ICCJ. Decizia nr. 3668/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3668/2011

Dosar nr. 5261/99/2010*

Şedinţa publică din 19 octombrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 19 din 11 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A.I. şi A.V.A., din infracţiunile prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) - 176 alin. (1) lit. a), c) C. pen., respectiv art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 183 C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpaţilor:

1. A.I., fiul lui S. şi E., născut în com. Comarna, jud. Iaşi, domiciliat în sat şi com. Comarna, jud. Iaşi, cetăţenie română, studii 7 clase, căsătorit, 5 copii, CNP (...), cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) - 176 lit. a). c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

În baza disp. art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 25 martie 2010.

2. A.V.A., fiul lui l. şi C. , născut în Iaşi, domiciliat în sat şi com. Comarna, jud. Iaşi, CNP (...), român, studii 5 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., două fapte, la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

În baza disp. art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 25 martie 2010.

3. B.M., fiul lui C. şi A., născut în Iaşi, domiciliat în sat şi com. Comarna, jud. Iaşi, CNP (...), român, necăsătorit, paznic la vărsătoarea Tomeşti a SC S. SA Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), 74 lit. a), c), 76 alin. (2) şi art. 80 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 13 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 74 lit. a), c) 76 lit. c) C. pen., două fapte, la câte o pedeapsă 2 de ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 13 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 25 martie 2010.

În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul A.I. furca şi parul folosite la săvârşirea faptei, aflate în coletul nr. 5 şi 6 la arhiva depozit a Tribunalului Iaşi.

În temeiul dispoziţiilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către părţile civile a obiectelor de îmbrăcăminte aparţinând victimei, aflate în sacul nr. 1 la arhiva depozit a Tribunalului Iaşi, iar către numitul A.C.A., a securii aflată în coletele cu nr. 7 şi 8.

În baza dispoziţiilor art. 14 şi 346 şi art. 17 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 998 şi 999 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii A.I., A.V.A. şi B.M. să plătească despăgubiri civile, după cum urmează:

- părţii civile A.M. suma de 55000 RON, din care 5000 RON reprezintă daune materiale, iar 50000 RON daune morale;

- părţii civile A.I., suma de 50000 RON cu titlu de daune morale.

În temeiul dispoziţiilor art. 165 C. proc. pen. s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor aparţinând inculpatului A.I., respectiv a unei case de locuit în suprafaţă de 32 mp şi a terenului aferent, amplasată în com. Comarna, jud. Iaşi, până la concurenţa sumei de 105000 RON.

S-a dispus ca o copie a prezentei hotărâri să fie înaintată Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară - Serviciul de Carte funciară Iaşi.

În temeiul dispoziţiilor art. 193 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii să plătească câte 500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, părţii civile A.M.

În temeiul dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează: inculpatul B.M. suma de 3150 RON, din care 700 RON reprezintă onorariu avocat oficiu, iar inculpaţii A.I., A.V.A. suma de 2850 RON fiecare, din care, câte 400 RON reprezintă onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, întocmit în Dosarul nr. 483/P/2010, la data de 15 iunie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor B.M. şi A.V.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 192 alin. (2) C. pen., două fapte, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi a inculpatului A.l., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., art. 176 lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina inculpaţilor faptul că, în noaptea de 24 din 25 martie 2010, l-au lovit în loc public cu o furcă şi cu pari, în zone vitale ale corpului, pe parcursul unei perioade mari de timp, pe numitul A.l., provocându-i leziuni care au generat decesul; în aceleaşi împrejurări, inculpaţii B.M. şi A.V.A. au pătruns fără drept în domiciliile părţilor vătămate A.C.A. şi B.G., iar inculpatul A.l., doar în domiciliul părţii vătămate A.C.A.

Acţiunea penală împotriva inculpaţilor a fost pusă în mişcare prin ordonanţa procurorului din data de 25 martie 2010, iar prin încheierea de şedinţă nr. 46 din data de 26 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a dispus arestarea preventivă a acestora pentru o durată de 29 zile, sens în care au fost emise mandatele nr. 46/U, 47/U, 48/U, din data de 26 martie 2010, măsura arestării preventive fiind prelungită, în cursul urmăririi penale şi menţinută pe parcursul judecăţii în baza dispoziţiilor art. 3001 şi art. 3002 C. proc. pen. rap. la art. 160b C. proc. pen.

În cursul cercetării judecătoreşti, în conformitate cu dispoziţiilor art. 70 alin. (2) C. proc. pen., instanţa Ie-a adus la cunoştinţă inculpaţilor faptele care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acestora, dreptul de a avea un apărător precum şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, iar aceştia au consimţit să dea declaraţie în cauză, depoziţiile lor fiind consemnate în procese-verbale ataşate la dosar.

Pe ansamblul urmăririi penale au fost întocmite: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto, rapoarte de expertiză psihiatrică pentru inculpaţi - expertiză obligatorie în cazul infracţiunii de „omor deosebit de grav"; şi care a stabilit că faptele au fost comise cu discernământ -, raportul de necropsie din 20 mai 2010, au fost audiate părţile vătămate A.C.A. şi B.G., martorii B.P., Z.C., Z.E., B.F. şi inculpaţii B.M., A.I. şi A.V.A.

Raportul medico-legal de necropsie a precizat că moartea victimei I.A. a fost violentă, s-a datorat şocului traumatico-hemoragic consecinţa unui politraumatism cu traumatism cranian (plagă epicraniană, infiltrare hemoragică epicranieană, hemoragie subarahnoidiană), traumatism abdominal (plagă hepatică superficială), multiple plăgi, echimoze, excoriaţii corporale, leziuni ce s-au putut produce prin loviri active cu corpuri contondente alungite şi corp înţepător; între leziunile constatate şi deces există o legătură directă, necondiţionată de cauzalitate; în momentul decesului sângele victimei conţinea 1,35 gr. ‰ alcool etilic; decesul datează din 24 martie 2010.

Probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti nu au adus elemente de noutate faţă de cele strânse în faza de urmărire penală, iar faptele, în materialitatea lor au fost parţial recunoscute de către inculpaţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpaţii B.M., A.V.A. şi A.I. locuiesc în satul Comarna, com. Comarna, jud. Iaşi, ca de altfel şi victima A.I. între aceştia există o relaţie de duşmănie preexistentă, întrucât între A.V.A. şi I.A. a avut loc, în ultima perioadă, o disputa fizică întreruptă de intervenţia lui B.M.

În ziua de 24 martie 2010, A.I. zis ";P.";, împreună cu A.C.A. au mers în mun. Iaşi unde au vândut fier vechi. După aceea, cei doi au cumpărat băuturi alcoolice şi peşte şi au revenit la domiciliul martorului A.C.A. unde au prăjit peştele pe grătar. Spre seară, cei doi împreună cu B.F. - concubina lui A.C.A. au intrat în casă, unde au continuat să consume băuturi alcoolice, iar I.A., ajungând în stare avansată de ebrietate, a hotărât să rămână peste noapte la A.C.A.

În data de 24 martie 2010, în jurul orei 19:30, inculpatul B.M. a mers acasă la A.V.A. unde au consumat vin şi au hotărât să meargă să-l caute pe I.A. ca să-l bată. Au luat fiecare câte un par în mână şi au plecat spre locuinţa părţii vătămate A.C.A., unde ştiau că obişnuieşte să-şi petreacă timpul I.A. Convorbirea dintre cei doi a fost auzită şi de către A.I., tatăl inculpatului A.V.A. care s-a înarmat şi el cu o furcă, urmându-i pe cei doi tineri.

Când au ajuns la locuinţa lui A.C.A. zis ";T.";, B.M. şi A.I. au rămas în urmă, iar A.V.A. a strigat la ";T.";. Acesta a ieşit afară din casă, iar inculpatul A.V.A. l-a întrebat dacă ";P."; este înăuntru. În aceste împrejurări, A.I. l-a lovit pe A.C.A. cu furca peste piciorul stâng, iar după ce acesta a căzut la pământ, l-a lovit cu palma peste faţă, ameninţându-l că îl omoară, reproşându-i totodată că îl adăposteşte pe I.A.

Din casă a ieşit I.A. având o bărdiţă în mână, îndreptându-se spre poartă. Când i-a văzut pe cei trei inculpaţi, I.A. a lovit cu piciorul în poartă, dar A.I. a oprit poarta cu furca. I.A. a fugit în casă fiind urmat de către cei trei inculpaţi, închizând totodată uşa de la casă pentru a-i împiedica pe aceştia să intre după el.

Inculpaţii au început să împingă în uşă, la un moment dat A.V.A. lovind în uşă cu parul, astfel încât aceasta s-a spart. În aceste condiţii, I.A. a dat drumul la uşă şi a fugit într-o cameră alăturată având bărdiţa în mână. Inculpaţii îi cereau lui I.A. să iasă afară, dar acesta refuza. În acest timp, în casă era şi martora B.F., care asista la incident.

I.A. stătea după un colţ al camerei şi încerca să-i lovească pe inculpaţi cu bărdiţa, iar A.V.A. îl lovea cu parul peste mâini, în cele din urmă I.A. a scăpat bărdiţa din mână, fără a reuşi să lovească pe cineva.

B.M. l-a apucat de haine pe A.l. şi l-a scos în curte, în faţa casei lui A.C.A. Aici, toţi cei trei inculpaţi au început să-l lovească în diferite zone ale corpului pe I.A.: B.M. şi A.V.A. cu parii, iar A.I. cu furca, aplicându-i totodată şi lovituri cu picioarele peste cap şi strigându-i ";îmi mai dai foc?";. Inculpaţii au lovit pe partea vătămată până când aceasta nu a mai mişcat, au tras-o de picioare în drum, în apropierea unei fântâni, unde au continuat să o lovească cu obiectele contondente pe care le aveau asupra lor, după care au mers acasă la A.I. Aici, A.V.A. împreună cu B.M. au consumat băuturi alcoolice, iar după puţin timp cei doi s-au dus la magazinul din sat de unde au cumpărat o sticlă cu 2 litri de bere.

La întoarcere, A.V.A. şi B.M. au trecut pe lângă locuinţa lui A.C.A. şi l-au auzit pe I.A. care spunea că se va răzbuna şi profera ameninţări la adresa inculpaţilor. Atunci A.V.A. l-a sunat pe tatăl său şi i-a spus că I.A. îi ameninţă şi l-a chemat pentru a-l bate din nou pe acesta.

A.I. a luat din nou furca şi a mers la locuinţa lui A.C.A., unde s-a întâlnit cu A.V.A. şi B.M. Aici toţi trei au intrat din nou în casă şi l-au găsit pe I.A. care se ascunsese în pat, sub plapumă. Fără a putea să se opună, I.A. a fost scos afară din casă de către B.M. şi, în curte, a fost lovit din nou de către cei trei inculpaţi care aplicau loviturile unde nimereau: A.I. cu furca, A.V.A. cu parul pe care îl folosise prima dată, iar B.M. cu un par pe care îl luase din curtea lui A.C.A. În aceleaşi împrejurări, inculpatul A.I. a călcat-o şi cu piciorul pe gât pe partea vătămată.

Inculpaţii s-au oprit, iar I.A. a început să se târască pentru a scăpa de ei. După ce s-a îndepărtat câţiva metri de aceştia, I.A. s-a ridicat de jos şi a început să fugă. A fost ajuns însă din urmă de către A.V.A. şi B.M. care, împreună cu A.I., au început din nou să-l lovească.

Inculpatul A.I. Ie-a spus celorlalţi să se oprească, aceştia conformându-se. I.A. s-a ridicat şi a fugit în curte la B.G., zis D. Aici partea vătămată a spart geamurile de la uşa de acces în locuinţă pentru a-l determina pe acesta să iasă afară din casă. A.V.A. şi B.M. au intrat şi ei în curtea acestuia pentru a-l urmări pe I.A., dar s-au oprit când au văzut că partea vătămată şi soţia acestuia ieşiseră afară. Când i-a văzut, I.A. Ie-a cerut să-l ajute şi să nu-l scoată afară fiindcă va fi bătut de inculpaţi.

A.V.A. şi B.M. au vrut sa meargă să-l lovească din nou, dar B.P. Ie-a spus să nu facă scandal la ea în curte.

Inculpaţii îi cereau lui B.G. să îl scoată afară din curte pe I.A., iar acesta din urma îl ruga pe B.G. să îl ajute şi să îl lase să meargă prin grădină acasă. B.G. l-a ajutat pe I.A. să se ridice de jos şi apoi să sară gardul în curte la Z.C. Acesta s-a trezit din cauza zgomotului şi l-a luat pe I.A. şi l-a scos în stradă. Aici A.V.A. a început să-l lovească cu parul şi piciorul în abdomen pe I.A., iar A.I. îl lovea cu furca în zona spatelui şi cu picioarele în cap. B.M. nu l-a mai lovit pe I.A.

Z.E. a intervenit şi i-a oprit pe A.V.A. şi A.I. să-l mai lovească pe I.A., apoi B.M., împreună cu Z.C. au ridicat partea vătămată de jos şi au dus-o acasă unde au aşezat-o pe pat.

Victima avea multiple leziuni, sângera în zona feţei şi la un picior, acuza dureri mari şi i-a spus tatălui său că a fost bătut de către A.V.A., A.I. şi B.M., şi i-a cerut să-i dea apă. După aceea, A.I., tatăl victimei a mers la Z.E. să-i ceară nişte lumânări pentru a ilumina încăperea, iar când a revenit acasă s-a culcat. A doua zi dimineaţă, a constatat că fiul său decedase şi a anunţat organele de poliţie.

Potrivit raportului de necropsie medico-legal din 20 mai 2010, moartea numitului I.A. a fost violentă; ea s-a datorat şocului traumatico-hemoragic consecinţa unui politraumatism cu traumatism cranian (plagă epicraniană, infiltrate hemoragice epicraniene, hemoragie subarahnoidiana), traumatism abdominal (plagă hepatică superficială), multiple plăgi, echimoze, excoriaţii corporale; leziunile s-au putut produce prin loviri active cu corp contondent alungit şi corp înţepător (posibil furcă);

Între leziunile constatate la autopsie şi deces există o legătură directă, necondiţionată de cauzalitate; sângele victimei aparţine grupului sanguin A II; în momentul decesului sângele sus-numitului conţinea 1,35 g ‰ alcool etilic, ceea ce corespunde unei stări cu o oarecare necoordonare în mişcări; decesul poate data din 24 martie 2010.

Instanţa de fond a reţinut că această situaţie de fapt este susţinută de întreg materialul probator administrat în cauză în cele două faze procesuale.

Astfel, martorul A.C.A. a confirmat că şi-a petrecut ziua de 24 martie 2010 în compania victimei, aceasta fiind la domiciliul său în momentul în care A.I., care avea o furcă în mână şi A.V.A. şi B.M. care aveau câte un par, au strigat la poarta sa, întrebându-l unde este I.A. Când A.C.A. a ajuns la poartă a fost lovit cu furca şi palma de către A.I. care l-a ameninţat că îl omoară. Cei trei inculpaţi au intrat în casă de unde l-au scos afară în curte pe I.A. şi au început să-l lovească.

Aspecte asemănătoare rezultă şi din declaraţia martorei B.F., aceasta precizând că cei trei inculpaţi l-au lovit pe I.A., deşi concubinul său a încercat să intervină, fiind şi el lovit de A.I., care i-a cerut să nu se bage.

B.G. şi B.P. au declarat că în noaptea de 24 martie 2010 au fost treziţi de zgomotul produs de un geam spart. Martorii au ieşit afară şi l-au găsit pe I.A. care prezenta mai multe leziuni şi care era murdar de sânge. Acesta îi ruga să-l ajute deoarece a fost bătut de A.I., A.V.A. şi B.M., aceştia din urmă intrând în curtea martorilor şi intenţionând să-l lovească din nou pe I.A. Au fost opriţi de B.P. care Ie-a cerut să iasă din curtea sa. B.G. i-a spus lui I.A. să sară gardul prin gradina lui Z.C. pentru a nu fi lovit din nou. După ce a ieşit din curtea lui Z.C., I.A. a fost lovit din nou de către cei trei inculpaţi.

Z.C. şi Z.E. au declarat că în data de 24 martie 2010, în jurul miezului nopţii au auzit zgomot afară. Când martorii au ieşit din casă l-au văzut în curtea lor pe I.A., plin de sânge pe faţă, pe picioare, mâini şi haine. Z.C. l-a ridicat pe I.A. şi a vrut să-l ducă acasă dar acesta îl ruga să nu-l scoată în drum că va fi omorât. Martorul i-a spus că nu i se va întâmpla nimic cât este şi el prezent. Cei doi martori au văzut că inculpatul A.I. avea în mână o furcă, inculpatul A.V.A. avea un par, iar B.M. nu avea nimic în mâini.

Când Z.C. l-a scos în stradă pe I.A., inculpatul A.I. a vrut să-l lovească cu furca dar a fost oprit de Z.E. A.V.A. l-a lovit o singură dată pe I.A. în zona spatelui, acesta din urma strigând să nu-l omoare. Z.C. l-a rugat pe B.M. să-l ajute pentru a-l duce pe I.A. acasă, ceea ce s-a şi întâmplat.

Declaraţiile succesive ale inculpaţilor pe parcursul urmăririi penale, dar şi cele din cursul cercetării judecătoreşti au fost apreciate ca fiind contradictorii, ei prezentând diferite variante, pornind de la împrejurările care au generat conflictul, până la recunoaşterea, nuanţată, a gradului de participare al fiecăruia în activitatea infracţională.

Astfel, inculpatul A.V.A., în declaraţia olografă de la dosar urmărire penală a susţinut că a fost sunat de B.M., care i-a solicitat ajutorul, întrucât I.A. l-a ameninţat cu bătaia. Inculpatul a luat un par din vie şi, împreună cu B.M., a mers la locuinţa numitului A.C.A., unde se afla victima I.A. La scurt timp a venit şi inculpatul A.I. cu o furcă în mână, cu care a început să lovească în poartă. În acest timp, victima a venit spre poartă având o bărdiţă în mână, cu care intenţiona să-i lovească pe agresori, după care a fugit în casă, iar inculpaţii au pătruns toţi trei după el.

Cu parul pe care-l avea asupra sa, inculpatul A.V.A. l-a lovit pe I.A. peste mână, l-a dezarmat, după care, împreună cu B.M. au scos victima în faţa casei, unde au continuat să o lovească cu parii peste picioare, în timp ce inculpatul A.I. o lovea cu picioarele peste spate, coaste şi picioare.

A susţinut inculpatul că ulterior, în jurul orelor 24:30, în timp ce era acasă cu tatăl său şi cu B.M., a auzit câinii lătrând şi, când au ieşit afară l-a văzut pe I.A. la poartă, care continua să ameninţe pe cei din familia A., context în care inculpaţii au ieşit având în mână ţăruşi, cu care au lovit victima căzută la pământ.

Aceasta a reuşit să se ridice, după care a intrat în curtea părţii vătămate B.G., cerând ajutor acestuia, s-a izbit cu capul de uşa de la intrare şi, întrucât B.P. a ieşit din casă şi i-a cerut să părăsească curtea, victima a intrat în curtea vecinului Z.C., care l-a scos afară în drum. Aici inculpaţii au început din nou să-l lovească cu parii pe unde nimereau, inculpatul A.V.A. susţinând că personal l-a oprit pe tatăl său să-l mai lovească pe I.A.

Z.C., împreună cu B.M. au dus victima acasă.

În declaraţia dată în calitate de învinuit, A.V.A. a făcut precizări suplimentare cu privire la etapele derulării conflictului, precizând că după primul episod al agresiunii, care a avut loc la locuinţa părţii vătămate A.C.A., inculpaţii au plecat acasă la familia A., unde au consumat băuturi alcoolice. La un moment dat, inculpaţii B.M. şi A.V.A. au plecat la un bar pentru a cumpăra băuturi alcoolice, iar în timp ce se întorceau, trecând prin faţa curţii lui A.C.A., au auzit victima care ameninţa că îl va omorî când îl va prinde pe A.I., context în care fiul său l-a sunat pe telefonul mobil, cerându-i să vină din nou să-l bată pe I.A.

Inculpatul A.I. a revenit, având furca asupra sa, iar toţi trei au început să-l lovească pe unde apucau, inculpatul A.I. călcând victima cu piciorul pe gât şi aplicându-i două lovituri cu furca peste picioare.

După ce victima s-a refugiat în curtea locuinţei părţii vătămate Z.C., în curte au pătruns şi inculpaţii A.V.A. şi B.M., însă au ieşit după ce partea vătămată a scos victima în stradă, unde au continuat să o lovească cu picioarele şi cu parii, respectiv cu furca.

Cu ocazia declaraţiei date în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul A.V.A. a încercat să minimalizeze implicarea sa şi a tatălui său în agresiune, susţinând că după ce victima a fost scoasă în drum de martorul Z.C. nu au mai fost exercitate acte de violenţă asupra acesteia, precizând însă că între familia sa şi familia victimei era stare conflictuală preexistentă, generată de suspiciuni pe care le aveau cei din familia A. privind sustragerea unor animale şi a unor produse agricole de către cei din familia I.A.

În acelaşi sens, inculpatul a susţinut că, la data de 27 februarie 2010, în timp ce se întorcea acasă de la pădure, împreună cu sora sa, trecând prin faţa curţii lui A.C., I.A. a sărit gardul şi, cu un cuţit l-a ameninţat cerându-i să-i dea banii.

Inculpatul B.M., în prima declaraţie din data de 25 martie 2010, a confirmat varianta prezentată de inculpatul A.V.A. privind începutul conflictului, precizând că victima, care a ieşit înaintea sa cu o bărdiţă în mână, i-a reproşat că a intervenit înainte cu câteva zile într-un conflict avut cu A.V.A.

Derularea primului episod din locuinţa părţii vătămate A.C.A. coincide în declaraţia inculpatului B. cu cea relatată de inculpatul A.V.A. Astfel, inculpatul B. recunoaşte că a lovit victima cu un par peste picioare într-un prim episod, însă susţine că ulterior nu a mai intrat în casă după I.A., acesta fiind scos afară de A.V.A. şi A.I.

După ce victima a fost scoasă în curte, toţi trei l-au lovit cu parii şi cu furca peste corp, inculpatul B.M. susţinând că i-a tras doar lovituri peste picioare.

Divergenţe între declaraţii sunt şi cu privire la momentul în care victima a fost scoasă în drum de către martorul Z.C., inculpatul B.M. susţinând că doar inculpatul A.V.A. i-a mai aplicat două lovituri cu parul victimei, după care inculpatul B., împreună cu martorul Z., au târât victima, care nu mai putea să meargă, la domiciliul acesteia.

În declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, inculpatul B.M. a menţionat că, la data de 24 martie 2010, în jurul orelor 19:00 a fost sunat la telefonul mobil de către A.V.A. care l-a chemat la el acasă, iar când a ajuns i-a cerut să meargă împreună la locuinţa lui A.C.A. unde se afla I.A., pentru a-l bate.

Ajunşi la locuinţa lui A.C.A., inculpatul B. susţine că el a rămas la poartă, în timp ce ceilalţi coinculpaţi au intrat în casă după victimă. Fiind invitat în curte de partea vătămată A.C.A., inculpatul B. a intrat în curte, dar a rămas în faţa casei. După ce victima a fost scoasă din casă, inculpatul susţine că a luat un par din curtea părţii vătămate şi i-a aplicat acesteia două lovituri peste picioare.

Pe parcursul derulării incidentului, în celelalte etape, inculpatul B.M. a declarat că nu a mai participat la agresarea victimei, aceasta fiind lovită de către ceilalţi coinculpaţi.

Inculpatul A.I., în declaraţia olografă din data de 25 martie 2010 a conturat iniţial natura relaţiilor dintre familia sa şi cea a victimei, precizând atitudinea violentă a victimei, care obişnuia să umble prin comună având un cuţit asupra sa, cu care îl ameninţa pe el şi pe cei din familia sa că-i omoară.

Relativ la evenimentele din data de 24 martie 2010, a declarat că fiul său a fost sunat de inculpatul B.M. care i-a spus că fusese fugărit de I.A. şi i-a cerut să se întâlnească. Ulterior, fiul său l-a sunat şi pe el, solicitându-i ajutorul, astfel că, după ce a luat o furcă de acasă, împreună cu ceilalţi coinculpaţi, l-au fugărit pe I.A. până la locuinţa părţii vătămate A.C.A.

Aici au lovit toţi inculpaţii au lovit victima cu parii şi cu furca, peste picioare. După ce s-au întors acasă, în jurul orelor 24:30, în timp ce inculpatul se pregătea de culcare, a auzit câinii lătrând, iar când a ieşit l-a văzut pe I.A. la poartă, având o bărdiţă în mână, strigând la inculpaţii B.M. şi A.V.A. să iasă afară.

În aceste împrejurări, toţi cei trei inculpaţi au luat câte un par şi au început să-l fugărească pe I.A. până la locuinţa părţii vătămate A.C.A., unde a avut loc un al doilea episod al agresiunii, au pătruns toţi trei în locuinţa părţii vătămate, au scos victima afară, iar inculpaţii B.M. şi A.V.A. au început să o lovească cu parii de la brâu în jos, victima fiind căzută la pământ.

După ce victima a fost scoasă afară din curtea lui Z.C., inculpatul A.I. susţine că nu a mai fost lovită de nici un inculpat.

În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a prezentat o altă variantă a derulării incidentului, pornind de la faptul că inculpatul B. a intrat în fugă în curtea sa, fiind fugărit de către victimă, împrejurare în care inculpatul A.I., care avea o furcă cu care strângea gunoiul, a înţepat victima cu furca în picior, după care i-a tras două lovituri tot în zona picioarelor.

Pentru probarea acestui episod, inculpatul a precizat că în curte la el se afla şi numitul P.I., un cioban care venise să discute afaceri, şi care a perceput momentul în care victima a pătruns în curtea inculpatului.

Despre celelalte momente ale conflictului, inculpatul A.I. a susţinut că victima nu a mai fost lovită de inculpaţi, încercând să inducă ideea că leziunile grave au fost provocate în momentul în care aceasta s-a lovit cu capul de uşa locuinţei părţii vătămate B.G., întrucât inculpaţii au lovit-o doar de la mijloc în jos, în zona picioarelor.

Analizând declaraţiile inculpaţilor în contextul întregului material probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut că parte din aceste variante nu se coroborează cu probatoriul administrat în cauză şi sunt pro causa, fiind infirmate chiar de declaraţiile anterioare ale inculpaţilor, astfel că Ie-a înlăturat cu motivarea că nu sunt expresia adevărului. Pentru a proceda în acest sens, prima instanţă a reţinut că este de principiu că declaraţiile inculpatului sunt divizibile, organul judiciar putând înlătura din acestea părţile care nu se coroborează cu toate celelalte probe existente la dosar. Totodată, posibilitatea retractării totale sau parţiale a declaraţiilor există pentru toate fazele procesului penal, instanţa având obligaţia de a aprecia valoarea retractării, Printr-o analiză a temeiniciei motivelor care au stat la baza acesteia, putând reţine ca adevărată acea declaraţie care se coroborează cu ansamblul probator, deoarece nu există o prioritate a declaraţiilor şi este aplicabilă regula generală privind aprecierea probelor.

Aşa fiind, depoziţiile inculpaţilor au fost primite parţial, în condiţiile în care martorii oculari B.G., B.P., Z.C. şi Z.E. au relatat cu detalii modul de implicare al inculpaţilor în activitatea infracţională, precum şi participarea efectivă a acestora.

Apărarea inculpaţilor A.V.A. şi A.I. a încercat să contureze o atitudine culpabilă a victimei I.A., care în repetate rânduri s-a manifestat agresiv faţă de membrii familiei A., sens în care a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorii P.I., C.V., A.C. şi G.C., precum şi relaţii de la Postul de Poliţie Comarna, privind sesizările făcute la adresa numitului I.A.

Procedând la audierea nemijlocită a acestor martori, prima instanţă a constatat că depoziţiile lor nu schimbă esenţial situaţia de fapt reţinută de către instanţă, iar situaţia conflictuală preexistentă între membrii familiei A. şi victima I.A., astfel cum a fost relevată de martori şi de relaţiile sosite de la postul de poliţie, nu are relevanţă sub aspectul exonerării inculpaţilor de răspundere penală pentru faptele comise, ci doar fixează contextul în care s-au desfăşurat evenimentele.

Martorul P.l. a susţinut că era în curtea inculpatului A.I., în jurul orelor 18:30, când a văzut doi tineri venind în fugă şi intrând în curtea lui A.I., primul, pe care l-a identificat ca fiind B.M., fiind fugărit de cel de-al doilea care avea o bărdiţă în mână.

În aceste împrejurări, inculpatul A.I. care avea o furcă în mână l-a lovit pe cel de-al doilea tânăr de două ori peste picioare, după care toţi trei inculpaţii au plecat după acel tânăr care avea bărdiţa în mână.

A mai susţinut martorul că inculpaţii s-au întors în jurul orelor 21:20 - 22:00 şi, fiind târziu, inculpatul A.I., cu care venise să discute afaceri, i-a cerut să vină a doua zi dimineaţă.

Depoziţia acestui martor este contrazisă de declaraţia inculpatului B.M., care a recunoscut iniţial că a fost oprit de victima I.A. şi ameninţat cu o bărdiţă, dar care a susţinut că a mers singur la locuinţa familiei A. pentru a-i povesti prietenului său cele întâmplate; de declaraţia iniţială a inculpatului A.V.A. care a susţinut că a fost sunat de inculpatul B.M. care l-a chemat să vină să-l bată pe I.A., sens în care a luat un par de acasă şi s-a întâlnit cu inculpatul B. în faţa casei părţii vătămate A.C., aceeaşi variantă susţinând-o şi inculpatul A.I. în declaraţia olografă din data de 25 martie 2010.

Relevante sunt şi declaraţiile martorei B.F. şi ale părţii vătămate A.C.A., care şi-au petrecut ziua de 24 martie 2010 în prezenţa victimei şi care au relatat că s-au întors din oraş în jurul orelor 20:00, după care au stat împreună, mâncând şi consumând băuturi alcoolice, până când au venit inculpaţii la poartă.

Ceilalţi martori propuşi în apărare sunt sora inculpatului A.V.A., care a relatat aspecte care vizează momente anterioare sau posterioare incidentului, nefurnizând elemente menite a elucida împrejurările în care s-au desfăşurat faptele, fiind primită de către instanţă cu rezerva cuvenită sub aspectul sincerităţii, dată fiind relaţia firească de rudenie; un consătean, martorul C.V., care a susţinut că personal a asistat de mai multe ori când inculpatul A.V.A. era fugărit de către I.A., persoană pe care a caracterizat-o ca fiind recalcitrantă, consumatoare de băuturi alcoolice, care a mai fost condamnată la pedepse privative de libertate; un martor în circumstanţiere, G.C., care i-a caracterizat pe cei doi membri ai familiei A. ca fiind persoane liniştite, cu o bună conduită în familie şi societate, în acelaşi sens fiind depuse şi acte în circumstanţiere, respectiv caracterizări de la comunitatea locală şi din partea parohului din comună.

Înscrisurile depuse de Postul de Poliţie Comarna confirmă că, la data de 24 martie 2010, a fost depusă o plângere de către A.V.A. prin care reclama săvârşirea infracţiunii de ameninţare de către numitul I.A., precum şi faptul că au fost efectuate cercetări împotriva numitului I.A., în plângerea formulată de A.I. pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208 C. pen., cu soluţia de neîncepere a urmăririi penale.

Coroborând toate elementele probatorii analizate mai sus, prima instanţă a constatat că vinovăţia inculpaţilor a fost pe deplin dovedită, loviturile repetate cu furca şi cu parii aplicate de aceştia, pe o perioadă îndelungată, producând victimei I.A. un politraumatism cu traumatism cranian (plagă epicraniană, infiltrate hemoragice epicraniene, hemoragie subarahnoidiana), traumatism abdominal (plagă hepatică superficială), multiple plăgi, echimoze, excoriaţii corporale, urmate de un şoc traumatico-hemoragic, consecinţa fiind aceea a morţii violente a victimei.

În lumina celor expuse mai sus, s-a constatat că, în latură subiectivă, inculpaţii A.I., A.V.A. şi B.M. au acţionat cu intenţie directă, în accepţiunea legală a noţiunii definite prin art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. Astfel, raportat la firul acţiunilor întreprinse de către inculpaţi în noaptea de 24 martie 2010, se poate desprinde concluzia că aceştia au urmărit să suprime viaţa victimei I.A., sens în care şi-au conjugat eforturile, au aplicat pe o perioadă îndelungată de timp lovituri cu pari şi cu o furcă, vizând zone vitale ale corpului, cu mare intensitate şi i-au cauzat traumatisme incompatibile cu supravieţuirea.

În apărare s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, infracţiune praeterintenţionată prevăzută de art. 183 C. pen., apreciindu-se însă că circumstanţele speţei împiedică posibilitatea reţinerii acestei forme de vinovăţie. Astfel, inculpaţii s-au înarmat cu corpurile contondente pe care le-au şi folosit în împrejurările arătate, situaţie în care nu se poate reţine că urmarea vătămătoare mai gravă (moartea victimei) s-a produs în mod culpabil.

Nici teza provocării nu a fost primită, motivat de faptul că inculpaţii au fost iniţiatorii agresiunii, iar timpul scurs de la incidentul anterior dintre victimă şi inculpatul A.V.A. înlătură în mod obiectiv posibilitatea ca autorul să se fi aflat sub stăpânirea unei tulburări puternice, la o zi după alegată provocare.

În drept, faptele inculpaţilor A.I., A.V.A. şi B.M., care, la începutul nopţii de 24 martie 2010, în public, au lovit în mod repetat victima, pe parcursul unei perioade mari de timp, cu pari şi cu o furcă, provocând astfel mai multe leziuni în zonele vitale ale corpului, dintre care cele de la nivelul craniului şi a toracelui au condus la decesul victimei, datorită şocului traumatico-hemoragic, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 lit. a) şi lit. c) (pentru inc. A.I.) C. pen.

Natura, multitudinea şi localizarea plăgilor constatate pe corpul victimei evidenţiază faptul că prin modalitatea de acţiune inculpaţii au produs victimei suferinţe fizice mari, prelungite în timp şi care prin brutalitatea lor au depăşit cu mult suferinţele inerente acţiunii de ucidere. Aşa cum s-a reţinut din raportul de necropsie, decesul victimei s-a datorat politraumatismului cu traumatisme cranian, toracic şi abdominal, consecinţă a multiplelor lovituri aplicate cu corpuri contondente, în condiţiile în care victima i-a rugat pe inculpaţi să nu o mai lovească, împrejurări ce relevă ferocitatea de care au dat dovadă inculpaţii în comiterea faptei, trezind un sentiment de oroare în rândul persoanelor care au luat cunoştinţă de faptă.

În ceea ce-l priveşte pe inc. A.I., reţinerea agravantei prev. de art. 176 lit. c) C. pen., respectiv omorul săvârşit de o persoană care a mai săvârşit un omor, a fost atrasă de un antecedent al făptuitorului care demonstrează persistenţa sa în ceea ce priveşte săvârşirea faptei şi îl caracterizează ca deosebit de periculos.

Reţinerea agravantei se justifică şi în condiţiile în care anterior inculpatul a fost condamnat pentru o tentativă de omor, întrucât legiuitorul, caracterizând antecedenţa făptuitorului, se referă la săvârşirea anterioară a altui omor, deci a unei infracţiuni de omor.

Totodată, fapta inculpaţilor A.V.A. şi B.M. care, în seara de 24 martie 2010, au pătruns fără drept în domiciliile părţilor vătămate A.C.A. şi B.G., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (două fapte), iar fapta inculpatului A.I. care, în noaptea de 24 martie 2010, a pătruns fără drept în domiciliul părţii vătămate A.C.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Inculpaţii au săvârşit infracţiunile în condiţii de concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., mai înainte de a fi condamnaţi definitive pentru vreuna dintre ele.

Circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen. a fost reţinută faţă de toţi inculpaţii pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, cooperarea celor trei inculpaţi la săvârşirea faptei mărind forţa de acţiune, a dat acestora mai multă îndrăzneală, Ie-a creat condiţii de natură a realiza scopul propus.

În baza textelor de lege mai sus arătate, inculpaţii au fost condamnaţi, iar la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi disp. art. 52 C. pen. relative la scopul pedepsei, cu referire la dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, împrejurările care au generat conflictul, de urmările grave şi ireversibile produse, precum şi de gradul de pericol social concret al faptelor.

În principal, prima instanţă a ţinut cont de circumstanţele reale şi personale, contextul conflictual, vârsta părţilor implicate, urmările ireversibile produse, antecedenţa penală în cazul inculpatului A.I., dar care nu atrage starea de recidivă, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea procesuală oscilantă în cazul inculpaţilor A.V.A. şi B.M., gradul de participare al fiecărui inculpat în comiterea faptelor, atitudinea adoptată după comiterea faptei.

Faţă de inculpatul B.M., a cărui contribuţie la comiterea faptei de omor a fost mai redusă, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor Z.C. şi Z.E., el neparticipând la a treia etapă a agresiunii asupra victimei, respectiv cea care a avut loc în faţa curţii martorilor sus-menţionaţi, având în vedere şi atitudinea manifestată de inculpat ulterior săvârşirii faptei, de conducere a victimei la domiciliul ei, prima instanţă a apreciat ca justificată acordarea cuvenitei semnificaţii juridice acestor circumstanţe, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 80 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de norma de incriminare.

Aceleaşi circumstanţe se impun şi în cazul infracţiunilor de violare de domiciliu, pedepsele aplicate pentru aceste două infracţiuni fiind şi ele coborâte sub limita specială minimă.

Cu privire la latura civilă, s-a constatat că, în cauză, sunt întrunite toate elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale în condiţiile art. 998 C. civ., coroborat cu art. 14 şi art. 346 C. proc. pen.

Având în vedere manifestarea expresă de voinţă a inculpaţilor, care au achiesat la pretenţiile civile invocate de către părţile civile, instanţa a obligat pe inculpaţi, în solidar, să plătească despăgubirile civile către părţile civile, în cuantumul solicitat.

B. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în temeiul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpatul A.I., A.V.A. şi B.M. invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.

În motivarea apelului promovat, inculpatul A.I. a susţinut că fapta pentru a cărei săvârşire a fost trimis în judecată întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., sens în care a solicitat a fi schimbată încadrarea juridică.

A mai precizat inculpatul apelant că el a urmărit doar să-i aplice o corecţie victimei, aşa explicându-se şi faptul că i-a aplicat lovituri peste picioare, iar după receptarea lor, victima a continuat să se deplaseze.

Apărătorul inculpatului A.I. a mai subliniat faptul că între părţi există o stare conflictuală mai veche, victima îi ameninţase pe inculpat în repetate rânduri, acesta a sesizat organele de poliţie locale, dar nu au luat nicio măsură. Aşa fiind, a solicitat a se reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. „b"; C. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi respingerea pretenţiilor civile solicitate în cauză.

Motivându-şi apelul, inculpatul A.V.A. a susţinut că nu a dorit moartea victimei şi nu a acţionat cu acest scop, ci doar aplicarea unor lovituri peste picioare. A solicitat reaprecierea materialului probator administrat în cauză şi schimbarea încadrării juridice a situaţiei de fapt din infracţiunea de omor deosebit de grav în lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

S-a solicitat înlăturarea depoziţiei martorului A.I. întrucât acesta era beat în momentul în care a fost audiat; apărătorul inculpatului a mai precizat că în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa forma agravantă a omorului, prev. de art. 176 lit. „a"; C. pen., respectiv săvârşirea omorului prin cruzimi, în condiţiile în care el i-a aplicat victimei câteva lovituri peste picioare.

A mai subliniat inculpatul apelant că ori de câte ori se întâlnea cu victima aceasta îl ameninţa, aşa încât a solicitat să se reţină în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. „b"; C. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi înlăturarea despăgubirilor la plata cărora a fost obligat în favoarea părţilor civile.

În motivarea apelului promovat, inculpatul B.M. a susţinut că nu a avut intenţia de a ucide victima şi că a acţionat în stare de legitimă apărare. A solicitat admiterea apelului promovat şi, pe fond, admiterea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. „a"; raportat la art. 10 lit. „e"; C. proc. pen., cu referire la art., 44 C. pen.

A mai precizat inculpatul apelant că fapta la a cărei săvârşire a participat întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, sens în care a solicitat a se dispune schimbarea de încadrare juridică.

S-a mai arătat că fapta nu a fost comisă prin cruzimi şi pe cale de consecinţă nu se justifică reţinerea dispoziţiilor art. 176 lit. „a"; C. pen.

Inculpatul a mai precizat că din declaraţia martorului P.M. rezultă că victima l-a provocat iar el a reacţionat în stare de legitimă apărare.

A solicitat reaprecierea materialului probator administrat şi, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi respingerea pretenţiilor civile formulate în cauză.

Prin Decizia penală nr. 117 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A.I., A.V.A. şi B.M. împotriva Sentinţei penale nr. 19 din 11 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în Dosarul nr. 5261/99/2010, menţinându-se starea de arest a acestora, apreciindu-se toate criticile ca fiind nefondate.

C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii A.I. şi A.V.A., criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând în esenţă criticile din apel legate de omisiunea reţinerii circumstanţei atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., greşita individualizare a pedepselor care sunt exagerate în raport de activitatea infracţională a inculpaţilor şi împrejurările concrete în care faptele au fost săvârşite, precum şi faţă de rezolvarea dată laturii civile.

Examinând recursurile inculpaţilor prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 171 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

1. Atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt în baza unei ample analize a materialului probator administrat, în raport de care au stabilit că - faţă de multitudinea leziunilor constatate pe corpul victimei, întinderea acestora, profunzimea rănilor cauzate, localizarea zonelor vizate prin aplicarea loviturilor (capul, abdomenul, picioarele victimei), obiectele vulnerante folosite de inculpaţi (o furcă şi doi pari din lemn), precum şi perseverenţa infracţională dovedită pe parcursul a mai multor ore din noapte când inculpaţii au căutat, urmărit şi lovit în mod repetat, cu ferocitate, victima -, încadrarea juridică ce poate fi dată faptei este cea de omor deosebit de grav, din materialitatea faptelor reieşind intenţia inculpaţilor de a suprima viaţa victimei şi nu doar aceea de a-i aplica lovituri.

Solicitarea constantă a inculpaţilor, de a fi reţinută în favoarea lor circumstanţa atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., formulată în toate gradele de jurisdicţie, este neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii cerute de lege pentru reţinerea provocării drept circumstanţă atenuantă, respectiv: infracţiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei, iar provocarea să se fi produs prin violenţă ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă. în speţă, împrejurarea că între victima şi familia inculpaţilor A. exista o stare de duşmănie mai veche, care s-a amplificat în timp inclusiv datorită ineficienţei activităţii organelor de poliţie, nu prezenta un element de noutate de natură a genera acţiunea extrem de violentă împotriva victimei, iar de pe altă parte, între ultimul incident dintre victimă şi inculpatul A.V.A. trecuse o zi, ceea ce înlătură în mod obiectiv posibilitatea ca autorii să se fi aflat sub stăpânirea unei tulburări puternice care să facă aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.

2. Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei şi solicitarea inculpatului A.V.A. de a se reţine în favoarea sa circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa reducerii corespunzătoare a pedepsei aplicate, Înalta Curte apreciază că nu se justifică reţinerea acestor circumstanţe atenuante, întrucât lipsa antecedentelor penale invocată de inculpat nu echivalează cu „conduita bună"; înainte de comiterea infracţiunii la care face referire art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar atitudinea sinceră de care se prevalează inculpatul nu poate constitui circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. în condiţiile în care starea de fapt a fost stabilită pe baza declaraţiilor de martori precum şi a celorlalte mijloace de probă administrate în cauză, fiind oarecum diferită de versiunea prezentată de inculpat, care a încercat să-şi diminueze participaţia la activitatea infracţională.

Sub un alt aspect, al circumstanţelor personale invocate de inculpatul A.I. - constând în împrejurarea că are 5 copii în întreţinere - Înalta Curte constată că, în ansamblul criteriilor indicate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), persoana inculpatului reprezintă doar un reper care nu poate prevala faţă de criteriul gradului de pericol social concret ridicat pe care îl prezintă fapta acestuia, astfel că nu se justifică reducerea pedepsei aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că solicitarea de reducere a pedepselor aplicate de instanţa de fond şi menţinute în apel, este nejustificată, faţă de împrejurările şi modalitatea în care au fost comise faptele, de gravitatea deosebită a acestora, de periculozitatea de care au dat dovadă inculpaţii, criterii în raport de care instanţa de fond a dozat corespunzător atât cuantumul cât şi modalitatea de executare a pedepselor aplicate, inculpaţii neprezentând garanţiile unei conduite care să permite instanţei să dea dovadă de clemenţă. Totodată, inculpatul A.I. a avut anterior săvârşirii faptei o conduită antisocială, fiind condamnat pentru infracţiuni săvârşite cu violenţă - art. 20 rap. la art. 174, art, 193, art. 180 C. pen. - care deşi nu atrag starea de recidivă, pun în evidenţă periculozitatea sporită a acestuia şi necesitatea de a se aplica o pedeapsă care să asigure atât reeducarea, dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Ca atare, apreciind că prin cuantumul şi modalitatea de executare, pedepsele aplicate inculpaţilor sunt apte să asigure reeducarea acestora, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii, Înalta Curte va respinge recursurile sub acest aspect.

3. Nici critica formulată de inculpatul A.I. referitor la rezolvarea dată acţiunii civile - despăgubirile fiind apreciate ca foarte mari şi nedovedite -, nu este întemeiată, având în vedere că, în şedinţa publică din 28 septembrie 2007, inculpaţii au achiesat la plata despăgubirilor civile aşa cum au fost ele solicitate de cele două părţi civile, iar instanţele, în mod corect, au făcut aplicarea principiului disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă inclusiv în procesul penal.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpaţi, ca nefondate, constatând că aceştia au săvârşit cu vinovăţie faptele pentru care au fost condamnaţi iar pedepsele aplicate sunt bine dozate şi nu se justifică reducerea acestora.

Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurenţii-inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.I. şi A.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 117 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 martie 2010 la 19 octombrie 2011.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3682/2011. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3664/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3668/2011. Penal