ICCJ. Decizia nr. 364/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 364/2011
Dosar nr. 2213/32/2006
Şedinţa publică din 2 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 501/D/2006 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2669/2006 s-a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174-176 lit. c) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 rap. la art. 175 lit. d) şi art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2)1 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi în consecinţă;
În temeiul art. 174 raportat la art. 175 lit. d) şi art. 176 lit. d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, a fost condamnat inculpatul H.A.C. zis F., fiul lui l. şi T., la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 8 ani pedeapsă complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (2)1 lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului H.A.C. pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare şi 8 ani pedeapsă complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa principală a închisorii, durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 22 februarie 2006 la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. s-a constatat că persoana vătămată M.l. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă la instanţa de judecată până la soluţionarea definitivă a cauzei.
S-a dispus plata sumei de 100 RON reprezentând onorariu avocat oficiu din fondul special al M.J.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.200 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
2. Prin Decizia penală nr. 9 din 16 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 2213/32/2006 s-a dispus în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inc. H.A.C., împotriva sentinţei penale nr. 501/D/ din 19 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2369/2006, numai cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 175 lit. d) C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de omor deosebit de grav din art. 174, 176 lit. c) C. pen., în art. 174, 175 lit. d) şi art. 176 lit. d) C. pen.
S-a desfiinţat sentinţa sub aspectul arătat, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond:
S-a înlăturat din încadrarea juridică dată de instanţa de fond infracţiunii de omor deosebit de grav, respectiv art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit. d) C. pen. şi art. 176 lit. d) C. pen., aplicarea art. 175 lit. d) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului apelant.
S-a dedus în continuare din pedeapsă, perioada executată prin arest preventiv din data de 19 octombrie 2006 la zi.
3. Prin Decizia penală nr. 1223 din 6 martie 2007 a I.C.C.J. s-a admis recursul declarat de inc. H.A.C. împotriva Deciziei penale nr. 9 din 16 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bacău, s-a casat Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 501/D/2006 a Tribunalului Bacău şi s-a dispus trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Bacău. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 2213/32/2006.
B. În rejudecare, tribunalul a procedat la audierea martorilor C.S. (fi. 109 vol. I, D.G. (fi. 126 vol. I), A.M. (fi. 127 vol. I), P.C.V. (fi. 128 vol. I), H.C. (fila 129 vol. I), confruntarea inculpatului martorul C.S. şi a martorilor C.S. cu C.I. (fi. 151-154 vol. I).
S-a administrat proba cu raportul de expertiză medico-legală examen ADN (fi. 233-240 voi I şi fi. 103-106 vol. II).
S-a introdus în cauză T.R., care a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 70.000 lei, daune morale.
Prin sentinţa penală nr. 84/D din 11 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2213/32/2006, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 174-176 lit. c), art. 192 alin. (2) şi art. 20 rap. la art. 211 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 174-176 lit. d), art. 20 rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2)1 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 174-176 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul H.A.C. zis F., fiul lui l. şi T., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art. 20 rap. la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (2)1 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., prima instanţă i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 februarie 2006 la 15 iunie 2007
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. judecătorul fondului a luat act că partea vătămată M.l. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ. a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ţ.R. privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale în sumă de 70000 lei.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar Tribunalul Bacău a dispus achitarea Institutului de Medicină Legală M.M. suma de 1500 lei, contravaloarea raportului de expertiză medico-legală - examen ADN - supliment de expertiză.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instnaţă a reţinut că inculpatul locuia în sat şi cunoştea că victima este o femeie bătrână, bolnavă şi pensionară care nu avea rude în localitate, fiind îngrijită de un nepot, M.I. dar şi de vecinii săi.
În ziua faptei, inculpatul a trecut prin faţa locuinţei victimei, iar spre seară a mers la un bar situat în apropiere unde a consumat circa un litru de vin, fiind văzut de martorii L.M., V.V., S.l. şi alţii în compania cărora a petrecut până la orele 22, când a părăsit localul împreună cu martorii.
A mai reţinut prima instanţă că, după cum au relatat martorele S.l. şi L.M., inculpatul deşi după plecarea de la bar a ajuns cu grupul în faţa locuinţei sale, fiind chemat în casă de mama sa, a refuzat să intre în casă, continuându-şi drumul până la staţia de autobuz, trecând din nou prin faţa casei victimei.
Inculpatul a parcurs acest traseu fără a avea alt motiv decât acela de a se apropia de casa victimei situată mai jos, la vale, faţă de casa sa, însă mai sus şi înainte de staţia de autobuz, distanta de la locuinţa sa şi până la staţie fiind parcursă în cinci minute, după aprecierea martorei L.M. Drumul a fost parcurs în condiţii normale iar la trecerea prin faţa casei victimei nu s-au auzit nici un fel de zgomote şi nici strigăte, întrucât acest aspect ar fi fost cu uşurinţa reţinut de martori.
Astfel, L.M. şi-a amintit acest moment, relatând că nu a auzit nici zgomote şi nici strigăte în zonă. Or, dacă aşa cum susţine inculpatul victima ar fi strigat, atunci este imposibil ca în liniştea nopţii strigătele să nu fi fost auzite la trecerea prin faţa casei or, ulterior, din staţia de autobuz situată în apropiere. La staţia de autobuz, inculpatul a părăsit grupul întorcându-se, moment în care a ajuns din nou în faţa casei victimei. Acesta nu a intrat însă în locuinţă victimei decât după ce grupul de prieteni a plecat din staţie, întrucât altfel orice zgomot ar fi fost auzit de aceştia. Inculpatul a găsit victima în locuinţă şi i-a cerut banii din pensie, lovind-o întrucât nu i-a obţinut. Din procesul verbal de cercetare la faţa locului rezultă că s-au găsit urme de sânge şi smocuri de păr aparţinând victimei pe prispa şi în holul camerei, aspecte ce demonstrează că victima a fost târâtă şi trasă de păr pentru a nu putea să iasă din locuinţă. Inculpatul a lovit victima atât cu pumnii cât şi cu picioarele până când aceasta a căzut jos, după care, constatând că este în stare de inconştienţă, a pus-o pe pat, abandonând-o.
Din raportul de constatare medico - legală rezultă ca moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute consecutivă asfixiei mecanice cu determinare mixtă: prin traumatism toracic cu fractură medio sternală şi coastele bilaterale cu volet drept, hemotorax şi plagă pulmonară dreaptă, precum şi prin aspirarea sângelui în căile respiratorii superioare, provenit de la fractura de piramidă nazală.
Din raportul de expertiză medico-legală, examen ADN (fi. 103-107 vol. II) reiese că analiza genetică a microurmelor de sânge de pe blugii şi puloverul inculpatului a condus la evidenţierea câte unui profil genetic unic, aparţinând uneia şi aceleiaşi persoane de sex feminin. între profilul ADN evidenţiat din probele sus-menţionate şi profilul ADN de referinţă al victimei C.V., există o corespondenţă perfectă.
Analiza genetică a microurmelor de sânge prezente pe hainele victimei (batistă şi rochie) şi pe obiectele din casa victimei (cioburi de oglindă, frigider, tablă ruginită) a condus la evidenţierea câte unui profil ADN unic, aparţinând uneia şi aceleiaşi persoane de sex feminin. între profilul ADN evidenţiat din probele sus-menţionate şi profilul ADN de referinţă al victimei C.V. există o corespondenţă perfectă.
Audiat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor.
Deşi i s-au găsit pe pulover şi pe pantaloni pete de sânge de acelaşi profil genetic cu al victimei, la urmărirea penală, în faza iniţială a procesului, inculpatul a arătat că petele au provenit de la sângele său întrucât în seara zilei de 6 noiembrie 2005, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a lovit şi i-a curs sânge din nas.
După efectuarea expertizelor, fiind audiat la data de 22 februarie 2006, a arătat că într-adevăr petele de sânge de pe ţinuta vestimentară provin de la victima pe care a transportat-o în casă, susţinere fără suport probatoriu, nejustificată, întrucât dacă nu ar fi lovit victima nu ar fi ascuns fapta, nu ar fi abandonat-o şi ar fi anunţat vecinii, salvarea sau poliţia. Inculpatul nu a procedat în acest mod, deoarece a exercitat actele de violenţă, soldate cu decesul victimei, după care a fugit acasă, crezând că nu va fi descoperit.
Din probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut şi declaraţiile martorilor C.S., C.I., luate cu prilejul confruntării acestora cu inculpatul (fi. 151-154 vol. II).
Astfel, martorul C.S. (fila 151 vol. II) a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul într-un bar din zona autogării Bacău în cursul lunii decembrie 2005, care i-a relatat despre bătrâna omorâtă, că aceasta I-a rugat să-i dea o căldare cu apă şi el a lovit-o cu pumnii, că a vrut să-i ia pensia dar nu a găsit nici un ban, iar după aceea a ajutat-o pe bătrână şi a pus-o în pat.
Declaraţia martorului este susţinută şi de C.I. (fi. 154 vol. II) care a arătat că C.S. i-a relatat cu ocazia unei vizite pe care i-a făcut-o în penitenciar, că inculpatul H. a omorât o bătrână din satul Secuieni.
Faţă de aspectele expuse mai sus, prima instanţă a constatat că apărările inculpatului sunt nefondate, fiind infirmate de probele administrate în cauză: procesul verbal de cercetare la faţa locului, raportul de constatare medico-legală, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, biocriminalistică, declaraţiile martorilor L.E.M., C.I., S.l., D.G., P.C., A.M., M.l., C.I. şi C.S.
În drept, fapta inculpatului H.A.C. de a lovi victima C.V. cu pumnii şi picioarele, cu consecinţa decesului, cu scopul de a o deposeda de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen.
S-a constatat de asemenea că întrucât fapta de tentativă la tâlhărie a fost comisă pe hol şi în interiorul casei, trebuie reţinută agravanta specială a tâlhăriei comisă într-o locuinţă sau în dependinţele acesteia, prevăzută de art. 211 alin. (2)1, care absoarbe în aceste condiţii infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
Constatând că faptele reţinute există şi au fost comise de inculpat cu intenţie directă, prima instanţă a dispus condamnarea acestuia potrivit infracţiunilor reţinute prin schimbarea încadrării juridice.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere pericolul social sporit al faptei si făptuitorului - dedus din comiterea faptelor cu violenţă asupra unei persoane, în scopul de a o deposeda de bani, urmările deosebit de grave constând în suprimarea vieţii victimei, cât şi prevederile părţii generale a C. pen. care reglementează tentativa şi regimul juridic sancţionator al acesteia, limitele de pedeapsă din partea specială şi persoana şi conduita inculpatului care, conform raportului de expertiză medicală psihiatrică, este sănătos psihic, a comis faptele cu discernământ, este un element tânăr, nu are antecedente penale şi a avut o conduită procesuală nesinceră.
În raport de aceste aspecte Tribunalul Bacău a apreciat că reeducarea inculpatului este posibilă prin condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie.
În ceea ce priveşte pretenţiile civile solicitate de Ţ.R., instanţa de fond a reţinut că aceasta nu are calitate de moştenitor legal sau testamentar şi nici nu a făcut dovada existenţei unei legături strânse cu victime care să justifice acordarea de daune morale, astfel încât a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de aceasta.
C. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul H.A.C. şi partea civilă Ţ.R.
În motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a arătat că, după casare cu trimitere spre rejudecare dispusă de I.C.C.J., în mod legal, Tribunalul Bacău a reţinut infracţiunea de tentativă la tâlhărie în condiţiile art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2)1 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b) C. pen., deoarece inculpatul a comis faptele în interiorul casei, deci într-o locuinţă, agravantă arătată la alin. (2)1 lit. c) C. pen., însă, în mod nelegal, a constatat că infracţiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se absoarbe în infracţiunea de tentativă la tâlhărie, săvârşită în condiţiile alin. (2)1 lit. c) al art. 211 C. pen.
A considerat procurorul că sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. referitoare la concursul de infracţiuni, ori de câte ori tâlhăria este săvârşită într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia, în urma comiterii infracţiuni de violare de domiciliu, prin pătrunderea fără drept în unul din acele locuri, deoarece activităţile desfăşurate, cât şi rezoluţiile infracţionale sunt distincte şi vizează dispoziţii de încadrare diferite, iar în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia în interesul Legii nr. 31 din 16 aprilie 2007.
Alt motiv de critică al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a referit la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, deoarece la individualizarea judiciară instanţa de fond nu a avut în vedere pericolul social sporit al faptelor inculpatului, comise cu violenţă, asupra unei persoane în vârstă de 82 de ani, bolnavă la pat, de a o lovi cu pumnii şi cu picioarele, cu scopul de a o deposeda de bani, urmările deosebit de grave constând în suprimarea vieţii victimei.
Aplicarea pedepsei de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, este netemeinică în opinia procurorului, având în vedere limitele de pedeapsă (închisoare de la 15 la 25 ani, alternativ cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă) şi conduita procesuală nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal.
La termenul din 19 octombrie 2010, reprezentantul M.P. - cu privire la apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău - a făcut menţiunea că nu susţine primul motiv de critică privind neretinerea în sarcina inculpatului şi a infracţiunii de violare de domiciliu, pentru că în primul apel declarat de procuror nu s-a invocat şi ar însemna să-i îngreuneze situaţia inculpatului.
Procurorul de şedinţă a susţinut doar al doilea motiv de apel, cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului şi a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Bacău, reţinerea spre rejudecare şi, pe fond, majorarea pedepsei aplicată inculpatului la 16 ani închisoare, având în vedere infracţiunile săvârşite, respectiv omor deosebit de grav şi tâlhărie.
Inculpatul, în motivarea orală a apelului său, prin intermediul apărătorului, a solicitat achitarea sa, întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii, tot timpul a susţinut că doar a luat victima, care era căzută afară şi a dus-o în casă.
A mai arătat apelantul - inculpat că din probele existente la dosar rezultă că au fost găsite urme de sânge al victimei pe hainele inculpatului, însă acestea sunt pentru a ridicat-o şi a dus-o în casă.
Apelanta parte civilă T.R. a arătat că la momentul descoperirii cadavrului trebuia anunţată şi ea şi să fie înregistrată prezenţa ei la locul faptei. Este nemulţumită că nu s-a menţionat faptul că victima era în neputinţă de a se apăra, întrucât era bolnavă şi avea 42 kg.
Consideră că trebuia să aibă calitatea de parte vătămată, nu se pomeneşte nimic de memoriul ei depus la parchet, despre toate actele depuse din care rezulta că era preocupată de situaţia victimei.
În concluzie, solicită ca M.I. să fie introdus în cauză ca şi complice la infracţiunea de omor, să fie extins procesul penal şi asupra lui şi să fie obligat, alături de inculpat, la plata despăgubirilor civile.
Prin Decizia penală nr. 118 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul H.A.C. şi partea civilă Ţ.R. împotriva sentinţei penale nr. 84/D din 11 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal nr. 2213/32/2006, apreciindu-se toate criticile ca neîntemeiate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpatul şi partea civilă să plătească statului suma de câte 500 lei, cheltuielijudiciare.
C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă Ţ.R., criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând motivele de apel, respectiv faptul că numitul M.l. nu a fost cercetat în calitate de complice la infracţiunea de omor deosebit de grav şi nu a fost obligat alături de inculpat la plata despăgubirilor civile, că nu fost introdusă iniţial în proces ca parte vătămată şi, respectiv, parte civilă, deşi s-a adresat cu un memoriu parchetului încă în faza de urmărire penală, precum şi pentru greşita apreciere a lipsei sale de interes, deşi a fost prejudiciată atât material cât şi moral, pentru motivele arătate detaliat în scris.
Examinând recursul declarat de partea civilă, Înalta Curte constată următoarele:
1. Cu privire la cererea părţii civile de introducere în cauză a numitului M.I. în calitate de complice la infracţiunea de omor deosebit de grav şi obligarea alături de inculpat la plata despăgubirilor civile, Înalta Curte constată că rezolvarea dată acestei solicitări de către instanţa de fond şi cea de apel este corectă, nefiind justificată, întrucât în cauză nu există probe sau indicii care să demonstreze existenţa vreunei forme a participaţiei penale în sarcina lui M.I., astfel că nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 337 C. proc. pen. privind extinderea procesului penal cu privire la alte persoane sau restituirea cauzei la procuror pentru efectuarea urmăririi penale şi fată de acesta.
2. Referitor la critica recurentei - părţi civile în sensul că nu fost introdusă iniţial în proces ca parte vătămată şi, respectiv, parte civilă, deşi s-a adresat cu un memoriu parchetului încă în faza de urmărire penală, împreună cu dovezile din care rezulta că era preocupată de situaţia victimei, Înalta Curte constată că susţinerea apelantei Ţ.R. este doar în parte reală, în sensul că la data de 5 ianuarie 2006 s-a adresat parchetului cu un memoriu prin care învedera o serie de aspecte anterioare decesului, precum şi privitor la deficienţele cercetării la faţa locului efectuate de organele de poliţie şi apoi de organul de urmărire penală, solicitând să i se comunice data exactă a decesului, împrejurările în care a fost descoperit cadavrul, ce bani au fost găsiţi în casa victimei sau CEC -uri, în ce condiţii a fost înstrăinată locuinţa victimei, etc.
Din examinarea înscrisului respectiv, depus la dosar chiar de către recurentă, Înalta Curte constată că nu există nici o menţiune care să confirme voinţa acesteia de a participa în proces ca parte vătămată sau parte civilă. Aceeaşi percepţie a avut-o şi procurorul ce a efectuat urmărirea penală, care i-a comunicat recurentei, cu adresa din 17 aprilie 2006, că s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpatului H.A.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, omor deosebit de grav şi tâlhărie.
Ca atare, în mod corect, procurorul nu a audiat-o în calitate de parte vătămată şi nu a introdus-o în citativul rechizitoriului şi, pe cale de consecinţă, prima instanţă nu a citat-o.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că instanţa de apel a dat o corectă interpretare dispoziţiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citarea actului de sesizare, ceea ce presupune că pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, persoana vătămată trebuie să se constituie parte civilă, act procedural ce trebuie îndeplinit, cel mai târziu, până la citirea actului de sesizare.
De asemenea, este corectă constatarea excepţiei de la această regulă, potrivit cărei numai în situaţia în care inculpatul şi partea responsabilă civilmente sunt de acord, constituirea de parte civilă se poate face după termenul limită (limine litis) stabilit de legiuitor.
În cauză, recurentaŢ.R. nu s-a constituit parte civilă nici în faza de urmărire penală şi nici până la citirea actului de sesizare în primă instanţă, care s-a realizat la termenul din 15 iunie 2006 - deci ulterior datei de 17 aprilie 2006 când recurenta a fost informată de parchet că inculpatul a fost trimis în judecată - (fila 39 Dosar nr. 2369/2005 Tribunalul Bacău), pretenţiile civile fiind formulate abia prin memoriul din 15 iunie 2007 (fila 87-88 vol. I Tribunalul Bacău, după rejudecare).
Recurenta a fost introdusă în cauză de Tribunalul Bacău în calitate de parte civilă abia la termenul din 23 septembrie 2008 (fila 269 vol. I Trib. Bacău), în al doilea ciclu procesual, după cereri repetate formulate timp de 1 an şi 3 luni, cu toate că dosarul era rejudecat doar ca urmare a admiterii recursului declarat de inculpat, căruia, în situaţia admiterii pretenţiilor formulate de partea civilă, i s-ar fi creat o situaţie mai grea.
S-a mai reţinut în mod corect de către instanţa de apel că recurenta - care este nepoată de soră a victimei - nu este o persoană vătămată în mod direct prin infracţiune, dar putea fi vătămată indirect prin fapta săvârşită de inculpat, prin suferirea unor eventuale daune morale, iar rolul activ despre care recurenta susţine că trebuia să dea dovadă organele judiciare, nu poate acoperi lipsa de diligentă a părţii civile care a avut cunoştinţă de decesul mătuşii sale şi se putea interesa de stadiul dosarului la instanţa de judecată - mai ales că fusese încunoştinţată despre trimiterea în judecată a inculpatului - în scopul de a-şi manifesta disponibilitatea de participare în procesul penal.
Pe de altă parte, în mod justificat instanţa de apel a reţinut că nu s-ar putea susţine că o rudă a victimei este lipsită de posibilitatea legală de a recupera pretinsele daune morale de la persoana care Ie-a provocat, respectiv inculpatul, deoarece are la dispoziţie calea unei acţiuni civile adresată instanţei civile, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a inculpatului pentru fapta proprie.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod fundamentat, instanţa de apel, suplinind motivarea primei instanţe, pentru considerentele expuse, a apreciat ca fiind corectă respingerea pretenţiilor părţii civile, întrucât în caz contrar ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 372 C. proc. pen. şi art. 3858 C. proc. pen. şi i s-ar fi creat inculpatului o situaţie mai grea, deşi instanţa de recurs a decis trimiterea cauzei spre rejudecare doar urmare a recursului declarat de inculpatul H.A.C.
Ca atare, apreciind toate criticile formulate de recurenta - parte civilă ca neîntemeiate, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de partea civilă, iar conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Ţ.R. împotriva Deciziei penale nr. 118 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, privind pe intimatul inculpat H.A.C.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 319/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 414/2011. Penal → |
|---|
