ICCJ. Decizia nr. 3889/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3889/2011

Dosar nr. 2649/104/2009

Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 113 din 6 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2649/104/2009, au fost respinse, ca nefondate, cererile formulate de inculpaţii D.M.D., I.I. şi L.A.I., de schimbare a încadrării juridice a faptelor din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1)-175 lit. i) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art,33 lit. a) C. pen., în infracţiunile de vătămare corporală gravă şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. şi art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de procuror din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru inculpaţii D.M.D., I.I. şi L.A.I.

1. În baza art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M.D., domiciliat în comuna Mărunţei, judeţul Olt, arestat preventiv în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la 9 ani închisoare, în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 321 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare, în regim de detenţie conform art. 57 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.M.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

2. În baza art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.I, domiciliat în comuna Mărunţei, jud. Olt, fără antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la 8 ani închisoare, în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 321 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare în regim de detenţie conform art. 57 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul I.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

3. În baza art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.A.I., domiciliat în Drăgăneşti Olt, jud. Olt, fără antecedente penale, la 3 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 99 şi urm. C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul L.A.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 şi 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani termen de încercare, din care 3 ani pedeapsă şi 3 ani interval de timp stabilit de instanţă.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, începând de la vârsta de 18 ani, s-a dispus ca inculpatul să se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Olt; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fî controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile prev. de art. 864 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor D.M.D. şi I.I. şi s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 15 iunie 2009 pentru inculpatul D.M.D. şi cu data de 19 august 2009 pentru inculpatul I.I.

Au fost obligaţi inculpaţii D.M.D., I.I. şi L.A.I., acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.436,216 lei despăgubiri civile către S.J.U. Slatina.

S-a admis, în parte, cererea şi au fost obligaţi cei trei inculpaţi, inculpatul minor L.A.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente P.L.J., la 30.000 lei daune morale către partea civilă S.E., domiciliat în oraşul Drăgăneşti Olt, sat Comani, jud. Olt, la 600 lei daune materiale şi la 60 lei cheltuieli judiciare către această parte civilă.

Au fost obligaţi inculpaţii D.M.D. şi L.A.l., acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente, la câte 1.300 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei onorariu avocat oficiu, sume ce vor fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Olt şi inculpatul I.I. la 1.200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 310/P/2008 din 7 iulie 2009, au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii D.M.D. şi I.I. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a),75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul D.M.D., precum şi inculpatul minor L.A.l., în stare de libertate, pentru săvârşirea aceloraşi infracţiuni cu aplic. art. 33 lit. a), art. 99 şi urm. C. pen. şi 75 lit. a) C)d penal.

Prin aceleaşi rechizitoriu, în baza dispoziţiilor art. 249 rap. la art. 10 lit. c) C. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor L.E.D., O. M., O.D.L. şi M.D. pentru aceleaşi infracţiuni, reţinându-se că faptele reclamate nu au fost săvârşite de aceştia.

Din actele şi lucrările dosarului a rezultat următoarea situaţie de fapt:

Partea vătămată S.E. locuieşte pe raza oraşului Drăgăneşti-Olt, satul Comani, judeţul Olt şi de o bună perioadă de timp era despărţit în fapt de soţia sa S.M.

La data de 26 iulie 2008, partea vătămată s-a împăcat cu soţia sa, motiv pentru care, pentru a sărbători evenimentul, l-a invitat la domiciliul său pe cumnatul acestuia, S.I.J., cu soţia S.I., unde au organizat o masă. în jurul orelor 23,00, la domiciliul părţii vătămate a venit şi cumnatul său Ş.C.C. şi soţia acestuia Ş.C.

După ce au terminat cheful, cei mai susmenţionaţi au luat hotărârea ca în jurul orelor 23,30 să meargă cu toţii la SC D.M. SRL, situată pe raza oraşului Drăgăneşti-Olt, sat Comani, unde se organiza o discotecă. în baza hotărârii luate, cei mai susmenţionaţi s-au deplasat la discotecă, unde au pătruns în sala unde se organiza seara de dans, după care au luat loc la o masă, unde au consumat bere.

În după amiaza aceleiaşi zile, la aceeaşi discotecă s-au deplasat şi inculpaţii D.M.D., I.I., inculpaţii minori L.A.I., L.E.D. şi inculpaţii O. M., O.M., O.D.L., iar paza în discotecă era asigurată de către inculpatul M.D.

La sosirea la discotecă a părţii vătămate, inculpaţii mai susmenţionaţi se aflau aşezaţi la mese în incinta discotecii unde consumau băuturi alcoolice.

În jurul orelor 24,00, de la masa părţii vătămate s-a ridicat cumnatul său Scarlat Jan care intenţiona să se deplaseze pe ringul de dans, însă în drumul său s-a întâlnit cu inculpatul D.M.D., cu care a avut o altercaţie, fapt pentru care inculpatul a luat de pe masă o sticlă de bere şi a încercat să-l lovească cu aceasta în cap. Pentru aplanarea scandalului, a intervenit inculpatul M.D., care i-a despărţit pe cei doi. în altercaţie a intervenit şi partea vătămată S.E. care a încercat să-l ia pe cumnatul său şi să-l aducă la masă. Ca urmare a acestui fapt, inculpatul D.M.D., de la o masă alăturată a luat o sticlă de bere, s-a apropiat de partea vătămată şi a încercat să o lovească în cap, însă a intervenit soţia acesteia, S.M., astfel că hotărârea sa de a lovi victima nu a putut fi finalizată.

Imediat după acest incident, cumnatul victimei, S.I.J., a părăsit discoteca şi s-a deplasat pe terasa acesteia, loc unde inculpatul D.M.D. a spart o halbă bere şi cu aceasta l-a lovit tăindu-l la bărbie.

În scandal au intervenit şi inculpatul I.I. şi inculpatul minor L.A.I. care l-au trântit pe terasă pe S.I.J. şi l-au lovit.

Ca urmare a acestui fapt, discoteca şi-a încetat activitatea întrucât ordinea şi liniştea publică a fost grav afectată, astfel că cei aproximativ 150 de tineri care se aflau în discotecă au fost indignaţi de compartimentul agresiv a celor doi inculpaţi şi a inculpatului minor.

Ulterior, S.I.J. s-a retras pe str. învăţător Z. din satul Comani, loc unde a fost urmărit de inculpaţii D.M.D., I.I. şi inculpatul minor L.A.I. Temându-se de cele întâmplate anterior şi de faptul că S.I.J. ar putea fi agresat din nou, partea vătămată S.E. s-a deplasat pe str. învăţător T. în apropierea unui magazin mixt, loc unde scandalul era pe cale să izbucnească. Partea vătămată S.E. a încercat să aplaneze conflictul, timp în care cei doi inculpaţi şi inculpatul minor l-au încetat să-l mai agreseze pe S.I.J. şi s-au năpustit asupra acestuia.

Cel care a lovit-o primul pe partea vătămată S.E. a fost inculpatul I.I., care i-a pus piedică pentru a o doborî, după care, cei 3 au lovit-o cu pumnii şi picioarele. La un moment dat, inculpatul I.I. s-a urcat cu picioarele pe victimă fiind susţinut de către inculpatul D.M.D. care, de asemenea, a lovit victima cu pumnii şi picioarele, fiind ajutat şi de inculpatul minor L.A.I., acesta din urmă lovind victima cu picioarele.

Agresarea victimei de către cei doi inculpaţi şi inculpatul minor s-a produs sub privirile îngrozite a celor 150 participanţi la discotecă, în rândul cărora s-a produs o atmosferă de nelinişte, temere, teroare şi insecuritate colectivă.

La un moment dat, ca urmare a loviturilor aplicate, victima a intrat în stare de inconştienţă. Observând că victima era plină de sânge, cei doi inculpaţi şi inculpatul minor s-au retras, astfel că, la scurt timp, la locul faptei a sosit o ambulanţă care a transportat victima la Spitalul Judeţean Slatina unde viaţa acesteia a fost salvată datorită unei intervenţii chirurgicale la care a fost supusă.

Aşa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală din 12 august 2008 al S.M.L. al Judeţului Olt, partea vătămată S.E. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse la data de 26/27 iulie 2008, prin lovire cu şi de corpuri contondente. A necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale. Raportul concluzionează că leziunile traumatice prezentate de victimă i-au pus în primejdie viaţa.

Acest raport medico-legal a fost avizat de Comisia de Control şi Avizare din cadrul Institutului de Medicină legală Craiova prin adresa din 5 mai 2009, care i-a menţinut concluziile medico-legale.

În timpul urmăririi penale şi al judecăţii, inculpatul D.M.D. şi inculpatul minor L.A.I. au recunoscut în totalitate faptele ca fiind produse în împrejurările descrise în actul de trimitere în judecată şi în depoziţiile date în faţa instanţei.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul I.I. nu a putut fi audiat deoarece s-a sustras urmăririi penale plecând în Italia imediat după comiterea faptelor reţinute în sarcina sa.

Fiind adus în faţa instanţei şi audiat, inculpatul I.I. nu a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, precizând totodată că este adevărat că în depoziţia dată în faţa agentului de poliţie Drăghici Ion a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată S.E. cu picioarele, dar această depoziţie a fost scrisă la dictare în sensul că i s-a sugerat, fără să fie obligat. Inculpatul a mai arătat că fost la discotecă în seara zilei de 26 iunie 2008 unde i-a văzut şi pe ceilalţi doi inculpaţi, iar cu victima nu a avut nici un conflict.

Depoziţia inculpatului I.I. s-a constatat nesinceră şi nereală întrucât este singulară şi în contradicţie cu depoziţiile celorlalţi doi inculpaţi şi cu materialul probator administrat în cauză şi chiar cu depoziţia sa dată iniţial în faţa agentului de poliţie când a recunoscut săvârşirea faptei, după care fără motive justificate a revenit şi în faţa instanţei nu a mai recunoscut.

Deşi inculpatul I.I. nu a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, situaţia de fapt şi vinovăţia sa în săvârşirea acestora au fost pe deplin dovedite cu depoziţiile celorlalţi doi inculpaţi audiaţi în cauză şi cu celelalte probe cu care a fost dovedită şi vinovăţia inculpaţilor D.M.D. şi L.A.I., respectiv plângerea şi depoziţiile părţii vătămate S.E., raportul de constatare medico legală avizat de I.M.L. Craiova, rezoluţia de începere a urmăririi penale, ordonanţa de declinare a competenţei, depoziţiile martorilor S.J.A., Ş.C., P.M.C., C.V.T., F.M.A., M.D., S.M., Ş.C.C., B.V., F.D.G., C.C.C., C.N., E.F., L.E.D., O.M., O.D.L. şi O. M., audiaţi în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, din care rezultă cu certitudine că, în noaptea de 26/27 iulie 2008, cei trei inculpaţi au agresat-o pe partea vătămată S.E. provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat transportarea de urgenţă la Spitalul Municipal Slatina pentru îngrijiri medicale, care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile astfel de îngrijiri şi care i-au pus în primejdie viaţa şi au tulburat grav ordinea şi liniştea publică la discoteca organizată pe raza satului Comani - oraşul Drăgăneşti-Olt.

La solicitarea inculpatului I.I., a fost audiat martorul D.A., care a relatat că nu a fost prezent la discoteca de unde a început scandalul, dar a fost prezent la un bar situat la o distanţă de 200 m de această discotecă, observându-l pe L.A. că a alergat după victimă căreia la un moment dat inculpatul I.I. i-a pus piedică, iar după ce a căzut, a început să-l lovească cu pumnii şi picioarele.

Faţă de situaţia de fapt expusă, s-a apreciat că faptele inculpaţilor D.M.D., I.I. şi ale inculpatului minor L.A.I. întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) rap. la art. 1 74 alin. (1) şi (2) şi art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a), 37 lit. b) (pentru inculpatul D.M.D.), art. 75 lit. a) şi c) pentru inculpaţii majori şi cu aplicări. 75 lit. a) C. pen. şi 99 şi urm. C. pen. pentru inculpatul minor L.A.I. şi, în consecinţă, se impune condamnarea acestora.

Având în vedere că inculpatul L.A.I. este minor, în cauză s-a dispus efectuarea unui referat de evaluare de către Serviciul de Probatiune din cadrul Tribunalului Olt din care a rezultat că acesta provine dintr-o familie dezorganizată, fiind lăsat în grija bunicilor materni de la vârsta de 5 - 6 ani, după plecarea la Bucureşti şi divorţul părinţilor săi.

În acelaşi referat s-a mai precizat că mediul în care a crescut minorul este unul cu potenţial infracţional ridicat, unul dintre prietenii săi fiind autor unor fapte penale destul de grave. Inculpatul minor a recunoscut aceste influenţe asupra comportamentului său deoarece a crescut în acest mediu, iar valorile anturajului şi-au pus amprenta asupra personalităţii sale şi a modului său de acţiune.

Cu aceeaşi ocazie, minorul a recunoscut cu sinceritate faptul că s-a conformat la comportamentul agresiv al celor doi inculpaţi majori, lovind şi el victima.

Cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de cei trei inculpaţi care susţin că agresarea victimei S.E. a cărei viaţă a fost pusă în primejdie nu constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat, ci infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. au fost apreciate ca fiind nefondate, reţinându-se că ceea ce deosebeşte infracţiunea de vătămare corporală gravă având ca urmare punerea în primejdie a vieţii persoanei, de tentativa la infracţiunea de omor, este poziţia subiectivă a inculpaţilor faţă de acţiunile care constituie latura obiectivă a infracţiunii, iar pe de altă parte, în timp ce în cazul infracţiunii prev. de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen., făptuitorul acţionează cu praeteintenţie -în sensul că urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală se produce o consecinţă care depăşeşte intenţia făptuitorului şi în raport cu care se află în culpă, în cazul tentativei la infracţiunea de omor acesta acţionează numai cu intenţie.

S-a mai reţinut că, pentru a se stabili poziţia subiectivă a inculpaţilor, au fost avute în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, regiunea corpului vizată, precum şi urmările care s-au produs sau care s-ar fi putut produce.

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, în speţă, nu se poate vorbi de o culpă a inculpaţilor, având în vedere că aceştia au alergat-o pe victimă pe stradă, D.M. şi I.I., acesta din urmă i-a pus piedică, fapt în urma căruia a căzut pe partea dreaptă peste un gard metalic, după care i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, l-au chemat şi pe inculpatul minor L.A.I. care, de asemenea, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, după care inculpatul I.I. a sărit cu picioarele peste victimă şi au lăsat-o numai după ce aceasta a intrat în comă.

S-a reţinut că inculpaţii i-au aplicat victimei multiple lovituri în zone vitale ale corpului, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viaţa, iar când a intrat în comă au abandonat-o, situaţie în care nu se poate afirma că nu au acţionat cu intenţia de a o ucide, rezultatul letal neproducându-se din motive independente de voinţa lor.

În acest context, în cauză nu s-a putut vorbi de o culpă a inculpaţilor sau de o praeterintenţie, ci numai de intenţie, astfel că s-a reţinut că fapta constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat.

S-a mai reţinut că practica judiciară a statuat în mod constant că fapta de lovire a unei persoane căreia i s-au provocat prin aceasta leziuni care i-au pus viaţa în primejdie constituie tentativă la infracţiunea de omor şi nu infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., dacă din momentul în care a acţionat făptuitorul rezultă că acesta a avut reprezentarea survenirii morţii şi a acceptat producerea acestui rezultat, însă acesta nu s-a produs din cauze independente de voinţa sa.

În raport cu aceste considerente, s-a apreciat că încadrarea juridică dată faptei celor trei inculpaţi care au agresat-o pe victima S.E., prin actul de trimitere în judecată, respectiv tentativa la infracţiunea de omor calificat, a fost corectă, situaţie în care s-a apreciat că cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei sunt nefondate şi, în consecinţă, au fost respinse.

Cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror, respectiv din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost admisă, motivat de faptul că aceasta este incriminată şi sancţionată de disp. art. 321 alin. (1) C. pen., iar art. 321 alin. (2) C. pen. este o normă de trimitere, situaţie în care încadrarea juridică să includă şi alin. (1) al. art. 321 C. pen.

Referitor la apărarea inculpaţilor că în speţă se impune să se facă aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen. cu privire la starea de provocare, s-a apreciat că solicitarea este nefondată întrucât materialul probator administrat în cauză nu evidenţiază faptul că partea vătămată S.E. ar fi avut o atitudine provocatoare în sensul de a determina reacţia violentă a inculpaţilor.

S-a reţinut în acest sens că în practică s-a statuat că pentru a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării nu este suficient ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă sau ameninţătoare, ci pentru incidenţa disp. art. 73 lit. b) C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate ori o altă comportare care să fie considerată ca gravă, de natură să-i cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie, încât să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă prin săvârşirea infracţiunii.

Totodată, s-a apreciat că apărarea inculpatului I.I., care susţine că nu a participat la săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, este nefondată şi nereală, întrucât este contrară probelor administrate în cauză, din care rezultă cu certitudine că el i-a pus piedică victimei în timp ce se afla în alergare, a doborât-o, după care i-a aplicat mai multe lovituri în timp ce era lovită şi de către ceilalţi inculpaţi, după care, în final, au sărit cu picioarele pe ea.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 şi 52 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor, prin care s-a încercat suprimarea vieţii unei persoane şi prin care s-a adus o atingere ordinii şi liniştii publice la nivelul localităţii Comani, jud.Olt, împrejurările reale ale săvârşirii faptelor - inculpaţii au acţionat împreună împotriva părţii vătămate, în prezenţa unui număr foarte mare de persoane, precum şi circumstanţele personale ale acestora, respectiv faptul că inculpatul D.M.D. nu este la primul conflict cu legea penală, în antecedenţă acesta a mai fost condamnat, inculpatul I.I., deşi nu este recidivist, a manifestat o atitudine deosebit de violentă şi agresivă, iar inculpatul L.A.I. este la primul conflict cu legea penală, este minor, iar pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii a avut o comportare sinceră, contribuind la aflarea adevărului.

Având în vedere aceste elemente, s-a apreciat că aplicarea în cazul inculpaţilor majori a unor pedepse cu închisoarea privativă de libertate al căror cuantum să nu se situeze la minimul special prevăzut de lege, este de natură să-şi atingă scopul preventiv educativ urmărit de lege şi să conducă la reeducarea inculpaţilor.

Referitor la inculpatul minor L.A.I., s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărei cuantum să se situeze spre minimul special prevăzut de lege, va fi de natură să-şi atingă scopul preventiv educativ şi să conducă la îndreptarea acestuia.

Având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, precum şi comportamentul avut pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, s-a apreciat că în cazul său scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.

Întrucât nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor D.M.D. şi I.I., în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a acestora, iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 15 iunie 2009 pentru inculpatul D.M.D. şi cu data de 19 august 2009, dată la care a fost arestat provizoriu în Italia, pentru inculpatul I.I., aşa cum rezultă din adresa din da:a de 19 august 2009 a B.N.I. (fila 36 vol. I dosar instanţă).

Împotriva aceste sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpaţii I.I., D.M.D. şi L.A.I.

Prin motivele de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a arătat, cu privire la inculpatul minor L.A.I., că pedepsele au fost stabilite diferit, una cu aplicarea art. 80 alin. (2) C. pen., alta cu încălcarea disp. art. 80 alin. (2) C. pen.; cu privire la acelaşi inculpat, s-a mai arătat că pedeapsa nu a fost bine individualizată ca şi cuantum şi modalitate de executare, solicitându-se reindividualizarea pedepsei, înlăturarea disp. art. 74, 76 şi 861 C. pen. şi aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Procurorul de şedinţă a suplimentat motivele de apel, arătând că, pentru inculpatul minor Livanis, termenul de încercare este stabilit greşit, potrivit art. 110, 1101 C. pen., intervalul de timp fixat de instanţă trebuind să se situeze între 6 luni şi 2 ani.

S-a mai susţinut că deducerea prevenţiei pentru inculpatul I. trebuia să se facă diferit; perioada de 2 luni cât a fost arestat provizoriu de autorităţile italiene trebuia dedusă în baza art. 17 şi 18 din Legea nr. 302/2004, iar restul în baza art. 88 C. pen.

Inculpatul I.I. a solicitat, prin motivele de apel, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. lit. d) C. proc. pen. întrucât nu a acţionat cu intenţia de a ucide; în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., precum şi reindividualizarea pedepsei, întrucât nu are antecedente penale, a înţeles consecinţele faptelor sale şi se poate îndrepta. Prin motivele scrise, a solicitat respingerea acţiunii civile pentru daune materiale şi morale formulată de partea civilă S.E., ca nedovedită.

Inculpatul D.M.D. a solicitat, prin motivele de apel, schimbarea încadrării juridice in infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., întrucât nu a avut intenţia de a ucide; a solicitat şi înlăturarea circumstanţelor agravante şi reţinerea stării de provocare potrivit art. 73 lit. b) C. pen. A mai solicitat reducerea pedepsei, despre care a apreciat că este prea aspră.

Inculpatul L.A.I. a solicitat, prin motivele de apel, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. art. 182 alin. (2) C. pen. întrucât nu a acţionat cu intenţia de a ucide, aspect ce rezultă şi din numărul mic de zile de îngrijiri medicale acordat victimei, de numai 14-16 zile. Cu privire la despăgubirile civile, a arătat că se vor avea în vedere probele administrate, iar cu privire la daunele morale, a arătat că urmează a fi stabilite printr-o compensaţie justă, raţională şi echitabilă.

În apel, la termenul de judecată din 18 mai 2011, au fost audiaţi inculpaţii I.I., D.M.D. şi L.A.I.

Totodată, la cererea formulată de inculpaţii I.I. şi D.M.D., s-a dispus reaudierea părţii vătămate şi a martorilor S.M., S.I.J., Ş.C. şi Ş.C.C., prezenţi la incident.

Prin Decizia penală nr. 156 din 29 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi de inculpaţii I.I., D.M.D. şi L.A.I. împotriva sentinţei penale nr. 113 din 6 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2649/104/2009.

A desfiinţat, în parte, sentinţa, în sensul că:

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului D.M.D..

A redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen., la 7 ani şi 6 luni închisoare.

A redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen., la 2 ani închisoare.

A recontopit pedepsele, urmând ca inculpatul D.M.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani ca pedeapsă complementară.

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului I.I.

A aplicat art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată pentru această infracţiune la 4 ani închisoare.

A aplicat art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată pentru această infracţiune la 1 an închisoare.

A recontopit pedepsele, urmând ca inculpatul I.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului L.A.I.

A redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., art. 75 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la 8 luni închisoare.

A recontopit pedepsele, urmând ca inculpatul L.A.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 1101 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani, compus din durata pedepsei, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani fixat de instanţă.

În baza art. 863 C. pen., s-a dispus că pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 15 (fost art. 18) din Legea nr. 302/2004 rep., a dedus din pedeapsă detenţia preventivă efectuată în Italia de la 19 august 2009 la 27 octombrie 2009, cu privire la inculpatul I.I.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.I. detenţia preventivă de la 28 octombrie 2009 la 6 octombrie 2010.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În baza art. 88 C. pen. şi 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus detenţia preventivă a inculpaţilor D.M.D. şi I.I. de la 6 octombrie 2010 la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestora.

În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus scutirea apărătorilor I.C. şi V.V. de amenda judiciară în cuantum de câte 500 lei, aplicată prin încheierea din 27 aprilie 2011.

S-a redus amenda judiciară aplicată apărătorului V.V. prin încheierea din 15 iunie 2011, de la 2.000 lei la 200 lei.

S-a respins cererea părţii vătămate S.E. privind obligarea apelanţilor inculpaţi la cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care 900 lei reprezentând onorarii apărători oficiu urmând a se vira din fondurile Ministerului Justiţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art. 271 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a apreciat că în mod greşit procurorul şi instanţa de fond au reţinut că cel care a lovit-o primul pe partea vătămată S.E. a fost inculpatul I.I., care i-a pus piedică pentru a o doborî, întrucât soţia părţii vătămate S.M.a a declarat că L.E.D., fratele inculpatului L.A.I., a fost cel care a pus piedică părţii vătămate, iar inculpatul D. l-a lovit cu o sticlă în cap.

S-au apreciat susţinerile inculpatului L.A.I., în sensul că I. i-a pus piedică părţii vătămate şi că soţia părţii vătămate nu a văzut ce se întâmpla, ca fiind subiective, inculpatul încercând să-şi apere fratele, pe L.E.D., iar prezenţa la conflict a soţiei părţii vătămate a fost confirmată de toate probele administrate în cauză, inclusiv de declaraţiile inculpaţilor D. şi I.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.I., la instanţa de apel, fiind audiat, acesta a recunoscut că, după ce partea vătămată a căzut la pământ, a lovit-o pe aceasta cu picioarele, atât el, cât şi inculpaţii D.M., L.A., precum şi L.E.D.

Fiind audiat de instanţa de apel, inculpatul D.M.D. a declarat că, după ce L.E.D. i-a pus piedică părţii vătămate, iar aceasta a căzut la pământ, a lovit-o cu pumnii şi cu picioarele, atât el, cât şi inculpaţii I.I., L.A., precum şi L.E.D.

S-a mai constatat că, în privinţa numiţilor L.E.D., O. M., O.M., O.D.L., s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat.

Din raportul de constatare medico-legală din 12 august 2008 al S.M.L. Olt (avizat de Comisia de Control şi Avizare din cadrul I.M.L. Craiova prin adresa din 5 mai 2009), a rezultat că partea vătămată S.E. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse la data de 26/27 iulie 2008, prin lovire cu şi de corpuri contondente. A necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice i-au pus în primejdie viaţa.

Pe de altă parte, s-a reţinut că prin acţiunile lor, cei trei inculpaţi au tulburat grav ordinea şi liniştea publică la discoteca organizată pe raza satului Comani - oraşul Drăgăneşti-Olt, având în vedere scandalul produs de către inculpaţi, care au agresat partea vătămată şi au creat o atmosferă de nelinişte, temere şi insecuritate colectivă.

S-a constatat că faptele inculpaţilor D.M.D., I.I. şi ale inculpatului minor L.A.I. întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. şi la art. 1 75 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a), art. 3 7 lit. b) C. pen. (pentru inculpatul D.M.D.), art. 75 lit. a) şi c) C. pen. pentru inculpaţii majori şi cu aplic. art. 75 lit. a) şi art. 99 şi urm. C. pen. pentru inculpatul minor L.A.I.

În ceea ce priveşte motivele de apel formulate de toţi cei trei inculpaţi, D.M.D., L.A.I. şi I.I., prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., întrucât nu au acţionat cu intenţia de a o ucide pe partea vătămată, ci cu aceea de a-i produce o vătămare corporală, de a o agresa ca urmare a provocărilor şi şicanelor la care aceasta îi supusese, aspect ce reiese şi din urmarea produsă, respectiv numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor traumatice, care este de numai 14-16 zile, curtea de apel a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, reţinându-se că, în timp ce în cazul infracţiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., făptuitorul acţionează cu praeteintenţie, în sensul că urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecinţă care depăşeşte intenţia făptuitorului şi în raport cu care se află în culpă, în cazul tentativei la infracţiunea de omor acesta acţionează numai cu intenţie, or, în cauză, având în vedere zonele vitale vizate (torace, cap), obiectele vulnerante folosite (inculpaţii lovind partea vătămată cu pumnii şi cu picioarele), urmarea produsă şi intensitatea loviturilor, părţii vătămate fiindu-i cauzate leziuni care i-au pus în primejdie viaţa, s-a apreciat că în cauză inculpaţii au acţionat cu intenţia de a ucide, prevăzând rezultatul faptei lor, pe care, chiar dacă nu l-au urmărit, l-au acceptat.

În ceea ce priveşte motivul de apel formulat de inculpatul I.I. prin care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a acţionat cu intenţia de a ucide, s-a apreciat că acest motiv este de asemenea neîntemeiat, din ansamblul probelor rezultând că inculpatul I. a lovit partea vătămată cu intenţia indirectă de a ucide, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen.

În ceea ce priveşte motivul de apel formulat de inculpatul D.M.D., prin care s-a solicitat aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen. cu privire la starea de provocare, s-a apreciat că şi acesta este neîntemeiat, având în vedere că din probele administrate în cauză nu a rezultat că partea vătămată S.E. ar fi avut vreo atitudine provocatoare, de natură să producă făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie, sub imperiul căreia să săvârşească infracţiunea; dimpotrivă, din declaraţiile martorilor S.M., S.I.J., Ş.C. şi Ş.C.C. a rezultat că cel care a provocat întregul incident a fost inculpatul D.M.D.

Cu privire la motivul de apel formulat tot de către inculpatul D.M.D., prin care a solicitat înlăturarea circumstanţelor agravante, s-a constatat că este neîntemeiat, acestea fiind corect reţinute, art. 75 lit. a) C. pen. întrucât faptele au fost comise de trei persoane împreună, iar art. 75 lit. c) C. pen. întrucât faptele au fost comise împreună cu inculpatul minor L.A.I.. Totodată, s-a apreciat că în mod corect s-au reţinut disp. art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul fiind recidivist, din fişa de cazier judiciar rezultând că a mai fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni pentru infracţiuni de furt calificat, pentru care pedeapsa a fost considerată executată anterior comiterii infracţiunilor din prezenta cauză.

În ceea ce priveşte motivele de apel formulate de inculpaţii I.I. şi D.M.D., prin care au solicitat reindividualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate, s-a apreciat că aceste motive sunt întemeiate.

Astfel, cu privire la inculpatul D.M.D., având în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor, modalitatea şi împrejurările comiterii acestora, urmarea produsă, (concretizată în leziunile cauzate părţii vătămate, de natură să-i pună în primejdie viaţa, dar şi tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice), precum şi persoana şi conduita inculpatului, care, deşi este recidivist (fiind condamnat anterior, însă nu pentru infracţiuni de violenţă, ci de furt calificat), a dat declaraţii amănunţite în care şi-a precizat poziţia faţă de faptele reţinute în sarcina sa, conştientizând gravitatea faptelor şi urmările acestora, s-a apreciat că se impune reindividualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate de instanţa de fond.

Cu privire la inculpatul I.I., au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor, modalitatea şi împrejurările comiterii acestora (contribuţia sa la comiterea faptelor, mai redusă decât cea a inculpatului D.M.D.), urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, având anterior comiterii faptelor o conduită bună, fiind integrat social şi câştigându-şi existenţa prin mijloace oneste, având şi un copil minor în întreţinere; în acest sens, din declaraţia martorului C.V.T., audiat la instanţa de fond (fila 190, vol. I) a rezultat că inculpatul I. a avut anterior un comportament adecvat; de asemenea, a conştientizat gravitatea faptelor şi urmările acestora, apreciindu-se astfel că se impune reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi reindividualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate de instanţa de fond.

Astfel, s-a reţinut în favoarea acestui inculpat circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., urmând a se face aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 20 alin. (1) rap la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. rap la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi s-a redus pedeapsa aplicată pentru, această infracţiune la 4 ani închisoare, apreciindu-se că aplicarea în acest cuantum a pedepsei va fi suficientă şi în măsură să-şi realizeze scopul preventiv, educativ şi sancţionator în sensul disp. art. 52 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi s-a redus pedeapsa aplicată pentru această infracţiune la 1 an închisoare.

În ceea ce priveşte motivul de apel formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, prin care s-a arătat, cu privire la inculpatul minor L.A.I., că pedepsele au fost stabilite diferit, una cu aplicarea art. 80 alin. (2) C. pen., alta cu încălcarea disp. art. 80 alin. (2) C. pen., curtea de apel a constatat că acest motiv este întemeiat.

S-a constatat astfel că inculpatul L.A.I. a fost condamnat, în baza art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 99 C. pen. şi urm. C. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare, fiind aşadar coborâtă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege pentru inculpaţii minori, de 3 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare, pedeapsă ce este egală cu minimul special prevăzut de lege pentru inculpaţii minori.

Deşi coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu este obligatorie în caz de concurs între circumstanţe agravante şi atenuante potrivit art. 80 alin. (2) C. pen., s-a apreciat că în cauză se impune reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Astfel, având în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse potrivit art. 99 C. pen., gradul de pericol social al faptelor, modalitatea şi împrejurările comiterii acestora, dar şi persoana şi conduita inculpatului, care este la primul conflict cu legea penală, este minor, iar pe parcursul procesului penal s-a prezentat în faţa autorităţii (conform art. 74 lit. c) teza I C. pen.), s-au reţinut în continuare în favoarea sa atât circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cât şi cea prev. de art. 74 lit. c) C. pen., urmând a fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege şi pedeapsa pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 75 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

Pentru considerentele expuse mai sus, s-a apreciat că este neîntemeiat motivul de apel formulat de parchet cu privire la acelaşi inculpat, prin care s-a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul majorării acesteia, cu înlăturarea disp. art. 74, 76 C. pen.

S-a apreciat, de asemenea, ca fiind neîntemeiat motivul de apel formulat de parchet prin care s-a solicitat înlăturarea disp. art. 861 C. pen. şi aplicarea unei pedepse privative de libertate inculpatului minor L.A.I.

Astfel, având în vedere contribuţia acestuia la comiterea tentativei de omor, dar şi starea de minoritate în care se afla la data respectivă, personalitatea sa fiind în formare, inculpatul conştientizând gravitatea faptelor sale, s-a apreciat că în cauză scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea sa efectivă în regim de detenţie, cu exercitarea unei supravegheri corespunzătoare a conduitei viitoare a inculpatului, de către Serviciul de Probaţiune.

S-a constatat însă ca fiind întemeiat motivul de apel formulat de parchet potrivit căruia, pentru inculpatul minor Livanis, termenul de încercare este stabilit greşit prin sentinţă la durata de 6 ani.

Astfel, s-a reţinut că, potrivit deciziei de recurs în interesul Legii nr. 75/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cazul suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului minor, termenul de încercare se stabileşte potrivit art. 110 C. pen. şi nu potrivit art. 86l alin. (1) C. pen., aşadar intervalul de timp fixat de instanţă trebuie să se situeze între 6 luni şi 2 ani.

Pentru aceste considerente, în baza art. 1101 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani, compus din durata pedepsei, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani fixat de instanţă, urmând ca în baza art. 86 3 C. pen., la care face trimitere art. 1101 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Totodată, a fost apreciat ca fiind întemeiat şi motivul de apel formulat de parchet prin care s-a susţinut că deducerea prevenţiei pentru inculpatul I. ;ulian trebuia să se facă pe temeiuri de drept diferite, constatându-se astfel că perioada cât inculpatul a fost arestat provizoriu de autorităţile italiene trebuia dedusă în baza art. 15 (fost art. 18) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar restul detenţiei preventive în baza art. 88 C. pen.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii I.I. şi D.M.D., solicitând admiterea căii de atac promovate în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a formulat şi critici de nelegalitate (cu privire la inculpatul minor), în sensul că instanţa a considerat în mod greşit că dispoziţiile art. HO1 C. pen. s-ar referi la suspendare sub supraveghere în sensul dispoziţiilor art. 861 din acelaşi cod şi, în plus, pedeapsa cu suspendarea executării sub supraveghere potrivit acestor ultime prevederi legale nu se aplică minorilor, dar şi critici de netemeinicie a hotărârii atacate.

Sub aspectul temeiniciei, s-a susţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor nu satisfac scopul preventiv educativ, în condiţiile în care D.M.D. este recidivist, I.I. s-a sustras de la urmărirea penală, prezentându-se în instanţă doar ca urmare a punerii în executare a unui mandat european, iar L.A.I. a avut o contribuţie egală cu a celorlalţi inculpaţi.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului şi majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor.

Recurenţii inculpaţi I.I. şi D.M.D., în temeiul aceluiaşi caz de casare anterior menţionat, au solicitat redozarea pedepselor, primul apreciind că se impune a se da o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi 76 alin. (2) C. pen., reţinându-se şi dispoziţiile art. 80 C. pen., iar cel de-al doilea solicitând reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., arătând că scandalul a fost provocat de partea vătămată.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost condamnaţi, respectiv tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) şi art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 26/27 iulie 2008, cei trei inculpaţi au agresat-o pe partea vătămată S.E. provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat transportarea de urgenţă la Spitalul Municipal Slatina pentru îngrijiri medicale, care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile astfel de îngrijiri şi care i-au pus în primejdie viaţa şi, de asemenea au tulburat grav ordinea şi liniştea publică la discoteca organizată pe raza satului Comani - oraşul Drăgăneşti-Olt.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de către recurenţii inculpaţi D.M.D. şi I.I. nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele rezultante de 7 ani şi 6 luni închisoare (pentru D.M.D.), 4 ani închisoare (pentru I.I.) şi, respectiv, 3 ani închisoare (pentru L.A.I.), aplicate inculpaţilor de instanţa de apel, sunt legale şi temeinice, pedepsele pentru fiecare dintre infracţiunile comise fiind stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, precum şi circumstanţelor personale ale inculpaţilor.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că faptele săvârşite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracţiuni, precum şi împrejurările în care au fost comise şi modul de acţionare (inculpaţii au acţionat împreună împotriva părţii vătămate, în prezenţa unui număr foarte mare de persoane).

Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoaşterea unor asemenea împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. în această apreciere se va ţine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.

În prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanţa de prim control judiciar, constată că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. în favoarea inculpatului D.M.D., având în vedere că acesta este recidivist, fiind condamnat anterior la pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni pentru infracţiuni de furt calificat, pentru care pedeapsa a fost considerată executată anterior comiterii infracţiunilor din prezenta cauză.

Pe de altă parte, cu privire la ceilalţi doi inculpaţi, I.I. şi L.A.I., se constată că în mod corect în favoarea acestora au fost reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi, respectiv, art. 74 lit. a) şi c) C. pen., având în vedere că inculpatul I.I. a avut o contribuţie mai redusă la comiterea faptelor decât inculpatul D.M.D., nu are antecedente penale, dar şi împrejurarea că anterior a avut o conduită bună în familie şi în societate, iar inculpatul L.A.I. este la primul conflict cu legea penală, este minor, iar pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii a avut o comportare sinceră, contribuind la aflarea adevărului.

Cu privire la incidenţa în prezenta cauză a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond şi cea de prim control judiciar au apreciat că nu se impune a fi reţinute.

Pentru existenţa circumstanţei legale a provocării se cere să fie întrunite trei condiţii şi anume: infracţiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei şi, în fine, provocarea să fie produsă prin violenţă ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Această circumstanţă presupune ca, în momentul comiterii faptei, infractorul să se fi găsit sub stăpânirea unei puternice stări sufleteşti (perturbatio animi), adică de surescitare nervoasă, mânie, indignare ori într-o stare de emoţie puternică, determinată de o provocare din partea victimei, iar actul provocator al acesteia se poate concretiza într-o formă dintre cele arătate limitativ în lege.

Această atenuantă a provocării este compusă din două elemente structurale: unul subiectiv şi altul obiectiv, primul referindu-se la starea de mânie (furie), adică la un impuls emotiv care provoacă infractorului pierderea factorilor de echilibru şi de autocontrol; această împrejurare însă nu trebuie să fie confundată cu alte stări sufleteşti care nu circumstanţiază o stare de provocare, cum ar fî ura, ranchiuna, resentimentul, răzbunarea etc. (acestora lipsindu-le caracterul de spontaneitate specific provocării). Al doilea element, de natură obiectivă, este reprezentat de un fapt injust, adică un fapt contrar nu numai normelor juridice, dar şi altor reguli sociale care asigură o convieţuire civilizată. Bineînţeles, este necesar ca faptul injust să se fi produs efectiv, nefiind admisă, ca atare, convingerea putativă a existenţei provocării.

În toate cazurile, actul provocator trebuie să fi fost de aşa natură încât să fi trezit în cugetul făptuitorului o intensă reacţie psihică, o stare de puternică tulburare sufletească sau o puternică emoţie. Caracterul provocator al actului trebuie apreciat nu numai sub aspectul său obiectiv, dar şi sub cel subiectiv şi anume al intenţiei victimei de a săvârşi acte de violenţă fizică sau psihică ori de atingere a demnităţii persoanei. Pentru existenţa circumstanţei atenuante trebuie să existe o legătură de cauzalitate între actul provocator şi tulburarea sufletească sau emoţia sub stăpânirea căreia s-a săvârşit infracţiunea. Deşi legea nu pretinde ca între actul provocator şi actul ripostă să existe o proporţie, aceasta se impune în mod indirect, în sensul că riposta trebuie să fie proporţională cu intensitatea tulburării sufleteşti sau a emoţiei, aşa încât o ripostă exagerată nu va conduce la aplicarea acestei circumstanţe atenuante.

Ori, relaţionând aceste consideraţii de ordin juridic la tabloul faptic ce se degajă din ansamblul probator administrat în cauză, este evident că nu a existat o provocare din partea victimei, care să legitimeze o ripostă atât de dură venită din partea agresorilor, dacă se ţine cont de conduita acestora manifestată la momentele de referinţă.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că, în prezenta cauză, nu se impune diminuarea cuantumului pedepselor, astfel cum au solicitat recurenţii inculpaţi D.M.D. şi I.I. (de altfel, pedepsele aplicate acestora au fost deja reduse de instanţa de apel), dar nici majorarea acestui cuantum, pedepsele stabilite de instanţa apel apărând ca fiind temeinice şi legale.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaţilor se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind apte să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptelor şi datele personale ale inculpaţilor, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepselor, respectiv cea în regim de detenţie (pentru D.M.D. şi I.I.) şi neprivativă de libertate (pentru L.A.I.), fiind, de asemenea, corect stabilită.

În ceea ce priveşte criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu privire la inculpatul minor, în sensul că instanţa ar fi considerat în mod greşit că dispoziţiile art. 1101 C. pen. s-ar referi la suspendare sub supraveghere în sensul dispoziţiilor art. 86x din acelaşi cod, acestea nu pot fi primite, Înalta Curte constatând în acest sens că în mod corect instanţa de apel, apreciind că nu se impune executarea pedepsei de către inculpatul L.A.I. în regim de detenţie, în baza art. 1101 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilind în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere prevăzute la art. 863 C. pen., ţinând seama de împrejurarea că inculpatul L.A.I., minor la data comiterii faptelor, a împlinit între timp vârsta de 18 ani.

În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de parchet şi de către recurenţii intimaţi inculpaţi D.M.D. şi I.I. apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 august 2009 la 02 noiembrie 2011, pentru I.I. şi de la 15 iunie 2009 la 02 noiembrie 2011, pentru D.M.D.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii intimaţi inculpaţi I.I. şi D.M.D. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 500 lei, din care din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat L.A.I., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpaţii I.I. şi D.M.D. împotriva Deciziei penale nr. 156 din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 august 2009. la 02 noiembrie 2011, pentru I.I. şi de la 15 iunie 2009 la 02 noiembrie 2011, pentru D.M.D.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat L.A.I., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3863/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea...  ICCJ. Decizia nr. 3967/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3889/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs