ICCJ. Decizia nr. 3065/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3065/2011
Dosar nr. 4641/30/2009
Şedinţa publică din 14 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 294/PI din 4 iunie 2010 a Tribunalului Timiş a fost condamnat inculpatul B.L. la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000.
S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul P.F. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea 143/2000 coroborat cu art. 118 lit. f) C. pen. şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea drogurilor ridicate cu ocazia cercetărilor.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea sumei de 100 RON dobândită de inculpatul P.F. din vânzarea drogurilor.
În temeiul art. 191 a obligat inculpaţii să achite în favoarea statului suma 1000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 15 mai 2008, lucrătorii B.C.C.O. Timişoara - Compartimentul Antidrog, au fost sesizaţi de către Penitenciarul Timişoara cu privire la faptul că într-un pachet destinat unui deţinut, a fost descoperită o substanţă vegetală de culoare verde, suspectă de a fi cannabis. Urmare acesteia, lucrătorii Compartimentul Antidrog s-au deplasat la penitenciar, unde au constatat că într-un tort, destinat deţinutului M.F.N., au fost descoperite 3 pliculeţe care verificate fiind, conţineau cannabis.
Din cercetările efectuate rezultă că în Penitenciarul Timişoara se află încarcerat deţinutul T.M., prieten cu învinuita O.M.C.D., care este colegă de apartament şi facultate cu învinuita V.A.M. La solicitarea deţinutului, învinuita O.M.C.D. a primit, în seara zilei de 14 mai 2008, un tort de la o persoană necunoscută, pe care trebuia să îl ducă la Penitenciarul Timişoara şi să-l predea deţinutului M.F.N.
Întrucât învinuita O.M.C.D. s-a înscris la vizită pentru deţinutul T.M., aceasta a rugat-o pe colega sa, învinuita V.A.M., să se înscrie în vizită şi să predea un pachet în care se afla şi tortul, deţinutului M.F.N. Urmare aceste înţelegeri, la data de 15 mai 2008, învinuitele s-au prezentat la Penitenciarul Timişoara solicitând vizite şi predarea pachetelor deţinuţilor menţionaţi, iar în urma verificării tortului de către gardienii Penitenciarului au fost descoperite 3 pliculeţe de celofan ce conţineau cantitatea de 4 grame cannabis.
Cu ocazia cercetărilor şi audierilor efectuate în cauză, învinuita O.M.C.D., conform procesului-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la data de 16 mai 2008, a identificat persoana ce i-a predat tortul, ca fiind învinuitul B.L. Din verificările efectuate de lucrătorii B.C.C.O. Timişoara cu privire la persoana inculpatului B.L., s-a constatat că acesta are preocupări pe linia traficului de droguri.
În vederea probării activităţii infracţionale, prin ordonanţele din 28 mai 2008 şi 1 iulie 2008 a fost autorizată folosirea în cauză a unor investigatori sub acoperire şi a colaboratorilor acestora, precum şi procurarea unor cantităţi de droguri, de la învinuit. În urma acestor autorizări, la data de 28 mai 2008, a fost procurată de la inculpatul B.L., cantitatea de 0,9 grame cannabis, iar la datele de 1 iulie 2008 şi 7 iulie 2008, cantităţile de 0,7 grame şi, respectiv 1,3 grame cannabis.
Totodată, urmare a solicitărilor efectuate în cauză, Tribunalul Timiş a dispus emiterea unor autorizaţii de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.L. Din conţinutul convorbirilor telefonice rezultă că, învinuitul distribuie droguri mai multor persoane stabilindu-se că, sursa de la care acesta se aprovizionează cu droguri este inculpatul P.F., fapt confirmat de inculpatul B.L. în declaraţia făcută.
În continuarea cercetărilor, fiindu-i aduse la cunoştinţă inculpatului B.L. prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, acesta a arătat că este de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului P.F.. În acest sens, la data de 13 martie 2009, inculpatul B.L. a solicitat inculpatului P.F. vânzarea unei cantităţi de droguri, întâlnirea dintre cei doi fiind monitorizată de lucrătorii din cadrul B.C.C.O. Timişoara, aceştia fiind surprinşi în flagrant în timpul desfăşurării tranzacţiei.
În continuare, a fost efectuată o percheziţie la domiciliul inculpatului P.F., ocazie cu care au fost descoperite mai multe bunuri care demonstrează implicarea învinuitului în traficul de droguri. Astfel, a fost descoperit un cântar electronic cu ajutorul căruia cântărea drogurile distribuite, pungi de plastic şi pahare în care acesta păstra drogurile şi două cuţite de bucătărie cu ajutorul cărora porţiona ";marfa";, precum şi cantitatea de aproximativ 4 grame cannabis.
Inculpatul P.F. a recunoscut în faţa instanţei de judecată săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc. A recunoscut faptul ca a achiziţionat droguri de risc de la alta persoana, de la care se aproviziona aproape săptămânal precum şi faptul că a vândut droguri în repetate rânduri inculpatului B. şi altor câţiva băieţi.
Inculpatul B.L. a recunoscut faptul ca a achiziţionat droguri de la coinculpatul P.F. însă nu a recunoscut că el ar fi persoana care a apelat la ajutorul numitelor O.M. şi V.A. în sensul că a introdus pliculeţe de canabis într-un tort care urma să fie remis unui deţinut din Penitenciarul Timişoara de cele două fete.
Susţinerile inculpatului B. cu privire la săvârşirea acestei acţiuni au fost infirmate de depoziţiile celor două martore, care au relatat faptul că au fost rugate de două persoane de sex masculin să ducă un tort unui deţinut care îşi sărbătoreşte ziua de naştere şi nu avea pe nimeni apropiat, iar urmare a recunoaşterii după fotografie a fost identificat inculpatul B.L. ca fiind una din aceste persoane. Prima instanţa a remarcat faptul că depoziţiile celor două martore se coroborează între ele cu privire la modul cum s-a desfăşurat activitatea ilicită, numele deţinutului care urma să primească acel tort şi modul cum au ajuns în posesia tortului, dar se coroborează şi cu celelalte mijloace de proba existente în conţinutul dosarului de urmărire penală.
Activitatea inculpatului B.L. de a pune în vânzare droguri de risc a fost probată şi cu ajutorul desfăşurării de către organele de anchetă a unor livrări supravegheate, prilej cu care, la data de 28 august 2008 şi 1 iulie 2008 şi 7 iulie 2008 acest inculpat a fost surprins livrând cantităţile de 0,9 gr canabis, 0,7 grame canabis şi 1,3 grame canabis.
În ce priveşte activitatea de trafic de droguri de risc desfăşurată de inculpatul P.F., aceasta reiese din recunoaşterea parţială a inculpatului, din declaraţia inculpatului B.L., din conţinutul convorbirilor telefonice, precum şi procesul-verbal de percheziţie domiciliară care atestă ca la domiciliul inculpatului au fost găsite 4 grame de canabis, un cântar pentru cântărirea drogului, pungi de plastic şi pahare folosite la porţionarea şi ambalarea cantităţilor de drog ce urmau să fie valorificate. De asemenea, s-a reţinut faptul că inculpatul P.F. a fost surprins în flagrant în momentul în care a încercat să distribuie droguri inculpatului B.L.
Din analiza întregului material probator de mai sus, instanţa şi-a format părerea că starea de fapt descrisă în actul de acuzare se confirmă şi că ambii inculpaţi au săvârşit infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în formă continuată, respectiv au săvârşit mai multe acte materiale de vânzare de droguri de risc. Instanţa a stabilit că este dovedită săvârşirea infracţiunii în formă continuată şi de către inculpatul P.F.. Din declaraţia inculpatului B.L. reiese faptul ca acesta a achiziţionat droguri de la P.F. de mai multe ori, înainte de a se proceda la livrarea supravegheată. Acelaşi aspect reiese din stenogramele convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.L., precum şi din declaraţia dată de inculpatul P. în cursul urmăririi penale în care arată că achiziţiona de la numitul C.R. circa 30 gr canabis pe săptămâna precum şi din rezultatul percheziţiei care se coroborează cu probele de mai sus, respectiv atesta faptul că activitatea ilicită a inculpatului P. nu se limitează la o activitatea de consum şi nici la o activitatea accidentală, în condiţiile în care instrumentele identificate la locuinţa inculpatului trădează o preocupare activă legată de comercializarea drogurilor.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii.
Procurorul a arătat că hotărârea este nelegală, în condiţiile în care prima instanţă nu a respectat dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., în sensul că nu a pus în discuţie schimbarea de încadrare juridică, schimbare care constă în înlăturarea formei continuate a actelor materiale reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare şi în reţinerea stării de recidivă postexecutorie în sarcina inculpaţilor B.L., după închiderea dezbaterilor în fond.
Avocatul ales al inculpatului B.L. solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru a se îndrepta eroarea privind forma continuată şi să se înlăture agravanta prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, întrucât inculpatul nu a distribuit droguri în penitenciar.
Avocatul din oficiu al inculpatului P.F., solicită reducerea pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Prin Decizia penală nr. 34/A din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.L. şi s-au admis apelurile declarate de procuror şi inculpatul P.F., s-a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând:
În baza disp. art. 2 alin. (1) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.L. la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată.
În baza disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.F. la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Instanţa de prim-control judiciar a concluzionat că circumstanţă agravantă prev. de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 nu a fost aplicată inculpatului B.L.
În ce priveşte trimiterea cauzei spre rejudecare pentru că prima instanţă nu a reţinut dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), referitor la forma continuată în sarcina inculpatului şi acest motiv este neîntemeiat, întrucât potrivit art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., acesta nu este un motiv de desfiinţare a hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Referitor la apelul procurorului este mai întâi de observat că prima instanţă nu a făcut nicio schimbare de încadrare juridică a faptelor inculpaţilor astfel că dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., nu sunt incidente în cauză.
Mai întâi este de menţionat că prima instanţă a reţinut în sarcina inculpaţilor aceeaşi stare de fapt şi aceeaşi încadrare juridică precum cea din rechizitoriu, respectiv că inculpaţii au săvârşit fiecare infracţiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aşa cum se poate observa din considerentele hotărârii, însă dintr-o eroare a omis într-adevăr să menţioneze în minută şi în dispozitivul hotărârii aceste aspecte.
Totodată se poate observa din fişa de cazier a inculpatului B.L. că acesta se află în stare de recidivă mare postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, în raport cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 124 din 17 ianuarie 2003 a Judecătoriei Timişoara, depusă la dosar în apel.
Starea de recidivă reţinută în sarcina inculpatului este o stare generală facultativă de agravare a pedepsei, care poate fi reţinută de instanţă ori de câte ori se constată prin înscrisurile de la dosar şi în mod evident şi cu prilejul deliberării existenţa ei, însă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., referitoare la schimbarea de încadrare juridică, care presupune că fapta nu constituie o anumită infracţiune pentru că întruneşte elementele constitutive ale altei infracţiuni.
De aceea acest motiv din apelul procurorului este nefondat, însă omisiunea primei instanţe de a reţine în minută şi dispozitivul hotărârii forma continuată a infracţiunilor şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., este un motiv de nelegalitate care nu poate fi îndreptat decât prin admiterea apelului.
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, constată că inculpatul B.L. nu este la prima abatere fiind în stare de recidivă postexecutorie şi raportat la atenuantele şi agravantele reţinute de prima instanţă cu privire la fapte şi persoana acestuia, individualizarea pedepsei apare ca fiind legală.
Situaţia procesuală a inculpatului P.F. este însă una diferită, întrucât aceste se află la primul contact cu legea penală, a avut o conduită procesuală sinceră şi un comportament bun până la acest moment, astfel încât se impune ca aceste elemente să fie valorificate ca circumstanţe atenuante în favoarea sa cu consecinţa reducerii sub minimul special a pedepsei aplicate de prima instanţă.
Dată fiind însă gravitatea faptelor, forma continuată săvârşirii acestora şi modul de acţiune, s-a apreciat că nu se impune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru a îndeplini scopul acesteia prev. de art. 52 C. pen., referitor la prevenţia specială şi generală.
Împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii B.L. şi P.F., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, pe care le apreciază prea aspre în raport cu faptele comise.
Inculpaţii, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicită reducerea acestora şi suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării acestora.
Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor formulate, Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.
În baza probelor administrate, instanţele au reţinut corect în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aplicând pedepse ce au fost individualizate corespunzător.
Instanţele au avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al infracţiunilor comise, persoana inculpaţilor, comportarea procesuală a acestora, cantitatea de droguri traficată, forma continuată a infracţiunii.
Astfel, inculpatul B.L. este cunoscut cu antecedente penale, săvârşind infracţiunea reţinută în prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a avut o atitudine parţial sinceră în cursul procesului penal.
Inculpatul P.F. nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, a fost diagnosticat cu tulburare de personalitate mixtă, în favoarea acestuia fiind deja reţinute circumstanţe atenuante, iar o reducere a pedepsei nu se impune, aceasta fiind aptă să corespundă prin cuantumul său şi modalitatea de executare scopului educativ şi preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
În raport de gravitatea faptelor comise şi forma continuată a acestora, Înalta Curte constată că nu se impune nici aplicarea disp. art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen., astfel că în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge recursurile ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.L. şi P.F. împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3083/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2957/2011. Penal → |
|---|
