ICCJ. Decizia nr. 351/2011. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiereanr. 351/2011
Dosar nr. 9173/1/2010
Şedinţa publică din 02 martie 2011
Asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 287 din 02 februarie 2010, Judecătoria Botoşani, a dispus în temeiul art. 26 alin. (5) din Legea 275/2006 rap. la art. 42 C. proc. pen. declinarea competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Botoşani a reţinut următoarele:
La data de 18 iunie 2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe plângerea formulată în temeiul Legii nr. 275/2006 de către petentul G.F.N., împotriva încheierii nr. 291 din 09 iunie 2009 a judecătorului delegat din cadrul Penitenciarului Botoşani cu motivarea că în mod eronat i s-a schimbat modul de executare al pedepsei din regim închis în regim de maximă siguranţă.
Instanţa a procedat la citarea petentului din Penitenciarul Botoşani, însă s-a primit comunicarea că, la data de 26 iunie 2009 petentul a fost transferat la Penitenciarul Giurgiu, având afaceri judiciare pe rolul Tribunalului Bucureşti. Deşi s-a procedat la formularea cererilor de transfer, petentul nu a putut fi prezentat în instanţă decât la termenul din 07 ianuarie 2010, atunci când a fost audiat, precizându-şi plângerea.
Ulterior, petentul a fost din nou transferat la Penitenciarul Giurgiu pentru afaceri judiciare, astfel încât, având în vedere necesitatea judecării cu celeritate a cauzei, dată fiind natura acestei cauze, respectiv schimbarea regimului de executare al pedepsei din unul mai uşor în unul mai greu, imposibilitatea transferării petentului din Penitenciarul Giurgiu, unde se afla la acel moment, în Penitenciarul Botoşani, neputându-se astfel asigura judecarea cauzei într-un termen rezonabil, procesul trenând mai multe termene pentru lipsa petentului, instanţa a considerat că, este necesar pronunţarea unei soluţii într-un termen cât mai scurt, astfel încât se impune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în temeiul art. 26 alin. (5) din Legea 275/2006 rap. la art. 42 C. proc. pen., în favoarea instanţei în raza căreia se află locul de deţinere, respectiv Judecătoria Giurgiu.
Prin sentinţa penală nr.1018 din 06 septembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Giurgiu, s-a dispus In temeiul art. 75 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 coroborat cu art. 42 C. proc. pen. declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani privind pe condamnatul G.F.N.
Prin încheierea de şedinţă din data de 03 noiembrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 7662/193/2009 al Judecătoriei Giurgiu, s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei penale nr. 1018 din 06 septembrie 2010, în sensul că, în baza art. 43 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen. constată ivit conflictul negativ de competenţă şi dispune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
La 30 martie 2009 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Giurgiu contestaţia formulată de către petentul G.F. împotriva încheierii nr. 291 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Botoşani.
Prin sentinţa penală nr. 287 din 02 februarie 2009 a Judecătoriei Botoşani s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, reţinându-se în motivarea acestei hotărâri că dată fiind imposibilitatea transferării petentului din penitenciarul Giurgiu în penitenciarul Botoşani nu se poate asigura judecarea cauzei într-un termen rezonabil.
La termenul de judecată din data de 06 septembrie 2010 instanţa din oficiu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a judecătoriei Giurgiu.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:
Din punct de vedere teritorial, competenţa de a soluţiona plângerile formulate de către persoanele condamnate împotriva încheierilor pronunţate de către judecătorii delegaţi pentru executarea pedepselor privative de libertate aparţine instanţelor în a căror circumscripţie se află penitenciarul unde a fost delegat judecătorul ce a pronunţat încheierea contestată.
Potrivit dispoziţiilor art. 74 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, legiuitorul a reglementat procedura cu privire la plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prevăzând în mod concret competenţa judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, modul în care acesta soluţionează plângerea, felului actului procedural prin care soluţionează plângerea, soluţiile ce le poate pronunţa, controlul judiciar asupra actului procedural dispus de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, şi anume pe calea contestaţiei pe care persoana condamnată o poate introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, procedura judecării acesteia, efectele plângerii şi contestaţiei, precum şi caracterul definitiv al hotărârii pronunţate de judecătorie.
Astfel, dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 275/2006 prevăd că:
„(1) împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancţiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii.
(2) Persoana condamnată este ascultată la locul de deţinere, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii.
(3) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane, în vederea aflării adevărului.
(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluţionează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 3 zile de la primirea acesteia, pronunţând una dintre următoarele soluţii:
a) admite plângerea şi dispune anularea, revocarea sau modificarea sancţiunii disciplinare aplicate de comisia de disciplină din penitenciar;
b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.
(5) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.
(6) Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. (2) – (5) C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător.
(7) Plângerea formulată conform alin. (1) şi contestaţia introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancţiunilor disciplinare, cu excepţia celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f).
(8) Hotărârea judecătoriei este definitivă."
Aşadar, potrivit acestor dispoziţii legale, s-a instituit un control asupra hotărârii comisiei de disciplină a penitenciarului unde condamnatul îşi execută pedeapsa, mai întâi, pe calea plângerii, la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative, iar ulterior, împotriva încheierii judecătorului delegat care a soluţionat plângerea, pe calea contestaţiei la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, acest din urmă control fiind unul judiciar, la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul.
Aşa cum s-a menţionat şi în încheierea nr. 1606/2009 pronunţată de I.C.C.J., secţia penală, „raţiunea legiuitorului în reglementarea plângerii împotriva hotărârii comisiei de disciplină a fost aceea de a se realiza un control unitar, în cele două modalităţi menţionate, dând posibilitatea unei continuităţi a verificării asupra modului în care comisia de disciplină a penitenciarului a constatat comiterea vreunei abateri disciplinare a condamnatului în timpul executării pedepsei, aşa cum acestea sunt prevăzute în art. 70 din Legea nr. 275/2006 şi corespunzător acesteia i s-a aplicai una din sancţiunile statuate în art. 71 din aceeaşi lege."
Astfel, atât din perspectiva tehnicii de reglementare a competenţei instanţei, cât şi pe calea interpretării sistematice a dispoziţiilor alin. (5), în raport cu cele de la alin. (1) şi (4) ale art. 74 din Legea nr. 275/2006, rezultă că a fost stabilită o competenţă teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în care condamnatul execută pedeapsa şi în timpul căreia a comis vreuna din abaterile disciplinare constatate prin hotărâre de comisia de disciplină a acelui penitenciar, hotărâre împotriva căreia a formulat plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, iar împotriva încheierii acestuia din urmă a formulat contestaţie la judecătoria din circumscripţia aceluiaşi penitenciar.
Dacă voinţa legiuitorului ar fi fost alta decât cea care rezultă din modul în care a reglementat dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 275/2006, ar fi apelat în mod expres la stabilirea unei competenţe alternative în cazul controlului judiciar al instanţei, aşa cum a procedat în cazul unor altor reglementări în materia executării pedepsei, însă, dimpotrivă, în cazul plângerii împotriva hotărârii comisiei de disciplină a stabilit competenţa teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în cadrul căruia condamnatul pe durata executării pedepsei a comis vreuna din abaterile disciplinare prevăzute în art. 70 din actul normativ menţionat şi a impus aplicarea vreuneia din sancţiunile statuate în art. 71 din aceeaşi lege.
Mai mult, şi din interpretarea gramaticală a dispoziţiilor alin. (5) al art. 74 din Legea nr. 275/2006, prin folosirea formei articulate a substantivului penitenciar, respectiv „penitenciarul", rezultă că acesta nu poate fi decât penitenciarul unde condamnatul execută pedeapsa pe durata căreia a comis vreuna din abaterile disciplinare prevăzute de lege, constatată de comisie, hotărârea comisiei de disciplină a penitenciarului urmând a fi verificată, mai întâi pe calea plângerii exercitată de condamnat la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate a penitenciarului respectiv, iar ulterior, împotriva încheierii judecătorului delegat, pe calea contestaţiei, ce poate fi exercitată de condamnat, la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul respectiv.
Or, în contextul concret al cauzei, a rezultat că a fost formulată contestaţie împotriva încheierii nr. 291 a Judecătorului Delegat pentru Executarea Pedepselor Privative de Libertate la Penitenciarul Botoşani, contestaţie înregistrată pe rolul judecătoriei Botoşani la data de 18 iunie 2009, aşa cum a rezultat de pe rezoluţia cererii scrise formulate de condamnat.
Împrejurarea că, ulterior formulării contestaţiei, condamnatul a fost încarcerat în Penitenciarul Giurgiu, s-a apreciat că nu are nicio relevanţă în raport cu conţinutul dispoziţiilor art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, care reglementează o competenţă exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, şi anume aceea unde pe timpul executării pedepsei a fost constatată abaterea disciplinară de către comisia de disciplină a penitenciarului, atacată pe calea plângerii la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, iar împotriva încheierii pronunţate de acesta din urmă, a fost formulată contestaţie la judecătoria din a cărei circumscripţie se află penitenciarul.
Or, în contextul cauzei, în raport cu dispoziţia legală mai sus menţionată şi faţă de obiectul cererii formulate de condamnatul G.F.N., competenţa de soluţionare a contestaţiei s-a constatat că revine Judecătoriei Botoşani, instanţă exclusiv competentă teritorial, în soluţionarea contestaţiei în condiţiile prevăzute de lege.
La data de 09 noiembrie 2010 sub nr. 9173/1/2010, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prezenta cauză.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând actele dosarului, constată că în cauză, competentă cu soluţionarea cauzei este instanţa Judecătoriei Botoşani, pentru considerentele ce se vor arăta.
Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că, potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.
Totodată, coroborând acest text cu celelalte dispoziţii cuprinse în art. 26 - care reglementează procedura schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate -, rezultă că cererea de contestaţie se adresează judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul în care se află persoana condamnată - care este ascultată, în care funcţionează comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor, precum şi judecătorul delegat.
În cauză, toată această procedură prevăzută în art. 26 din Legea nr. 275/2006 a fost derulată în Penitenciarul Botoşani, unde se afla persoana condamnată, încheierea contestată este dată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Botoşani, astfel că este competentă să soluţioneze contestaţia Judecătoria Botoşani, neavând relevanţă împrejurarea că, ulterior, condamnatul a fost transferat în alt loc de deţinere.
În consecinţă, Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 29 pct. 5 lit. a) din acelaşi cod, va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de condamnatul G.F.N. în favoarea Judecătoriei Botoşani, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul G.F.N. în favoarea Judecătoriei Botoşani, instanţă căreia îi va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3481/2011. Penal. Vătămarea corporală... | ICCJ. Decizia nr. 357/2011. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
