ICCJ. Decizia nr. 414/2011. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 414/2011

Dosar nr. 2414/111/2009

Şedinţa publică din 4 februarie 2011

Asupra recursului penal de faţă,

Pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Tribunalul Bihor, prin sentinţa penală nr. 34 din 16 februarie 2010, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridica a infracţiunii reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului F.V., fiul lui V. şi A., din tentativa la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c) C. pen. în tentativa la omor deosebit de grav prevăzuta de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c), 176 lit. a) C. pen. cu reţinerea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen., texte în baza cărora îl condamnă pe inculpat la o pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.109,31 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenta Oradea, precum şi la plata majorărilor de întârziere până la data plătii efective.

S-a luat act de renunţarea la pretenţiile civile formulate de către partea civila F.F.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bihor a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din data de 23 martie 2009 dat în Dosarul nr. 533/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.V. pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. c) C. pen., reţinându-se în fapt că în noaptea de 13/14 august 2008 în cursul unui conflict cu fratele său F.F., a luat un flacon cu benzină şi a aruncat pe partea vătămată acest lichid după care i-a dat foc cu un chibrit. Partea vătămată a reuşit să se dezbrace de o parte din hainele aprinse şi să stingă restul flăcărilor deplasându-se ulterior la locuinţa surorii sale F.A. de unde a fost preluat de o ambulanţă şi transportat la Spitalul Clinic Judeţean Oradea.

Partea vătămată F.F. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 4.500 lei, însă în cursul judecaţii a arătat ca înţelege sa renunţe la aceste pretenţii.

Spitalul Clinic Judeţean Oradea s-a constituit parte civila cu suma de 3.715,63 lei, din care suma de 3.109,31 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate în perioada 14 august 2008 - 02 septembrie 2008, iar suma de 606,32 lei reprezentând majorările de întârziere până la data de 28 aprilie 2009.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut că, deşi partea vătămata F.F. şi inculpatul F.V. sunt fraţi, între cei doi persistă de mai multă vreme o stare de conflict manifestată prin multe certuri şi chiar confruntări fizice, stare recunoscută de amândouă părţile şi confirmata de martorii F.A.L. (fila 25 fond), F.M. (fila 29 up) şi F.S. (fila 22 fond).

În aceste împrejurări, în seara zilei de 13 august 2008, în jurul orei 24,00-0,30, partea vătămata F.F., după ce a consumat băuturi alcoolice împreuna cu martorul F.S., s-a deplasat la locuinţa inculpatului F.V., fratele sau.

Potrivit declaraţiei părţii vătămate din cursul urmăririi penale, trecând prin apropierea locuinţei inculpatului l-a auzit pe acesta ca se certa cu fiul sau şi l-a strigat întrebând ce se întâmpla. Inculpatul a ieşit din casa, s-a apropiat de partea vătămata şi l-a „stropit de doua ori cu benzina, după care a aprins ceva (bricheta sau chibrit) şi mi-a aprins hainele. Imediat am luat foc, mai precis hainele cu care eram îmbrăcat, fratele meu nu a intervenit în nici un fel pentru a stinge focul ci se uita la mine cum ard hainele şi rostogoleam pentru stinge focul şi strigam de durere" - fila 27 up. Ulterior, în cursul judecaţii, partea vătămata a revenit asupra declaraţiei anterioare şi a recunoscut ca el a fost cel care l-a chemat afara pe inculpat, iar în cursul certurilor care au urmat a încercat sa îl atace cu o şurubelniţa pe care o avea în buzunar (fila 36 fond).

Declaraţia părţii vătămate se coroborează în mare măsura cu declaraţia inculpatului, care circumstanţiază însă împrejurările în care a avut loc întâlnirea cu partea vătămata. Astfel, inculpatul a arătat ca în noaptea de 13/ 14 august 2008, în jurul orei 2,00, a fost trezit de partea vătămata care striga tare, chemându-l afară şi ameninţându-l că o sa-l înjunghie cu cuţitul (fila 25 up). Aceeaşi poziţie a fost reiterată de către inculpat şi în faţa instanţei când a arătat că a fost trezit în acea noapte de fratele sau, „bătând cu pumnii în roletele ferestrelor şi strigând ameninţări.ca mă omoară" - fila 15 fond.

Deşi a recunoscut ca partea vătămata s-a limitat la a striga şi a profera ameninţări, fără a încerca să intre în locuinţa sa, inculpatul a hotărât sa iasă afara, însă a luat şi un recipient în care se afla benzina, iar potrivit propriei sale declaraţii, în momentul în care partea vătămata i-a arătat două cuţite afirmând ca i le va înfige în gat, l-a stropit pe acesta din urma cu benzina din flacon. Întrucât partea vătămata avea o ţigara aprinsa în mână, benzina aruncata a luat foc (fila 25 up şi fila 15 fond).

După ce a reuşit să se dezbrace de hainele aprinse, partea vătămata, strigând de durere, s-a îndreptat spre locuinţa surorii sale F.A. pentru a-i cere ajutor, iar inculpatul s-a întors în casa ca sa se culce - declaraţie inculpat fila 15. Martorul F.M., fiul martorei F.A., a fost cel care a sunat la serviciul de urgenta 112 şi la faţa locului s-a deplasat o ambulanta aparţinând de S.M.U.R.D. Oradea care l-a transportat pe partea vătămata la Spitalul Clinic Judeţean Oradea, unde a şi fost internat pentru o perioada de 19 zile.

S-a arătat că, în literatura medicală se retine că orice arsură de gradul II sau III care depăşeşte 15% din suprafaţa corpului adultului si 5% din cea a copilului, trebuie sa beneficieze de o asistenţă medicală imediată completă, pentru a preîntâmpina constituirea şocului.

Potrivit raportului de constatare medico-legala întocmit de către Serviciul de Medicina Legala Oradea (fila 16 up), partea vătămata a fost internata în data de 14 august 2008 ora 4,20 cu diagnosticul arsură cu benzină aprinsa gradul I/II pe 20% din suprafaţa corporala - faţă, torace anterior, abdomen anterior şi antebraţe şi mâini bilateral, cap. S-a opinat că leziunile constatate datează din data de 13/ 14 august 2008, au fost produse prin flacăra rezultată din aprinderea unei substanţe inflamabile şi au necesitat un număr de 40-50 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Martorii audiaţi în cauză nu au văzut incidentul şi nu au putut relata decât aspecte indirecte privitor la infracţiunea dedusa judecaţii.

Astfel, soţia inculpatului, F.M., a arătat ca a fost plecata de acasă în momentul incidentului dintre părţi, auzind doar scandalul în timp ce era la locuinţa fiului sau - fila 24. Martorii F.M. şi F.A.L., rude cu cele două părţi, cei la locuinţa cărora s-a deplasat inculpatul după incendierea sa pentru a cere ajutor, au avut o poziţie vădit contradictorie în cursul urmăririi penale şi al judecaţii. Astfel, daca în cursul urmării penale, F.M. a declarat ca partea vătămata le-a spus ca inculpatul „l-a stropit cu benzina şi i-a dat foc" - fila 29, în faţa instanţei a revenit asupra celor declarate anterior şi a arătat ca partea vătămata nu i-a spus ce s-a întâmplat - fila 23. Aceeaşi poziţie contradictorie a manifestat-o şi martora F.A. ce a arătat în cursul judecaţii ca, deşi a sunat după ambulanta, nu şi-a dat seama ca partea vătămata prezintă arsuri, ci a crezut ca „este murdar de praf de pe jos" fila 25 fond.

Sub aspectul laturii obiective al infracţiunii de tentativă de omor calificat reţinută în actul de sesizare, Tribunalul a constatat că, deşi inculpatul recunoaşte doar actul material al aruncării/stropirii părţii vătămate cu benzină, starea de fapt ce rezulta din ansamblul probator conduce la concluzia ca inculpatul a şi iniţiat aprinderea benzinei aruncate pe partea vătămata. Astfel, chiar din declaraţia inculpatului rezultă cu certitudine că a avut intenţia de a arunca benzina pe partea vătămata şi de a-i da foc încă de la ieşirea din casa, câtă vreme s-a pregătit în acest sens prin luarea flaconului asupra sa. Simpla aruncare a unui lichid pe partea vătămata nu ar fi fost de natura sa se constituie ca o apărare validă în faţa acţiunilor agresive ale părţii vătămate ce ar fi fost înarmată, potrivit declaraţiei inculpatului, cu două cuţite. Or, împrejurarea că după ce l-a stropit cu benzina pe partea vătămata, focul a fost aprins de inculpat cu un chibrit/bricheta sau s-a aprins de la ţigara părţii vătămate este irelevant pentru realizarea conţinutul constitutiv al infracţiunii sub aspectul laturii obiective. Intenţia inculpatului, recunoscuta de altfel de acesta în declaraţiile sale în care afirma ca aşa a înţeles el să se apere de ameninţarea părţii vătămate, a fost de a-l incendia pe acesta din urmă, rezoluţie infracţionala pe care a şi pus-o în executare.

Împrejurarea ca a acţionat inclusiv prin aprinderea unui chibrit/bricheta sau doar a profitat de ţigara aprinsa a părţii vătămate are doar rolul de a stabili circumstanţele concrete în care s-a comis fapta.

Însă, deşi inculpatul a negat constant în toate declaraţiile date ca ar fi aprins benzina aruncata pe partea vătămata şi deşi chiar şi partea vătămata a revenit asupra declaraţiilor iniţiale în care a afirmat ca inculpatul ar fi aprins o bricheta sau chibrit pentru a aprinde benzina aruncata, tribunalul a reţinut că atât declaraţia inculpatului F.V. cât şi a părţii vătămate F.F. din cursul judecaţii sunt parţial nesincere. Modalitatea în care inculpatul a relatat cele întâmplate organelor de urmărire penală, chiar a doua zi după incident, este relevantă pentru gradul de sinceritate manifestat. Astfel, inculpatul a arătat că „am aruncat cu benzina din flacon pe el - pe piept - iar în acel moment C. ţinea cele două cuţite în mana dreapta, iar cu mana stânga a încercat sa îşi aprindă ţigara cu bricheta din mana. În acel moment, benzina de pe el s-a aprins" - fila 22 up. Or, comportamentul părţii vătămate astfel cum este prezentat de către inculpat, în sensul ca ar fi iniţiat atacul împotriva sa cu cele două cuţite şi tocmai în momentul în care a fost stropit cu benzina partea vătămata a găsit de cuviinţa sa întrerupă atacul şi să îşi aprindă o ţigara, este lipsit de orice raţiune.

Pe de altă parte, s-a remarcat că partea vătămata le-a relatat şi cadrelor medicale ce i-au acordat primul ajutor, în momentele imediate comiterii infracţiunii, iar nu doar organelor de urmărire penala, că fratele sau i-a dat foc cu benzina -raportul de constatare medico-legala fila 16 up.

În ce priveşte latura subiectiva a infracţiunii, instanţa retine că inculpatul a manifestat o anumită determinare în punerea în executare a rezoluţiei infracţionale câtă vreme nu s-a limitat la o singura acţiune de aruncare a benzinei pe partea vătămata, ci a repetat această aruncare cu consecinţa acoperirii unei suprafeţe relativ întinse din corpul părţii vătămate, astfel încât în urma incendierii acesteia a fost afectata 20% din suprafaţa sa corporala. Coroborând aceasta determinare cu comportamentul avut după incendiere când nu a dat nici un ajutor părţii vătămate pentru a stinge flăcările ce au cuprins hainele acestuia, nu a solicitat ajutor medical deşi situaţia părţii vătămate era grava, ci pur şi simplu „s-a dus la culcare", instanţa de fond a tras concluzia că inculpatul a prevăzut cu certitudine rezultatul acţiunii sale prin punerea în executare a hotărârii de a o incendia pe partea vătămata şi a urmărit producerea lui, chiar daca nu a continuat săvârşirea unor noi acte de executare şi după ce partea vătămata a devenit lipsita cu totul de apărare în momentele în care încerca sa se dezbrace şi sa stingă focul.

Sub aspectul încadrării juridice a faptei comise de către inculpat, tribunalul a reţinut că încercarea sa de a suprima prin incendiere viaţa părţii vătămate, fratele sau, realizează atât conţinutul agravantei prevăzute de art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cât şi pe cea prevăzuta de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. S-a reţinut că, potrivit art. 149 alin. (1) C. pen. prin rude apropiate se înţelege ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie astfel de rude. Or, calitatea de fraţi a părţii vătămate şi a inculpatului este stabilita prin actele de stare civila - fotocopie carte de identitate inculpat F.V. fila 34 up şi identificarea părţii vătămate atât de către organele de urmărire penala cât şi instanţa de judecata cu prilejul audierilor pe baza actului de identitate.

Totodată, Tribunalul a reţinut că acţiunea prin care a pus în executare inculpatul rezoluţia infracţionala de a suprima viata victimei, aceea de incendiere prezintă un pregnant caracter de cruzime. S-a apreciat că dincolo de suferinţele fizice inerente suprimării vieţii unei persoane, cele cauzate de incendiere reflectă o dorinţa de chinuire a victimei. Suprimarea vieţii se întinde în cazul incendierii pe o durata relativ mai mare de timp decât în cazul altor acţiuni apte de a produce moartea unei persoane, astfel încât şi suferinţele îndurate de victima vor avea o alta consistenta şi reprezentare, inclusiv în rândul celor ce iau cunoştinţa de fapta. S-a mai arătat că este relevant şi de notorietate de asemenea aspectul că, în cazul persoanelor ce suferă arsuri de o anumita intensitate, unul din factorii esenţiali ai tratamentului medical aplicat este sedarea, tocmai pentru a se diminua suferinţele excesive pe care sunt nevoiţi sa le suporte cei afectaţi. în raport cu cele de mai sus, tribunalul a considerat că se impune reţinerea acestei agravante la încadrarea juridica a faptei inculpatului.

De asemenea, instanţa tribunalul a apreciat că acţiunile părţii vătămate, prealabile faptei inculpatului, respectiv acţiunea părţii vătămate de a-l trezi pe inculpat în cursul nopţii, în condiţiile în care acesta, spre deosebire de partea vătămata, nu şi-a petrecut ziua consumând băuturi alcoolice ci muncind, precum şi acţiunea de a profera ameninţări la adresa inculpatului, toate acestea pe fondul conflictelor anterioare dintre cele două părţi, îndrituieşte reţinerea circumstanţei atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Astfel, tribunalul a reţinut că fapta inculpatului a fost comisă sub imperiul unei puternice tulburări determinata de provocarea exercitata de către partea vătămata prin violenta psihica. Cu toate acestea, tribunalul a reţinut că apărarea inculpatului în sensul ca s-ar fi aflat în stare de legitima apărare, nu este întemeiata câtă vreme partea vătămata nu a pătruns în locuinţa sa, acţiunile sale limitându-se la a profera ameninţări la adresa inculpatului. în cauza nu a existat un atac direct şi imediat îndreptat împotriva inculpatului care sa justifice reacţia sa şi sa poată caracteriza acţiunea inculpatului ca fiind săvârşită în stare de legitima apărare.

Ca atare, tribunalul, reţinând că inculpatul a încercat în noaptea de 13/ 14 august 2008 să suprime viata părţii vătămate F.F., fratele sau, prin incendiere şi în condiţiile existentei unei provocări din partea acesteia, încercare ce nu şi-a produs efectul doar gratie reuşitei părţii vătămate de a stinge în timp util focul declanşat, precum şi intervenţiei cadrelor medicale, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracţiunii cu care a fost sesizata din tentativa de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c) C. pen. în tentativa la omor deosebit de grav prevăzuta de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c), art. 176 lit. a) C. pen. cu reţinerea art. 73 lit. b) C. pen., texte de lege în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea.

La stabilirea cuantumului acesteia, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsa prevăzute pentru aceasta infracţiune, gradul de pericol social al infracţiunii reflectat de împrejurările în care a fost comisa infracţiunea, de urmarea produsa, precum şi de persoana şi conduita inculpatului ce nu are antecedente penale, a participat la procesul penal prezentându-se la fiecare termen de judecata şi şi-a exprimat regretul faţă de fapta comisa. Cu toate acestea, s-a apreciat că, împrejurările amintite mai sus nu impun şi reţinerea vreuneia dintre circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. astfel cum s-a solicitat de către inculpat.

Împrejurarea ca a achitat suma solicitată de către partea vătămata şi s-a împăcat cu acesta nu reflectă cu adevărat o stăruinţa în înlăturarea rezultatului infracţiunii, cu atât mai mult cu cât prejudiciul cauzat părţii civile Spitalul Clinic Judeţean Oradea a rămas nereparat. De asemenea, atitudinea sa nu a fost complet sinceră pentru a se putea retine circumstanţa judiciara prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), iar lipsa sa de antecedente penale în raport cu gravitatea infracţiunii de tentativa la omor deosebit de grav exclude calificarea conduitei sale ca fiind buna în sensul cerut de lit. a art. 74 C. pen.

Pentru aceste motive, tribunalul i-a aplicat inculpatului o pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenţie cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsa accesorie. De asemenea, va aplica inculpatului şi pedeapsa complementara prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul F.V., în data de 4 martie 2010.

Cum termenul de apel a curs pentru inculpatul F.V. de la pronunţare, acesta fiind prezent în instanţă la termenul de judecată din 9 februarie 2010, când s-a dezbătut în fond cauza, în faţa curţii de apel, în şedinţa publică din 9 septembrie 2010, apărătorul din oficiu al inculpatului apelant a solicitat repunerea inculpatului în termen de apel, ulterior la dosarul cauzei fiind depusă adeverinţa medicală din 13 februarie 2010 eliberată de dr. K.E., din care rezultă că inculpatul apelant, datorită afecţiunii de care a suferit, respectiv lombosciatică, a fost imobilizat la pat în perioada 13 februarie - 8 martie 2010.

Curtea de Apel, prin încheierea de şedinţă din 14 septembrie 2010, constatând că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, în baza dispoziţiilor art. 364 C. proc. pen., l-a repus pe inculpat în termenul de apel.

Ulterior, prin concluziile formulate, apărătorul inculpatului apelant a solicitat ca, în urma admiterii apelului să se desfiinţeze sentinţa, în principal în sensul de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la omor deosebit de grav în infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., ţinând seama de numărul de zile de îngrijiri medicale, precum şi de faptul că inculpatul apelant a fost provocat de victimă, care este fratele său, inculpatul apelant fiind cel care l-a crescut. S-a mai arătat, sub acest aspect, că deşi în flaconul folosit de inculpat pentru a o stropi pe victimă se găsea combustibil, intenţia inculpatului apelant a fost aceea de a o trezi pe victimă şi nu de a o incendia.

În subsidiar s-a cerut ca, în urma admiterii apelului să se reţină în favoarea inculpatului apelant circumstanţe atenuante şi, pe cale de consecinţă, să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată. S-a invocat faptul că inculpatul apelant nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta şi că, aşa cum s-a arătat, victima este fratele său, pe care inculpatul apelant l-a crescut, astfel explicându-se, într-un anume sens, şi reacţia pe care a avut-o ca urmare a comportamentului acestuia.

Inculpatul apelant personal a solicitat ca pedeapsa ce îi va fi aplicată să nu fie una cu executare prin privare de libertate.

Examinând sentinţa atacată prin prisma apelului declarat, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 371 şi art. 378 C. proc. pen., curtea a constatat că sentinţa este temeinică şi legală, iar apelul declarat de inculpat este nefondat şi a fost respins ca atare, potrivit Deciziei penale nr. 64/ A din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Oradea.

Împotriva deciziei, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către aceeaşi persoană, inculpatul F.V.

Practic se reitera aceleaşi critici din apel sub forma însă a unor cazuri de casare.

Astfel, s-a solicitat admiterea recursului, în principal în sensul de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav în cea prevăzută de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., solicitând a se avea în vedere în acest sens numărul de zile de îngrijiri medicale, precum şi faptul că victima este cea care l-a provocat pe inculpat. Inculpatul a vrut doar să o trezească pe victimă, neavând intenţia să o incendieze, hainele aprinzându-se la ţigara aprinsă a acesteia.

În subsidiar a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se reţină în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante şi să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată sub minimul general. A solicitat, sub acest aspect, să se ţină seama de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta şi că, victima este fratele său, pe care inculpatul l-a crescut.

Instanţa de recurs reţine următoarele, în funcţie de cazurile de casare expres invocate prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14, precum şi cele abordabile din oficiu:

Prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dând eficienţă, motivat, declaraţiilor inculpatului, respectiv ale părţii vătămate şi martorilor care se coroborează şi care conduc, logic, la concluzia că inculpatul a avut în mod cert intenţia de a o incendia pe victimă.

Raţionamentul primei instanţe este corect şi nu poate fi înlăturat, aspect reiterat şi în calea de atac ordinară a apelului unde au fost abordate aceleaşi critici.

Astfel, chiar din declaraţia inculpatului rezultă cu certitudine că a avut intenţia de a-i da foc victimei, iar stropirea acesteia cu combustibil nu putea fi de natură să constituie o apărare în faţa acţiunilor agresive ale victimei.

Mai mult de atât, după ce hainele victimei au luat foc, inculpatul nu a făcut niciun gest pentru a o ajuta pe aceasta, plecând să se culce. Această atitudine demonstrează, odată în plus, faptul că inculpatul a avut în mod cert intenţia de a o incendia pe victimă şi că a realizat această rezoluţie infracţională, în modalitate pe care şi-a propus-o, neavând ulterior acestui moment nicio reacţie care să demonstreze faptul că nu aceasta i-ar fi fost intenţia.

În aceste condiţii nu poate fi primită cererea formulată de a se schimba încadrarea juridică a faptei din tentativă la omor deosebit de grav în cea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., câtă vreme, în mod corect prima instanţă, iar ulterior instanţa de apel, a procedat în sensul specificat cu deplin drept.

Noţiunea de cruzimi prezintă două înţelesuri. Unul intrinsec acţiunii de ucidere, constând în întrebuinţarea de către făptuitor a unor metode inumane şi inutile de chinuire a victimei înainte de deces şi altul, extrinsec acţiunii de ucidere, constând în agravanta socială a actului de ucidere, respectiv în atitudinea lui de a inspira orare şi groază celor care au cunoştinţă de el şi de procedeele folosite. În speţă, suntem în prezenţa amândurora, câtă vreme, acţiunea de incendiere presupune cauzarea unor suferinţe prelungite şi de maximă intensitate, având ca rezultat, în afară de intenţia suprimării vieţii victimei şi chinuirea ei fizică sau morală şi, în acelaşi timp, acest procedeu este de natură să provoace sentimentul de oroare sau groază.

Apoi, prima instanţă a reţinut justificat în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., i-a aplicat acestuia o pedeapsă orientată spre minimul special, de 4 ani închisoare.

Nu poate fi primită cererea inculpatului recurent, de a se da o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante şi, pe cale de consecinţă, a i se aplica o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege şi nici de a se schimba modalitatea de executare a pedepsei în sensul ca aceasta să nu fie executată prin privare de libertate, în raport de circumstanţele reale în care a fost comisă fapta şi de gravitatea deosebită a acesteia şi, câtă vreme, la individualizarea pedepsei, tribunalul a ţinut seama de toate împrejurările şi faptele invocate de către inculpat ca şi circumstanţe atenuante personale.

Şi Curtea de Apel a apreciat că pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, ce i-a fost aplicată inculpatului corespunde, sub aspectul naturii şi duratei ei, gravităţii faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii penale.

Inculpatul trebuie să conştientizeze că a comis o faptă de o gravitate deosebită, împotriva propriului frate, iar acest lucru se poate face doar prin aplicarea unei pedepse care a fost corect individualizată, cuantificată, de prima instanţă.

Astfel fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

În baza art. 192 alin. (2) inculpatul va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.V. împotriva Deciziei penale nr. 64/ A din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2011.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 414/2011. Penal