ICCJ. Decizia nr. 2796/2011. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2796/2011
Dosar nr. 2327/30/2011
Şedinţa publică din 1 august 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele :
Prin încheierea penală nr. 40 din 08 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 2327/30/2011, în baza art. 1491 alin. (9) C. proc. pen. raportat la art. 143 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost admisă în parte, propunerea formulată de Ministerul Public - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.C.F., pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 09 aprilie 2011 până în data de 07 mai 2011 inclusiv.
A fost respinsă propunerea de arestare preventivă formulată în privinţa inculpaţilor M.H., M.O., B.C.A., P.V., M.V., C.C.R., M.C., I.V. şi C.G.M.
Pentru a pronunţa această încheiere penală, Tribunalul Timiş a reţinut că din materialul probator, existent în dosarele prezentate cu ocazia soluţionării propunerii, în privinţa inculpaţilor O.C.F., C.C.R. şi M.H. sunt indicii referitoare la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în forma vânzării (cazul inculpaţilor C. şi M.), respectiv distribuirii (situaţia inculpatului O.). În privinţa celorlalţi inculpaţi, printre care şi M.C., s-a arătat că nu există indicii temeinice referitoare la posibila implicare a acestora în comiterea faptelor de natură penală pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală.
Împotriva încheierii penale nr.40 din data de 08 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş a declarat recurs, în termenul legal, DIICOT- Serviciul Teritorial Timişoara, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timişoara la data de 12 aprilie 2011.
În motivarea recursului s-a solicitat în esenţa admiterea acestuia, casarea încheierii penale recurate şi arestarea preventivă a inculpaţilor întrucât din analizarea probelor administrate în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă privind comiterea faptei de către inculpaţi.
Prin Decizia penală nr. 979/R din 9 iunie 2011 Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara , a casat încheierea penală atacată şi rejudecând a admis propunerea formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara dispunând arestarea preventivă a inculpaţilor M.H., M.O., B.C.A., P.V., M.V., C.C.R., M.C., I.V. şi C.G.M. pe o perioadă de 29 zile, cu începere de la data punerii în executare a deciziei.
Pentru a pronunţa astfel Curtea de Apel Timişoara, ca instanţă de recurs, a reţinut că prima instanţă a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză iar în ceea ce priveşte activitatea materială a inculpatei M.C. şi a fiului acestuia, inculpatul I.V., s-a reţinut că, în repetate rânduri, aceştia au furnizat heroină inculpaţilor O.C., C.C. şi M.V.
Decizia pronunţată este definitivă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata M.C. solicitând admiterea lui, casarea deciziei penale. Procurorul a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Analizând admisibilitatea recursului declarat de inculpata M.C., prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate de curţile de apel ca instanţe de apel.
per a contrario deciziile pronunţate de Curţile de Apel ca instanţe de recurs sunt definitive şi potrivit dispoziţiilor art. 417 C. proc. pen., hotărârile instanţelor de recurs rămân definitive la data pronunţării lor, astfel că împotriva acestora nu se mai pot promova căi de atac ordinare.
Decizia penală nr. 979/R a fost dată de Curtea de Apel ca instanţă de recurs şi a rămas definitivă la data pronunţării ei şi anume 9 iunie 2011, situaţie în care Înalta Curte constatând inadmisibil recursul declarat de inculpată urmează a-l respinge în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata M.C. împotriva deciziei penale nr. 979/R din 9 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 august 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2777/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 293/2011. Penal → |
|---|
