ICCJ. Decizia nr. 3449/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

Prin sentința penală nr. 90 din 17 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalului Sălaj, în baza art. 18, alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M.R. la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de pornografie infantilă, cu aplicarea art. 3201C. proc. pen.

în baza art. 51, alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M.R. la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.

în baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului R.M.R., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare cu privare de libertate.

în baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), Teza a ll-a și lit. b) C. pen., inculpatului R.M.R., pe durata pedepsei principale.

în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului R.M.R., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsa aplicată acestuia timpul de arestare scurs începând cu data de 17 august 2010, reprezentând reținerea și arestarea preventivă.

în baza art. 51, alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul U.J.A. la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare cu privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, cu aplicarea art. 3201C. proc. pen.

în baza art. 71 C. pen. s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), Teza a ll-a și lit. b) C. pen. inculpatului U.J.A., pe durata pedepsei principale.

în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. s-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.

în baza art. 118, lit. b) C. pen. raportat la art. 59 din Legea nr. 161/2003, s-a dispus confiscarea specială a unor bunuri folosite de inculpați la comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați prin prezenta hotărâre judecătorească: un calculator cu carcasa de culoare neagră fără panourile laterale în care a fost identificat un hard disk marca S., capacitate 1.000 Gb, un hard disk marca S. capacitate 500 Gb, un hard disk marca W.D., capacitate 320 Gb, 3 plicuri de hârtie de culoare galbenă ce conțin documente, o mapă de culoare maro ce conține documente și un registru de matematică, un număr de 19 casete video VHS, 325 casete video, mini DV, un calculator cu carcasa de culoare neagră în care a fost identificat un hard disk marca S., capacitate 1.000 Gb, și un hard disk marca S. capacitate 1.000 Gb, 15 suporți optici tip CD/DVD, ambalați într-o pungă transparentă din plastic, 5 plicuri cu documente, o mapă albastră ce conține documente, un recipient cu inscripția "H.H.", un recipient spray inscripționat "A." un recipient inscripționat "F.", un obiectiv camera foto marca S., un hard disk marca S. două pliculețe de culoare albă inscripționate A.B.B., Canada, o camera video marca S., o camera video marca S., un acumulator pentru camera video și cablurile aferente, un încărcător de baterii marca C., un blitz marca C. speed light 430 EX, un aparat foto marca C. DS, două ordine de vânzare Banca T. și o chitanța ridicare numerar Banca T., o coala format A4 inscripționată "S. nr. tel XXX", un telefon mobil marca I., 4 trepiezi metalici de culoare neagră împreună cu trei prelungitoare, două proiectoare lumina de culoare neagră, trei procuri speciale pe numele H.l., două declarații pe numele H.O., o declarație notar P.L., o declarație E.D.T., un contract de comodat pe numele U.l.A., copie CI - H.l., H.O., copie pașaport H.O. și R.M.R., două CD-uri având denumirea S.F. Returns și o camera video marca S., toate acestea de la inculpatul R.M.R., iar de la inculpatul U.J.A. un hard disk marca S., capacitate 1000 Gb.

în baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul R.M.R. la 5.500 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul U.J.A. la 2.300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Sălaj din data de 22 octombrie 2010 au fost trimiși în judecată inculpații R.M.R. pentrru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. și de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și U.J.A. în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 51, alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen.

S-a reținut prin actul de sesizare al procurorului că în perioada 2007-2010, inculpatul R.M.R. împreună cu inculpatul U.J.A., au produs, au oferit și au pus la dispoziție printr-un sistem informatic imagini cu caracter pornografic reprezentând o serie de minori care au fost filmați și pozați dezbrăcați în diferite poziții, inclusiv zona organelor genitale.

Instanța a constatat că nu există constituire de parte civilă.

Inculpații au recunoscut în totalitate și au regretat comiterea faptelor, ei beneficiind de prevederile art. 3201C. proc. pen.

Inculpatul U.J.A. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 198, alin. (1) și alin. (4) Teza l-a C. pen., însă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru această faptă.

Analizând materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale: proces-verbal de începere a urmăririi penale, declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, cazier judiciar, planșe foto și în cursul judecății, declarațiile inculpaților, instanța reține următoarea stare de fapt:

în anul 1997, inculpatul R.M.R., cetățean german, a fost cercetat de către autoritățile judiciare germane pentru săvârșirea infracțiunii de pedofilie, întrucât a abuzat sexual un număr de doisprezece copii, cursanți ai unui club de karate condus de către inculpat.

în anul 1999, inculpatul R.M.R. a fost condamnat de către instanțele de judecată din orașul Dingolfing -Germania, la o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani închisoare.

în anul 2001, inculpatul după executarea pedepsei privative de libertate, a venit în România, și-a stabilit reședința în Municipiul Satu Mare, și a început să predea cursuri de karate la Liceul Teoretic "J.E." din acest oraș.

întrucât conducerea școlii a aflat ulterior că cetățeanul german fusese condamnat în Germania pentru săvârșirea infracțiunii de pedofilie, i-a interzis acestuia să mai predea astfel de cursuri.

Prin urmare, începând cu anul 2004, inculpatul a predat cursuri de karate unor copii cu vârste cuprinse între 8-16 ani, de la Școala Generală din localitatea S., județul Maramureș.

Cu această ocazie, inculpatul a cunoscut mai mulți copii, cursanți ai clubului de karate, cu care s-a împrietenit și Ie-a câștigat încrederea.

începând cu anul 2007 la solicitarea unui alt cetățean german, neidentificat până în prezent, inculpatul R.M.R. a realizat mai multe filmări a acestor copii, cursanți ai clubului de karate, aceștia fiind îmbrăcați sumar. Filmele respective au fost postate mai apoi de către inculpat pe site-ul pe care și l-a deschis pe internet.

Pentru postarea acestor filme inculpatul primea în fiecare lună o sumă cuprinsă între 1.000-2.000 euro.

în cursul anului 2008 inculpatul R.M.R. a fost contactat de către o firmă din Canada, respectiv A. Toronto care i-a solicitat să-i trimită filme în care apăreau dezbrăcați minori.

Prin urmare începând cu anul 2008 inculpatul R.M.R. a realizat mai multe filmări asupra unor minori cu vârste cuprinse între 8 și 16 ani, acești minori apărând în aceste filme dezbrăcați în totalitate. în unele filme minorii mimau actele sexuale, practicau masajul reciproc, atingându-și totodată organele sexuale.

Filmele erau trimise prin serviciul poștal firmei din Canada menționate anterior iar mai apoi erau postate de către aceasta pe internet, inculpatul R.M.R. fiind plătit pentru fiecare film realizat cu o sumă cuprinsă între 1.000 dolari SUA - 3.000 dolari SUA.

începând cu anul 2009 acea firmă din Canada i-a solicitat inculpatului R.M.R. să subtitreze aceste filme în limba engleză.

Prin urmare, inculpatul R.M.R. i-a solicitat învinuitului U.J.A. să subtitreze aceste filme în limba engleză, după care Ie-a trimis firmei din Canada.

După realizarea filmelor, inculpatul R.M.R. folosind canalul de comunicare "yahoo messenger" le trimitea învinuitului U.J.A., respectiv de pe adresa de e-mail AAA pe adresa folosită de învinuit, respectiv BBB.

După subtitrarea acestor filme în limba engleză, învinuitul îi restituia inculpatului filmele subtitrate prin același canal de comunicare după care inculpatul R.M.R. le valorifica în Canada.

Pentru serviciile prestate inculpatul R.M.R. i-a plătit învinuitului U.J.A. contravaloarea cursurilor universitare, acesta din urmă fiind student la Universitatea Economico-Juridică din Viena, Austria, inculpatul plătind totodată și contravaloarea chiriei unei garsoniere aflate în acest oraș.

Minorii erau racolați de către inculpatul R.M.R. din rândul cursanților de la cursurile de karate ținute de acesta în diferite școli din județele Satu Mare și Maramureș.

Astfel din declarațiile minorilor H.A., H.G.C., H.O.R., P.L., N.F.A., P.A.N., C.l.M., L.I.V.A., rezultă faptul că în perioada 2008-2009, aceștia au fost filmați de către inculpatul R.M.R., atât în apartamentul acestuia din Municipiul Satu Mare cât și într-un loc de joacă special amenajat și construit de către inculpat în apropierea locuinței lui H.O., din localitatea R.V., județul Satu Mare, aceasta din urmă fiind mama minorilor H.A., G.C. și O.R.

Astfel din declarația minorului P.A. rezultă modalitatea de racolare a acestor minori, filmările realizate, modalitatea de plată precum și faptul că inculpatul R.M.R. Ie-a atras atenția de fiecare dată să nu le spună părinților despre aceste filme:

"în anul 2008, la începutul verii l-am cunoscut pe R.M.R. prin intermediul prietenului meu F.N. R.M.R. ne-a luat cu mașina, pe când stăteam la ocazie să venim acasă în satul V.R. din orașul Seini. Pe drumul spre casa l-am întrebat pe M. cât ar costa cursurile de karate, acesta mi-a răspuns că ar costa o sumă foarte mare, respectiv 100 milioane ROL, suma care pentru mine era foarte mult și am renunțat la ideea de a face cursuri de karate. Ulterior R.M.R. l-a trimis pe F.N. să-mi transmită să vin la cursurile de karate deoarece sunt gratuite. Totodată M. mi-a adus la cunoștință faptul că cursul de karate va avea loc de două ori pe săptămână, la sala de sport a școlii din Seini și acasă la H.O. în satul V.R. în județul Satu Mare, în vecinătatea casei mele.

Deseori, după terminarea cursurilor de karate, R.M.R., ne ducea pe toți băieții fie la un suc, fie la o pizza sau sortimente de fast-food sau prăjituri pe care le plătea tot el.

La aproximativ o luna după ce am început cursurile de karate, R.M.R., mi-a propus atât mie cât și lui F.N., L.V., C.l., P.L. și H.A. să mergem la casa unde locuia H.A. unde să ne filmeze în diferite ipostaze și după diferite scenarii pe care urma să ni le explice M., și ne-a dat fiecăruia sume cuprinse între 30-40 RON. Filmările erau făcute de către R.M.R. cu camere video foarte scumpe cât și cu aparatură foarte scumpă, respectiv proiectoare și alte instalații de sonorizare.

Totodată, la filmări asista și B.G., care era concubinul lui H.O.

Toate filmările erau sub forma unor bătălii, fără să ne rănim, în care atât eu cât și prietenii mei eram fără haine pe noi, simulând anumite bătăi, anumite evenimente istorice, gladiatori, indieni, toate acestea fiind regizate de către R.M.R., care ne dădea și recuzita necesară, respectiv săbii, scuturi, măști, sulițe din material plastic, peruci, bărbi și mustăți. De asemenea, R.M.R. ne-a solicitat să filmăm și în piscină, unde M. punea ulei, și ne punea să simulăm o bătaie, iar în momentul în care eram îmbrânciți, M. ne spunea să ne oprim pentru ca B.G. sau M. să ne fotografieze, iar la terminarea filmării pornea un aparat special pentru a face fum artificial.

După fiecare filmare R.M.R. mă scotea împreună cu prietenii mei în diferite localuri, pentru a consuma un suc sau o înghețată, ori o pizza, sau ne aducea de mâncare și sucuri la locul filmării.

îmi aduc aminte că după filmări R.M.R. ne ducea pe toți băieții care eram la filmarea respectivă în localitatea V., județul Satu Mare la piscina restaurantului P. unde ne cumpăra bilete de intrare ce costau 20-30 RON de persoană și ne relaxam în piscina respectivă alături de R.M.R.

Despre aceste filmări R.M.R. ne-a învățat să nu spunem nimic părinților noștri ca să nu-i creem probleme cu părinții noștri.

în aceeași perioadă, R.M.R. ne-a dus pe mine și pe L.V. în pădurea satului V.R., unde ne-a filmat și ne-a pus să construim acoperișul unei cabane care era deja ridicată și un adăpost pentru căprioare, și ne-a solicitat să ne dezbrăcăm și să ne urcăm în copaci, tema fiind Tarzan, să ne batem cu crengi de copaci, să adunăm frunze și să facem un "covor" din frunze unde să sărim, să simulăm o bătaie și în timp ce ne filma ne-a făcut și poze. La acea întâlnire, R.M.R. mi-a propus atât mie cât și lui L.V. să facem film porno cu băieți, însă noi am refuzat, și atunci ne-a propus să facem film porno cu fete, de asemenea noi am refuzat.

Am participat la aproximativ 60 de filmări în locuința lui H.O. împreună cu F.N., L.V., C.l., P.L. și H.A., precum și alți băieți de aproximativ 12-14 ani din Municipiul Satu Mare, Seini sau Carei, respectiv R., C., L., T. și alți băieți ale căror nume nu mi le aduc aminte.

De asemenea împreună cu prietenii mei din Viile Racșa R.M.R. ne-a dus în apartamentul închiriat de el în Satu Mare unde ne filma simulând bătălii în piscină în care era ulei sau jucându-ne cu palete și minge de tenis de masă la fileu, noi fiind complet dezbrăcați și ne oprea în diferite poziții, de obicei pozițiile în care eram îmbrânciți, sau în momentul în care ne imobilizam reciproc și eram unul peste altul.

îmi aduc aminte faptul că după una din filmările făcute în apartamentul din Satu Mare împreună cu F.N., L.V., C.l., P.L. și H.A. și L., R.M.R. ne-a spus să-i sunăm pe părinții noștrii de pe telefonul său și să le spunem că dormim în locuința lui noaptea respectivă, deoarece este obosit să ne ducă acasă în Viile Racșa, și deoarece apartamentul avea două camere, R.M.R. împreună cu L. au dormit în același pat într-o cameră, iar eu împreună cu F.N., L.V., C.l., P.L. și H.A. am dormit în cealaltă cameră pe saltele și pe patul din camera. Tot în aceea noapte, în camera lui M. era un televizor și un playstation și ne jucam doi câte doi, moment în care împreună restul băiților am văzut sub patul lui M. o valiză tip diplomat deschisă în care era plină de bancnote de 200 RON. Am discutat acest aspect cu ceilalți băieți și îmi aduc aminte faptul că comentam pe seama faptului că R.M.R. deține sume mari de bani și nouă ne plătește foarte puțin pentru filmări".

De asemenea din declarația minorului C.l.M. rezultă faptul că acești minori erau racolați de către inculpat prin intermediul cursurilor de karate pe care acesta le susținea cu titlul gratuit câștigându-le astfel acestora încrederea, după care contra unor sume de bani le solicita acestora să fie filmați atât îmbrăcați cât și dezbrăcați, în apartamentul acestuia din Municipiul Satu Mare, cât și în locația special amenajată din localitatea R.V.:

"Unul dintre prietenii mei, H.A. m-a întrebat pe mine cât și pe alți prieteni dacă nu vrem să ne înscriem la cursurile de karate ce erau organizate la sala de sport a școlii generale din comuna S. Le-am cerut voie părinților mei și prin urmare în perioada următoare m-am întâlnit cu mai mulți copii pentru a ne deplasa la sala de sport din comuna S.

Astfel în fiecare zi de marți, miercuri și joi, în jurul orelor 17,00 ne întâlneam la locuința lui H.A., împreună cu mine fiind și P.A., L.V., N.F.

Pentru a fi transportați în comuna S. venea după noi cu autoturismul antrenorul de karate, aflând mai târziu că îl cheamă R.M.R. împreună cu acesta ne deplasam la sala de sport unde ne întâlneam și cu alți copii ce urmau cursurile școlii. La întoarcere R.M.R. ne-a propus să mergem împreună cu acesta în diferite excursii.

Le-am spus părinților mei despre aceste excursii dar aceștia nu au fost de acord. Am aflat însă de la L.V. și N.F. că aceștia împreună cu alți copii au fost împreună cu R.M.R. în diferite excursii plătite de acesta, respectiv în Oradea, la Felix sau la mare.

întrucât părinții mei nu au fost de acord să mă duc în excursii R.M.R. i-a sunat și Ie-a cerut acestora acordul lor pentru a merge la un concurs de karate organizat în Satu Mare.

întrucât părinții mei au fost de acord m-am deplasat în Satu Mare împreună cu N.F., L.V. și P.A., cu autoturismul condus de R.M.R.

Ajungând în Satu Mare acesta ne-a spus că vom merge acasă la el unde vom face mai multe filme.

Ajungând în apartamentul lui R.M.R. am stat puțin de vorbă cu ceilalți copii, după care acesta ne-a solicitat să ne dezbrăcăm în pielea goală pentru a ne filma. Eu nu am fost de acord să mă dezbrac dar R.M.R. a început să strige la mine, motiv pentru care m-am speriat și m-am dezbrăcat. Acesta a început să ne filmeze solicitându-ne să jucăm diverse jocuri.

Totodată R.M.R. mi-a spus atât mie cât și celorlalți prieteni să nu le spunem părinților că suntem filmați dezbrăcați.

Am fost filmat în apartamentul lui R.M.R. împreună cu ceilalți copii de aproximativ 3 sau 4 ori, de fiecare dată am filmat dezbrăcați, fiind însă mascați cu diferite peruci, costume folosind și pistoale de jucărie.

Tododată R.M.R. ne-a filmat atât pe mine cât și pe prietenii mei într-un loc împrejmuit ce se afla în spatele locuinței lui H.O., mama lui H.A.

Acest loc fusese îngrădit și construit de către R.M.R. și filmările care se făceau aici erau făcute de către R.M.R., noi fiind dezbrăcați și-mi aduc aminte că în repetate rânduri am făcut și baie dezbrăcați într-o piscină amenajată.

De fiecare dată când ne filma în acest loc R.M.R. punea un băiat dintre noi să stea de pază, și să avem grijă să nu vină vreunul dintre părinții noștri să ne observe. într-una din zile, însă, unul dintre vecini a văzut cele întâmplate și l-a chemat pe tatăl meu, care l-a reclamat la poliție.

R.M.R. și-a strâns însă toate aparatele de filmat și a fugit cu autoturismul spre Satu Mare.

Precizez faptul că au fost situații în care R.M.R. ne-a plătit pentru fiecare film sume cuprinse între 500 și 800.000 ROL.

Din discuțiile avute cu ceilalți copii am aflat că astfel de filmări au avut loc și în excursiile organizate de R.M.R.

Astfel din declarațiile celorlalte părți vătămate rezultă faptul că inculpatul organiza excursii în diferite orașe din țară, solicitându-le părinților acordul acestora pentru participarea copiilor la aceste excursii, motivul deplasărilor invocat de inculpat fiind participarea la diferite cursuri de karate.

în realitate, însă, cu ocazia acestor deplasări, inculpatul pe cheltuiala proprie, îi caza pe copii în diferite hoteluri și pensiuni din Brașov, Costinești, Cluj, Satu Mare, București, Timișoara, Arad, unde mai apoi îi filma, în ipostaze obscene, filmele rezultate fiind vândute firmei de profil din Canada.

După apariția unor plângeri a unor părinți care au observat comportamentul copiilor din județul Satu Mare, inculpatul R.M.R. s-a mutat în Municipul Zalău, începând cu luna septembrie 2009, unde a închiriat un apartament cu trei camere situat pe strada Lt. Col. T.M.

De asemenea inculpatul a organizat cursuri de karate cu titlu gratuit pentru elevii Școlii Generale P., cursurile fiind organizate în incinta sălii de sport a acestei unități școlare.

Prin aceleași manopere dolosive folosite și în județul Satu Mare, inculpatul a racolat mai mulți copii ce urmau cursurile de karate la această școală, și Ie-a propus acestora să-i filmeze, pentru început îmbrăcați, iar mai apoi dezbrăcați în diferite ipostaze indecente.

Astfel din declarațiile minorilor E.C.A., V.P.Ș., P.A., P.S.P., rezultă faptul că inculpatul Ie-a solicitat, după ce Ie-a câștigat încrederea, să fie filmați, îmbrăcați iar mai apoi dezbrăcați, în diferite ipostaze obscene, contra unor sume de bani, solicitându-le totodată să nu le spună părinților despre cele întâmplate.

în acest fel, inculpatul a realizat mai multe filme atât în apartamentul închiriat din Municipiul Zalău, cât și în diferite pensiuni sau hoteluri din Municipiul Brașov, Cluj Napoca și localitatea C.

Astfel în luna iunie 2010, după începerea vacanței școlare, inculpatul Ie-a solicitat părinților minorilor menționați anterior să le permită copiilor, participarea la o tabără cu profil sportiv organizată la Marea Neagră, respectiv în localitatea C.

Necunoscând intențiile inculpatului, părinții au fost de acord, împreună cu inculpatul deplasându-se minorii menționați anterior, cât și alți copii și cadre didactice de pe raza județului Satu Mare.

Ajungând în respectiva stațiune estivală în timp ce ceilalți copii se aflau la plajă, inculpatul R.M.R. i-a convins pe V.P.Ș., E.C.A., P.L., P.A., H.A. să-i filmeze pe aceștia dezbrăcați, în diferite ipostaze obscene.

Aceste aspecte rezultă din declarația părții vătămate V.P.Ș.:

"în luna septembrie 2009 în timp ce urmam cursurile clasei a Vll-a la Școala Generală P. din Municipiul Zalău a venit în timpul orelor un domn care s-a prezentat sub numele R.M.R. Acesta ne-a adus la cunoștință că putem să ne înscriem la un curs de karate care va avea loc de două ori pe săptămână.

M-am hotărât să mă înscriu la aceste cursuri împreună cu colegul meu de clasă E.C.A. împreună cu acesta ne-am deplasat la aceste cursuri unde l-am cunoscut și pe H.A., acesta prezentându-se ca fiind fiul vitreg al lui R.M.R.

în luna noiembrie 2009 la solicitarea lui R.M.R. m-am deplasat împreună cu acesta la reședința lui din Municipiul Zalău, la această locuință aflându-se și H.A.

La un moment dat R.M.R. ne-a solicitat să jucăm un joc în care să ne împușcăm reciproc și de asemenea cel care era împușcat să se dezbrace. La un moment dat am rămas în pielea goală în timp ce R.M.R. a început să ne filmeze cu o cameră video, eu cu H.A. fiind dezbrăcați în totalitate.

în perioada următoare fie singuri fie împreună cu E.C.A. m-am deplasat la locuința lui R.M.R. la solicitarea acestuia. De asemenea R.M.R. ne-a cerut să ne dezbrăcăm să ne jucăm diferite jocuri după care să ne masăm cu diferite uleiuri de masaj ce erau puse la dispoziție de către acesta. Masajele erau făcute de către noi, fiecare masându-l pe celălalt copil fiind dezbrăcați în totalitate. Aceste masaje reciproce aveau loc fie în dormitor fie în baie. Masajele erau făcute împreună cu H.A., E.C., P.L. precum și un băiat având prenumele A. din localitatea H.

Aceste filmări au avut loc în perioada noiembrie 2009 - iulie 2010 în apartamentul lui R.M.R. din Municipiul Zalău, într-un hotel din Brașov unde am stat 7 zile, cât și într-un hotel din localitatea C. unde am stat tot 7 zile.

Filmările erau făcute de către R.M.R. cu camere video foarte scumpe cât și cu aparatură foarte scumpă, respectiv proiectoare și alte instalații de sonorizare.

Despre aceste filmări R.M.R. ne-a învățat să nu spunem nimic părinților noștri și în cazul în care el va fi prins de către poliție R.M.R. ne-a sfătuit să nu recunoaștem nimic.

De asemenea în locuința lui R.M.R. se găseau nenumărate obiecte de recuzită respectiv peruci, arme de jucărie, scuturi, pistoale, diferite haine pe care acesta ne punea să le purtăm noi fiind în acel moment dezbrăcați în totalitate.

în luna iunie 2010 R.M.R. ne-a spus că împreună cu C. și cu A. ne vom deplasa la un hotel din Brașov unde vom face astfel de filmări.

Prin urmare în luna iunie 2010 m-am deplasat împreună cu R.M.R., H.A. și E.C.A. la un hotel din Municipiul Brașov. La acest hotel am stat aproximativ 7 zile, în două camere. în timp ce eu dormeam într-o cameră în paturi separate împreună cu H.A., R.M.R. dormea în același pat împreună cu E.C.A., într-o altă cameră.

în camera noastră în perioada în care am stat în Brașov au continuat acele filmări în care eu împreună cu ceilalți copii ne dezbrăcăm și ne masam reciproc în timp ce R.M.R. filma.

îmi aduc aminte că, cu ocazia acestor filmări ne-am atins și organele sexuale.

în luna iulie 2010 ne-am deplasat din nou într-o tabără împreună cu H.A., E.C.A., P.L. și A. precum și alți copii într-o tabără organizată de o școală din Municipiul Satu Mare.

în timp ce ne aflam la plajă R.M.R. ne solicita atât mie cât și celorlalți copii să mergem la el în cameră și să ne dezbrăcăm din nou în timp ce acesta ne filma.

După aceste filmări ne întorceam pe plajă alături de ceilalți copii. De fiecare dată R.M.R. ne-a spus să fim atenți față de profesorii supraveghetori de la tabăra din Costinești pentru ca aceștia să nu afle despre filmările din tabără.

îmi aduc aminte că, cu ocazia drumului de la Costinești la Zalău, drum pe care l-am făcut cu trenul, la un moment dat R.M.R. ne-a sugerat să vizităm și alte vagoane, el rămânând singur cu E.C.A.

La un moment dat A. a încercat să își ia un sandwich din compartiment dar nu a reușit întrucât ușa era blocată".

în luna august 2010 în baza unor împuterniciri notariale acordate de părinți, minorii H.A., E.C., V.P. și P.L., urmau să fie transportați de inculpatul R.M.R. în orașul Munchen - Germania, unde urmau să fie filmați în continuare în diferite ipostaze obscene.

în data de 16 august 2010 inculpatul R.M.R. a fost oprit de către organele de poliție la ieșirea din Municipiul Zalău, conducând autoturismul marca B. acesta aflându-se în drum spre Germania, împreună cu minorii H.A., E.C.A. V.P. și P.L.

Cu ocazia percheziției autoturismului condus de către inculpatul R.M.R. a fost descoperit un număr de 105 casete video mini dv ce cuprindeau filmările realizate asupra minorilor, precum și tehnica audio-video ce urmau a fi folosită la înregistrările minorilor.

Cu ocazia percheziției domiciliare la locuința deținută de inculpatul R.M.R. au fost descoperite un număr de 219 casete video mini dv ce cuprindeau filmările realizate asupra minorilor, precum și tehnica audio-video ce urmau a fi folosită la înregistrările minorilor, recuzită folosită pentru costumarea copiilor, uleiuri folosite pentru masaj, lubrifianți pentru practicarea actelor sexuale.

Prin autorizația din 24 august 2010 a Tribunalului Sălaj s-a dispus efectuarea unei percheziții informatice la calculatoarele și dispozitivele de stocare a datelor informatice descoperite cu ocazia celor două percheziții menționate anterior și aparținând inculpatului R.M.R.

Din procesul verbal de efectuare a percheziției informatice rezultă faptul că într-unul din calculatoarele acestuia, inculpatul avea stocate fișiere video și fișiere tip imagine prezentând minori în diferite poziții obscene.

De asemenea din procesul verbal de efectuare a percheziției informatice rezultă faptul că pe suporții optici tip CD și DVD (55 bucăți) au fost găsite fișiere video și fișiere tip imagine prezentând minori în diferite ipostaze pornografice.

Totodată cu ocazia efectuării percheziției informatice s-a stabilit că pe unul din hard-diskurile aparținând inculpatului R.M.R. a fost descoperit un fișier video ce prezenta minori în ipostaze pornografice, acest fișier video fiind subtitrat în limba engleză, sub denumirea "Salt Mine".

Prin autorizația din data de 14 septembrie 2010 a Tribunalului Sălaj s-a dispus efectuarea unei percheziții informatice la calculatoarele și dispozitivele de stocare a datelor informatice descoperite cu ocazia percheziției domiciliare la locuința învinuitului U.J.A.

Din procesul verbal de efectuare a percheziției informatice rezultă faptul că într-unul din calculatoarele învinuitului a fost descoperit un fișier video ce prezenta minori în ipostaze pornografice, sub denumirea "Salt Mine" fără a avea subtitrare în limba engleză, acest fișier fiind cel care a fost trimis de către învinuit după subtitrarea lui în limba engleză inculpatului R.M.R.

Prin urmare, având în vedere declarațiile inculpatului R.M.R., ale învinuitului U.J.A., declarațiile părților vătămate, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de pornografie infantilă comisă prin sisteme informatice reținută în sarcina ambilor învinuiți prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cât și ale infracțiunii de pornografie infantilă reținută în sarcina inculpatului R.M.R., prev. de art. 18 din Legea nr. 678/2001.

Astfel, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003 s-a introdus la Capitolul III Secțiunea III, infracțiunea de pornogafie infantilă prin sisteme informatice incriminată în dispozițiile art. 51 din această Lege.

în conformitate cu dispozițiile art. 35 lit. i) din Legea nr. 161/2003, prin materiale pornografice cu minori se înțelege orice material care prezintă un minor având un comportament sexual explicit.

Latura obiectivă a infracțiunii de pornografie infantilă prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 se caracterizează prin existența unor modalități alternative de comitere a faptei: producerea în vederea răspândirii de materiale pornografice cu minori; oferirea sau punerea la dispoziție de materiale pornografice cu minori; răspândirea sau transmiterea de materiale pornografice cu minori; procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori; deținerea fără drept de materiale pornografice cu minori.

Aceste modalități alternative de comitere a infracțiunii trebuie să se realizeze prin intermediul unor sisteme informatice așa cum este definit de dispozițiile art. 35 lit. a) din Legea nr. 161/2003:

"Prin sistem informatic se înțelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor cu ajutorul unui program informatic".

Din materialul probatoriu administrat în cauză rezultă că inculpatul R.M.R. și învinuitul U.J.A. sunt coautori ai infracțiunii de pornografie infantilă prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, întrucât aceștia au cooperat în baza unei legături subiective cu acte de executare nemijlocite la comiterea în comun a aceleiași fapte prevăzute de legea penală.

Astfel inculpatul R.M.R. se ocupa de realizarea filmelor în care minorii aveau un comportament sexual explicit, pe care mai apoi le transmitea învinuitului U.J.A. prin intermediul canalului de comunicare "yahoo messenger".

învinuitul U.J.A. realiza subtitrarea acestor filme în limba engleză după care le restituia prin intermediul aceluiași canal de comunicare, inculpatului R.M.R.

După subtitrarea filmelor, inculpatul le copia pe casete video "mini dv" și le valorifica firmei de profil din Canada respectiv A. din Toronto, pentru sume cuprinse între 1.000 - 3.000 dolari SUA.

De asemenea după primirea acestor filme de la inculpatul R.M.R. firma de profil din Canada le comercializa pe internet.

De asemenea în sarcina inculpatului R.M.R. se va reține și infracțiunea prev. de art. 18 din Legea nr. 678/2001.

Astfel prin intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001, infracțiunea de pornografie infantilă a fost incriminată în dispozițiile art. 18 din această Lege.

Latura obiectivă a infracțiunii de pornografie infantilă prev. de art. 18 din Legea nr. 678/2001 se caracterizează prin existența unor modalități alternative de comitere a faptei: a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecționa ori a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziție, a deține în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, diapozitive embleme sau alte suporturi vizuale care prezintă poziții sau acte sexuale cu caracter pornografic, a prezenta minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani.

Prin urmare, întrucât așa cum rezultă din procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare cât și a autoturismului aparținând inculpatului, au fost descoperite un număr de 324 casete video "mini dv" ce urmau să fie valorificate firmei din Canada, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în formele alternative prevăzute de lege: "a vinde, a confecționa sau a produce filme, fotografii care prezintă poziții cu caracter pornografic".

Elementul de diferențiere între cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului R.M.R., constă în faptul că infracțiunea prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 s-a comis prin intermediul sistemelor informatice.

în sarcina învinuitului U.J.A. s-a reținut numai infracțiunea de pornografie infantilă comisă prin sisteme informatice prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani, întrucât din materialul probatoriu administrat în cauză rezultă faptul că acesta nu a valorificat materiale pornografice cu minori.

Fapta inculpatului R.M.R., care în perioada 2008-2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a produs și valorificat filme ce prezintă poziții cu caracter pornografic, a unor minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiași inculpat care în perioada 2009-2010 în baza aceleiași rezoluții infracționale, a transmis învinuitului U.J.A., prin sisteme informatice, materiale pornografice cu minori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele se găsesc în situația prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta învinuitului U.J.A. care, în care în perioada 2009-2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a transmis inculpatului R.M.R., prin sisteme informatice, materiale pornografice cu minori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Inculpatul R.M.R. are antecedente penale, fiind condamnat în perioada 1999-2001 de către autoritățile judiciare germane la o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz sexual asupra unor copii, respectiv asupra unui număr de 12 copii, cetățeni germani.

Inculpatul recunoaște și regretă faptele comise arătând însă că din punctul lui de vedere aceste filme au un caracter "naturist".

De asemenea din declarația inculpatului rezultă faptul că acesta a realizat un număr de aproximativ 50 de filme în perioada 2008-2010, pentru fiecare film realizat primind suma de 1.000 dolari SUA.

Coroborând însă declarația învinuitului U.J.A. cu procesul verbal de interceptare a convorbirilor telefonice purtate între acest învinuit și inculpatul R.M.R. rezultă că inculpatul primea pentru fiecare film realizat suma de 3.000 dolari SUA. Prin urmare în perioada 2008-2010, inculpatul a realizat din activitatea infracțională suma de 150.000 dolari SUA.

Pe parcursul cercetărilor penale, inculpatul R.M.R. a fost asistat de apărătorul ales avocat T.C. cât și de interpreții M.W., D.A.S. și P.Va., autorizați de Ministerul Justiției.

Inculpatul U.J.A. nu are antecedente penale, recunoaște și regretă faptele comise.

Astfel din declarația învinuitului rezultă că începând cu anul 2009, inculpatul R.M.R. i-a solicitat acestuia să traducă filmele menționate anterior în limba engleză întrucât firma de profil din Canada, ce valorifica aceste filme i-a comunicat inculpatului că filmele subtitrate în limba engleză, sunt valorificate mai ușor.

Prin urmare, în perioada 2009-2010, învinuitul U.J.A. a subtitrat un număr de 10 filme în limba engleză, inculpatului R.M.R., iar acesta în schimbul acestor servicii, I-a susținut din punct de vedere financiar, respectiv plătindu-i acestuia cursurile Univesității de Studii Economice și Juridice din Viena- Austria, cât și chiria unei garsoniere din acest oraș.

Dat fiind faptul că ambii inculpați au recunoscut în totalitate faptele pentru care au fost trimiși în judecată, ei vor beneficia de reducerea limitelor pedepselor aplicate în cazul fiecărei infracțiuni cu o treime față de minimul special și maximul special al fiecărei infracțiuni în parte, în conformitate cu prevederile art. 3201 C. proc. pen.

Luând în considerare gravitatea mare a infracțiunilor comise de către inculpați, precum și stare de antecedență penală a inculpatului R.M.R. referitor la comiterea aceluiași gen de infracțiuni în Germania, instanța în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, îl va obliga pe inculpatul R.M.R. la o pedeapsă de câte 3 ani închisoare pentru fiecare dintre infracțiunile comise, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu privare de libertate; Inculpatul U.J.A. va fi condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu privare de libertate, apreciind că aceste pedepse sunt suficiente pentru reeducarea inculpaților și asigurarea îndeplinirii scopului legii penale, prevenția generală și cea specială.

în baza art. 71 C. pen., instanța va interzice inculpaților drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1) lit. a), Teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata pedepsei principale.

împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul U.J.A., criticând soluția atacată ca fiind netemeinică și a solicitat desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate și stabilirea unei modalități neprivative de libertate a executării acesteia.

în motivarea apelului inculpatul U.J.A. a arătat că la stabilirea pedepsei nu s-a avut în vedere gradul de participare, că a avut o contribuție minimă, că poate să se reeduce tocmai prin teama care o are față de o eventuală executare a pedepsei în regim de detenție și că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 49/A din 15 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

Procedând la soluționarea apelului prin prisma motivelor invocate pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală și însușit ca atare în fața primei instanțe în procedura prevăzută de art. 3201C. proc. pen., probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul recurent a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curții Europene a Drepturilor Omului și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare (Helle împotriva Finlandei), urmând a se sublinia cu privire la motivele de apel invocate de către inculpat următoarele:

Referitor la individualizarea sancțiunii penale, Curtea reține că potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui Cod, de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, care au condus la stabilirea sancțiunii la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs, dar și totalității urmărilor faptei. în acest context, nu poate fi omis faptul că inculpatul apelant a înțeles să-și asigure resursele materiale pentru achitarea studiilor și a spațiului locativ prin comiterea unei fapte deosebit de grave, acțiunea sa fiind determinantă pentru valorificarea în condiții de profit substanțial a materialelor realizate de către coinculpat, iar din această perspectivă nu se poate considera că apelantul a avut o contribuție minimă ori mult redusă față de cea a coinculpatului.

Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa de 2 ani închisoare este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei.

Cu privire la individualizarea executării acestei sancțiuni, Curtea va menține modalitatea privativă de libertate stabilită de către Tribunal cu motivarea că numai prin executare în detenție a pedepsei se asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C. pen.

împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul U.J.A., invocând temeiurile prev. de art. 3859pct. 4 și 3859 pct. 172 cu referire la 3859 pct. 14 C. proc. pen.

în susținerea motivelor de casare, a arătat că minuta sentinței penale a Tribunalului Sălaj a fost pronunțată în ședință nepublică, contrar dispozițiilor legale, impunându-se soluția trimiterii spre rejudecare la această instanță.

A arătat că ambele instanțe au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., considerând ca suficientă pentru a trece la această procedură simplificată verificarea celor două condiții: faptele să fie stabilite și să existe date suficiente privitoare la persoana inculpatului. Or, din probele dosarului, instanțele trebuiau să observe că nu sunt date pentru stabilirea unei pedepse, deoarece datele ce privesc persoana inculpatului nu erau complete și se impunea o analiză a mediului familial al acestuia și a perspectivelor reale de reintegrare în societate. Din actele depuse la dosar, rezultă că inculpatul este student la Viena, lucrează cu contract de muncă la o societate din Viena, a fost orfan, aspecte care trebuiau verificate de instanțe prin efectuarea unei adrese la Serviciul de Probațiune, astfel încât pedeapsa să nu fie bazată pe acte de identificare ale inculpatului.

A mai susținut că inculpatul a efectuat această activitate de traducere doar pentru a-și putea plăti studiile.

Au fost depuse la dosar în copie un contract de muncă, diploma de bacalaureat, adeverință de studii, alte diplome.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 3859pct. 4 și 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat.

în ce privește cazul de casare prev. de art. 3859pct. 4 C. proc. pen., Curtea constată că judecata și dezbaterile în fața instanței de fond au avut loc în ședință nepublică (secretă) la solicitarea procurorului, în condițiile art. 290 alin. (2) C. proc. pen., ținând seama de obiectul cauzei (infracțiunea de pornografie infantilă).

Ulterior, pronunțarea a fost amânată pentru 17 decembrie 2010, când s-a păstrat același caracter al ședinței de judecată, însă pronunțarea propriu-zisă a hotărârii a avut loc în ședință publică, fapt care rezultă explicit atât din minută, cât și din dispozitiv.

în aceste condiții, Curtea constată că primul motiv de recurs formulat de inculpat este nefondat.

în privința celeilalte critici a inculpatului, Curtea urmează a o analiza exclusiv prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., căruia îi sunt subsumate toate aspectele ce țin de nelegalitatea și/sau netemeinicia pedepsei aplicate.

Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859pct. 172 C. proc. pen., nedispunerea întocmirii unui referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune, în condițiile în care acesta nu era obligatoriu, nu reprezintă o chestiune de nelegalitate a hotărârii atacate, întrucât aspectele în susținerea cărora un asemenea mijloc de probă s-a solicitat, pot fi dovedite și prin alte modalități, așa cum de altfel s-a și întâmplat în cauză.

în acest context, Curtea constată că pedeapsa stabilită de instanța de fond și validată de instanța de apel a fost corect individualizată în ce privește cuatumul său, dar nu și ca modalitate de executare.

Fără îndoială că inculpatul este coautor al unei infracțiuni grave, de pornografie infantilă, însă atât contribuția sa concretă la comiterea acesteia, mobilul activității infracționale, cât și circumstanțele sale personale pledează pentru o modalitate de executare a pedepsei neprivativă de libertate.

în acest sens, din actele dosarului rezultă că inculpatul U.J.A. a fost cooptat în activitatea infracțională inițiată și desfășurată de coinculpatul R.M.R., contribuția sa rezumându-se la subtitrarea în limba engleză a filmărilor efectuate de coinculpat asupra minorilor.

în schimbul acestor servicii, inculpatul R.M.R. i-a plătit inculpatului U.J.A. contravaloarea cursurilor universitare urmate de acesta la Viena, precum și contravaloarea chiriei unei garsoniere în acest oraș, beneficiile sale din activitatea infracțională fiind relative.

Dincolo de faptul că inculpatul U.J.A. nu este cunoscut cu antecedente penale (spre deosebire de coinculpatul R.M.R., condamnat în Germania pentru fapte de același gen), Curtea constată că atât la momentul comiterii infracțiunii, cât și în prezent inculpatul urmează cursurile unei forme de învățământ superior în Viena, iar în paralel este angajat cu contract de muncă la o firmă din același oraș.

Aceste împrejurări dovedesc faptul că inculpatul a conștientizat importanța valorilor sociale lezate și că existența unor dificultăți financiare nu poate constitui o justificare pentru încălcarea legii, ele trebuind să fie surmontate exclusiv prin mijloace legale.

Curtea reține că pedeapsa trebuie să fie și o măsură de constrângere pentru fapta antisocială comisă, însă scopul ei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

în opinia Curții, în speță există suficiente date care să susțină încrederea acordată persoanei condamnate, în sensul că aceasta nu va mai comite alte infracțiuni chiar dacă se va afla în libertate, astfel încât în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursul inculpatului va fi admis, hotărârile casate și rejudecând, Curtea va face aplicarea art. 81, 82 C. pen și va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare.

A atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare, în condițiile art. 83 C. pen.

A făcut aplic. art. 71 alin. (5) C. pen. în privința pedepselor accesorii.

S-au văzut și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

← ICCJ. Decizia nr. 3452/2011. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3285/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3449/2011. Penal