ICCJ. Decizia nr. 3588/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3588/2011
Dosar nr. 13640/288/2010
Şedinţa publică din 13 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 843 din 02 decembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 409/2010 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, motivată pe dispoziţiile Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a stabilit că „este inadmisibilă cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen.”
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul I.D., iar prin Decizia penală nr. 532/R din 10 mai 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petent, cu motivarea că în conformitate cu dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., hotărârea pronunţată în astfel de cauze este definitivă, iar împotriva unor astfel de hotărâri nu se mai poate exercita vreo cale ordinară de atac.
Împotriva acestei decizii, a declarat un nou recurs, petentul I.D., reiterând în scris motivele invocate anterior la instanţele de fond şi recurs, respectiv faptul că hotărârile sunt netemeinice întrucât în mod greşit a fost respinsă cererea de revizuire şi validată soluţia procurorului adoptată prin rezoluţia din 01 martie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 6745/P/2009 prin care a fost confirmată propunerea organelor de poliţie judiciară de a nu se începe urmărirea penală faţă de D.A. şi B.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Recursul este inadmisibil.
Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de revizuentul I.D. a fost respinsă ca inadmisibilă avându-se în vedere Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -SECŢIILE UNITEprin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă”.
Totodată, potrivit dispoziţiilor ce reglementează materia revizuirii, cererea de revizuire urmează aceleaşi căi de atac ca şi hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 407 C. proc. pen.
Aşa fiind, potrivit dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 („Mica Reformă”) în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă”, rezultă că împotriva unei hotărâri pronunţate de judecător în condiţiile sus-menţionate nu se mai poate exercita nici o cale de atac.
Ca atare, sentinţa prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea revizuentului este definitivă.
Mai mult decât atât, în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs, cale de atac neprevăzută la legea penală.
Aşa fiind, Înalta Curte, potrivit dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petentul revizuent I.D.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul I.D. împotriva Deciziei penale nr. 532/R din 10 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 357/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3691/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
