROL.
În ceea ce priveşte pe inculpata M.I.M., se retine că în data de 03 mai 2001, inculpata a sustras împreună cu inculpatul I.T. documente şi bunuri aparţinând societăţii SC J. şi cu privire la care nici aceasta şi nici inculpatul Ignat nu aveau dreptul de folosinţă.
Înalta Curte, cu referire la cauză reţine că la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe iar în cauză probele în acuzare au un caracter cert, sunt decisive, fără a lasă loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului.
Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Pornind de la aceste enunţuri cu rang de principii se observă că în prezenta cauză prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază fiecare inculpat a fost răsturnată în cursul activităţii de probaţiune, niciuna din probele administrate în cauză nefiind certă în sensul stabilirii nevinovăţiei acestora.
Înalta Curte constată totodată că în speţa dedusă judecăţii inculpaţilor le-a fost respectat dreptului la un proces echitabil, toate mijloacele de probă fiind administrate în faţa acestora asistaţi de un apărător, în şedinţa publica, în dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeană într-o jurisprudenţa constanta.
Prezenţi la termenul de judecată din data de 18 mai 2011 2010, în faţa Curţii, inculpaţii N.V., M.L. şi C.H. au cerut instanţei să ia act de manifestarea lor de voinţa în sensul retragerii recursurilor.
În raport de manifestarea expresă de voinţă a inculpaţilor, înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen. „până la închiderea dezbaterilor (..) oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat", „retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special.».
În speţă, fiind îndeplinite condiţiile de ordin procesual/procedural susmenţionate, se va luat act de retragerea recursului declarat de inculpaţii N.V.M., M.L. şi C.H. împotriva Deciziei penale nr. 112 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată ca acesta este nefondat pentru considerentele care urmează:
Astfel, în motivele de recurs formulate Parchetul a criticat Decizia pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul:
- greşitei schimbări a încadrării juridice data faptei reţinute în sarcina inculpatului I.T. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 214 alin. (1) C. pen.
- greşitei schimbări a încadrării juridice data faptei reţinute în sarcina inculpatului I.T. şi a inculpatei M.M. din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 213 C. pen.
- greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului I.T.
Astfel, se reţine că, în virtutea încrederii depline acordate de către proprietarii societăţii, inculpatul I.T. a efectuat aprovizionarea societăţii cu materiale consumabile în mod preferenţial, de la unităţi agreate de acesta, (intermediari privilegiaţi), la preţuri ce depăşeau cu 27,5 până la 250% preţurile de ofertă a produselor respective ale altor societăţi producătoare, prin această modalitate de aprovizionare inculpatul I.T. împiedicând încheierea unor contracte directe între conducerea SC J. SRL Filiala Alba şi furnizorii sau producătorii care ofereau produse în condiţii mai avantajoase, inducând în eroare conducerea societăţii cu privire la preţurile de achiziţie a consumabilelor oferite de aţi comercianţi decât cei de la care se făcea aprovizionarea, cauzând astfel SC J. SRL Filiala Alba un prejudiciu în cuantum de 14.996.033.100 ROL, stabilit prin diferenţa dintre preţul plătit de societate pentru aceste produse şi preţul de ofertă pentru acelaşi produs al producătorului direct ori al altor ofertanţi ale unor produse echivalente.
Curtea constată că acţiunea inculpatului de a achiziţiona materiale consumabile în mod preferenţial şi la suprapreţ constituie elementul material al infracţiunii de gestiune frauduloasă iar nu al infracţiunii de înşelăciune.
Producerea de pagube cu rea credinţă cu ocazia gestionării sau administrării societăţii este de esenţa infracţiunii de gestiune frauduloasă; acţiunea inculpatului de a păgubi societatea în modul descris mai sus se încadrează în elementele constitutive ale infracţiunii de gestiune frauduloasă.
Fapta inculpatului nu poate constitui înşelăciune în convenţii atâta vreme cât el însuşi reprezenta societatea aşa-zis înşelată, în calitate de administrator.
Împrejurarea că SC J. SRL Filiala Alba este o persoană juridică, o ficţiune juridică, presupune ca inducerea în eroare să aibă loc în persoana reprezentantului acesteia. Cum inculpatul, în calitate de reprezentant al societăţii, a încheiat contractele în numele societăţii şi a exprimat voinţa acesteia, nu există inducerea în eroare, situaţia neadevărată fiind cunoscută de inculpat şi implicit de societate.
În lipsa inducerii în eroare, nu există elementul material al infracţiunii de înşelăciune.
Referitor la infracţiunea de gestiune frauduloasă, Curtea constată ca în mod corect a apreciat instanţa de control judiciar reţinând că inculpatul se face vinovat de comiterea acesteia.
Modul de a acţiona al inculpatului,astfel cum a fost probat de întreg materialul probatoriu constituie în mod evident infracţiunea de gestiune frauduloasă, prev. de art. 214 alin. (1) C. pen., întrucât acesta a produs pagube părţii civile, cu rea-credinţă, cu ocazia administrării societăţii, prin semnarea unor contracte de achiziţie materie primă la preţuri foarte mari, cunoscând existenţa unor oferte pe piaţă de produse identice la preţuri de trei ori mai mici. Prejudiciul constă în acest caz în diferenţa de preţ între preţul de achiziţie ca urmare a încheierii contractelor şi preţul mai mic ce s-ar fi putut plăti dacă inculpatul nu ar fi refuzat achiziţionarea produselor direct de la producător şi nu prin intermediar.
În aceste condiţii şi în raport de probatoriul administrat astfel cum a fost expus anterior, Curtea constată că inculpatul I.T. se face vinovat de comiterea infracţiunii de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 alin. (1) C. pen. (comisă de inculpat prin achiziţionarea de materiale la suprapreţ) şi gestiune frauduloasă prev. de art. 214 alin. (2) C. pen. (comisă împreună cu ceilalţi inculpaţi).
Referitor la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor I.T. şi M.M., Curtea constată că în cauză nu există probe care să ateste că inculpatul I.T. sau inculpata M.I.M. au avut intenţia de a sustrage aceste bunuri şi totodată că fapta inculpaţilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 213 C. pen.,cum corect a reţinut instanţa de control judiciar.
Curtea constată că bunurile despre care se afirmă că au format obiectul infracţiunii de furt calificat sunt în realitate bunuri încredinţate inculpatului ca urmare a funcţiei pe care o ocupa, deţinute deci în baza acestui titlu, astfel că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen. iar nu ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208, 209 C. pen.
Totodată, Înalta Curte reţine că în cauză instanţa de control judiciar a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului I.T. Astfel, fiind o parte a activităţii de aplicare a legii penale, individualizarea judiciară nu se poate realiza decât în condiţiile şi în limitele stabilite de lege, aceasta fixând coordonatele în cadrul cărora judecătorii efectuează operaţia de stabilire şi aplicare a sancţiunii penale concrete.
Exigenţele impuse de principiul legalităţii nu se rezumă la cerinţa ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele unui cadru legal, ci şi prin folosirea unor mijloace şi pe baza unor criterii de apreciere determinate de lege şi care sunt consacrate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Corect a reţinut instant de control judiciar ca pedeapsa aplicată acestuia este de natură a asigura scopul pedepsei nefiind justificată majorarea acesteia.
Înalta Curte constată totodată că recursurile declarate de inculpaţii I.T., B.T., B.G. şi M.I.M. sunt nefondate, solicitările acestora de a se reţine lipsa vinovăţiei ca urmare a lipsei laturii subiective, respectiv a intenţiei, apărând ca nefondate în contextul materialului probatoriu administrat în cauză.
Chiar dacă inculpaţii au acţionat la ordinele inculpatului I.T., în calitate de gestionari aceştia cunoşteau atribuţiile avute în cadrul postului, cunoşteau faptul că inculpatul I.T. acţionează ilicit, astfel că aveau posibilitatea de a refuza să îndeplinească aceste "ordine" şi de a anunţa reprezentanţii societăţii despre neregulile petrecute în societate. Cu toate acestea, inculpaţii au preferat să se complacă în situaţia creată de inculpatul I.T., să păstreze tăcerea şi să acţioneze la rândul lor ilicit, acoperind activitatea nelegală a inculpatului I.T. Inculpaţii au acceptat mici avantaje de genul sticlelor de vin oferite gratuit de inculpatul I.T. în schimbul creării cadrului propice pentru gestionarea nelegală a activităţii de producţie şi distribuţie de marfă.
Astfel, inculpaţii au acţionat cu vinovăţia prevăzută de lege - intenţie - în comiterea infracţiunii de gestiune frauduloasă, cunoscând că produc pagube societăţii, ceea ce constituie infracţiunea de gestiune frauduloasă
Date fiind faptele săvârşite de inculpat, împrejurările în care s-au comis acestea, date fiind urmările rezultate din comiterea lor, pentru motivele arătate mai sus, nu pot fi reţinute solicitările inculpaţilor în sensul achitării în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pe motiv că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii sau art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu motivarea că faptei îi lipseşte pericolul social al unei infracţiuni.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate primi susţinerea inculpaţilor potrivit căreia nu sunt autorii faptelor reţinute în sarcina acestora atâta vreme cât această apărare este singulară, nefiind susţinută de nici un mijloc de probă, pe de o parte, iar pe de altă parte, tot probatoriul cauzei apreciat în ansamblu conchide cu privire la săvârşirea infracţiunii, de către aceşti inculpaţi, în condiţiile descrise anterior, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.
Inculpaţii, prin apărător, au solicitat trimiterea spre rejudecare a cauzei deoarece aceasta nu s-a pronunţat asupra supra altor fapte decât cele pentru care au fost trimişi în judecată. Analizând probatoriul administrat în cauză pe tot parcursul procesului penal, Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă, aspect ce a fost detaliat solicitarea inculpaţilor nu este fondată, instanţa pronunţându-se în mod corect cu privire la infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi care au fost consemnate în dispozitivul rechizitoriului.
Totodată, Înalta Curte constată că instanţa de fond a procedat la o corectă deducere a perioadei arestului preventiv pentru inculpatul I.T., nefiind justificată casarea deciziei nici sub acest aspect. Astfel aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei inculpatul I.T. a fost într-adevăr arestat preventiv în perioada 6 octombrie 2003, 5 ianuarie 2004 - 17 martie 2004 şi din 19 martie 2004 până la data punerii sale în libertate în 24 ianuarie 2005 însă în cauze diferite, perioada petrecută în arest preventiv în raport de acest dosar fiind corect dedusă în conformitate cu prevederile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Cu privire la recursul declarat de recurenta parte civilă SC J. SRL Filiala Alba, Curtea constată că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, dispunând obligarea inculpaţilor la despăgubiri către partea civilă SC J. SRL Filiala Alba.
Obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor materiale apare ca o consecinţă a soluţiei de condamnare a acestora, de constatare a vinovăţiei pe baza probatoriului administrat, chiar dacă o parte dintre faptele deduse judecăţii s-au prescris. Prejudiciul a putut fi stabilit de expert după identificarea metodelor multiple prin care a fost fraudată societatea, şi rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză, cu delimitări pentru fiecare gestiune în parte.
Cu privire la cuantumul prejudiciului, Înalta Curte constată că a fost corect stabilit de prima instanţă, cu defalcarea prejudiciului pentru fiecare inculpat în parte, recursul pârtii civile fiind nefondat şi urmând a fi respins ca atare.
Recursurile declarate de de petiţionarii Z.M. şi SC SS.I. SRL, prin administrator I.V.G. şi de recurentele L.C. şi L.M. moştenitoarele inculpatului decedat L.M. sunt de asemenea nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Astfel Înalta Curte constată că în mod corect a procedat instanţa de control judiciar, care a reţinut că acţiunea civilă formulată împotriva acestora de partea civilă a fost respinsă ca nefondată de prima instanţă, pe motivul că acestea nu au acceptat în termenul de opţiune succesorală moştenirea inculpatului L.M. astfel încât nu pot fi obligate în calitate de succesoare în latura civilă a cauzei. Pe de altă parte, nefiind succesoare ale inculpatului nu pot solicita ridicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor acestuia, întrucât nu au nicio calitate în această privinţă, bunurile respective nefiind proprietatea lor.
Referitor la recursul declarat de numitul Z.M. (soţul petentei Z.A.) Înalta Curte constată că şi acesta este nefondat, bunurile în cauză nefiind proprietatea comună a soţilor, ele fiind dobândite prin moştenire devenind proprietatea exclusivă a soţiei sale Z.A., astfel că acesta nu are calitatea cerută de lege pentru a putea solicita ridicarea sechestrului asigurător, soluţia dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de control judiciar fiind temeinică şi legală nefiind justificata casarea acesteia.
Cu referire la recursul declarat de SC SS.I. SRL, prin administrator I.V.G. privitor la nelegalitatea dispoziţiei de menţinere a custodiei părţii civile asupra celor 157 ha de viţă de vie aparţinând SC S.I. SRL, Înalta Curte reţine că în mod corect a apreciat instanţa de control judiciar că inculpatul este asociat unic al acestei societăţi, iar între societate şi partea civilă există un contract de închiriere ale cărui efecte sunt în vigoare şi la acest moment, măsura a fost dispusă de o altă instanţă fără a se ridica obiecţii de către părţi, iar între părţi există litigii civile cu privire la acest teren, închiriat SC J. SRL, astfel că nu există niciun temei legal ca instanţa penală să intervină într-o cauză civilă.
În plus, conform art. 66 din Legea nr. 31/1990, pe durata unei societăţi comerciale, creditorii asociatului pot să-şi exercite drepturile lor asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul contabil, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare (cu atât mai mult cu cât inculpatul I.T. este asociat unic).
Prin urmare, faţă de cele învederate Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1, lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea civilă SC J. SRL Filiala Alba, petiţionarii Z.M. şi SC S.I. SRL, prin administrator I.V.G., inculpaţii I.T., B.T., B.G., P.I. şi M.I.M., recurentele L.C. şi L.M., moştenitoarele inculpatului decedat L.M., împotriva Deciziei penale nr. 112 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală consecinţa obligării părţii civile SC J. SRL Filiala Alba, petiţionarilor Z.M. şi SC S.I. SRL, inculpaţilor I.T., B.T., B.G., P.I. şi M.I.M., ţi recurentelor L.C. şi L.M., moştenitoarele inculpatului decedat L.M., potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii N.V.M., M.L. şi C.H. împotriva aceleiaşi decizii, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor ocazionate de prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea civilă SC J. SRL Filiala Alba, petiţionarii Z.M. şi SC S.I. SRL, prin administrator I.V.G., inculpaţii I.T., B.T., B.G., P.I. şi M.I.M., recurentele L.C. şi L.M., moştenitoarele inculpatului decedat L.M., împotriva Deciziei penale nr. 112 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii N.V.M., M.L. şi C.H. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenţii inculpaţi I.T., B.T., B.G., P.I. şi M.I.M. la plata sumei de câte 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi N.V.M., M.L. şi C.H. la plata sumei de câte 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă SC J. SRL Filiala Alba la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă petiţionarii Z.M. şi SC SS.I. SRL la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentele L.C. şi L.M., moştenitoarele inculpatului decedat L.M., la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.H., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2011.
Procesat de GGC - LM
← ICCJ. Decizia nr. 239/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 240/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
---|