ICCJ. Decizia nr. 2980/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2980/2011
Dosar nr.1632/44/2010
Şedinţa publică din 8 septembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 47/F din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă nefondată plângerea formulată de petenţii C.N. şi C.G. împotriva rezoluţiei nr. 1114/P/2009 din 19 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, astfel cum a fost confirmată prin rezoluţia nr. 1061/11/2/2010 din 22 noiembrie 2010 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
S-a menţinut rezoluţia atacată.
A fost obligat fiecare petent la plata către stat a câte de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că prin Rezoluţia nr. 1114/P/2009 din 19 octombrie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii C.D.C. - executor judecătoresc, Z.A. - administrator la Asociaţia de proprietari din Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a se pronunţa în acest sens, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a avut în vedere următoarele:
Prin plângerea adresată organelor de urmărire penală la data de 22 octombrie 2009, persoanele vătămate C.N. şi C.G. au formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), împotriva executorului judecătoresc C.D.C. şi împotriva făptuitoarei Z.A.
În motivarea plângerii, persoanele vătămate au arătat că făptuitoarea Z.A., în calitate de administrator la Asociaţia de Proprietari din Galaţi, în mod nejustificat Ie-a acţionat în judecată pe persoanele vătămate pentru plata datoriilor restante la întreţinere.
În ceea ce priveşte pe executorul judecătoresc, persoanele vătămate au arătat că sunt nemulţumite de modul cum s-a efectuat executarea silită în dosarele de executare nr. 61/2008 şi nr. 408/2008 ale Biroului Executorului Judecătoresc C.D.C.
Din actele premergătoare aflate la dosar s-a stabilit că Asociaţia de Proprietari din Galaţi Ie-a chemat în judecată pe persoanele vătămate pentru a le obliga să plătească suma de 4.757,97 lei, cu titlu de pretenţii şi suma de 1.306,24 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată, pentru perioada iulie 2006 - aprilie 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 6585 din 13 septembrie 2007 a Judecătoriei Galaţi, s-a admis cererea asociaţiei de proprietari şi Ie-a obligat pe persoanele vătămate să plătească sumele menţionate.
De asemenea, Asociaţia de Proprietari Ie-a chemat în judecată pe persoanele vătămate pentru plata sumelor de 5.462,84 lei, reprezentând cheltuieli de întreţinere şi 2.175,34 lei, reprezentând penalităţi, pentru perioada februarie 2007 - martie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 5803 din 22 iulie 2008 a Judecătoriei Galaţi s-a admis cererea asociaţiei de proprietari şi s-a dispus obligarea persoanelor vătămate la plata sumelor menţionate.
După rămânerea definitivă a celor două hotărâri, asociaţia de proprietari a solicitat punerea în executare a celor două titluri. Astfel, sentinţa civilă nr. 6585 din 13 septembrie 2007 a făcut obiectul dosarului de executare nr. 61/2008 la Biroul Executorului Judecătoresc C.D.C., iar sentinţa civilă nr. 5803 din 22 iulie 2008 a făcut obiectul dosarului de executare nr. 408/2008 la biroul aceluiaşi executor.
Executorul judecătoresc a întocmit somaţiile către debitori, a procedat la verificarea imobilului care putea fi vândut pentru achitarea debitului, a procedat la evaluarea imobilului şi s-a început procedura executării silite. În acest sens, s-au emis publicaţiile de vânzare şi s-a stabilit primul termen pentru licitaţie.
Pe parcursul executării silite au existat mai multe termene pentru licitaţie deoarece nu se prezenta niciun cumpărător. În cele din urmă, la termenul din data de 23 iunie 2009 s-a prezentat cumpărătorul G.M. care a adjudecat imobilul cu suma de 60.000 lei (RON).
În urma verificării actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că executorul judecătoresc C.D.C. nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu cu ocazia punerii în executare a celor două titluri menţionate mai sus iar executarea s-a desfăşurat conform procedurii legale.
Pentru acest motiv, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc C.D.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Cu privire la făptuitoarea Z.A., a constatat că aceasta şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu atunci când a solicitat instanţei obligarea persoanelor vătămate la plata cheltuielilor de întreţinere şi a penalităţilor de întârziere, fiind chiar obligată să-şi exercite aceste atribuţii în calitatea pe care o avea.
Împotriva acestei rezoluţii, în termen legal, petenţii C.N. şi C.G. au formulat plângere conform dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., plângere care prin rezoluţia nr. 1061/11/2/2010 din 22 noiembrie 2010 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a fost respinsă ca nefondată, reţinându-se că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este temeinică şi legală.
Împotriva rezoluţiei nr. 1114/P/2009 din 19 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, astfel cum a fost confirmată prin rezoluţia nr. 1061/11/2/2010 din 22 noiembrie 2010 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, au formulat plângere în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. petenţii C.N. şi C.G.
Atât prin motivele scrise, cât şi oral prin apărătorii aleşi, petenţii au susţinut următoarele:
- soluţionarea plângerii întemeiată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. de către procurorul general adjunct este neprocedurală şi nelegală;
- procurorul nu s-a pronunţat „asupra încălcărilor de lege reclamate";
- nu a administrat probele care se impuneau pentru a determina realitatea sumelor datorate asociaţiei de proprietari şi astfel să se demonstreze abuzul făptuitoarei Z.A.;
- executarea silită s-a realizat cu încălcarea tuturor drepturilor procesuale şi procedurale, nefiindu-le comunicate toate actele de executare şi, deşi au consemnat la dispoziţia executorului debitul în integralitatea lui, au fost executaţi silit prin vânzarea la licitaţie a imobilului pentru suma de 600.000.000 lei vechi, deşi valoarea acestuia era de 1.300.000.000 lei vechi.
S-a solicitat admiterea plângerii, trimiterea cauzei organului de urmărire penală, căruia să i se impună să facă cercetări cu privire la modul în care s-a efectuat această vânzare, dacă s-au respectat drepturile debitorului sau nu.
Verificând rezoluţia atacată, Curtea de Apel a constatat în baza lucrărilor şi materialului din dosar, că aceasta este temeinică şi legală, plângerea urmând a fi respinsă ca nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 C. proc. pen., scopul oricărui proces penal este acela al constării la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Verificarea unei plângeri, denunţ sau a altui mod de sesizare se realizează, conform dispoziţiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 224 alin. (1) C. proc. pen., prin investigaţii propriii ale organelor de urmărire penală, actele de investigaţie denumite de lege acte premergătoare trebuind să servească atât la constatarea existentei sau inexistentei vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cât şi la luarea hotărârii de a se începe sau nu urmărirea penală răspunzându-se astfel cerinţelor statuate cu valoare de principiu în dispoziţiile art. 1 C. proc. pen.
In cauza de faţă nu se justifică efectuarea unei expertize judiciare contabile care să stabilească cuantumul cheltuielilor de întreţinere şi a penalităţilor aferente perioadelor iulie 2006 - aprilie 2007, respectiv februarie 2007 - martie 2008, atât timp cât aceasta nu a fost solicitată în faţa instanţelor civile care au pronunţat sentinţe definitive şi irevocabile, organul de urmărire penală desfăşurând toate activităţile ce se impuneau în cadrul actelor premergătoare pentru a ajunge la soluţia dată, stabilind o corectă situaţie de fapt.
Astfel, din actele premergătoare aflate la dosar rezultă că Asociaţia de Proprietari din Galaţi a chemat în judecată petenţii pentru obligarea acestora la plata sumei de 4.757,97 lei, cu titlu de cheltuieli de întreţinere şi a sumei de 1.306,24 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată, pentru perioada iulie 2006 - aprilie 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 6585 din 13 septembrie 2007 a Judecătoriei Galaţi, s-a admis cererea asociaţiei de proprietari, petenţii fiind obligaţi la plata sumelor solicitate.
De asemenea, Asociaţia de Proprietari a chemat în judecată petenţii pentru obligarea acestora la plata sumelor de 5.462,84 lei, reprezentând cheltuieli de întreţinere şi 2.175,34 lei, reprezentând penalităţi, pentru perioada februarie 2007 - martie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 5803 din 22 iulie 2008 a Judecătoriei Galaţi s-a admis cererea asociaţiei de proprietari şi s-a dispus obligarea petenţilor la plata sumelor menţionate.
După rămânerea definitivă a celor două hotărâri, asociaţia de proprietari a solicitat punerea în executare a celor două titluri. Astfel, sentinţa civilă nr. 6585 din 13 septembrie 2007 a făcut obiectul dosarului de executare nr. 61/2008 la Biroul Executorului Judecătoresc C.D.C., iar sentinţa civilă nr. 5803 din 22 iulie 2008 a făcut obiectul dosarului de executare nr. 408/2008 la biroul aceluiaşi executor.
Executorul judecătoresc a întocmit somaţiile către debitori, a procedat la verificarea imobilului care putea fi vândut pentru achitarea debitului, a procedat la evaluarea imobilului şi s-a început procedura executării silite. în acest sens, s-au emis publicaţiile de vânzare şi s-a stabilit primul termen pentru licitaţie.
Pe parcursul executării silite au existat mai multe termene pentru licitaţie deoarece nu s-a prezentat niciun cumpărător. În cele din urmă, la termenul din data de 23 iunie 2009 s-a prezentat cumpărătorul G.M. care a adjudecat imobilul cu suma de 60.000 lei (RON).
Faptul că cele două persoane vătămate au achitat, prin consemnare la dispoziţia Biroului Executorului Judecătoresc C.D.C., sumele datorate nu putea conduce la anularea procesului verbal de licitaţie din 23 iunie 2009 şi a actului de adjudecare din 22 iulie 2009, atâta timp cât consemnarea s-a făcut ulterior adjudecării şi al întocmirii actului de adjudecare.
De altfel, din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză rezultă că pe parcursul executării silite au existat mai multe termene pentru vânzarea la licitaţie, începând cu anul 2008, perioadă în care petenţii au avut posibilitatea să achite sumele datorate, lucru pe care l-au făcut dar după întocmirea actului de adjudecare a imobilului.
În acest context Curtea constată că în mod corect procurorul reţinând că intimaţii nu au săvârşit infracţiunea reclamată şi nici alte fapte de natură penală care să le atragă răspunderea penală, a dispus neînceperea urmăririi penale întemeiat pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. b C. proc. pen.
Probatoriul administrat în faza actelor premergătoare nu a confirmat susţinerile petenţilor, nefăcându-se nicicum dovada că intimaţii în exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu, cu ştiinţă, nu au îndeplinit un act, ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos şi astfel să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petenţilor.
Se constată aşadar că în mod corect procurorul a reţinut că intimaţii nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii reclamate, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), probatoriul administrat reliefând fără dubiu că aspectele arătate de petenţi nu sunt prevăzute de legea penală şi că deci intimaţii nu pot fi subiecţi ai infracţiunii invocate şi nici a vreunei alte fapte cu conotaţie penală.
Faptul că petenţii nu şi-au achitat perioade îndelungate cheltuielile comune la asociaţia de proprietari, că aceştia nu au înţeles să se prezinte în faţa instanţelor civile unde să-şi facă apărări, să conteste sumele reclamate (care nu este exclus să nu fi fost corect calculate) şi să fi administrat probe ştiinţifice care să stabilească valoarea reală a cheltuielilor de întreţinere şi a penalităţilor aferente, nu poate fi imputat intimaţilor, aceştia nefăcând decât să pună în executare titlurile executorii care au făcut obiectul dosarelor de executare nr. 61/2008 şi nr. 408/2008.
Imobilul în discuţie a fost adjudecat la data de 23 iunie 2009 la preţul cel mai mare oferit, cu respectarea dispoziţiilor art. 488 şi urmat. C. proc. civ., lipsa de diligentă a petenţilor care nu au reacţionat decât ulterior adjudecării, nefiind de natură să pună la îndoială buna - credinţă a executorului judecătoresc în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Cum lipsa procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel din motive obiective nu ar fi putut împiedica exercitarea drepturilor prevăzute în art. 278 C. proc. pen., nu se poate susţine că soluţionarea plângerii petenţilor împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe acest text de lege de către procurorul general adjunct ar fi neprocedurală şi nelegală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul C.N.
Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută de art. 278/1 C. proc. pen.
În acest sens,potrivit art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii, care se regăsesc în disp. art. XXIV.
În privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăseşte în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabileşte cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunţării hotărârii ce se doreşte a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât şi spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecinţă, constatând că în speţă sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 24 martie 2011, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi dispozitivul sentinţei atacate.
În această situaţie,întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-l totodată pe petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiţionar C.N. împotriva sentinţei penale nr. 47/F din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2974/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2986/2011. Penal → |
|---|
