ICCJ. Decizia nr. 2436/2011. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2436/2011

Dosar nr.14119/86/2010

Şedinţa publică din 16 iunie 2011

Asupra recursului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată:

Prin Sentinţa penală nr. 27 din data de 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de petentul S.M. împotriva Sentinţei penale nr. 127 din date de 27 septembrie 2000.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea adresată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 15 octombrie 2010, sub nr. 11536/86/2010, condamnatul S.M. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 127 din 27 septembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 2130/2000, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 116 din 02 aprilie 2001 a Curţii de Apel Suceava, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, solicitând audierea unor martori.

Prin Sentinţa penală nr. 234 din 17 noiembrie 2010, Tribunalul Suceava, în temeiul art. 397 raportat la art. 399 C. proc. pen., a trimis cererea de revizuire pentru efectuarea actelor de cercetare.

Prin Adresa nr. 1357/III/6 din 23 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 24 decembrie 2010 sub nr. 14119/86/2010, a fost înaintată spre competentă soluţionare, împreună cu concluziile de respingere ca inadmisibilă.

Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul S.M., fără a indica vreun caz de revizuire din cele prev. de art. 394 C. proc. pen. şi fără a preciza că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, a solicitat audierea unor martori, rude cu el, pentru a se determina cauzele care au dus la condamnarea sa.

S-a mai reţinut că din referatul întocmit de Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Suceava reiese că până în prezent, condamnatul a formulat două cereri de revizuire înregistrate sub nr. X/2004 (Sentinţa penală nr. 186/2004) şi nr. X/2010 (Sentinţa penală nr. 234/2010 - prin care s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava pentru efectuarea actelor de cercetare conform art. 399 C. proc. pen.) şi două cereri de întrerupere a executării pedepsei înregistrate sub nr. Z/2005 (Sentinţa penală nr. 208/2005 şi sub nr. W/2008 (Sentinţa penală nr. 279/2008), cereri ce au fost respinse ca nefondate.

Concluzionând că nu este dat niciunul dintre motivele de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen., prima instanţă a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinţei penale nr. 27 din data de 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava a declarat apel petentul S.M. care a criticat-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând audierea ca martori şi a altor persoane, susţinând că nu s-a ţinut cont de declaraţiile pe care erau de acord să le dea în faţa poliţiei.

Prin Decizia penală nr. 17 din 16 martie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru Cauze cu Minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul S.M., împotriva Sentinţei penale nr. 27 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava.

Pentru a hotărî, astfel, instanţa de apel a reţinut că petentul nu şi-a întemeiat cererea de revizuire pe niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., solicitând prelungirea probaţiunii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul, fără să invoce vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. Acesta a reiterat cererea de audiere a doi martori, susţinând că autorul moral al faptei este fratele său, arătând că doreşte ca acesta să fie cercetat penal.

Examinând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma susţinerilor recurentului revizuent şi a cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 C. proc. pen. rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoaşterea de către instanţele care au soluţionat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri care să reflecte adevărul.

Fiind o cale extraordinară de atac, cazurile în care poate fi formulată cererea de revizuire sunt reglementate în mod expres şi limitativ de lege, nefiind permis instanţelor de judecată să extindă posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătoreşti definitive şi la alte cazuri în afara celor prevăzute de lege.

În speţă, atât instanţa de fond cât şi instanţa de prim control judiciar au reţinut în mod corect că revizuentul condamnat nu a indicat niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., acesta solicitând reaprecierea probatoriului administrat precum şi prelungirea probaţiunii cu audierea a doi martori, ceea ce este nu este admisibil în calea extraordinară de atac a revizuirii.

În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul S.M., care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 17 din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 16 iunie 2011.

Procesat de GGC - LM

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2436/2011. Penal