ICCJ. Decizia nr. 3724/2011. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3724/2011
Dosar nr. 3453/117/2010
Şedinţa publică din 21 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă:
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 111 din 8 martie 2011, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul B.L. - fiul lui M. şi M., născut la data de 23 martie 1969 în Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, cetăţean român, studii superioare, necăsătorit, administrator şi asociat al SC „F.A.P.” SRL Bistriţa, domiciliat în Cluj-Napoca, jud. Cluj, fără antecedente penale;
În baza art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 329/2006, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) teza I C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 329/2006, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, la pedeapsa de 2000 (două mii) RON amendă penală.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat se află în concurs real, iar în baza art. 34 lit. d) C. pen. a contopit pedepsele stabilite pentru acestea şi aplică inculpatului pedeapsa închisorii, respectiv aceea de 3 (trei) luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
Potrivit art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., respectiv acela de 2 ani şi 3 luni.
Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, prev. de art. 83 C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC „F.A.P.” SRL Bistriţa, la plata despăgubirilor civile către părţile civile, după cum urmează:
- la plata sumei de 4256 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, către partea civilă M.C., reprezentată prin Societatea Civilă de Avocaţi „M.G.M.P.”, cu sediul în Bucureşti;
- la plata sumei de 13.425 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, către partea civilă A.I., reprezentată prin Societatea Civilă de Avocaţi „M.G.M.P.”, cu sediul în Bucureşti;
- la plata sumei de 13.381 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, către părţile civile A.S.I. şi A.M.S., reprezentate prin Societatea Civilă de Avocaţi „M.G.M.P.”, cu sediul în Bucureşti;
- la plata sumei de 1954,48 lei, către partea civilă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, cu sediul în Bucureşti.
A respins pretenţiile civile formulate cu titlu de daune morale de părţile civile M.C., A.I., A.S.I. şi A.M.S., prin reprezentant convenţional Societatea Civilă de Avocaţi „M.G.M.P.”, cu sediul în Bucureşti.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. rap. la art. 139 alin. (14) lit. b) şi c) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 329/2006, a dispus confiscarea specială, în vederea scoaterii din circuitul comercial prin distrugere, a unui număr de 5 hard disk-uri marca A, marca B, marca C, marca D şi marca E, ridicate de la punctul de lucru din Cluj-Napoca al părţii responsabile civilmente SC „F.A.P.” SRL Bistriţa, corpuri delicte aflate în prezent la sediul O.R.D.A. din Bucureşti.
În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea către partea responsabilă civilmente SC „F.A.P.” SRL Bistriţa, cu sediul în Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, a unui hard disk marca E, aflat în prezent la sediul O.R.D.A. din Bucureşti.
Potrivit art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC „F.A.P.” SRL Bistriţa, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 500 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că SC „F.A.P.” SRL Bistriţa, înregistrată la registrul comerţului pentru derularea activităţii principale de publicitate, cu sediul în Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, deţine un punct de lucru în municipiul Cluj-Napoca. Societatea în discuţie este administrată de către învinuiţii B.A.P., B.E., B.M., D.D.L., B.A. şi inculpatul B.L., numitul V.H. retrăgându-se de la conducerea firmei în anul 2005.
La data de 14 februarie 2008, având în vedere activitatea derulată în spaţiul comercial indicat, respectiv prestarea de servicii de publicitate, care presupun de regulă deţinerea şi folosirea de unităţi de calcul în acest sens, doi ofiţeri din cadrul I.P.J. Cluj - Serviciul de Investigare a Fraudelor, urmare a desfăşurării, în baza art. 207 C. proc. pen. şi a prevederilor H.G. nr. 1174 din 29 septembrie 2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale (publicată în M. Of. nr. 927/18 octombrie 2005), a unor activităţi de investigative, însoţiţi de doi specialişti din cadrul O.R.D.A. Bucureşti, s-au deplasat la punctul de lucru al societăţii în vederea efectuării unor verificări pe linia respectării Legii nr. 8/1996, locaţie în care, în prezenţa unuia dintre administratori, în speţă B.A.P., precum şi a d-nei avocat C.O. din cadrul Baroului Cluj, au găsit un număr de 6 unităţi centrale prevăzute cu sisteme de operare. Fiind chestionată învinuita B.A.P. cu privire la deţinerea autorizaţiilor necesare folosirii sistemelor de operare şi a soft-urilor stocate pe aceste unităţi centrale, aceasta nu a prezentat nici un document dintre cele solicitate, fapt ce a generat suspiciuni temeinice în sensul stocării neautorizate de soft-uri pe unităţile centrale deţinute în spaţiul respectiv. Prin urmare, în acest context, în baza art. 97 C. proc. pen., s-a procedat la ridicarea unui număr de 6 HDD-uri, mărcile A, B, C, F, D şi E, în vederea supunerii lor unei constatări tehnico-ştiinţifice de către O.R.D.A. Bucureşti. Procesul-verbal de control întocmit de către organele de cercetare penală a fost semnat fără obiecţiuni de către reprezentantul punctului de lucru şi de către avocatul care a asistat la control din partea firmei.
Având în vedere rezultatul controlului, în luna august 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de administratorul firmei controlate, pentru săvârşirea faptelor prev. şi ped. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată, art. 1396 alin. (1) lit. a), (2) şi art. 140 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ.
Cele 6 bucăţi hard-discuri ridicate de la punctul de lucru au fost verificate de către expert superior din cadrul D.E.C. - O.R.D.A. - M.D., în baza nr. Legii 8/1996 modificată prin Legea nr. 329/2006, respectiv a prevederilor art. 137 alin. (1) şi art. 138 alin. (1) lit. j).
Urmare a verificării acestor suporturi s-a întocmit Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 8279 din 23 iunie 2008, din cuprinsul căruia rezultă următoarele concluzii:
Pe hard-urile verificate s-au găsit stocate un număr total de 57 programe pentru calculator, respectiv un număr de 55 programe pentru calculator tip creaţie/afacere şi a doua tip divertisment, pentru instalarea cărora este necesară autorizarea din partea titularilor drepturilor, după cum urmează: 2 bucăţi sisteme de operare M.W. 2000 P., 2 bucăţi sisteme de operare M.W.X.P., una bucată sistem de operare M.W.S.2003, 4 bucăţi sisteme de operare M.O.2003, una bucată soft A.10, una bucată soft A.32, una bucată soft A.3.0, una bucată soft A.6.0, una bucată soft A.8.0, una bucată soft A.F.8.0.P.E, una bucată soft A.S.O.1.0, 4 bucăţi soft-uri C.D.G.S.X3, una bucată soft C.D.W.G.S., 2 bucăţi soft-uri S.V.8, una bucată soft A.2004, 2 bucăţi soft-uri A.2007, una bucată soft A.C.S.3, una bucată soft A.S., 4 bucăţi soft-uri A.B., una bucată soft A.I.CS, 3 bucăţi soft-uri A.I.C., 2 bucăţi soft-uri A.I.C.2, 1 bucată soft A.D.V., una bucată soft A.F.CS 3, una bucată soft A.F.CS3, una bucată soft A.P. CS, un număr de 4 bucăţi soft-uri de tipul A.P. CS 2, una bucată soft A.P.M. 6.5, două bucăţi soft-uri M.V.S. 8, una bucată soft Q. 6.0, 5 bucăţi soft-uri N.A.S., una bucată soft de joc/divertisment W. şi una bucată soft de joc C.I.R.
Pe un număr de trei HDD-uri, respectiv pe C, D şi E s-au găsit reproduse un număr total de 1123 opere muzicale sub formă de fişiere cu extensia „mp3” dintre care enumerăm cu titlu exemplificativ ..., detaliile cu privire la titluri, mărime, locaţie şi extensie fiind cuprinse în anexa nr. 8 la raport, care conţine un număr de 29 file şi care este stocată pe compact discul inscripţionat cu sigla O.R.D.A., cu menţiunea Anexe la R.T.C.S. nr. 8279/2008, depus la dosarul cauzei.
Având în vedere multitudinea programelor găsite reproduse pe hard discurile verificate, pentru identificarea acelora care necesitau licenţiere prealabilă reproducerii, s-a procedat la comunicarea informaţiilor cuprinse în raport către societăţile care reprezintă pe teritoriul României interesele producătorilor de soft-uri, în vederea constituirii de parte civilă.
În cauză, pe fondul cercetărilor s-a stabilit faptul că administratorii societăţii verificate, pentru o mai bună desfăşurare a activităţii firmei, la data de 9 februarie 2005, în baza unei Hotărâri A.G.A., au stabilit atribuţiile care revin fiecărui asociat în ceea ce priveşte administrarea firmei, de sectorul achiziţii bunuri în cadrul firmei urmând să se ocupe inculpatul B.L. Toţi învinuiţii audiaţi în cauză au confirmat faptul că de sectorul achiziţie soft-uri pentru dotarea unităţilor centrale existente la punctul de lucru al firmei s-a ocupat inculpatul, plasând răspunderea pentru neregulile constatate, pe fondul controlului ce viza respectarea legalităţii în activitatea desfăşurată, pe linia drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, pe seama acestuia. Acesta, la rândul său, audiat fiind, a confirmat susţinerile celorlalţi administratori învinuiţi care au dat declaraţii în cauză, precizând faptul că din motive financiare nu a achiziţionat soft-urile cu licenţă, dar că după control s-a pus în legalitate, achiziţionând programe conform cerinţelor legii în discuţie.
Pe fondul cercetărilor, inculpatul B.L. nu a putut demonstra, aşa cum am precizat, faptul că a achiziţionat sistemele de operare găsite stocate pe hard-uri cu respectarea Legii nr. 8/1996, respectiv de la titular pe bază de contract de cesiune/licenţe, deci nu este un utilizator autorizat al acestor soft-uri şi pe cale de consecinţă nu poate justifica deţinerea acestora. Acest lucru este permis doar în condiţiile şi în limitele indicate de art. 77 din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 329/2006 şi numai dacă inculpatul era utilizator autorizat, deci numai dacă deţinea contract de licenţă.
Conform art. 42 din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 329/2006: „Existenţa şi conţinutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia";.
Conform art. 73 din acelaşi act normativ: „Autorul unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza şi de a autoriza:
- reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de încărcarea, afişarea, transmiterea sau stocarea programului de calculator;
- traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator;
- distribuirea şi închirierea originalului sau a copiilor, sub orice formă, a unui program pentru calculator.";
Conform art. 75 din aceeaşi lege: „În lipsa unei convenţii contrare, prin contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că:
a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator;
b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator.";
Programele pentru calculator, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 formează obiectul dreptului de autor, alături de operele literare, ştiinţifice etc.
Din probele administrate în cauză a rezultat în concluzie faptul că inculpatul nu a fost autorizat în baza legii să reproducă (în sensul definit de art. 14 din Legea nr. 8/1996: „realizarea uneia sau a mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă sau temporară a acesteia cu mijloace electronice) pe calculatoarele deţinute în spaţiul de lucru, sistemele de operare pentru calculator găsite stocate";.
Inculpatul, în calitate de administrator al SC „F.A.P.” SRL Bistriţa, cu punct de lucru în Cluj-Napoca, cu atribuţii pe linia achiziţiei de bunuri pentru buna desfăşurare a activităţii în cadrul firmei, până în data controlului, când activitatea infracţională a fost stopată prin intervenţia organelor de cercetare penală, a stocat pe calculatoarele firmei, deţinute la sediul punctului de lucru, programe şi soft-uri fără licenţă în mod continuu, fără respectarea prevederilor legii menţionate mai sus, conduita care se circumscrie infracţiunii analizate şi prevăzute de art. 1399 care incriminează: „reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea internă";.
De asemenea, inculpatul, până la data controlului, a reprodus, în modalitatea stocării, pe trei dintre calculatoarele firmei, conform precizărilor de mai sus, opere muzicale, în mod continuu, fără respectarea prevederilor legii menţionate mai sus, conduita care se circumscrie infracţiunii prevăzute de art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 modificată, care incriminează reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
Societatea Civilă de Avocaţi „M.G.M.P.";, reprezentând pe teritoriul României interesele M.C., A.I., A.S.I. şi A.M.S., a comunicat faptul că prejudiciul total cauzat de către inculpat prin reproducerea neautorizată a soft-urilor enumerate mai sus este în sumă de 33.262 euro, conform precizărilor inserate în dosarul de urmărire penală, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.
La rândul său, U.P.F.R s-a constituit parte civilă pentru recuperarea sumei de 1.954,48 RON, reprezentând prejudiciul cauzat prin reproducerea neautorizată a înregistrărilor sonore ale producătorilor protejaţi de către acest organism.
Faptele reţinute mai sus se probează prin: proces-verbal de constatare, adresa O.R.D.A. privind efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţii părţi vătămate/părţi civile, declaraţiile învinuiţilor audiaţi în cauză, adresa O.R.C., facturi fiscale, plicul conţinând un compact-disc pe care sunt stocate anexele la Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de O.R.D.A., extras după anexa nr. 8 la raportul de constatare, coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, solicitarea ca judecarea cauzei să se facă în procedura specială reglementată de disp. art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Referitor la latura civilă a cauzei a reţinut instanţa de fond că, în raport de probele administrate în cauză, daunele materiale formulate de către părţile civile sunt pe deplin dovedite şi justificate, acestea reprezentând valoarea cu care titularii drepturilor de autor asupra programelor de calculator reproduse în mod neautorizat de către inculpat, comercializează în România programele menţionate mai sus.
Tribunalul Cluj a respins cererea părţilor civile privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale, reţinând că părţile civile nu au specificat în ce constă prejudiciul moral care le-a fost adus prin săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, mai ales că această infracţiune este una de rezultat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, inculpatul B.L. şi partea responsabilă civilmente SC „F.A.P.” SRL.
Apelanta, parte responsabilă civilmente, a criticat sentinţa sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile, solicitând a respinge în întregime acţiunile civile formulate în cauză.
Apelantul inculpat B.L. a invocat mai multe critici cu privire la sentinţa instanţei de fond sub următoarele aspecte:
1. Instanţa de fond în mod greşit a procedat la aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., chiar dacă i s-a solicitat aplicarea acestora, deoarece probele administrate în cursul urmăririi penale au fost obţinute şi administrate nelegal, astfel că, declaraţia de recunoaştere a inculpatului făcută în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. nu poate acoperi nelegalităţile existente.
În acest sens, s-a arătat că în speţă, cercetarea sistemelor de calcul s-a făcut fără a exista o autorizaţie în acest sens dată de un judecător competent, fiind încălcate disp. art. 100 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 56 din Legea nr. 161/2003.
O altă încălcare procedurală se referă la întocmirea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică la o dată anterioară sesizării din oficiu.
2. Apoi, la dosar nu există probe, din care să rezulte că cele 6 unităţi centrale controlate la data de 14 februarie 2008 şi expertizate cu încălcarea legii aparţineau părţii responsabile civilmente, fiind depuse la dosar facturile fiscale, prin care au fost achiziţionate calculatoarele societăţii, care prin comparaţie, diferă ca marcă şi capacităţi tehnice în mod evident, deci deţinătorul unităţilor centrale controlate la momentul efectuării controlului, era necunoscut.
3. Cu privire la modul de stabilire a prejudiciului cauzat părţilor civile, s-a arătat că acestuia, îi lipseşte caracterul cert, actual şi real, datorită faptului că este stabilit în baza unei expertize nelegale şi cuantificat pe baza unor preţuri „recomandate” pentru piaţa românească la data de 25 martie 2008, cât şi la data de 10 mai 2007, date diferite de cea la care a fost efectuat controlul.
4. Instanţa nu a evaluat corect gradul de pericol social al faptelor imputate, raportat la conţinutul lor concret, scopul urmărit şi rezultatul produs – prin modul de instalare şi folosire a programelor – dar şi la persoana inculpatului – tânăr, fără antecedente penale, cadru didactic la Universitatea de Artă şi Design Cluj, căruia i se poate reproşa o eventuală neglijenţă în verificarea programelor pe care, nu el le-a instalat şi pentru care, ulterior controlului, s-au achiziţionat licenţe. Aşa fiind, s-a apreciat că faptele inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunilor de care este acuzat, putând fi achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 127/A din 27 iunie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate de inculpatul B.L., domiciliat în Cluj-Napoca, jud. Cluj şi partea responsabilă civilmente SC „F.A.P.” SRL cu sediul în Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud – împotriva Sentinţei penale nr. 111 din 8 martie 2011 a Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o în parte, sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei şi, respectiv, a obligării la cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţând o nouă hotărâre, în aceste limite:
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a respins în întregime acţiunile civile formulate de părţile civile: M.C., A.I., A.S.I. şi A.M.S. – toate reprezentate de Societatea Civilă de Avocaţi „M.G.M.P.” cu sediul în Bucureşti şi U.P.F.R. cu sediul în Bucureşti.
A înlăturat obligarea părţii responsabile civilmente SC „F.A.P.” SRL în solidar cu inculpatul la cheltuieli judiciare către stat la fond, menţinând doar obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
A stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 50 RON, onorariu parţial apărător din oficiu (av. T.I.), sumă ce se va plăti din F.M.J.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că apelurile declarate de către inculpat şi partea responsabilă civilmente sunt întemeiate doar sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile.
Astfel, reţine Curtea de Apel Cluj că nu s-a făcut dovada cuantumului despăgubirilor solicitate, nefiind menţionate criteriile pe care le-au folosit părţile civile pentru evaluarea prejudiciilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul B.L. şi partea civilă M.C.
În recursul său, inculpatul B.L. a criticat decizia penală atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că decizia a fost pronunţată cu încălcarea disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen., arătând că şi în cazul procedurii reglementate de disp. art. 3201 C. proc. pen., instanţa era obligată să verifice din oficiu condiţiile în care au fost obţinute probele în momentul percheziţiei sistemelor informatice fără a exista în prealabil autorizaţie de percheziţie din partea magistratului.
Recurentul inculpat a solicitat, de asemenea, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., apreciind că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În recursul său, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În motivele scrise de recurs a fost invocat şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., susţinând că părţile nu au fost citate pentru termenul din 31 august 2010, însă apărătorul inculpatului, cu ocazia susţinerii recursului a arătat că nu mai susţine acest motiv de recurs.
Partea civilă M.C. nu a motivat în scris recursul.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs examinează cauza numai în limita motivelor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită în actul de sesizare a instanţei şi avută în vedere şi de instanţa de fond, faptele au fost just încadrate juridic, în mod corect, apreciind prima instanţă că sunt îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii penale a inculpatului.
Astfel, rezultă din probele dosarului că inculpatul în calitate de administrator al SC „F.A.P.” SRL Bistriţa, în mod continuu, a reprodus prin stocare, în mod neautorizat, un număr de 57 programe pentru calculator tip creaţie şi divertisment, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată.
De asemenea, se reţine că în aceeaşi perioadă, inculpatul a reprodus continuu, prin stocare, fără autorizarea titlurilor dreptului de autor, un număr de 1123 opere muzicale sub formă de fişiere cu extensie ";mp3";, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de reproducerea operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe, prev. de art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, modificată.
Referitor la motivele de recurs formulate de inculpat, Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate.
Astfel, apărătorul ales al inculpatului a invocat în motivele de recurs nelegalitatea probelor, făcând referire la disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen., arătând că probele au fost obţinute în mod nelegal, fapt pentru care apreciază că nu pot fi avute în vedere la soluţionarea cauzei.
Înalta Curte nu va supune controlului judiciar acest motiv de recurs, având în vedere că judecarea cauzei a avut loc în procedura specială reglementată de disp. art. 3201 C. proc. pen., referitoare la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
Potrivit dispoziţiilor sus-menţionate, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara că recunoaşte faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
La termenul din 21 decembrie 2010, fiind audiat de către Tribunalul Cluj, inculpatul a declarat că recunoaşte faptele şi solicită ca judecarea laturii penale a cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi nu mai solicită alte probe.
Ca atare, faţă de poziţia manifestată de inculpatul B.L., înainte de citirea actului de sesizare a instanţei, criticile formulate de apărare cu privire la modalitatea de obţinere a probelor sunt lipsite de sens şi nu mai pot fi supuse controlului în faza recursului.
Nici celălalt motiv de recurs nu este întemeiat, solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., nu este justificată şi nici nu pot fi identificate împrejurări care să facă posibilă incidenţa disp. art. 181 C. pen.
Potrivit disp. art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Aşa cum rezultă din economia acestor dispoziţii legale, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracţiuni se analizează cu prioritate datele ce caracterizează fapta dedusă judecăţii, respectiv modul de comitere, scopul urmărit şi rezultatul produs şi, ulterior sunt avute în vedere şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Este adevărat că inculpatul beneficiază de circumstanţe personale favorabile, însă faţă de modul de comitere a faptelor, caracterul repetat al actelor materiale, numărul mare de programe de calculator şi opere muzicale reproduse prin stocare, fără a avea consimţământul titularilor drepturilor de autor, prin faptele sale, aducând atingere raporturilor juridice ce reglementează dreptul de autor, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt incidente disp. art. 181 C. pen.
Împrejurările în care au fost comise faptele, de natură să lezeze dreptul de autor asupra operelor de creaţie intelectuală care este recunoscut şi garantat prin Legea nr. 8/1996, privind dreptul de autor şi drepturile conexe, îndrituiesc Înalta Curte să aprecieze că faptele comise de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, neexistând elemente care să conducă la adoptarea unei soluţii contrare celei adoptate de instanţele inferioare, respectiv de a reţine că faptele comise de inculpat sunt în mod vădit lipsite de importanţă.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine dozată de instanţa de fond care a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, a avut o poziţie procesuală pozitivă, este bine integrat în societate au fost avute în vedere de instanţa de fond care a reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Şi modalitatea de executare a fost bine individualizată, în mod corect apreciind instanţa de apel că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate şi, deşi fără executarea acesteia.
Referitor la recursul declarat de partea civilă M.C., reţine Înalta Curte că nu este fondat, urmând a-l respinge ca atare.
Astfel, partea civilă nu a motivat recursul, nu a arătat care sunt criticile aduse deciziei penale atacate, însă Înalta Curte apreciază că latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată de instanţa de apel.
În mod corect, Curtea de Apel Cluj a respins pretenţiile formulate de părţile civile în condiţiile în care nu au dovedit în niciun mod aceste pretenţii şi nici modul de calcul.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondate, apelurile declarate în cauză.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă M.C. prin reprezentant P.M.D. şi de inculpatul B.L. împotriva Deciziei penale nr. 127/A din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3743/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3683/2011. Penal. Trădare prin transmitere de... → |
|---|
