ICCJ. Decizia nr. 3175/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3175/2011
Dosar nr. 315/36/2011
Şedinţa publică din 21 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 43/P din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul B.R. împotriva rezoluţiei nr. 487/P/2010 din data de 03 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi a fost menţinută rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul B.R. la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 315/36/2011 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, petentul B.R. a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 487/P/2010 din data de 03 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata B.J. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În motivarea plângerii s-a susţinut că notarul B.J. a eliberat în anul 2002 un certificat de moştenitor pentru defunctul B.T., care a fost declarat nul prin hotărâre judecătorească, iar faţă de notarul public s-a dispus o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, motivat prin eroarea de fapt în care s-a aflat notarul care nu a avut cunoştinţă despre existenţa altor moştenitori.
În anul 2007 notarul public B.J. a eliberat un al doilea certificat de moştenitor de pe urma defunctului B.T. în favoarea numitului B.L., văr primar al defunctului.
Petentul a susţinut că la eliberarea celui de-al doilea certificat, notarul public nu a ţinut seama că defunctul B.T. a avut la momentul decesului o soţie supravieţuitoare - B.H. şi trei copii - H.B., B.M.V. şi B.M., dintre care H.B. a avut ca moştenitori pe B.M.V. şi B.M., iar moştenitoarea lui B.M.V. a fost sora sa, B.M. B.M. a decedat în anul 2000 şi a avut drept moştenitor unic testamentar pe B.R.
S-a mai susţinut că notarul public nu a ţinut seama că petentul B.R. a formulat la BNP P.C.M. cerere pentru deschiderea procedurii succesorale privind defunctul B.T., în care s-a emis certificat de neîncepere a procedurii succesorale şi că notarul a făcut aprecieri de ordin juridic care depăşesc atribuţiile sale, în sensul că soţia supravieţuitoare şi copii defunctului B.T. nu şi-au exprimat opţiunea succesorală cu privire la acesta, în acest mod încălcând Decizia civilă nr. 334/2007 a Curţii de Apel Constanţa, care a anulat primul certificat.
În aceste condiţii, petentul B.R. a solicitat deschiderea procedurii succesorale privind pe defunctul B.T. prin cererea nr. 200/2001, obţinând certificat de neîncepere a procedurii succesorale, dar notarul public B.J. a emis certificatul de moştenitor la cererea numitei B.A.
Totodată, petentul B.R. a notificat Primăria Constanţa, în baza Legii nr. 10/2001, pentru restituirea unor imobile aparţinând defunctului B.T., care se consideră un act de acceptare a succesiunii pentru bunurile viitoare ale defunctului.
În ceea ce priveşte pe B.L., socrul defunctei B.A., văr primar al defunctului B.T., s-a arătat că trebuia să accepte succesiunea până la data decesului său în anul 1957 pentru a-1 moşteni pe B.T., dar o asemenea dovadă nu există, iar B.A. nu putea fi moştenitoarea defunctului B.T., întrucât acesta din urmă a lăsat la data decesului moştenitori legali.
Astfel, s-a apreciat că notarul a încălcat dispoziţiile art. 685 C. civ. prin emiterea celui de-al doilea certificat de moştenitor, care cuprinde aspecte nereale privind legătura de rudenie dintre B.T. şi B.A.
S-a susţinut, de asemenea, că notarul a încălcat şi dispoziţiile legale privind competenţa teritorială a notarilor, precum şi dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 36/1995, întrucât cererea de deschidere a succesiunii a fost făcută de mandatarul lui B.A., în baza unei procuri care nu făcea referire directă la dezbaterea succesiunii.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut că prin rezoluţia nr. 487/P/2010 din data de 03 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata B.J. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru a se dispune această soluţie s-a reţinut că notarul public a efectuat verificări la Camera Notarilor Publici Bucureşti şi la Arhiva Succesorală a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, constatând că nu se efectuaseră acte de acceptare a moştenirii lui B.T., astfel că a concluzionat că B.A. era singura moştenitoare legală care îşi exprima opţiunea succesorală după ce soţul său îşi exprimase această opţiune înainte de a deceda.
S-a constatat că activitatea notarului public J.B. nu se circumscrie în nici un mod conţinutului infracţiunilor prev de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în sensul că a fost efectuată cu respectarea normelor legale ce reglementează această activitate, fără a se menţiona aspecte nereale în documentul eliberat şi fără a se încălca în vreun fel drepturile petentului. De asemenea, s-a constatat că ne aflăm în prezenţa unui litigiu civil , care nu poate constitui vreo faptă penală.
Prin rezoluţia nr. 41/II/2/2011 din data de 18 martie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B.R. împotriva rezoluţiei nr. 487/P/2010 din data de 03 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Pe baza datelor existente în dosarul succesoral, precum şi a celorlalte acte premergătoare efectuate în cauză, s-a constatat că nu rezultă că notarul B.J. şi-ar fi exercitat în mod defectuos atribuţiile legale şi ar fi făcut menţiuni nereale în certificatul de moştenitor, în sensul să soţia supravieţuitoare şi copii defunctului B.T. sunt străini de succesiune, cu toate că erau moştenitori în rang preferabil numitului B.L.
Totodată, curtea de apel a constatat că petentul nu a dus argumente suplimentare, exceptând rangul preferabil la succesiune al copiilor defunctului B.T. şi dreptul succesoral al soţiei supravieţuitoare,care să contureze acceptarea succesiunii defunctului B.T. de către copii sau soţie, aşa încât s-a apreciat că nu sunt elemente care să susţină vinovăţia intimatei B.J. în săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
S-a reţinut, de asemenea, că în măsura în care petentul consideră că aprecierile notarului nu sunt întemeiate sau poate aduce probe noi pentru a susţine că moştenirea defunctului B.T. a fost acceptată de copiii acestuia, are deschisă acţiune în faţa instanţei civile prin care să solicite anularea/nulitatea certificatului de moştenitor şi dezbaterea succesiunii defunctului B.T.
Referirile din cuprinsul certificatului de calitate de moştenitor nr. 53 din 15 octombrie 2007 emis de BNP B.J. la drepturile conferite de Legea nr. 10/2001 au fost apreciate de instanţă ca neavând relevanţă sub aspect penal, întrucât eventualele drepturi conferite părţilor de actul normativ menţionat se stabilesc numai în condiţiile prevăzute de legea specială, indiferent de consemnările notarului.
În concluzie, s-a constatat că nu se poate reţine în sarcina intimatei B.J. săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), fiind întemeiată soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul B.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din data de 21 septembrie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de petiţionar împotriva sentinţei penale nr. 43/P din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionarul B.R. este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 43/P din 19 mai 2011 a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în calitate de instanţă de fond, fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiţionar.
Această sancţiune procesuală este incidenţă în cauză în raport şi cu principiul unicităţii exercitării cailor de atac, decurgând din aceleaşi dispoziţii legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecinţa obligării recurentului petiţionar, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.R. împotriva sentinţei penale nr. 43/P din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3139/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 3182/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
