ICCJ. Decizia nr. 318/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 318/2011

Dosar nr. 34885/3/2009

Şedinţa publică din 31 ianuarie 2011

Asupra recursului penal de faţă:

Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 208 din 15 martie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit c) şi art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.T.V. (fiul lui I. şi F.M., dom. în Bucureşti) la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare prevenţia de la data de 18 iunie 2009 la zi.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul E.C. (fiul lui Gh. şi G., născut la 7 octombrie 1970 în localitatea Singureni, judeţul Giurgiu, dom. în judeţul Giurgiu) la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare prevenţia de la data de 18 iunie 2009 la zi.

În baza art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul G.T.V., în vederea distrugerii: a celor 14 comprimate care conţin CPP rămase după efectuarea analizelor de laborator, depuse la camera de corpuri delicte a BCCO Bucureşti cu Procesele-verbale nr. 858372 din 17 octombrie 2008 şi nr. 858391 din 21 octombrie 2008; a cantităţii de 0,89 grame pulbere cocaină şi fencetină rămase după efectuarea analizelor de laborator şi depuse la camera de corpuri delicte a IGPR - DCJSEO conform dovezii seria H nr. 0000632 din 15 decembrie 2008.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul E.C. a sumei de 500 RON şi de la inculpatul G.T.V. a sumei de 1.350 RON.

A obligat pe inculpatul G.T.V. la plata sumei de 4.000 RON, iar pe inculpatul E.C. la plata sumei de 2.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în urma informaţiilor operative la data de 8 octombrie 2008, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că un individ cunoscut cu porecla ";T."; care locuieşte în sector 3, comercializează comprimate ecstasy în cluburile de noapte din Bucureşti.

Totodată, a fost identificată şi o persoană care îşi procura drogurile de la numitul T., identificat ulterior ca fiind inculpatul G.T.V..

În aceste condiţii, prin Ordonanţa nr. 62D din 9 octombrie 2008 s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume de cod ";S.H."; şi a colaboratorului cu nume de cod ";P.S."; pentru procurarea a 500 pastile ecstasy de la numitul T. şi de la alte persoane implicate şi strângerea datelor necesare tragerii la urmărire penală a acestor persoane.

Ulterior, ordonanţa a fost extinsă şi cu privire la alte persoane implicate în activitatea infracţională, fiind prelungită şi perioada de valabilitate.

În cauză, s-a solicitat instanţei de judecată, iar Tribunalul Bucureşti a emis Autorizaţia nr. 882/A.I./2008 din 14 octombrie 2008 pentru interceptarea şi înregistrarea audio şi video în mediul ambiental privind activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul G.T.V. şi de alte persoane care intră în legătură infracţională cu acesta.

În cursul cercetărilor au fost identificate şi alte persoane care se află în legătură infracţională cu inculpatul G.T.V., printre care inculpatul E.C., pentru aceasta fiind emise mai multe autorizaţii de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice purtate de persoanele suspecte, autorizaţii reînnoite în condiţiile legii.

I) În legătură cu fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E.C., Tribunalul reţine că la data de 18 octombrie 2008, în jurul orelor 15:25, colaboratorul cu nume de cod ";P.S."; l-a contactat telefonic pe învinuitul N.C. şi l-a întrebat într-un limbaj codificat dacă poate să-i aducă 5 pastile comprimate ecstasy ";din alea bune";, acesta spunându-i că îl va suna după ce va face rost.

Învinuitul N.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul E.C. şi i-a propus cumpărarea a 5 comprimate de ecstasy, împrejurare în care acesta din urmă s-a arătat nemulţumit de comandă pe motiv că nu face nici motorina. În discuţia purtată inculpatul E. îi solicită învinuitului N.C. să-i propună colaboratorului să cumpere 10 comprimate de ecstasy.

Ulterior, N.C. i-a comunicat colaboratorului că inculpatul E. nu vrea să vândă decât dacă se cumpără minim 10 comprimate, fapt cu care colaboratorul ";P.S."; este de acord.

În urma acestei înţelegerii, învinuitul N.C. l-a sunat din nou pe inculpatul E., stabilind să se întâlnească lângă cafeneaua ";O.C."; situată în apropierea magazinului U., inculpatul E. comunicând că nu dă pastile decât dacă se face plata imediat.

În jurul orelor 23:20, colaboratorul a ajuns la locul de întâlnire, unde se afla deja învinuitul N.C. şi alte trei persoane, printre care inculpatul G.T.V..

În jurul orei 23:39, numitul N.C. îi solicită şi primeşte de la colaborator suma de 500 RON, iar la apariţia inculpatului E.C. la volanul autoturismului V.G., N.C. s-a deplasat singur la autoturismul mai sus menţionat, a dat inculpatului E. cei 500 RON şi a primit de la acesta cele 10 comprimate de ecstasy, pe care ulterior le-a înmânat colaboratorului, căruia ia spus că sunt R.

Cele 10 comprimate de ecstasy livrate de inculpatul E.C. au fost sigilate cu sigiliul MI nr. X.

Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 23 octombrie 2008, cele 10 comprimate ştanţate cu logo-ul ";R.C."; conţin ca substanţă activă 4-bromo-2,5-dimethoxyphenetylamine (2C-B), substanţă inclusă în Tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.

În procedura analizelor de laborator s-a consumat proba constând în cele 10 comprimate de ecstasy.

Situaţia de fapt mai sus reţinută de tribunal rezultă din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi în timpul judecăţii, respectiv procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire, din declaraţia colaboratorului, din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 3 octombrie 2008, din procesul-verbal întocmit de poliţiştii din dispozitivul de supraveghere a zonei, din procesul-verbal de transcriere a înregistrărilor audio-video efectuate în momentul realizării tranzacţiei, din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, precum şi din cât şi din declaraţiile inculpatului E.C. din cursul urmăririi penale şi din cursul judecăţii, prin care recunoaşte fapta comisă.

Tribunalul reţine că acţiunea organelor de anchetă nu a fost una provocatorie, întrucât suma de bani a fost plătită la nivelul preţului comprimatelor de extasy pe piaţa drogurilor, iar între inculpat şi colaborator nu exista o relaţie de rudenie sau prietenie apropiată şi nici nu există un alt fapt determinant care să vină în apărarea inculpatului. Dimpotrivă, din notele de redare a înregistrărilor telefonice rezultă că inculpatul de bunăvoie şi în vederea obţinerii unui câştig material a intermediat tranzacţia cu droguri, dovadă certă în acest sens fiind afirmaţia acestuia că nu vine să vândă doar 5 pastile pentru că nu scoate nici carburantul.

În drept, fapta inculpatului E.C. care, în data de 18 octombrie 2008, contra sumei de 500 RON, a vândut învinuitului N.C. un număr de 10 comprimate X cu logo-ul ";R.C.";, pe care acesta din urmă le-a dat imediat colaboratorul ";P.S.";, întruneşte atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

II) În legătură cu faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.T.V., Tribunalul reţine următoarele:

A. La data de 24 octombrie 2008, în jurul orelor 13:50, colaboratorul ";P.S."; l-a contactat telefonic pe inculpatul G.T.V. solicitându-i să-i vândă 10 comprimate ecstasy, propunere cu care inculpatul a fost de acord, precizând colaboratorului că nu are la acel moment şi că se va interesa şi vor discuta mai târziu.

La ora 17:45, colaboratorul îl sună din nou pe inculpatul G.T.V. şi îi spune că vrea 10 - 20 de comprimate, iar acesta din urmă i-a adus la cunoştinţă colaboratorului că sună persoana de la care le procură, iar preţul a 10 comprimate este de 500 RON, la care se adaugă 100 RON pentru serviciile făcute de inculpat. În cadrul aceleiaşi discuţii inculpatul îl asigură pe colaborator că nu ştie dacă comprimatele sunt R., însă ";sunt d-alea bune";.

După această discuţie, inculpatul G.T.V. a contactat telefonic mai multe persoane pentru procurarea de droguri pe care să le revândă colaboratorului. În cadrul convorbirii telefonice purtate cu o persoană neidentificată, un anume ";C.";, inculpatul îl întreabă câte mai are, persoana neidentificată spunându-i că vreo 20, inculpatul precizând a fost sunat de cumpărător căruia i-a spus că preţul este de 500.

La ora 18:53, inculpatul este sunat de colaborator, care îl anunţă că vrea să cumpere 20 de pastile R., confirmând totodată că are banii la el.

Imediat după această convorbire inculpatul apelează telefonic pe numitul C. întrebându-l când îi aduce ";alea 20";, acesta din urmă spunându-i că momentan are doar 15 comprimate. Cu aceeaşi ocazie cei doi au stabilit locul întâlnirii. Totodată, la ora 19:53 inculpatul G.T.V. l-a sunat pe colaborator şi i-a transmis că poate să-i facă rost de 15 comprimate, acesta din urmă arătând că vrea doar 10 comprimate ca să vadă cum sunt.

În jurul orelor 20:30 inculpatul a comunicat colaboratorului să vină cât mai repede, iar pe la ora 20:40 colaboratorul s-a întâlnit cu inculpatul G.T.V. în spatele magazinului U., unde inculpatul a venit cu autoturismul său O.V. Aici colaboratorul, care purta asupra lui un dispozitiv de interceptare audio-video în mediu ambiental, a dat inculpatului suma de 600 RON, primind în schimb 10 comprimate de ecstasy cu logo-ul ";H.";, ambalate într-o folie de plastic.

Cele 10 comprimate de ecstasy livrate de inculpatul G.T.V. au fost sigilată cu sigiliul MI nr. X.

Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 octombrie 2008, cele 10 comprimate ştanţate cu logo-ul ";H."; conţin ca substanţă activă 3,4-methylenedioxymetamfetamine (MDMA), substanţă inclusă în Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000.

În procedura analizelor de laborator s-a consumat proba constând în cele 10 comprimate de ecstasy.

Situaţia de fapt mai sus reţinută de tribunal rezultă din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi în timpul judecăţii, respectiv din declaraţiile inculpatului date în ambele faze ale procesului penal, coroborate cu procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire, declaraţia colaboratorului, Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 octombrie 2008, Procesul-verbal întocmit de poliţiştii din dispozitivul de supraveghere a zonei, procesul-verbal de transcriere a înregistrărilor efectuate în momentul realizării tranzacţiei, planşele foto, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice.

În drept, fapta inculpatului G.T.V., care în data de 24 octombrie 2008, a vândut unui colaborator al poliţiei un număr de 10 comprimate ecstasy cu logo-ul ";H."; pentru suma de 600 RON, întruneşte atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

B. La data de 3 decembrie 2008 s-a dispus efectuarea unei noi cumpărări autorizate de droguri de la inculpatul G.T. sub supravegherea organelor de cercetare penală. În jurul orelor 14:00, colaboratorul ";P.S."; l-a contactat telefonic pe acest inculpat întrebându-l dacă poate să-i facă rost de 2 grame de cocaină, inculpatul răspunzând afirmativ.

În jurul orelor 17:40, inculpatul l-a sunat pe colaborator şi i-a solicitat să vină în zona magazinului U. pentru a-i furniza drogurile.

În continuare, împreună cu organele de anchetă, colaboratorul s-a deplasat la locul indicat unde s-a întâlnit cu inculpatul G.T.V. care i-a dat 2 punguţe din celofan care conţineau o substanţă pulverulentă de culoare albă şi a primit în schimb de la colaborator suma de 750 RON.

Cele 10 comprimate de ecstasy livrate de inculpatul G.T.V. au fost sigilată cu sigiliul MI nr. X.

Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 9 decembrie 2008, cele 2 punguţe conţin 1,16 grame cocaină şi fenacetină, cocaina fiind inclusă în Tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.

Cantitatea de 0,89 grame cocaină şi fenacetină, rămasă în urma analizelor de laborator a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul X al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi depusă la Camera de Corpuri Delicte cu dovada din 15 decembrie 2008.

Situaţia de fapt mai sus reţinută de tribunal rezultă din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi în timpul judecăţii, respectiv din declaraţiile inculpatului date în ambele faze ale procesului penal, coroborate cu procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire, declaraţia colaboratorului, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 9 decembrie 2008, procesul-verbal de transcriere a înregistrărilor audio-video efectuate în momentul realizării tranzacţiei (fila 201 d.u.p.), planşa foto.

În drept, fapta inculpatului G.T.V., care în data de 3 decembrie 2008, a vândut unui colaborator al poliţiei o cantitate de 1,16 grame de cocaină pentru suma de 750 RON, întruneşte atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Şi în cazul inculpatului G., Tribunalul reţine că acţiunea organelor de anchetă nu a fost una provocatorie, întrucât sumele de bani au fost plătite la nivelul preţului comprimatelor de extasy şi cocaină pe piaţa drogurilor, iar între inculpat şi colaborator nu exista o relaţie de rudenie sau prietenie apropiată şi nici nu există un alt fapt determinant care să vină în apărarea inculpatului. Dimpotrivă, din notele de redare a înregistrărilor telefonice rezultă că inculpatul de bunăvoie şi în vederea obţinerii unui câştig material a intermediat tranzacţia cu droguri, dovadă certă în acest sens fiind discuţiile purtate de acesta din care rezultă că intermedierea se făcea în scopul realizării unui câştig material. În acelaşi sens este şi îndemnul făcut colaboratorului să se asocieze cu inculpatul pentru distribuirea de droguri în vederea unui câştig material justifică pe deplin.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor inculpatului G., Tribunalul reţine că acesta a acţionat în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, astfel că este vorba de o singură infracţiune săvârşită în formă continuată. Unitatea de rezoluţie infracţională rezultă şi din intervalul mic de timp dintre momentele vânzării drogurilor colaboratorului ";P.S.";, precum şi din interesul continuu al inculpatului pentru intermedierea de droguri, fapt relevat de notele de redare a înregistrărilor audio-video aflate la dosar. Prin urmare, se impune a fi reţinută o singură infracţiune de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, faptă prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cantitatea mică de droguri traficată sau deţinută de fiecare inculpat, poziţia sinceră manifestată de inculpaţi, lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului G.T.V. şi faptul că, în cazul inculpatului E.C. a intervenit reabilitarea de drept pentru o condamnare anterioară.

Toate aceste împrejurări au determinat instanţa de fond să reţină în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii G.T.V. şi E.C., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepselor aplicate şi schimbarea modalităţii de executare.

Prin Decizia penală nr. 179/A din 4 august 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii G.T.V. şi E.C. împotriva Sentinţei penale nr. 208 din 15 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 34885/3/2009.

A menţinut măsura arestării preventive a ambilor inculpaţi.

A dedus prevenţia pentru cei doi inculpaţi, de la 18 iunie 2009 - la zi.

Au obligat apelanţii la câte 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

La pronunţarea acestei decizii, instanţa de apel a avut în vedere că sentinţa atacată este legală şi temeinică, situaţia de fapt fiind corect stabilită, iar pedepsele aplicate inculpaţilor corespund exigenţelor reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpaţii G.T.V. şi E.C., criticând-o pentru netemeinicie, ambii inculpaţi solicitând aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mic, iar ca modalitate de executare suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau suspendarea condiţionată.

În recursurile lor, inculpaţii invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte, că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Instanţa de fond, pe baza probelor administrate în cauză, a reţinut o situaţie de fapt corectă şi a încadrat corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise de inculpaţi.

Astfel, probele administrate, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, au dovedit vinovăţia inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor ce li se reţin în sarcină.

În urma coroborării probelor a rezultat că inculpatul E.C., în data de 18 octombrie 2008, a vândut învinuitului N.C. un număr de 10 comprimate 2C-B cu logo-ul ";R.C."; contra sumei de 500 RON, pe care acesta le-a dat imediat colaboratorului ";P.S.";, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În sarcina inculpatului G.T.V. s-a reţinut că la data de 24 octombrie 2008 a vândut unui colaborator al poliţiei un număr de 10 comprimate ecstasy cu logo-ul ";H."; pentru suma de 600 RON, iar la data de 3 decembrie 2008 a vândut unui colaborator al poliţiei o cantitate de 1,16 gr. de cocaină pentru suma de 750 RON, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fapta fiind încadrată juridic în infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fiind audiaţi, atât inculpatul G.T.V. cât şi inculpatul E.C. au recunoscut faptele săvârşite, arătând modul în care au comis faptele colaborând cu organele de urmărire penală pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt.

Susţinerile apărătorului inculpatului G.T.V. în sensul că a fost provocat să comită fapta nu sunt întemeiate fiind contrazise chiar de probele administrate în cauza care dovedesc faptul că inculpatul se ocupa cu comercializarea drogurilor, acesta fiind motivul pentru care s-au organizat acele vânzări supravegheate.

De altfel, inculpatul G.T.V., în ultimul cuvânt, a solicitat doar reducerea pedepsei fără a face referire la o eventuală provocare a sa.

Nici disp. art. 3201 C. proc. pen., nu sunt incidente în cauză, aşa cum solicită apărătorul inculpatului G.T.V., legea procesual penală stabilind în mod expres că recunoaşterea faptei poate avea loc la debutul cercetării judecătoreşti, astfel încât Înalta Curte apreciază că aceste dispoziţii nu-şi găsesc aplicarea în faza judecării recursului.

Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor Înalta Curte apreciază că au fost corect individualizate şi corespund exigenţele reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 10 şi 20 de ani închisoare, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, ca şi circumstanţele personale ale inculpaţilor respectiv poziţia sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, faptul că au colaborat cu organele de anchetă pentru aflarea adevărului.

Faptul că inculpaţii au adoptat o atitudine pozitivă pe parcursul procesului penal recunoscând şi regretând faptele comise, a fost avute în vedere de instanţa de fond care a aplicat inculpaţilor pedepse într-un cuantum situat cu mult sub minimul special prevăzut de lege.

Atitudinea sinceră a inculpaţilor nu poate avea ca efect o nouă reindividualizare a pedepsei, instanţa de fond acordând o largă eficienţă tuturor circumstanţelor ce caracterizează persoana fiecărui inculpat.

Poziţia de sinceritate nu poate fi ridicată la rang de virtute cu consecinţa reducerii excesive a pedepsei, această atitudinea fiind una normală şi de conştientizare a poziţiei în care se află fiecare inculpat şi, de asemenea, a consecinţelor faptei comise.

Toate considerentele arătate conduc la concluzia că în cauză nu se impune o reapreciere a pedepsei numai în cest mod, putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

Şi modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor a fost corect individualizată de instanţa de fond, gravitatea faptelor comise impunând aplicarea unei modalităţi de executare a pedepselor în regim penitenciar.

De altfel, menţinerea cuantumului pedepselor de 5 ani închisoare face imposibilă stabilirea unei alte modalităţi de executare.

Cât timp nu mai există alte motive de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.

În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor tipul reţinerii şi arestării preventive de la 18 iunie 2009 la 31 ianuarie 2011.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.T.V. şi E.C. împotriva Deciziei penale nr. 179/A din 4 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 18 iunie 2009 la 31 ianuarie 2011.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3352/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea...  ICCJ. Decizia nr. 3138/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 318/2011. Penal