ICCJ. Decizia nr. 2970/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2970/2011
Dosar nr. 7065/1/2011
Şedinţa publică din 7 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
A. Prin încheierea de şedinţă din 24 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 38147/3/2009, în baza art. 300/2 şi art. 160/b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor T.G., P.J.B. şi T.G.M., respingându-se totodată, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.
Instanţa investită cu soluţionarea apelurilor declarate în cauză a constatat că măsura a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi se impune menţinerea ei, întrucât subzistă temeiurile care au determinat-o.
Astfel, a constatat că în cauză există indicii temeinice şi probe, în sensul prev. de art. 143 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă în sensul vinovăţiei inculpaţilor. Totodată, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura şi gravitatea faptelor ce s-au reţinut în sarcină şi modalitatea concretă de săvârşire.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, s-a arătat că acesta rezultă atât din natura şi gravitatea faptei reţinute în sarcina inculpatului, cât şi din modalitatea concretă de comitere a faptelor, împrejurarea în care au acţionat şi gradul de pericol social crescut ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, pericolul pentru sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulaţia a unor asemenea substanţe, urmările produse.
De asemenea, s-a apreciat că infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor, prin gravitatea deosebită şi prin reacţia publicului, tulbură nu numai ordinea publică dar şi normele mediului social ocrotit de valorile sale fundamentale, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfăşurare şi dezvoltare în interesul societăţii însăşi, creând o stare de nelinişte capabilă să justifice menţinerea arestării preventive, fiind îndeplinite astfel şi prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) şi paragraful 3 din C.E.D.O.
B. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii T.G., P.J.B. şi T.G.M., solicitând, prin intermediul apărătorilor, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate, cu motivarea că, în esenţă, temeiurile avute iniţial în vedere nu mai subzistă, iar până la soluţionarea definitivă a cauzei beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.
Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt nefondate.
Inculpaţii au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, iar prin sentinţa penală 131 din 16 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 38147/3/2009, în baza prev. art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii P.J.B. şi T.G. la două pedepse de câte 10 ani închisoare şi 3 ani interdicţia drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
În baza prev. art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. au mai fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi la 15 ani închisoare şi 3 ani interdicţia drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) conf. art. 65 C. pen.
În baza prev. art. 33 lit. a) si art. 34 lit. b) C. pen. inculpaţii vor executa pedeapsa cea mai grea, de câte 15 ani închisoare şi 3 ani interdicţia drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
În baza prev. art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata T.G.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 3 ani interdicţia drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
În baza prev. art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a mai fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 3 ani interdicţia drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b conf art. 65 C. pen.
În baza prev. art. 33 lit. a) si art. 34 lit. b) C. pen. inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 16 ani închisoare şi 3 ani interdicţia drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
În baza prev. art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat cantitatea de 200 Kg cocaină, iar în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea cantităţii de cocaină rămasă după efectuarea probelor de laborator, respectiv 193,25 Kg masă brută, 16, 20 Kg masă brută, 2 Kg masă brută ambalaje şi saci cocaină.
ÎNALTA CURTE constată că, astfel cum în mod just a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti, temeiurile care au determinat luarea şi ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu au încetat să existe. Faţă de gravitatea faptelor, de împrejurările în care au fost comise, de importanţa valorilor sociale lezate, precum şi impactul negativ pe care l-ar avea asupra colectivităţii lipsa unei reacţii ferme a autorităţilor judiciare faţă de persoanele care săvârşesc acest gen de fapte, în mod corect, instanţa de apel a apreciat în mod corect că sunt probe certe, fiind întrunite condiţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi art. 5 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în sensul că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă o ameninţare efectivă pentru ordinea publică, iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu a fost depăşită durata rezonabilă a arestului preventiv, caracterul rezonabil al acestei măsuri neputând fi evaluat în mod abstract, ci ţinând cont de circumstanţele şi complexitatea cauzei. în cauză, recurenţii - inculpaţi au fost arestaţi preventiv la data de 14 septembrie 2009, astfel că durata detenţiei provizorii nu poate fi considerată ca depăşind termenul rezonabil impus de jurisprudenţa europeană şi naţională, având în vedere circumstanţele şi complexitatea cauzei.
În consecinţă, pentru aceste considerente, recursurile declarate de inculpaţi împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.G., P.J.B. şi T.G.M. împotriva încheierii de şedinţă din data de 24 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, pronunţată în dosarul nr. 38147/3/2009 (1140/2011).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2967/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2974/2011. Penal → |
|---|
