ICCJ. Decizia nr. 3083/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3083/2011

Dosar nr. 1945/121/2010

Şedinţa publică din 15 septembrie 2011

Asupra recursului penal de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 295 din 29 iulie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 1945/121/2010, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul C.V. la o pedeapsă de 16 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 9 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa principală aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la data de 14 ianuarie 2010 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.V.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.V. în vederea introducerii profilului genetic în cadrul Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 14, art. 346, art. 348 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul C.V. să plătească suma de 6.000 RON cu titlu de daune materiale părţii civile M.T. şi câte o sumă de 150 RON lunar părţii civile M.A. – prin reprezentant legal F.A.A., cu titlu de prestaţie periodică de întreţinere, de la data de 12 ianuarie 2010 şi până la majoratul minorei, respectiv 16 ianuarie 2027.

În baza dispoziţiilor art. 189 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata onorariilor avocaţilor desemnaţi din oficiu la urmărire penală şi pentru termenul de judecată din data de 8 martie 2010, precum şi virarea din conturile Ministrului Justiţiei a costului expertizei medico-legale psihiatrice în sumă de 135 RON către Institutul Naţional de Medicină Legală „M.M.” Bucureşti.

A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

Inculpatul C.V. şi victima M.N. au fost consăteni, aceştia fiind prieteni. În virtutea acestor relaţii de prietenie, victima M.N. obişnuia să rămână în locuinţa inculpatului chiar mai multe zile (declaraţie martor). Chiar inculpatul C.V. a declarat că nu era prima dată când victima îl vizita la domiciliu, deşi acesta a declarat că se „cunoşteau doar din salutări” (declaraţie inculpat).

La data de 10 ianuarie 2010, victima M.N. a plecat de la domiciliul tatălui său, martorul M.T., fără să mai revină însă acasă (declaraţie martor). Deşi inculpatul a declarat că victima a venit la domiciliul său la data de 12/13 ianuarie 2010, s-a apreciat că victima a venit la data de la care a plecat de acasă, adică data de 10 ianuarie 2010. Avem în vedere şi concluziile raportului de constatare medico-legală din care rezultă că decesul victimei survenise cu circa 48 – 72 de ore înaintea efectuării autopsiei.

Martorul B.M. a fost cel care a anunţat decesul lui M.N. prin S.N.U.A.U. 112, fiind sesizaţi totodată lucrătorii Postului de Poliţie Bereşti Meria, care au găsit cadavrul victimei. Precizăm că la momentul depistării inculpatul C.V. prezenta urme vizibile de violenţă pe faţă şi pe una din mâini (proces-verbal).

Din concluziile raportului de constatare medico-legală a rezultat că moartea numitului M.N. a fost violentă; că s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic instalat consecutiv unui politraumatism cranio-cerebral şi facial cu contuzie şi hemoragie meningo-cerebrală şi plagă contuză cu dezinserţie parţială pavilion auricular stâng, traumatism toraco-abdominal cu multiple fracturi costale şi ruptură de ficat şi multiple leziuni contuzive la nivelul membrelor, cu hemoragie internă şi externă, pe fondul unei steatoze hepatice şi că politraumatismul a putut fi produs prin lovire repetată cu corpuri sau mijloace contondente, posibil şi comprimare cu corpuri contondente.

În certificatul medical constatator al decesului a fost trecută data de 12 ianuarie 2010 ca dată a decesului (raport) şi s-a reţinut că între politraumatism şi moartea victimei a existat legătură directă de cauzalitate:

La momentul depistării sale, inculpatul C.V. a prezentat urme vizibile de violenţă, constatându-se ulterior leziuni traumatice în zona arcadei drepte, la degetele de la mâna dreaptă, echimoze prerotuliene şi la glezna stângă (proces-verbal).

Cu privire la aceste leziuni, inculpatul a declarat că cele de la nivelul arcadei au fost produse prin cădere pe gheaţă cu câteva zile înainte, într-o zi de sâmbătă, ceea ce ar corespunde datei de 09 ianuarie 2010, iar cele din zona genunchiului şi gleznei sunt mai vechi de 2 - 3 luni, fără să explice mecanismul de producere a acestora (declaraţie inculpat).

Inculpatul a fost la rândul său expertizat medico-legal, concluzionându-se că a prezentat leziuni traumatice, respectiv: plaga plesnită de pe arcada sprâncenoasă dreaptă, echimoză infraorbitară dreapta, excoriaţiile de pe degetele mâinii drepte şi de pe genunchiul drept, infrarotulian – posibil produse prin lovire de plan dur, iar echimozele prerotuliene şi de pe glezna stângă prin lovire cu sau de corpuri dure;

S-a concluzionat că leziunile de pe arcada sprâncenoasă infraorbitară, degete mâna dreaptă şi infrarotulian dreapta sunt mai vechi şi pot data de 4 - 5 zile, restul leziunilor fiind mai recente putând data de 2 - 3 zile (raport).

De asemenea, s-a concluzionat că leziunile constatate nu au pus viaţa inculpatului în primejdie.

Faţă de cele arătate s-a apreciat că inculpatul a fost nesincer în ceea ce priveşte mecanismul de producere a leziunilor prerotuliene şi de pe glezna stângă şi mai ales vechimea acestora.

Din datele de anchetă şi probele administrate s-a apreciat că infracţiune de omor a avut loc în dormitorul locuinţei inculpatului, aşa-zisul „iatac” conform declaraţiei inculpatului, aici fiind găsită cantitatea cea mai mare de sânge (planşă fotografică). Stropii dinamici de sânge găsiţi în camera respectivă, petele întinse de sânge coroborate cu mecanismul de producere a leziunilor victimei şi cu leziunile găsite pe corpul inculpatului conduc la concluzia că a avut loc o luptă între inculpat şi victimă, fără însă se cunoască motivul.

De asemenea, s-a apreciat că victima a fost apoi târâtă din dormitor şi lăsată în locul în care a fost găsită de către organele de urmărire penală. Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului a rezultat acest aspect, pe toată distanţa de la dormitor până la locul unde a fost găsit cadavrul fiind găsite urme de târâre, precum şi urme de substanţă brun-roşcată (proces-verbal), aspect ce se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală din care rezultă că zonele escoriate multiple au putut fi produse şi prin frecare de plan dur. De asemenea dispoziţia lividităţilor cadaverice sugerează că victima a fost târâtă în acest loc şi aşezată în poziţia în care a fost găsită, într-un interval de timp de până la circa 12 ore după deces (raport).

S-a mai precizat că substanţa brun-roşcată ridicată din locuinţa inculpatului este sânge uman, aparţinând grupei sanguine O1 (raport biocriminalistic). Grupa sanguină a victimei M.N. a fost stabilită ca aparţinând grupei O1, Rh pozitiv (raport).

În cauză s-a dispus şi efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică în vederea depistării comportamentului simulat al inculpatului, din concluziile căruia a rezultat că „la întrebările relevante 5 şi 8 ale cauzei, s-au evidenţiat modificări psihofiziologice semnificativ – caracteristice reactivităţii emoţionale, aspecte care au condus la concluzia detecţiei comportamentului simulat. La întrebarea relevantă 11 nu s-au putut formula concluzii certe datorită imposibilităţii stabilirii unui „patern” şi implicit a unei analize pertinente (raport).

Faţă de cele expuse, s-a apreciat că inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri, în mod repetat, cu corpuri sau mijloace contondente, posibil şi comprimare cu mijloace contondente, potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală.

Faţă de probele administrate, instanţa a apreciat că vinovăţia inculpatului C.V. pentru comiterea faptei de omor asupra victimei M.N. este dovedită.

Astfel, s-a apreciat că fapta inculpatului C.V. care, la data de 11/12 ianuarie 2010, a aplicat victimei M.N. multiple lovituri, în mod repetat, cu corpuri sau mijloace contondente, posibil şi comprimare cu mijloace contondente, producându-i un politraumatism cranio-cerebral şi facial cu contuzie şi hemoragie meningo-cerebrală şi plagă contuză cu dezinserţie parţială pavilion curicular stâng, traumatism toraco-abdominal cu multiple fracturi costale şi ruptură de ficat şi multiple leziuni contuzive la nivelul membrelor, cu hemoragie internă şi externă, pe fondul unei steatoze hepatice, ce au dus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

Faţă de cele reţinute, instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse de 16 ani închisoare şi a unei pedepse complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 9 ani, va asigura scopul educativ – preventiv al sancţiunilor.

S-a mai reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ., respectiv fapta ilicită, prejudiciu, vinovăţie, legătură de cauzalitate.

Instanţa a apreciat că suma de 6.000 RON la care a făcut referire partea civilă M.T. ca şi daune materiale constând în cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei M.N. este rezonabilă sub aspectul cuantumului, fiind o situaţie de notorietate că astfel de evenimente presupun o serie de cheltuieli inerente.

De asemenea, instanţa a considerat că trebuie făcută aplicarea dispoziţiilor art. 17, 348 C. proc. pen., privind exercitarea din oficiu a acţiunii civile pentru despăgubirea persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu M.A. – născută la 16 ianuarie 2009 – fiica lui M.N. şi a lui F.A.A., rezultată din concubinajul acestora. S-a apreciat că se impune în baza aceloraşi dispoziţii care reglementează răspunderea civilă delictuală, acordarea unei prestaţii periodice de întreţinere în sumă de 150 RON lunar (raportat la venitul minim pe economia naţională) părţii civile M.A. prin reprezentant legal F.A.A., de la data producerii incidentului, 12 ianuarie 2010 şi până la majoratul minorei respectiv 16 ianuarie 2027.

Împotriva hotărârii instanţei de fond, a declarat apel inculpatul C.V., criticând-o ca fiind nelegală.

Arată că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor reţinută în sarcina sa şi solicită achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în sensul că fapta a fost săvârşită de o altă persoană.

Arată că probele care îl incriminează sunt probe indirecte care nu conduc fără dubiu la concluzia că el ar fi autorul omorului săvârşit asupra victimei M.N.

Prin Decizia penală nr. 80/A din 25 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.V. împotriva Sentinţei penale nr. 295 din 29 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 ianuarie 2010 la 25 martie 2011.

Totodată, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut în fapt că inculpatul C.V., la data de 11/12 ianuarie 2010, a aplicat victimei M.N. multiple şi repetate lovituri cu corpuri sau mijloace contondente, posibil şi comprimare cu mijloace contondente, producându-i un politraumatism cranio-cerebral şi facial cu contuzie şi hemoragie meningo-cerebrală şi plagă contuză cu dezinserţie parţială pavilion curicular stâng, traumatism toraco-abdominal cu multiple fracturi costale şi ruptură de ficat şi multiple leziuni contuzive la nivelul membrelor, cu hemoragie internă şi externă, pe fondul unei steatoze hepatice, ce au dus la decesul acesteia.

Fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

Vinovăţia inculpatului a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: raportul de constatare medico-legală nr. 38/C din 14 ianuarie 2010, efectuat de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă „S.A.A.” Galaţi din care reiese că moartea victimei M.N. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic consecutiv unui politraumatism cranio-cerebral şi facial cu contuzie şi hemoragie meningo-cerebrală şi plagă contuză cu dezinserţie parţială pavilion auricular stâng, traumatism toraco-abdominal cu multiple fracturi costale şi ruptură de ficat precum şi multiple leziuni contuzive la nivelul membrelor, cu hemoragie internă şi externă, pe fondul unei steatoze hepatice; proces-verbal de cercetare la faţa locului din data de 14 ianuarie 2010 şi planşa foto realizată în care sunt consemnate detalii referitoare la starea în care a fost găsită victima M.N. şi la locul unde se află aceasta, respectiv în locuinţa inculpatului C.V.; Raportul de constatare medico-legală nr. 35/E din 14 ianuarie 2010 în care sunt prezentate leziunile suferite de inculpatul C.V.

De asemenea, vinovăţia inculpatului a fost dovedită şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, respectiv, C.T. care declară că în ziua de 13 ianuarie 2010 s-a întâlnit cu inculpatul care avea pe faţă nişte julituri mai vechi, martora M.C., vecină cu inculpatul, a declarat că avea cunoştinţă de faptul că victima M.N. se afla în locuinţa inculpatului şi că l-a trimis pe martorul C.T. la casa acestuia pentru a vedea ce se întâmplă cu victima şi care, văzând că aceasta se află în locuinţa inculpatului C.V. şi că nu mai mişcă a plecat să-l anunţe pe tatăl victimei să vină să-l ducă acasă.

Martorii D.S., B.M. au declarat că, în ziua de 13 ianuarie 2010 au mers la locuinţa inculpatului, unde au constatat că victima M.N. era decedată, iar martorul B.M. a sunat la serviciul 112 pentru a semnala acest lucru.

Martorii F.A.A., concubina victimei şi M.T., tatăl victimei au declarat că la data de 10 ianuarie 2010 victima a plecat de acasă, fără să se certe între ei şi că obişnuia să meargă des la inculpatul C.V.

Pedeapsa aplicată inculpatului, respectă prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind respectarea dispoziţiilor părţii generale ale Codului penal, împrejurările în care s-a săvârşit fapta, pericolul social prezentat de aceasta, precum şi persoana inculpatului, care este dependent de consumul de alcool şi care nu a recunoscut săvârşirea faptei.

A apreciat instanţa de apel că, în mod corect, nu s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, având în vedere atitudinea de nerecunoaştere a acestuia, faptul că nu a acţionat în nici un fel pentru diminuarea sau îndepărtarea consecinţelor faptei sale, că a încercat să îndrepte organele de cercetare penală pe o pistă falsă, că pedeapsa a fost corect individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o ca fiind nelegală întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor reţinută în sarcina sa.

A arătat că probele care îl incriminează sunt probe indirecte care nu dovedesc vinovăţia sa.

A invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

A solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în sensul că fapta a fost săvârşită de o altă persoană.

Recursul este nefondat.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurentul-inculpat C.V., a cazului de casare invocat – art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. – dar şi din oficiu cauza conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (2) şi (3) C. proc. pen., constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică, urmând a o menţine ca atare.

Cazul de casare invocat de recurentul-inculpat C.V. implică două cerinţe: să se fi comis o eroare în stabilirea faptelor şi această eroare să fie gravă.

Eroarea gravă de fapt nu poate proveni din îndoiala pe care o provoacă probele administrate, ci ea trebuie să fie evidentă, să ducă la concluzia că situaţia de fapt este alta decât cea reţinută de instanţa de judecată.

Doctrina a statuat în mod constant că ne aflăm într-o eroare gravă de fapt, ori de câte ori este evidentă stabilirea faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat asupra soluţiei adoptate.

Există, aşadar, eroare gravă de fapt atunci când în hotărârea instanţei de fond se susţine că la dosar există probe de vinovăţie, când, în realitate, acestea nu există, sau că nu există probe, deşi acestea există.

Astfel, nu orice eroare asupra faptelor este de natură să atragă aplicarea acestui caz de casare, ci numai acea eroare care a influenţat soluţia procesului în sensul sus arătat.

Din această perspectivă, cu referire la probatoriul just administrat, analizat şi coroborat în cauză, se constată că nu se verifică incidenţa cazului de casare invocat de recurent (art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.).

Din întregul material probator administrat în cauză rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul C.V. a săvârşit infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în modalitatea reţinută de instanţă.

Evaluând materialul probator administrat în cauză, în limitele învestirii sale, cu referire şi la dispoziţiile art. 385⁹ alin. (2), (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că starea de fapt şi încadrarea juridică reţinute de prima instanţă şi de instanţa de prim control judiciar precum şi raţionamentele de interpretare a probatoriului administrat, folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărirea penală şi judecata (în fond şi în apel) sunt conforme normelor de drept material, substanţial judicios aplicate în cauză.

În mod corect, s-a reţinut că inculpatul C.V., la data de 11/12 ianuarie 2010, a aplicat victimei M.N. multiple şi repetate lovituri cu corpuri sau mijloace contondente, posibil şi comprimare cu mijloace contondente, producându-i un politraumatism cranio-cerebral şi facial cu contuzie şi hemoragie meningo-cerebrală şi plagă contuză cu dezinserţie parţială pavilion curicular stâng, traumatism toraco-abdominal cu multiple fracturi costale şi ruptură de ficat şi multiple leziuni contuzive la nivelul membrelor, cu hemoragie internă şi externă, pe fondul unei steatoze hepatice, ce au dus la decesul acesteia.

Vinovăţia inculpatului este atestată de Raportul de constatare medico legală nr. 38/C din 14 ianuarie 2010, efectuat de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă „S.A.A.” Galaţi din care reiese că moartea victimei M.N. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic consecutiv unui politraumatism cranio-cerebral şi facial cu contuzie şi hemoragie meningo-cerebrală şi plagă contuză cu dezinserţie parţială pavilion auricular stâng, traumatism toraco-abdominal cu multiple fracturi costale şi ruptură de ficat precum şi multiple leziuni contuzive la nivelul membrelor, cu hemoragie internă şi externă, pe fondul unei steatoze hepatice; proces-verbal de cercetare la faţa locului din data de 14 ianuarie 2010 şi planşa foto realizată în care sunt consemnate detalii referitoare la starea în care a fost găsită victima M.N. şi la locul unde se afla aceasta, respectiv în locuinţa inculpatului C.V.; Raportul de constatare medico-legală nr. 35/E din 14 ianuarie 2010 în care sunt prezentate leziunile suferite de inculpatul C.V.

Aşadar, sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut, în mod corect, că inculpatul C.V. a acţionat cu intenţie directă.

Este neîndoios că inculpatul a avut reprezentarea socialmente periculoasă a faptei sale în condiţiile în care a aplicat victimei M.N. multiple lovituri, în mod repetat, cu corpuri sau mijloace contondente, procurându-i un politraumatism cranio-cerebral şi facial, precum şi un traumatism toraco-abdominal cu multiple fracturi costale şi ruptură de ficat care au condus la decesul acesteia.

În acest sens, inculpatul a cunoscut împrejurarea că prin actele sale poate provoca moartea victimei şi chiar dacă este posibil să nu fi urmărit producerea acestui rezultat, el totuşi a acceptat posibilitatea producerii lui.

Inculpatul C.V. nu a recunoscut comiterea faptei de omor pentru care a fost trimis în judecată. În declaraţiile date pe parcursul procesului penal, acesta a arătat că în noaptea de 11/12 ianuarie 2010 a venit la locuinţa lui, M.N., arătându-i o sticlă de vin la geam. A mai arătat că au consumat amândoi din sticla de vin, iar M.N. a băut mai puţin spunând că el a mai băut anterior, apoi s-au culcat pentru ca apoi, în jurul orei 03⁰⁰ - 04⁰⁰ să se trezească şi să-l găsească pe M.N. întins pe jos. A mai învederat inculpatul că l-a trezit şi acesta a spus că pleacă să mai aducă vin, astfel că M.N. a plecat şi s-a întors după circa o oră - două. A mai declarat inculpatul că acesta părea bătut întrucât avea sânge pe faţă, pe haine şi o ureche sfârtecată, că avea asupra lui trei sticle, două goale şi care erau murdare de sânge. Mai susţine inculpatul că l-a întrebat cine l-a bătut, iar el a răspuns că a căzut pe jos, pe un drum cu noroi, că au stat în pat o perioadă de timp, după care M.N. a spus că pleacă, fiind găsit în holul casei cu picioarele pe o noptieră. A vrut să vadă ce s-a întâmplat cu el, însă M.N. i-a spus să-l lase că vrea să-şi mai revină. S-a mai dus de câteva ori la acesta şi i-a spus acelaşi lucru. La un moment dat inculpatul a văzut că nu mai mişcă. Inculpatul a mai declarat că s-a dus la o vecină (T.M.) să-i spună ce s-a întâmplat şi ce să facă.

Versiunea inculpatului este necredibilă şi făcută doar cu scopul de a scăpa de răspunderea penală.

Faptul că victima M.N. a venit la un moment dat în locuinţa inculpatului plin de sânge, cu o ureche sfârtecată şi ulterior cei doi au băut vin şi s-au culcat nu poate avea legătură cu susţinerile nesincere ale inculpatului. O persoană în situaţia victimei, astfel cum a fost găsită, nu ar mai fi putut sta în picioare datorită traumatismelor avute şi suferinţelor fizice, cu atât mai puţin în stare să mai consume vin cu inculpatul după care să se culce.

Victima M.N. a fost găsită decedată în locuinţa inculpatului C.V., fiind aproape desfigurată şi plină de sânge din cauza multiplelor lovituri aplicate cu corpuri sau mijloace contondente. În locuinţa respectivă erau zone pline de urme de sânge ceea ce demonstrează fără echivoc că agresarea victimei s-a produs în acel loc. Nu a existat o altă persoană care să fi fost în acea locuinţă, în afară inculpatului, în perioada în care a avut loc agresiunea asupra victimei şi decesul acesteia, lucru care rezultă şi din declaraţiile inculpatului.

Aşadar, în raport de cele arătate în cele ce preced nu poate fi reţinută apărarea inculpatului, potrivit căreia nu se face vinovat de săvârşirea faptei, solicitând achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând că fapta ar fi fost săvârşită de altă persoană.

Nici afirmaţia inculpatului, potrivit căreia ar cunoaşte-o pe victimă doar din vedere, nu poate fi reţinută, întrucât din declaraţiile martorilor (M.C., F.A.A. şi M.T.) reiese faptul că victima obişnuia să meargă la locuinţa inculpatului C.V. unde consumau împreună băuturi alcoolice.

Susţinerea acestuia potrivit căreia victima M.T. ar fi venit în acea seară acasă la el plin de sânge şi că ar fi băut împreună o sticlă cu vin, nu se confirmă, având în vedere că în sângele victimei‚ în urma analizei, nu s-a găsit alcool.

De asemenea, potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală prin care s-a efectuat autopsia cadavrului victimei, acesta a suferit leziuni foarte grave care au condus la decesul acesteia şi care, nu i-ar fi permis deplasarea spre locuinţa inculpatului sau spre altă destinaţie pentru a cumpăra alcool.

Mai mult, din concluziile procesului-verbal de cercetare la faţa locului, rezultă că, în dormitorul inculpatului au fost găsite mai multe urme de sânge, atât stropi de sânge, cât şi urme pe jos pe unde a fost târâtă victima către holul locuinţei, unde a fost găsită.

Acest fapt reiese şi din împrejurarea că, pe corpul victimei au fost găsite şi urme de frecare, ce ar fi fost produse prin târârea acesteia.

Din concluziile raportului de constatare medico-legală, a reieşit faptul că, deşi fracturile costale C.5 şi C.8 dreapta cu deplasarea fragmentelor sunt însoţite de ruptură pleură parietală, nu a fost găsit sânge în această cavitate, cum ar fi fost normal, ceea ce denotă faptul că loviturile ce au generat aceste leziuni au fost produse cu puţin timp înainte sau chiar după instalarea decesului, ceea ce arată, pe de o parte, faptul că victima nu avea cum să se deplaseze sau să efectueze alte activităţi cu aceste leziuni, iar pe de altă parte, violenţa inculpatului.

În ceea ce priveşte operaţiunea de individualizare a pedepsei aplicată inculpatului se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită cu respectarea prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, împrejurările în care s-a săvârşit fapta, pericolul social prezentat de aceasta, precum şi persoana inculpatului, care este dependent de consumul de alcool şi care nu a recunoscut săvârşirea faptei.

Având în vedere aceste considerente, cum din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă nulitatea hotărârii atacate, ţinând seama de dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 80/A din 25 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând şi dispoziţiile art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., precum şi faptul C. pen. inculpatul s-a aflat în stare de deţinere, urmează a deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive de la data încarcerării 14 ianuarie 2010 la zi, 15 septembrie 2011.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 80/A din 25 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 ianuarie 2010 la 15 septembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3105/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3065/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3083/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3083/2011. Penal