ICCJ. Decizia nr. 3661/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3661/2011
Dosar nr. 3963/113/2010
Şedinţa publică din 19 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 27 din 01 februarie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 3963/113/2010, tribunalul Brăila, în baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.G. la o pedeapsă de 20 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului iar, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 25 martie 2010 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen, a dispus confiscarea obiectelor - corpuri delicte folosite de inculpat la săvârşirea faptei, respectiv două cuţite depuse la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila - poziţia 11/2010.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., a dispus restituirea către moştenitorii victimei T.D., respectiv către descendenţii T.L. şi G.T., prin reprezentant legal E.M., a obiectelor de îmbrăcăminte ce au aparţinut victimei, depuse la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila, poziţia 11/2010.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la plata către minorii T.L. şi G.T., prin reprezentant legal E.M. a următoarelor sume:
- câte 100.000 RON pentru fiecare dintre cei doi copii, reprezentând daune morale;
- câte 1600 RON pentru fiecare dintre cei doi copii, cu titlu de prestaţie periodică transformată în sumă globală pentru perioada 11 martie 2010 - 31 ianuarie 2011 şi câte 170 RON lunar pentru fiecare, reprezentând prestaţia periodică pentru perioada 01 februarie 2011 şi până la majoratul fiecăruia dintre copii.
În baza art. 14 C. proc. pen. art. 161 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 344,96 RON către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Brăila.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 431/P/2010 din data de 13 iulie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului T.G. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen.
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că, la data de 11 martie 2010, pe fondul geloziei (motiv josnic) şi-a ucis soţia - T.D. - prin aplicarea mai multor lovituri de cuţit ce au condus la deces imediat.
Situaţia expusă în actul de sesizare este susţinută de următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşă fotografică privind cercetarea la faţa locului, raport de constatare medico-legală (autopsie) nr. 46/A/2010, planşă fotografică privind autopsia, cuţit utilizat în cadrul uciderii victimei, briceag folosit de inculpat în tentativa de suicid, alte mijloace materiale de probă, planşă fotografică privind examinarea pantalonilor inculpatului, raport de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică din 26 martie 2001, raport de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică din 18 iunie 2010, raport de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică din 22 martie 2010, raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/3406/2010, raport de constatare medico-legală nr. 134/2010, declaraţii martori, declaraţii inculpat.
În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat la audierea inculpatului T.G., a reprezentantului legal al minorilor părţi civile - numita E.M., precum şi a martorilor G.I., A.X., D.L.M., P.F., T.L., D.P., N.A., M.N., T.l.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul T.G. şi victima T.D. au fost căsătoriţi timp de 11 ani (din 1999), din căsătoria acestora rezultând 2 copii - T.L. şi G.T.
În ultima perioadă, relaţiile dintre cei doi soţi s-au deteriorat, între aceştia având loc destul de frecvent certuri, iar inculpatul obişnuia să consume alcool (această situaţie rezultă din declaraţiile date de minorul G.T. cu ocazia evaluării psiho-emoţionale, precum şi din declaraţiile numitei E.M. şi a martorei A.X.).
Totodată, inculpatul devenise foarte gelos, acesta fiind şi motivul certurilor frecvente - lucru recunoscut chiar de el cu ocazia audierii.
La data de 11 martie 2010, în jurul orei 10:00, inculpatul a fost vizitat la locuinţă de fratele său T.l., împreună cu care trebuia să plece să adune cărămizi, ajutaţi de alte persoane, i-a spus însă acestuia că va merge şi el, dar numai după revenirea soţiei la domiciliu, care trebuia să aibă grijă de fiica lor (în vârstă de 1 an şi 2 luni). De asemenea, i-a dat fratelui suma de 6 RON, cerându-i să îl roage pe P.F. (zis „P.";) să meargă la un magazin din zonă pentru a-i cumpăra o sticlă de vin „M.";.
După plecarea lui T.I., a venit P.F. care i-a adus o sticlă de vin de genul celei solicitate.
Referitor la momentele premergătoare incidentului petrecut în interiorul locuinţei, întrucât nu au existat martori oculari, instanţa a reţinut situaţia de fapt prezentată de inculpat.
Astfel, la un moment dat, inculpatul a început să caute o cutie în care el şi soţia îşi ţineau bijuteriile. Nu a găsit-o în locul ştiut, iar în timp ce căuta a observat că dintr-un coşuleţ lipseau toate prezervativele. Într-un final, T.G. a găsit cutia de bijuterii ascunsă după nişte haine în dormitorul soţiei, dar a constatat că lipseau toate bijuteriile. În aceste condiţii, şi-a imaginat că bijuteriile au fost luate de T.D.
În continuare - a declarat inculpatul - a desfăcut sticla şi a consumat două pahare de vin până în jurul orelor 11:25, când T.D. a revenit la domiciliu. În bucătărie, cei doi soţi au purtat o discuţie, T.G. cerându-i nevestei să rămână cu fetiţa pentru ca el să meargă după cărămizi. „D."; i-a replicat însă că nu o interesa ce făcea el. Atunci, inculpatul i-a reproşat că nu o interesa de el şi de copil, precum şi „(...) faptul că plecase la prima oră de acasă cu bijuteriile şi prezervativele pentru a se întâlni cu amantul (...)";, T.G. susţinând în cadrul declaraţiei că soţia i-ar fi confirmat acuzaţiile şi i-ar fi spus că vânduse bijuteriile pentru a obţine banii necesari achiziţionării unor bilete pentru a pleca în Italia.
În replică, inculpatul i-a zis „(...) că nu pleacă nicăieri şi am avut o discuţie în contradictoriu pe această temă (...)";, iar la un moment dat T.D. a încercat să iasă din bucătăria unde se certau, dar - a menţionat T.G. - „(...) am împiedicat-o să iasă afară, începând să ne îmbrâncim reciproc";.
Inculpatul a susţinut că soţia sa a luat apoi de la chiuvetă un cuţit de bucătărie cu mâner din plastic de culoare neagră de circa 30 cm lungime, apropiindu-se de el şi lovindu-l cu cuţitul. Deşi s-a ferit, mişcându-se în spate, a fost totuşi „(...) atins cu vârful în zona pieptului în zona stângă, eu începând să sângerez";. T.D. ţinea cuţitul cu mâna dreaptă şi i-a spus soţului că „(...) dacă nu-i dau drumul (...)"; urma să îl agreseze cu respectivul obiect.
T.G. a mai declarat că „a urmat o luptă între noi, eu încercând să îi iau cuţitul din mână şi la un moment dat am văzut că soţiei mele îi curgea sânge din zona gâtului şi a căzut pe podeaua bucătăriei. Reuşisem să îi iau cuţitul din mână şi m-am aplecat asupra ei lovind-o cu cuţitul o dată sau de două ori. Nu reţin şi nu pot preciza cu exactitate de câte ori am lovit-o şi nici în ce zone ale corpului, din cauza furiei care mă cuprinsese";. (subl. ns.)
La un moment dat - a precizat T.G. -„(...) m-am oprit din a o mai lovi şi am văzut că nu mai mişca (...)";. (subl. ns.)
Ieşind la poartă, inculpatul I-a văzut pe fratele său T.I. căruia i-a spus: „Cred că am omorât-o pe P.";.
După ce fratele său a luat-o pe fetiţă, T.G. a revenit în bucătărie unde s-a uitat la victimă „(...) care nu mai mişca deloc şi am luat hotărârea de a mă sinucide realizând ce făcusem";. În acest scop, a luat dintr-un sertar al dulapului din bucătărie două cuţite tip briceag (unul cu mâner din lemn încovoiat şi un altul cu mâner drept din textolit). S-a aşezat apoi în genunchi pe podeaua bucătăriei şi s-a înjunghiat de mai multe ori numai cu unul dintre cele două cuţite tip briceag (fără a-şi aminti cu care anume). Şi-a pierdut cunoştinţa, revenindu-şi abia pe patul spitalului unde a rămas internat.
Cu prilejul cercetării la faţa locului au fost stabilite, printre altele, şi următoarele aspecte:
Până la sosirea echipei de cercetare, locul faptei a suferit modificări, în sensul că martorul P.F. a pătruns în incinta imobilului în cauză şi a luat cele două cuţite folosite de inculpatul T.G. pentru a-şi înjunghia soţia şi, respectiv pentru, a se autoagresa, cuţite pe care Ie-a pus într-o pungă din plastic de culoare galbenă, predându-le astfel primului lucrător de poliţie ajuns la faţa locului.
Victima T.D. a fost găsită în centrul încăperii ce servea ca bucătărie, dispusă pe diagonală, cu capul către centrul camerei şi membrele inferioare întinse către colţul din partea dreaptă, blocând practic deschiderea completă a uşii. Cadavrul era poziţionat cu faţa în sus, având capul uşor înclinat în partea stângă, braţul drept flexat din cot pe abdomen şi cel stâng întins în partea stângă.
Procedându-se la examinarea exterioară a cadavrului, s-au constatat următoarele: rigiditate cadaverică absentă; lividităţi cadaverice discrete de hipostază pe părţile dorsale declive; numeroase plăgi înjunghiate interesând epigastrul, baza gâtului, toracele anterior de partea stângă şi braţul şi antebraţul stâng.
Victima a fost autopsiată, prin raportul de constatare medico-legală nr. 46/A/2010 din 12 martie 2010 concluzionându-se: „1. Moartea numitei T.D. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei externe şi interne, concomitentă numeroaselor plăgi tăiate, tăiat-înţepate şi profund înjunghiate penetrante toracic cu interesare multiplă de pulmon şi de cord - în total 20 de lovituri. Leziunile ce au condus la deces sunt direct şi necondiţionat mortale şi au fost produse prin lovire activă repetată cu un corp dur înţepător - tăietor (posibil cu cuţitul corp delict).
În afara acestor leziuni, la autopsie s-au mai constatat echimoze amplasate frontal şi cervical supratiroidian, leziuni produse prin lovire cu sau mai posibil de un corp dur, respectiv prin comprimare (posibil cu pulpa degetelor) ori supţiune, cu puţin timp înainte de instalarea morţii, ce nu au legătură de cauzalitate cu aceasta.
Sângele recoltat de la cadavru este de grupa B şi nu conţine alcool";.
Până la sosirea echipei de cercetare la faţa locului, inculpatul T.G. a fost preluat de o ambulanţă şi transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
Ulterior, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, inculpatul T.G. a fost supus unei constatări medico-legale privind leziunile sale, prin raportul din 19 mai 2010 concluzionându-se: „Numitul T.G. a prezentat la nivelul gâtului şi hemitoracelui stâng multiple plăgi tăiate - înjunghiate cu interesarea faringelui, a plămânului stâng şi a unor vase importante, leziuni care s-au putut produce prin lovire activă, repetată cu un corp tăietor-înţepător la data de 11 martie 2010.
A necesitat 35 - 40 (treizeci şi cinci - patruzeci) zile de îngrijiri medicale de la data producerii loviturilor.
Leziunile au pus în primejdie viaţa victimei.
Având în vedere amplasarea şi dispoziţia leziunilor, apreciem că acestea s-au putut produce în cadrul unei autoagresiuni, cu unul dintre cele două cuţite corp delict prezentate (n.n - cuţitul şi briceagul predate de martorul P.F.), cel mai posibil cu briceagul";. (subl. ns.)
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut că şi-a ucis soţia după care s-a autoagresat cu un briceag. Totodată, a precizat că primul care a încercat să lovească cu cuţitul a fost soţia sa, şi atunci când a prins-o de mână l-ar fi lovit uşor cu cuţitul pe tricou.
Ca urmare, chiar inculpatul a revenit parţial asupra primelor declaraţii date la urmărire penală în care arăta că a fost lovit cu cuţitul în piept în zona stângă, leziune care a şi sângerat. Totodată, astfel cum s-a motivat şi în rechizitoriu, aceste susţineri ale inculpatului nu sunt dovedite fiind contrazise de ansamblul probelor administrate. În acest sens, s-au avut în vedere concluziile constatării medico-legale ce îl privesc pe inculpat şi declaraţia martorului T.I. care l-a văzut anterior tentativei de suicid şi care a discutat cu el, martorul nerelatând nimic despre eventualele urme de sânge la nivelul pieptului, spunând doar că era îmbrăcat cu un „maiou alb"; (subl. ns.) şi că avea sânge numai „pe şosete";.
În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice traseologice privind obiectele de vestimentaţie cu care fusese îmbrăcată victima în momentul agresiunii, punându-se la dispoziţia expertului criminalist şi cele două cuţite predate de martorul P.F.
Astfel, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 martie 2010 s-a concluzionat: „a. - Obiectele de vestimentaţie puse la dispoziţie, bluza tip pulover pe gât şi sutienul prezintă urme de tăiere-înţepare. Conform examinărilor de la punctul a.1. majoritatea urmelor identificate pe partea frontală a bluzei tip pulover pe gât sunt rezultatul unor penetrări executate de bluza pliată (de la două până la patru străpungeri ale materialului la o singură acţiune a instrumentului creator), probabil ridicată către partea superioară a corpului.
b. - Urmele de tăiere-înţepare identificate pe obiectele de vestimentaţie puse la dispoziţie probabil puteau fi create de obiecte - instrumentate înţepător - tăietoare din categoriile de obiecte ce includ şi cele două cuţite corp delict puse la dispoziţie.";
Situaţia de fapt expusă mai sus şi, implicit, vinovăţia inculpatului rezultă din probele expuse mai sus, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi declaraţiile inculpatului.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului T.G. care, în data de 11 martie 2010, pe fondul geloziei (motiv josnic) şi-a ucis soţia, T.D., prin aplicarea mai multor lovituri de cuţit ce au condus la deces imediat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d C. pen.
Expertiza medico-legală psihiatrică întocmită în cauză a concluzionat prin raportul nr. din 07 septembrie 2010 că „Numitul T.G. prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip instabil. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Ca urmare, inculpatul are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.";
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a ţinut seama potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de dispoziţiile din partea generală a C. pen., de limitele pedepsei prevăzute în partea specială a C. pen, de gradul ridicat de pericol social concret al faptei dat de modalitatea de executare - uciderea victimei prin aplicarea a 20 de lovituri de cuţit, în imediata vecinătate a camerei în care se afla fetiţa în vârstă de 1 an şi 2 luni. Aceasta denotă o brutalitate deosebită a inculpatului şi, implicit, un grad de pericol social sporit al acestuia. S-au mai avut în vedere, urmarea produsă - constând atât în moartea victimei în vârstă de doar 30 de ani, cât şi suferinţa şi traumele psihice provocate celor doi copii minori şi mamei victimei (a se vedea în acest sens - evaluarea psiho-emoţională a minorului G.T. şi declaraţiile numitei E.M.). Nu în ultimul rând, s-au mai avut în vedere atitudinea inculpatului faţă de faptă şi urmările sale, lipsa antecedentelor penale şi vârsta acestuia.
În aceste condiţii, prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum mai ridicat, întrucât numai astfel inculpatul va putea înţelege consecinţele faptei sale şi se va putea asigura reeducarea sa în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Tot astfel, prin aplicarea unei pedepse îndestulătoare, se va putea asigura şi o satisfacţie morală copiilor şi mamei victimei.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, prima instanţă a reţinut că natura şi gravitatea faptei săvârşite, modalitatea săvârşirii faptei şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen., fapt pentru care a interzis aceste drepturi atât ca pedeapsă complementară (pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale), cât şi ca pedeapsă accesorie, pe parcursul executării pedepsei.
În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa a reţinut următoarele:
Reprezentantul legal al celor doi minori - numita E.M. a precizat că se constituie parte civilă în numele copiilor cu următoarele sume: câte 100.000 de RON pentru fiecare dintre cei doi copii, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, precum şi obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice raportată la salariul minim pe economie.
A precizat totodată că nu se constituie parte civilă în nume propriu şi nu solicită despăgubiri pentru prejudiciul moral/material cauzat prin moartea victimei.
În cauză, s-a mai constituit parte civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Brăila cu suma de 344,965 RON.
Audiat fiind, inculpatul a fost de acord cu pretenţiile civile ale reprezentantului legal actual al celor doi copii minori cât şi cu pretenţiile civile ale S.A.J. Brăila.
În aceste condiţii, constatând că fapta şi vinovăţia au fost dovedite, văzând şi recunoaşterea pretenţiilor de către inculpat, în temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 161 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ a dispus obligarea inculpatului la plata către minorii T.L. şi G.T. prin reprezentant legal E.M. a următoarelor sume:
- câte 100.000 de RON pentru fiecare dintre cei doi copii, reprezentând despăgubiri pentru daune morale;
- câte 1600 RON pentru fiecare dintre cei doi copii - reprezentând prestaţie periodică transformată în sumă globală pentru perioada 11 martie 2010 - 31 ianuarie 2011 şi câte 170 de RON/lună pentru fiecare, reprezentând prestaţie periodică pentru perioada 01 februarie 2011 şi până la majoratul fiecăruia dintre copii.
Prestaţia periodică a fost calculată de instanţă prin raportare la salariul minim net pe economie raportat la salariul minim brut aferent anilor 2010 şi 2011, astfel cum a fost stabilit prin H.G. 1.051/2008 şi H.G. 1.193/2010.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 161 C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata către Serviciul de Ambulantă Judeţean Brăila a sumei de 344,965 RON.
B. Împotriva hotărârii instanţei de fond, a declarat apel inculpatul T.G., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
A solicitat să fie reţinută în favoarea sa circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că a săvârşit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de voinţa victimei de a pleca în străinătate şi pentru faptul că aceasta l-ar fi lovit cu un cuţit în zona pieptului.
De asemenea, a solicitat să fie înlăturate dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., întrucât gelozia nu prezintă un motiv josnic.
A mai considerat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare.
Prin Decizia penală nr. 138/A din 20 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul de inculpatul T.G. împotriva Sentinţei penale nr. 27 din 01 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Brăila, menţinându-se starea de arest a inculpatului, apreciindu-se criticile ca nefondate.
C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând motivele de apel.
Examinând recursul inculpatului prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Referitor la critica privind greşita încadrare juridică dată faptei, prin reţinerea circumstanţei agravante prev. art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond şi cea de apel au reţinut gelozia ca fiind un motiv josnic în sensul prev. art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. De altfel, conflictul a fost declanşat de împrejurarea că inculpatul descoperise că victima vânduse bijuteriile pentru a-şi procura bani de călătorie în vederea plecării în străinătate, iar gelozia l-a determinat pe inculpat să aplice victimei nu mai puţin de 20 de lovituri de cuţit, ceea ce denotă că a acţionat sub imperiul unui impuls de nestăvilit, amplificat de fondul psihic al inculpatului, diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip instabil.
Susţinerea că sentimentul de iubire al inculpatului a fost greşit calificat, în realitate fiind vorba de un sentiment de frustrare, având în vedere că victima pleca des de acasă şi-l lăsa singur cu copii, nu are relevanţă, în raport de împrejurarea că inculpatul nu s-a oprit după primele lovituri aplicate victimei, ci a continuat să lovească de mult prea multe ori ar fi justificat această invocată stare de frustrare care, la rândul său, poate constitui un motiv josnic.
Pe de altă parte, pentru reţinerea provocării (art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.) drept circumstanţă atenuantă, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiţii şi anume: infracţiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei şi provocarea să se fi produs printr-o violenţă ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă, condiţii ce nu sunt îndeplinite în prezenta cauză. Aceasta întrucât, în speţă, nu se poate reţine că inculpatul ar fi fost lovit iniţial cu un cuţit, în zona pieptului, de către victimă, probele administrate în cauză (constatarea medico-legală ce atestă amplasarea şi dispoziţia leziunilor de pe corpul inculpatului T.G., precum şi declaraţiile fratelui inculpatului care, anterior tentativei de suicid, nu a văzut urme de sânge la nivelul pieptului inculpatului) neconfirmând acest aspect, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost reală, această presupusă agresiune exercitată de victimă nu reprezintă un act provocator de natură să producă o tulburare atât de puternică inculpatului încât să determine săvârşirea agresiunii cu consecinţe atât de grave asupra victimei.
În ceea ce priveşte solicitarea de a se reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante şi a se reduce corespunzător pedeapsa aplicată, Înalta Curte apreciază că în raport de împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă fapta, aşa cum a fost descrisă mai sus, de gravitatea deosebită a acesteia, nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante, întrucât, pe de o parte, lipsa antecedentelor penale nu poate constitui automat circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. ce se referă la conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei, iar pe de altă parte, atitudinea sinceră pe care o invocă inculpatul nu poate constitui circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. în condiţiile în care, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, starea de fapt stabilită pe baza declaraţiilor martorilor precum şi a celorlalte mijloace de probă administrat în cauză, este oarecum diferită de versiunea prezentată de inculpat, care a încercat să-şi minimalizeze vinovăţia.
Luând în considerare şi faptul că inculpatul a exercitat violenţe de o intensitate deosebită asupra victimei, Înalta Curte constată că fapta acestuia prezintă în concret un ridicat pericol social ce nu justifică reducerea pedepsei aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare, acesta este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că acesta a săvârşit cu vinovăţie fapta pentru care a fost condamnat iar pedeapsa aplicată este bine dozată şi nu se justifică reducerea acesteia.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva Deciziei penale nr. 138/A din 20 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului T.G., durata arestării preventive de la 25 martie 2010 la 19 octombrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3664/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3657/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
