ICCJ. Decizia nr. 3840/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3840/2011
Dosar nr. 5334/2/2011
Şedinţa publică din 31 octombrie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 319/F din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 162 alin. (4) cu referire la art. 158 din Legea nr. 302/ 2004, a fost admisă în parte sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Au fost recunoscute hotărârea din data de 16 iunie 2005 a Tribunalului Corecţional din Malinas, prin care persoana transferabilă B.S., cu domiciliul în oraşul Deta, judeţul Timiş, a fost condamnat la 18 luni închisoare; hotărârea din data de 2 mai 2007 a Curţii de Apel din Bruxelles prin care persoana transferabilă a fost condamnată la 12 luni închisoare; hotărârea din data de 10 ianuarie 2008 a Tribunalului corecţional din Gând prin care persoana transferabilă a fost condamnată la 7 luni închisoare; hotărârea din data de 10 octombrie 2008 a Curţii de Apel din Bruxelles prin care persoana transferabilă a fost condamnată la 30 luni închisoare; hotărârea din data de 10 februarie 2009 a Curţii de Apel din Liege prin care persoana transferabilă a fost condamnată la 2 ani închisoare. S-a dispus transferarea din Belgia în România a persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepselor de 18 luni, 12 luni, 7 luni, 30 luni şi 2 ani închisoare. S-a constatat că persoana transferabilă a fost arestată începând cu data de 7 august 2007 la zi. S-a respins cererea de recunoaştere a hotărârii din data de 7 octombrie 2008 a Tribunalului Poliţiei din Bruxelles, prin care persoana transferabilă a fost condamnată la 3 luni închisoare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut următoarele: Prin adresa din 2009 înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 28 decembrie 2010, Ministerului Justiţiei - D.D.I.C.J., a transmis, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 cererea S.P.F.J. din Regatul Belgiei prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate B.S. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepselor de 18 luni, de 12 luni, de 7 luni, de 3 luni, de 30 luni şi de 2 ani închisoare, aplicate de către instanţele din starul solicitant.
Cererea autorităţilor belgiene a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, copii certificate pentru conformitate de pe hotărârile de condamnare, copie de pe dispoziţiile legale aplicabile, informaţii privind executarea pedepsei, copia ordinului de părăsire a teritoriului, declaraţia constatând consimţământul la transferare al persoanei condamnate .
Din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei si Internelor - D.E.P.A.B.D. şi M.A.I. - D.G.P. a rezultat că numitul B.S. este cetăţean român, fiind îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Prin adresa din 25 ianuarie 2011 D.E.P.A.B.D. a comunicat că în evidenţele sale, numitul B.S., cu domiciliul în oraşul Deta, judeţul Timiş. Acesta figurează cu menţiunea „cetăţean român cu domiciliul în străinătate - Belgia/009". De asemenea, este titularul paşaportului, emis de către S.P.C.E.E.P.S. al judeţului Timiş la data de 21 aprilie 2003.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Protocolului adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997, a rezultat că numitul B.S. a suferit următoarele condamnări:
Prin hotărârea din data de 16 iunie 2005 a Tribunalului corecţional din Malines la 18 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere cu scopul comiterii de infracţiuni şi furt calificat prev. de art. 322 - 326 C. pen. belgian şi art. 461, art. 467, art. 468, art. 471, art. 472, C. pen. belgian.
Prin hotărârea din data de 2 mai 2007 a Curţii de Apel din Bruxelles la 12 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de fals in înscrisuri si uz de fals, prev. de art. 193, art. 196, art. 197, art. 213, art. 214 toate C. pen. belgian şi infracţiunea de punere în circulaţie pe drumurile publice un automobil fără a deţine o asigurare de răspundere civilă obligatorie prev. de art. 22 din Legea privind asigurarea obligatorie a responsabilităţii în materie de automobile din data de 21 noiembrie 1989.
Prin hotărârea din data de 10 ianuarie 2008 a Tribunalului corecţional din Gând la o pedeapsă de 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt prev. de art. 461-463 C. pen. belgian.
Prin hotărârea din data de 7 octombrie 2008 a Tribunalului Politiei din Bruxelles la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice deşi avea interdicţie prev. de art. 48 din Legea poliţiei circulaţiei rutiere.
Prin hotărârea din data de 10 octombrie 2008 a Curţii de Apel din Bruxelles la o pedeapsă de 30 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere cu scopul comiterii de infracţiuni, furt, tăinuire şi fabricare, vânzare, import şi port de arme interzise prev. de art. 322 - 326 C. pen. belgian, art. 461-463 C. pen. belgian, art. 505 alin. (1) C. pen. belgian, art. 3, art. 4, art. 17, art. 20 şi art. 22 toate din Legea privind fabricarea, comercializarea şi portul de arme şi muniţii din data de 3 ianuarie 1933.
Prin hotărârea din data de 10 februarie 2009 a Curţii de Apel din Liege la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 461, art. 467, art. 468, art. 471, art. 472, toate C. pen. belgian.
Hotărârile sunt definitive fiind îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile belgiene a rezultat că numitul B.S. a fost arestat la data de 7 august 2007, durata condamnării împlinindu-se la data de 15 iulie 2015; la data de 21 octombrie 2011 fiind admisibil pentru eliberare condiţionată. în consecinţă, s-a apreciat că este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Prin hotărârea din data de 16 iunie 2005 a Tribunalului corecţional din Malines s-a reţinut:
Făcând parte dintr-o asociaţie formată în scopul atentării la persoane sau proprietăţi, B.S., în timp ce se afla la Malines, la data de 20 martie 2003 a sustras fraudulos prin efracţie, escaladare sau chei false, spre prejudicierea SA C. SA, următoarele bunuri: trei G.S.M. uri; la data de 5 iulie 2003 la Tilemont a sustras prin acelaşi mod de operare următoarele bunuri: patru G.S.M. uri; la data de 8 februarie 2003 la Ninove a sustras prin acelaşi mod de operare următoarele bunuri: trei G.S.M. uri; la data de 28 ianuarie 2003 la Hasselt a sustras următoarele bunuri: șapte G.S.M uri.
La data de 24 februarie 2003 a încercat să sustragă prin efracţie, escaladare sau chei false, spre prejudicierea SA C. SA un număr nedeterminat de G.S.M.- uri ce nu-i aparţineau.
Prin acelaşi mod de operare şi spre prejudicierea SA C. SA la data de 12 februarie 2003 a sustras un număr de 5 G.S.M., iar de la Ninove la data de 3 aprilie 2003 a sustras doua perechi de pantofi, fiind prins în flagrant delict, exercitând violente sau făcând ameninţări.
Prin hotărârea din data de 2 mai 2007 a Curţii de Apel din Bruxelles s-a reţinut:
În perioada 13 ianuarie 2004- 22 aprilie 2004 a comis falsuri în înscrisuri comerciale, bancare sau private, respectiv în înscrisuri autentice sau publice, fie prin semnături false, fie prin contrafacere sau alterare de înscrisuri sau de semnături, în special prin contrafacerea unui certificat de asigurare şi a unui certificat legalizat, făcând uz de aceste falsuri.
De asemenea, nefiind funcţionar a contrafăcut o placă de înmatriculare şi a făcut uz de aceasta.
La data de 22 aprilie 2003 sus-numitul a pus în circulaţie pe drumurile publice un automobil fără să deţină o asigurare de răspundere civilă obligatorie, certificat de control tehnic şi nu era înmatriculat.
Prin hotărârea din data de 10 ianuarie 2008 a Tribunalului corecţional din Gând s-a reţinut:
În data de 20 octombrie 2007 la Gând inculpatul împreună cu l.A.I. au sustras, spre prejudicierea magazinului de haine V.M. două veste de piele.
Prin hotărârea din data de 7 octombrie 2008 a Tribunalului Poliției din Bruxelles s-a reţinut că acuzatul a condus în data de 11 august 2006 la Schaerbeek, pe drumurile publice un autoturism deşi avea interdicţie pronunţată împotriva sa printr-o hotărâre cu autoritate de lucru judecat.
Prin hotărârea din data de 10 octombrie 2008 a Curţii de Apel din Bruxelles s-a reţinut că acuzatul B.S. a tăinuit total sau parţial în intervalul de timp 10 iunie 2005-6 martie 2006, bunuri sustrase, deturnate sau obţinute prin delict, în paguba mai multor societăţi comerciale.
La data de 25 februarie 2006, contravenind articolelor din Legea privind fabricarea, comercializarea şi portul de arme şi muniţii din data de 3 ianuarie 1933, a deţinut o armă interzisă şi considerată armă de apărare pe care nu a achiziţionat-o şi înmatriculat-o în condiţiile şi termenele legii.
În perioada 10 iunie 2005-11 iunie 2001 împreună cu alţi acuzaţi, B.S. a făcut parte dintr-o asociaţie formată în scopul atentării la persoane sau proprietăţi prin comiterea de infracţiuni, altele decât cele pedepsite cu închisoare pe viaţă, de la 15 la 20 de ani sau de la 10 la 15 ani.
Prin hotărârea din data de 10 februarie 2009 pronunţată de către Curtea de Apel din Liege s-a reţinut:
În noaptea de 1 spre 2 iunie 2008 prin efracţie, escaladare sau chei false a sustras fraudulos trei bărci cu remorci, spre prejudicierea societăţii S., a lui V.B. şi a F.V.
Examinând materialul cauzei s-a constatat că nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg pentru toate faptele reţinute în sarcina numitului B.S., dat fiind faptul că infracţiunea prevăzută art. 22 din Legea privind asigurarea obligatorie a responsabilităţii în materie de automobile din data de 21 noiembrie 1989, pentru care a fost condamnat prin hotărârea din data de 7 octombrie 2008 a Tribunalului Poliţiei din Bruxelles nu se regăseşte în legislaţia naţională referitoare la răspunderea penală. Celelalte fapte reţinute în sarcina numitului B.S. au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen., infracţiunea de furt calificat sau furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 al. 1-209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi art. 208 al. 1-209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., tăinuire prev. de art. 221 C. pen., infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Faţă de persoana condamnată a fost emis ordinul de părăsire a teritoriului de către S.P.F.I. - D.G.O.S. din Regatul Belgiei, întrucât şi-a pierdut dreptul de şedere pe teritoriul Belgiei începând cu data de 12 octombrie 2004 şi nu a furnizat documente necesare reînscrierii în evidente.
Aşa cum a rezultat din declaraţia din data de 10 iunie 2009, numitul B.S. şi-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, în prezent fiind încarcerat în Penitenciarul Ittre din Belgia.
Examinând actele dosarului, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată, nu există nici un motiv pentru a se refuza transferul potrivit art. 153 din Legea nr. 302/2004, cu excepţia hotărârii din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Poliţiei din Bruxelles.
Aşa fiind, în baza art. 162 alin. (4) cu referire la art. 158 din Legea nr. 302/2004 a fost admisă în parte sesizarea Parchetului Curţii de Apel Bucureşti.
Împotriva sentinţei nr. 319/F din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti au declarat recurs parchetul şi persoana condamnată B.S.
Parchetul a criticat hotărârea pe motiv că instanţa recunoscând hotărârile de condamnare a dispus greşit executarea tuturor pedepselor succesiv, fără a stabili o pedeapsă unică finală, iar deducerea prevenţiei de la 7 august 2007 la zi a fost greşită, astfel cum a rezultat din înscrisurile aflate la dosar.
Condamnatul B.S. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în esenţă respingerea cererii parchetului de recunoaştere a hotărârilor de condamnare şi transferul său într-un penitenciar din România, fiind incidente dispoziţiile art. 165 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu cauza, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 165 lit. c) din Legea nr. 302/2004, cererea de transferare a persoanei condamjiate poate să fie refuzată, în principal şi dacă persoana condamnată a părăsijjmomânia, stabilindu-şi domiciliul într-un alt stat, iar legăturile sale cu statulîamân nu mai sunt semnificative.
Se constată că B.S. a părăsit România, având domiciliul stabilit în Belgia - Bruxelles, iar legăturile sale cu statul român nu mai sunt semnificative, de vreme ce părinţii săi sunt stabiliţi în Belgia, fiind vizitat în penitenciarul Ittre de mama sa, B.A., asemenea fraţii săi B.F.C., B.C.F., B.I., B.D. se află în Belgia, iar cei doi minori ai condamnatului locuiesc în acelaşi stat împreună cu mama lor.
Pe de altă parte, în recurs, prin adresa din 21 septembrie 2011, autorităţile belgiene au transmis că petentul B.S. nu mai îndeplineşte condiţiile necesare cu privire la transfer şi prin urmare au procedat la închiderea dosarului său de transferare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate de parchet şi persoana condamnată B.S., va casa hotărârea atacată şi rejudecând în fond, va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curte de Apel Bucureşti.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi persoana condamnată B.S. împotriva sentinţei penale nr. 319/F din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală.
Casează sentinţa penală atacată şi rejudecând, în fond:
Respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3169/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3863/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
