ICCJ. Decizia nr. 3743/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3743/2011
Dosar nr. 56246/3/2010
Şedinţa publică din 24 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 899 din 21 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 13 alin. (1), (2), (3) Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata R.E., fiica lui B.C. şi G., născută la data de 23 octombrie 1989 în Bucureşti, sector 5, domiciliată în Bucureşti, la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., pe timp de 2 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 29 iulie 2010 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-au confiscat de la inculpată telefoanele mobile folosite la săvârşirea faptei, aflate la I.G.P.R. - B.C.C.O. Bucureşti.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.800 RON, cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus disjungerea cauzei pentru coinculpaţii I.V., B.S.N. şi S.F.
În baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus şi disjungerea laturii civile a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin Rechizitoriul nr. 1580/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei R.E. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în lipsă a inculpaţilor I.V. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (3)din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 lit. a) C. pen.; B.S.N. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 lit. a) C. pen.; S.F. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 lit. a) C. pen.
S-a mai dispus disjungerea cauzei cu privire la numitele “C.” „M.“ şi cu privire la I.F.
Prin actul de sesizare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În perioada octombrie 2009 - iulie 2010, inculpaţii R.E., I.V., B.S.N., S.F. împreună cu I.F., precum şi cu numitele „C.”, „M.” şi persoane rămase neidentificate, le-au traficat pe minorele M.C., M.A. şi O.E.F., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei.
Activităţile desfăşurate în cauză au evidenţiat următoarele:
Cu privire la partea vătămată M.A., zisă M., născută la data de 19 decembrie 1992 (17 ani la data racolării):
În luna mai 2009 aceasta a fost recrutată de inculpata R.E., prin înşelăciune, intenţia acesteia fiind aceea de a o determina să practice prostituţia.
S-a stabilit astfel că, partea vătămată, care în perioada respectivă locuia într-un centru de plasament, a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul unui coleg din centru, pe nume M.A., faţă de care aceasta îşi exprimase în repetate rânduri dorinţa de a-şi găsi un loc de muncă şi i-a lăsat numărul său de telefon pentru a fi contactată.
După câteva zile, inculpata a sunat-o pe partea vătămată M.A. cu care a stabilit să se întâlnească la staţia Petrom din zona Dorobanţi. Fără să-i explice unde anume se vor deplasa, inculpata i-a cerut minorei să o însoţească.
Cele două s-au deplasat împreună până la imobilul situat pe str. O.C. unde au urcat la etajul 2 şi au intrat într-un apartament, care nu avea număr pe uşa de acces.
În apartamentul respectiv se mai aflau următoarele persoane: inculpatul I.V. (fratele inculpatei R.E.), mătuşa vitregă a inculpatei, pe nume „M.”, cele 2 fiice minore ale acesteia, precum şi concubina inculpatului, numita „C.”.
În continuare, minora a fost întrebată cum se numeşte şi câţi ani are, după care „C.” sau inculpata R.E. i-a cerut să facă un duş. Ulterior, aceeaşi „C.” i-a explicat că va trebui să facă nişte poze, fără a preciza motivul, scop în care mătuşa inculpatului I.V. i-a adus lenjerie de corp.
După ce I.V. a fotografiat-o pe partea vătămată în ipostaze intime, pozele au fost postate pe site-ul ..., la rubrica „Matrimoniale”.
Începând chiar din ziua respectivă, minora a fost dusă la diferite adrese, unde a întreţinut relaţii sexuale cu clienţii racolaţi de „C.”.
Către adresele acestora, partea vătămată M.A. era transportată de către inculpatul I.V. şi concubina acestuia „C.” cu un taxi al companiei S.T., condus de un bărbat pe nume „L.”.
De asemenea, numita C. a urcat şi la apartamentele clienţilor de la care primea banii, după care o aştepta pe partea vătămată în taxi.
În locuinţa din str. O.C., M.A. a rămas până în luna octombrie 2009, perioada în care nu a fost lăsată în apartament niciodată singură şi nici nu i s-a permis să iasă neînsoţită.
Începând cu luna noiembrie 2009, partea vătămată M.A. a fost mutată la adresa din str. L. unde locuiau părinţii inculpatului I.V. şi unde a cunoscut-o şi pe partea vătămată O.E.F., în vârstă de 14 ani.
În perioada noiembrie 2009 - februarie 2010, atât partea vătămată M.A., cât şi partea vătămată O.E.F. au fost transportate la adresele clienţilor racolaţi, de această dată de inculpata R.E., care negocia şi preţul, cu taxiuri aparţinând companiilor S.T. şi AS, fiind însoţite permanent de inculpatul I.V. şi de inculpată.
Din luna martie, cele două părţi vătămate au fost transportate separat, minora M.A. fiind însoţită de inculpata B.S.N., iar minora O.E.F. de inculpata R.E.
S-a reţinut, totodată, că sumele de bani obţinute de partea vătămată M.A. din practicarea prostituţiei erau împărţite între inculpata R.E., inculpatul I.V. şi inculpata B.S.N., părţii vătămate nerevenindu-i o sumă fixă din banii încasaţi de la clienţi, ci în funcţie de necesităţi, la solicitarea sa, inculpaţii I.V., R.E. şi B.S.N. îi înmânau anumite sume de bani pentru a-şi achiziţiona diferite produse.
De asemenea, taximetriştilor li se plătea o sumă cuprinsă între de 150 şi 200 RON pe seară.
La data de 15 aprilie 2010, lucrătorii din cadrul Poliţiei Sectorului 1 – Serviciul Investigaţii Criminale, au depistat-o pe partea vătămată M.A. în imobilul situat în Bucureşti, str. L., aceasta fiind fugită din centrul de plasament „S.P.P.”.
Cu această ocazie, partea vătămată M.A. a declarat că locuieşte de bunăvoie în imobilul respectiv şi îşi câştigă existenţa din practicarea prostituţiei, clienţii fiind racolaţi de către I.V., sora sa, R.E., şi concubina acestuia, B.S.N., prin intermediul unui anunţ publicitar postat de către aceştia pe site-ul ..., la rubrica „Matrimoniale”. Având în vedere cele declarate de către M.A., i s-a solicitat acesteia să acceseze site-ul respectiv, iar acesta a indicat un anunţ cu conţinut explicit prin care se ofereau servicii sexuale la domiciliul clientului sau la hotel, tariful perceput fiind de 120 RON. În anunţul respectiv erau expuse mai multe fotografii ale unei persoane de sex feminin, îmbrăcată în lenjerie intimă şi prezentată în aşa fel încât să nu poate fi observată fizionomia.
Cu privire la partea vătămată M.C., născută la data de 16 octombrie 1992 (17 ani şi 8 luni la data racolării):
În cursul lunii iunie 2010, cu aproximativ două săptămâni înainte de terminarea anului şcolar, partea vătămată M.C. a părăsit domiciliul părinţilor şi s-a mutat în zona Chirigiu cu concubinul său, pe nume V., zis T.
La sfârşitul lunii iunie, cei doi s-au stabilit la adresa din str. A. unde locuiau inculpata S.F., mama lui T., tatăl vitreg al acestuia „G.” şi fratele mai mic, G.
După aproximativ o lună de zile, perioada în care inculpata S.F. a asigurat familia minorei că fiica lor se află în siguranţă şi că nu va fi pusă în situaţia de a practica prostituţia, aceasta i-a propus părţii vătămate „să facă rost de bani”.
În realizarea acestui scop, inculpata a fost ajutată de inculpata R.E., care racola clienţi în urma anunţurilor postate pe internet, la rubrica matrimoniale.
În vederea întreţinerii de raporturi sexuale, partea vătămată M.C. era însoţită la adresele clienţilor de inculpata R.E., care ţinea permanent legătura cu potenţialii clienţi.
Ocazional, în taxiul cu care partea vătămată era transportată, venea şi inculpata S.F.
De asemenea, inculpata urca cu partea vătămată, lua banii de la clienţi, după care o aştepta pe aceasta în taxi.
Din banii proveniţi din practicarea prostituţiei, partea vătămată M.C. nu primea nimic, aceştia fiind împărţiţi între inculpaţii S.F. şi R.E.
S-a reţinut, totodată şi faptul că ori de câte ori partea vătămată dorea să iasă din locuinţa din str. A. pentru a se plimba, pentru a merge la cumpărături, aceasta era în permanenţă însoţită de una dintre persoanele care se aflau în casă în acel moment.
Supravegherea strictă exercitată asupra părţii vătămate se manifesta şi atunci când aceasta se afla în vizită la părinţi. Astfel, atât prietenul ei V., cât şi inculpata S.F. sunau în permanenţă pentru a „se asigură dacă a ajuns cu bine” sau chiar se deplasau până la apartamentul familiei M. sub diferite pretexte.
La data de 14 iulie 2010, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare au surprins în flagrant delict pe partea vătămată M.C., care a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu martorul D.D.C.
În fapt, s-a stabilit că sus-numitul a apelat-o pe inculpata R.E., care i-a comunicat că anunţul de pe internet este valabil şi a negociat preţul serviciilor sexuale.
Martorul D.D.C. i-a trimis inculpatei R.E. şi un mesaj cu adresa unde domiciliază.
În urma acestor convorbiri, la adresa din Bucureşti, str. T.I.C., s-a prezentat partea vătămată M.C., care a întreţinut relaţii sexuale cu acesta contra sumei de 100 RON.
Aceasta a fost transportată la adresa clientului de către taximetristul M.A.D. la solicitarea inculpatei R.E., care, în urma negocierii tarifului, trebuia să încaseze suma obţinută de la client de către partea vătămată M.C.
Cu privire la partea vătămată O.E.F., născută la data de 18 mai 1994 (15 ani la data racolării):
În cursul lunii septembrie - octombrie 2009, sub promisiunea de a-i găsi o persoană cu care să se căsătorească, partea vătămată O.E.F. a fost adusă în Bucureşti de martorul A.C. Acesta i-a prezentat-o pe partea vătămată numitei „C.”, care a dus-o la locuinţa inculpatului I.V. din str. L. unde se afla şi partea vătămată M.A.
Începând de a doua zi, în vederea racolării de clienţi, inculpatul a postat pe internet anunţuri şi poze aparţinând, în fapt, unor fete necunoscute, care figurau cu numele celor două minore, E. şi M.
În seara aceleiaşi zile, partea vătămată O.E.F. împreună cu partea vătămată M.A. au fost transportate la adresele clienţilor de către inculpaţii R.E. şi I.V., prin intermediul martorului C.I., taximetrist la compania S.T.
S-a stabilit, de asemenea, că inculpata R.E. urca împreună cu minorele pentru a lua bani de la clienţi, după care se reîntorcea la taxi, unde le aştepta.
Din banii obţinuţi în urma întreţinerii de raporturi sexuale, partea vătămată O.E.F. nu primea nimic, asigurându-i-se doar mâncarea şi îmbrăcămintea.
După aproximativ 6 luni, inculpatul I.V. a mutat-o pe partea vătămată O.E.F. de la adresa din str. L. la adresa din str. B. unde inculpata R.E. locuia cu bunicii şi fiica ei.
În această locaţie, partea vătămată a rămas pentru două săptămâni, perioadă în care la adresele clienţilor a fost însoţită de inculpata R.E.
Datorită deteriorării relaţiilor dintre inculpata R.E. şi fratele ei, I.V., partea vătămată O.E.F. a fost din nou mutată, de această data la adresa concubinei inculpatului, respectiv la inculpata B.S.N., care locuia pe str. C. împreună cu mama sa.
La această adresa, partea vătămată a rămas pentru o perioada de aproximativ 4 luni, timp în care de postarea anunţurilor pe internet şi contactarea telefonică a clienţilor s-a ocupat inculpata B.S.N.
La adresele clienţilor, partea vătămată se deplasa de regulă cu inculpata B.S.N. şi ocazional, cu inculpatul I.V., prin intermediul martorului N.Ş., taximetrist la compania de taxi A.
Tot în această perioadă, banii proveniţi din întreţinerea de relaţii sexuale erau împărţiţi între inculpaţii B.S.N. şi I.V.
Din declaraţia părţii vătămate O.E.F. a rezultat că este posibil să fi fost vândută inculpatului I.V. de către numita „C.”, bănuiala acesteia întemeindu-se pe faptul că l-a auzit pe inculpat spunând că i-a dat „C.” suma de 1.000 de euro.
De asemenea, s-a stabilit că după ce a intrat în contact cu inculpaţii I.V. şi R.E., partea vătămată nu a mai ieşit pe stradă decât însoţită de unul dintre cei doi.
Cu ocazia audierii, partea vătămată O.E.F. a declarat că nu i-a spus inculpatului I.V. că nu mai vrea să se prostitueze în folosul său, deoarece s-a temut să nu o agreseze, aşa cum se întâmpla cu partea vătămată M.A.
Partea vătămată O.E.F. a menţionat şi faptul că, la un moment dat, a cerut permisiunea de a se deplasa în comuna H. pentru a-şi lua cartea de identitate, iar la întoarcere, întrucât fuseseră căutaţi de poliţie, inculpaţii I.V. şi B.S.N. au mutat-o la adresa situată pe C.G., de unde aceasta a reuşit să plece.
În cauză s-a procedat la audierea inculpatei R.E., care nu a recunoscut că a comis acte specifice infracţiunii de trafic de persoane, pretinzând că ea doar răspundea la apelurile clienţilor şi că uneori le însoţea pe părţile vătămate în deplasările cu taxiul.
Aceasta a declarat că „fetele” îi aparţineau fratelui ei, inculpatul I.V. care, de altfel, era şi cel care se ocupa de postarea anunţurilor pe internet, precum şi de primirea banilor.
Inculpata a negat că a racolat-o pe partea vătămată M.A., despre care pretinde că erau prietene şi a susţinut că în ziua în care s-a deplasat la adresa din str. O.C. aceasta a insistat să o însoţească.
De asemenea, inculpata R.E. a pretins că inculpatul I.V. se afla întâmplător acolo şi că, după ce i-a făcut cunoştinţă cu partea vătămată M.A., aceasta nu a mai vrut să plece, întrucât s-a îndrăgostit de fratele ei.
Inculpata R.E. nu a recunoscut nici că a găzduit-o pe partea vătămată O.E.F. la adresa ei din str. B. pretinzând că aceasta doar a venit la ea în vizită, însoţită de inculpatul I.V.
În legătură cu partea vătămată M.C., inculpata R.E. a declarat că aceasta se ocupa cu practica prostituţiei încă dinainte de a se muta împreună cu fratele ei vitreg „V.” la adresa de pe strada A. şi că, de fapt, ea singură posta anunţuri pe internet.
Inculpata R.E. pretinde că partea vătămată M.C. doar a rugat-o să-i facă rost de un taximetrist pentru a se deplasa la adresele clienţilor şi să o însoţească pentru a răspunde pe drum la telefoanele clienţilor. Inculpata a recunoscut că, ocazional, împreună cu ele, mergea şi inculpata S.F., însă nu cu un scop anume, ci doar pentru a se plimba.
Apărările inculpatei în ceea ce priveşte implicarea sa în acţiuni care caracterizează latura obiectivă a infracţiunii de trafic de persoane sunt însă infirmate de materialul probator administrat în cauză.
Astfel, din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre R.E. şi o persoană notată cu X, rezultă că inculpata este cea care se ocupa de postarea anunţurilor pe site-urile prin care erau oferite servicii sexuale contra cost: „R.E.: Aveţi şi voi vreo adresă să-mi daţi şi mie? Care nu vă trebuie ... Ce să fac măi nene, îmi trebuie şi mie una, că m-am agăţat şi eu pe anunţ.”
Aceeaşi situaţie rezultă şi din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre R.E. şi o persoană notată cu X, care se interesează dacă anunţul dat pe Internet este valabil şi căreia inculpata îi solicită adresa.
Cât priveşte faptul că părţile vătămate erau ale fratelui ei, I.V., acest aspect este contrazis de convorbirile telefonice consemnate în procesul-verbal de redare încheiat la data de 28 iunie 2010.
Astfel, inculpata R.E. îi povesteşte unei persoane notate cu X că s-a certat cu soţul ei, după care: „Mi-au luat femeile, m-am omorât cu ei ... Asta e.”
În acelaşi context, R.E. îi spune aceleiaşi persoane că: „A dat bărbatu lu mama în mine, m-a bătut şi mi-a luat ... femeia.”
Legătura dintre una dintre părţile vătămate (O.E.F.) şi R.E. este evidenţiată şi de faptul că aceasta îi cerea inculpatei să-i facă rost de adrese şi nu inculpatul I.V.
Acest aspect rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre partea vătămată O.E.F. şi inculpata R.E., încheiat la data de 28 iunie 2010.
Astfel, inculpata o întreabă pe partea vătămată următoarele: „Te scoate acum la adresă dacă-ţi trimit? ... Bine fata mea, atunci vezi că plec eu undeva şi văd, îţi trimit o adresă şi te iau, da? Da vii sigur, nu mă faci ...”
În urma verificării pe motorul de căutare, a numerelor de telefon utilizate de către inculpatele R.E. şi B.S.N., s-a constatat că aceste numere conduc la diferite site-uri, prin intermediul cărora sunt postate anunţuri publicitare prin care se oferă servicii sexuale contra cost, la domiciliul clientului, tariful perceput în schimbul acestor servicii fiind de 120 RON.
Pe site-urile respective sunt afişate fotografiile unor persoane de sex feminin, îmbrăcate sumar şi prezentate în aşa fel încât să nu poată fi observată fizionomia. Adresele site-urilor pe care sunt postate anunţurile sunt următoarele: ...
Cu ocazia audierii martorilor N.F.D., C.I. şi M.A.D., aceştia au recunoscut că, la solicitarea inculpaţilor R.E., I.V. şi B.S.N., le-au transportat la adresele clienţilor pe părţile vătămate M.C., M.A. şi O.E.F., pentru serviciile de transport prestate taximetriştii primind o sumă fixă de 200 RON, precum şi bani pentru combustibilul consumat cu ocazia deplasărilor.
În cauză s-a procedat şi la audierea martorilor T.A., C.G.D., T.A., D.D.C., L.N.M., G.M.A., C.M.A. şi B.A., care le-au recunoscut de pe planşele fotografice pe părţile vătămate cu care au întreţinut relaţii sexuale contra cost (M.A., B.A.M., O.E.F., M.C.), cât şi pe inculpaţii I.V., R.E. şi B.S.N. ca fiind persoanele cu care au negociat tarifele pentru serviciile sexuale ce urmau a fi prestate.
Pentru clarificarea situaţiei de fapt în ceea ce o priveşte pe partea vătămată O.E.F., a fost audiat numitul M.A., care a locuit cu aceasta în centrul de plasament. Martorul nu a recunoscut că i-ar fi făcut personal cunoştinţă cu inculpata R.E. şi a susţinut că cele două s-au cunoscut prin intermediul lui „V.”, care lucra ca ospătar în restaurantul „S.” din cartierul Dorobanţi.
M.A. a confirmat însă că, la scurt timp după ce M.A. a cunoscut-o pe inculpată, a dispărut pentru o perioadă îndelungată, iar după ce a revenit în centrul de plasament, i-a mărturisit că îi este ruşine să spună cu ce s-a ocupat.
Raportat la declaraţia acestui martor, s-a apreciat că, deşi împrejurările în care acesta precizează că partea vătămată O.E.F. a cunoscut-o pe inculpata R.E. sunt diferite de cele la care face referire partea vătămată în declaraţia sa, este cert faptul că inculpata a profitat de naivitatea şi situaţia precară în care se afla minora, aflată într-un centru de plasament şi lipsită de mijloace de subzistenţă şi a atras-o în activităţi specifice practicării prostituţiei.
Faptele au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; declaraţiile martorilor C.I. şi N.F.; declaraţiile martorilor T.A., C.G.D., T.A., D.D.C., L.N.M., G.M.A., C.M.A., M.A., M.C., B.A.M., B.A., N.F.D., şi M.A.D.; declaraţia martorului M.A.; declaraţia martorului M.M.; procesele-verbale de percheziţie domiciliară; listingurile telefonice; procesele-verbale întocmite ca urmare a studierii listingurilor telefonice; cu procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere şi planşele fotografice aferente; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procesele-verbale de conducere în teren; declaraţiile părţilor vătămate M.A., O.E.F., M.C.; cu declaraţiile inculpatei R.E., precum şi cu toate celelalte înscrisuri existente la dosarul cauzei.
În faza de cercetare judecătorească a fost audiată inculpata R.E., care a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, arătând că achiesează la actele de urmărire penală făcute de procuror în faza de urmărire penală, doreşte să se judece în baza acestor probe, înţelegând să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 202/2010.
Instanţa fondului a procedat la consemnarea declaraţiei inculpatei, în şedinţa publică din 14 decembrie 2010, punându-i în vedere inculpatei să depună la dosar actele în circumstanţiere, de care doreşte inculpata să se prevaleze, aceasta depunând o copie de pe certificatul fiicei sale minore, L.B.A.M. şi o caracterizare din partea bunicii, G.A., care arată că a crescut-o pe inculpată de la vârsta de 8 luni, iar în prezent fiica inculpatei se afla tot în grija sa, locuind la aceeaşi adresă.
Constatând dovedită vinovăţia inculpatei R.E., în baza probelor administrate la urmărirea penală, pentru fapta dedusă judecăţii, instanţa fondului a dispus condamnarea inculpatei.
S-a concluzionat că fapta reţinută în sarcina acesteia întruneşte elementele constitutive – obiectiv şi subiectiv – ale infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, în varianta agravantă prevăzută de alin. (2) şi alin. (3), respectiv fiind săvârşite prin înşelăciune şi de către două sau mai multe persoane împreună, în formă continuată, respectiv în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, astfel că sunt incidente în cauză şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Astfel, art. 13 din Legea nr. 678/2001 incriminează în varianta tip sub denumirea trafic de minori „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia”.
Această formă a infracţiunii se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
În varianta prevăzută de alin. (2), aceeaşi faptă se sancţionează cu pedeapsa de 7 - 18 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, dacă a fost săvârşită „prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului”.
Instanţa de fond a constatat că, în speţă, inculpata R.E. a recrutat-o pe minora M.A. prin înşelăciune, prin intermediul unui coleg al victimei din Centrul de Plasament în care locuiau aceştia, inculpata promiţându-i minorei că îi găseşte un loc de muncă.
Inculpata R.E., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat şi la exploatarea părţii vătămate M.C., pe care o însoţea la diversele locaţii unde urma să întreţină raporturi sexuale cu clienţii, de la care aceasta încasa banii.
În ceea ce o priveşte pe minora O.E.F., inculpata R.E., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpatul I.V. s-a ocupat de transportarea victimei la diverşi clienţi, însoţind-o cu taxiul şi aşteptând-o pentru a lua banii încasaţi de la clienţi.
Aşadar, întrucât la activitatea de trafic de minori, inculpata R.E. nu a acţionat singură, ci împreună cu alte persoane, respectiv coinculpaţii din speţă, fapta întruneşte şi elementele constitutive ale alin. (3) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, care prevede închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, infracţiunea fiind săvârşită în forma continuată.
Acestea fiind limitele de pedeapsă, prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., atât limita minimă, cât şi limita maximă se reduc cu 1/3, pedeapsa fiind astfel închisoarea de la 6 ani şi 8 luni la 13 ani şi 4 luni şi interzicerea unor drepturi.
Ca atare, instanţa a dispus condamnarea inculpatei între aceste limite de pedeapsă menţionate mai sus, constatând că se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în forma agravată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi cu luarea în considerare a actelor în circumstanţiere, instanţa s-a orientat către o pedeapsă situată la nivelul minimului special prevăzut de lege, respectiv 6 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.
La alegerea drepturilor care au fost interzise, instanţa a avut în vedere că drepturile electorale nu pot fi interzise în bloc, văzând şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel că a exceptat dreptul de a alege, interzicându-i inculpatei doar dreptul de a fi aleasă în funcţii elective publice sau în autorităţile publice [art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.].
Totodată, s-a interzis inculpatei dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat [art. 64 lit. b) C. pen.], precum şi exerciţiul drepturilor părinteşti şi al dreptului de a fi tutore sau curator [art. 64 lit. d) şi lit. e) C. pen.], ţinând cont de natura infracţiunii săvârşite, aceea de trafic de minori, de modalitatea agravantă în care a fost săvârşită (prin înşelăciune şi de două sau mai multe persoane împreună), aspecte, care, în opinia instanţei, imprimă faptei un caracter grav, de natură să atragă nedemnitatea inculpatei în exercitarea acestui tip de drepturi.
De altfel, din actele dosarului rezultă că fiica minoră a inculpatei, numita L.B.A.M., în vârstă de 4 ani şi 6 luni, se afla încă de când s-a născut în îngrijirea bunicilor materni.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata R.E., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, Parchetul solicitând majorarea cuantumului, iar inculpata – prin apărător – solicitând coborârea acestuia la 4 ani, iar ca modalitate de executare să se aleagă suspendarea sub supraveghere.
Curtea, examinând apelurile declarate, prin prisma criticilor aduse, cât şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că este fondat apelul declarat de către parchet, sens în care l-a admis ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Probele administrate în cauză au condus la stabilirea corectă a situaţiei de fapt reţinute în sarcina inculpatei, stabilindu-se astfel o corectă încadrare juridică.
Pe scurt, în situaţia de fapt s-a reţinut că, în perioada octombrie 2009 – iulie 2010, aceasta împreună cu alţi învinuiţi şi anume: I.V., B.S.N., S.F., I.F. au traficat minorele M.C., M.A. şi O.E.F., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei.
Prin mijloacele de probă efectuate în cursul procesului penal şi anume: procesul-verbal de depistare a infracţiunii flagrante; declaraţiile martorilor audiaţi T.A., C.G.D., T.A., D.D.C., L.N.M., B.A., C.M.A., M.A., M.C., B.A.M., coroborate cu procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere şi planşele fotografice aferente; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi de conducere în teren au dovedit cu certitudine şi fără echivoc, vinovăţia inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi pentru care aceasta a fost trimisă în judecată.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, Curtea a apreciat că, în raport de natura şi gravitatea faptei, de circumstanţele concrete, de vârsta părţilor vătămate, de perioada mare de timp în care a desfăşurat activitatea infracţională, de rolul determinant pe care aceasta l-a avut în activitatea de recrutare a minorelor, în scopul practicării prostituţiei, cu atât mai mult cu cât a încercat să-şi minimalizeze activitatea infracţională, pretinzând că fratele ei era cel care „deţinea” fetele, primea banii şi posta anunţuri pe internet, se impune majorarea pedepsei aplicate, într-un cuantum care să asigure, potrivit art. 52 C. pen. şi scopul pedepsei – de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, pedeapsa ca mijloc de reeducare a condamnatului.
Prin urmare, Curtea având în vedere astfel cum s-au expus şi criteriile de individualizare judiciară a pedepselor aplicate, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a majorat cuantumul pedepsei aplicate la 8 ani închisoare.
S-a apreciat, astfel, că prin aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus conform art. 3201 C. proc. pen. nu este suficient pentru ca pedeapsa să-şi atingă scopul definit de art. 52 C. pen.
De asemenea, în ceea ce priveşte majorarea cuantumului pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, Curtea a apreciat că se impune majorarea acestuia la 4 ani, într-un cuantum mai mare decât cel aplicat de instanţa fondului, de 2 ani.
Aşa fiind, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 97 din 30 martie 2011, a respins apelul formulat de către inculpata R.E., în temeiul prevăzut de art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., ca fiind nefondat.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte, Sentinţa penală nr. 899 din 21 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi, în fond, a majorat pedeapsa aplicată inculpatei R.E., de la 6 ani şi 8 luni închisoare, la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) şi art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) şi lit. d) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 381 C. proc. pen., raportat la art. 383 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata prevenţiei de la data de 29 iulie 2010, la zi, 30 martie 2011.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Împotriva Deciziei penale nr. 97 din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs inculpata R.E., criticând decizia pronunţată de instanţa de apel pentru greşita individualizare a pedepsei de 8 ani închisoare stabilită în sarcina sa.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 56246/3/2010.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, în scris, şi susţinute în cursul dezbaterilor în faţa instanţei de recurs cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de inculpata R.E. este fondat.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatei instanţa de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare, însă instanţa de apel greşit a dispus reindividualizarea judiciară a pedepsei stabilită în sarcina inculpatei majorând-o la 8 ani închisoare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că se impune casarea deciziei pronunţată de instanţa de apel întrucât funcţia de exemplaritate şi de reeducare a inculpatei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza o pedeapsă orientată spre maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracţiune sau un cuantum mai mare aşa cum a hotărât instanţa de apel, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.
Inculpata R.E. nu a recunoscut că a comis acte specifice infracţiunii de trafic de persoane, declarând iniţial că „fetele”, respectiv părţile vătămate M.A. şi M.C. îi aparţineau fratelui ei şi nu a recunoscut nici că a găzduit-o pe partea vătămată O.E.F., pretinzând că aceasta venea la ea doar în vizită, în declaraţiile date în faza de urmărire penală, însă instanţa de recurs constată că declaraţiile inculpatei deşi în mare parte nu se coroborează cu declaraţiile martorilor din dosar, însă în faţa instanţei de fond în declaraţia dată a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. recunoscând fapta săvârşită, astfel că Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod corect, ca urmare a individualizării judiciare a pedepsei stabilită în sarcina inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a reţinut în sarcina acesteia pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.
Într-adevăr, fapta de trafic de minori în formă continuată săvârşită de către inculpată reflectă o atitudine a inculpatei cu un grad de periculozitate ridicat însă în raport de împrejurarea că inculpata a recunoscut în faţa instanţei de fond, ajutând la aflarea adevărului săvârşirii faptelor, înlesnind descoperirea modului de săvârşire a faptelor şi declarând într-o oarecare măsură în mod detaliat modul săvârşirii tuturor faptelor, prin declaraţiile date care se coroborează cu cele ale părţilor vătămate, dar şi împrejurarea că nu a mai săvârşit fapte penale, participaţia inculpatei, având în vedere că aceasta nu a acţionat singură ci împreună cu coinculpaţii I.V., B.S.N. şi S.F., Înalta Curte constată că instanţa de apel greşit a aplicat inculpatei pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori constatând, totodată, că reeducarea inculpatei poate avea loc prin aplicarea pedepsei de 6 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea unor drepturi aşa cum corect a stabilit instanţa de fond.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpata R.E. este fondat şi îl va admite, instanţa de apel pronunţând o hotărâre greşită, urmând să o caseze şi va menţine hotărârea pronunţată de instanţa de fond respectiv Sentinţa penală nr. 899 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpata la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata R.E. împotriva Deciziei penale nr. 97 din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează decizia atacată şi menţine în totalitate Sentinţa penală nr. 899 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 iulie 2010 la 24 octombrie 2011.
Sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele M.A., M.C. şi O.E.F., se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3777/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3724/2011. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
