ICCJ. Decizia nr. 2777/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2777/2011
Dosar nr. 5831/1/2011
Şedinţa publică din 27 iulie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 195 din 5 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia penală, în dosarul nr. 7537/99/2010 a fost condamnat inculpatul C.D.M., la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (2) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul U.C.A., la pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (2) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 C. pen.
In baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus din pedepsele aplicate acestora, reţinerea şi arestarea preventivă de la 3 august 2010 la zi.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, au declarat apel cei doi inculpaţi, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la nr. 7537/99/2010.
Prin încheierea din 28 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins cererile formulate de inculpaţii C.D.M. şi U.C.A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului preventiv faţă de cei doi inculpaţi, în temeiul art. 160/b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor C.D.M. - şi U.C.A. aflaţi în Penitenciarul Iaşi.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de apel a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor se menţin în continuare, în cauză fiind întrunite prevederile art. 143 C. proc. pen., dar şi cele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., atât prin prisma cuantumului pedepsei prevăzute de norma de incriminare pentru faptele presupus a fi comise de inculpaţi cât şi prin prisma pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor.
S-a reţinut că în cauză există indicii temeinice că inculpaţii au comis faptele pentru care sunt cercetaţi şi este îndeplinită condiţia pericolului concret pentru ordinea publică, incriminarea infracţiunii de trafic de droguri fiind forma prin care statul asigură funcţionarea normală a instituţiilor sale, fiind neîndoielnic că lăsarea în libertate a inculpaţilor, cercetaţi pentru fapte de acest gen prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii prin care s-a menţinut starea de arest preventiv, au declarat recurs inculpaţii C.D.M. şi U.C.A., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpaţii C.D.M. şi U.C.A. sunt cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 3 alin. (2) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (2) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că în luna iulie 2010, inculpatul C.D.M. a importat din Republica Chineză, fără drept cantitatea totală de 500,02 gr. mefedronă, substanţă ce se încadrează în categoria drogurilor de mare risc, iar inculpatul U.C.A. l-a ajutat pe inculpatul C. în sensul că a supravegheat traseul pachetului şi a asigurat predarea acestuia către destinatar.
Inculpaţii au fost arestaţi preventiv la data de 3 august 2010 în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat având în vedere că pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru faptele comise de inculpaţi este mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică a faptelor presupus a fi săvârşite constă în gravitatea deosebită a acestora, modalitatea în care inculpaţii au acţionat şi impactul unor astfel de fapte asupra siguranţei colective.
În plus, împotriva inculpaţilor a fost pronunţată o hotărâre de condamnare, care, chiar nedefinitivă, conduce la presupunerea rezonabilă că aceştia sunt autorii faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.
Apreciind că faţă de gravitatea deosebită a infracţiunilor, temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu s-au schimbat şi impun în continuare menţinerea acesteia măsuri, înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi cu respectarea dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi ale Constituţiei României referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârşit o infracţiune şi din necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Împrejurarea că a trecut o anumită perioadă de timp de la data arestării preventive a inculpaţilor nu este de natură să diminueze gradul de pericol pentru ordinea publică a faptelor deduse judecăţii, există însă indicii în cauză că, dacă ar fi lăsaţi în libertate, inculpaţii ar putea comite fapte de acelaşi gen.
Faţă de aceste considerente, recursurile inculpaţilor sunt nefondate, iar în temeiul art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii C.D.M. şi U.C.A. împotriva încheierii din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 7537/99/2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 27 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2774/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2796/2011. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
