ICCJ. Decizia nr. 3967/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3967/2011
Dosar nr. 7544/1/2010
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 2/MF din 24 martie 2009 Tribunalul Argeş, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului L.V., din infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a), cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., ambele în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen. coroborat cu art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul L.V., la 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului L.V. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen. coroborat cu art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul L.V. la 1 an şi 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale şi complementară aplicate, inculpatul L.V. având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
În temeiul art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen. a suspendat executarea pedepsei rezultante sub supraveghere, pe o perioadă de 8 ani, termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.
În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen., inculpatul trebuie să se supună pe durata termenului de încercare, de 8 ani, următoarelor măsuri de supraveghere:
1. Să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, conform programului întocmit de acest serviciu;
2. Să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
3. Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
4) Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii, de 24 h, din data de 24 august 2006 şi perioada arestului preventiv începând cu data de 29 august 2006 până la data de 24 noiembrie 2006.
S-a luat act că părţile vătămate C.D., L.R.V., M.L.A. şi Z.E., nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul L.V. suma de 2.730 euro.
În temeiul art. 353 C. proc. pen. rap.la art. 163 C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător până la concurenţa valorii confiscate.
În fapt, s-a reţinut că la data de 18 august 2006 inculpatul L.V. împreună cu fratele său L.T., le-au racolat prin răpire pe părţile vătămate C.D. şi L.R.V., din localitatea Mediaş, în scopul de a le determina să practice prostituţia, partea vătămată L.R. reuşind să fugă în aceeaşi zi, în timp ce se îndreptau spre Câmpulung, iar partea vătămată C.D. a fugit în data de 21 august 2006, după ce a fost vândută cu suma de 1.000 euro în vederea practicării prostituţiei. Inculpatul L.V., prin intermediul lui P.A. şi prin înşelăciune asupra naturii muncii pe care urma să o presteze în Italia a racolat-o spunându-i că va lucra ca menajeră, a transportat-o şi cazat-o pe partea vătămată M.L.A., în scopul exploatării sexuale.
De asemenea, inc. L.V., prin intermediul lui A.M.E., a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată Z.E., a cărei racolare în vederea prostituţiei a fost înlesnită prin soţia inculpatului, învinuita L.R.
Împotriva sentinţei Tribunalului Argeş au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul L.V.
Prin Decizia penală nr. 27/A din 23 februarie 2010, Curtea de Apel Piteşti a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul L.V. împotriva sentinţei penale nr. 2/MF din 24 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul penal nr. 7309/109/2006.
A desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că a înlăturat circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., aplicarea disp. art. 76 lit. b) C. pen. şi dispoziţiile art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen. cu toate consecinţele, precum şi schimbarea încadrării juridice.
A fost achitat inculpatul L.V., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
A descontopit pedepsele aplicate şi a înlăturat pedeapsa rezultantă.
A fost majorată pedeapsa principală aplicată în temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. de la 3 ani închisoare la 5 ani.
A fost majorată pedeapsa principală aplicată în temeiul art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1 an şi 10 luni închisoare, la 2 ani închisoare şi au fost interzise inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33, 34, 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare (art. 57 şi 71 C. pen.) şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii apelate.
În motivare, s-a reţinut că situaţia de fapt privind pe inculpatul L.V. a fost corect reţinută de către prima instanţă. în mod corespunzător s-a reţinut şi vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea faptelor penale.
Astfel, din ansamblul probatoriu administrat în cauză, a rezultat că inculpatul L.V., împreună cu fratele său L.T. le-au racolat prin răpire pe părţile vătămate C.D. şi L.R.V. din localitatea Mediaş în scopul de a le determina să practice prostituţia. Partea vătămată L.R., a reuşit să fugă în aceeaşi zi de sub supravegherea inculpatului, în timp ce aceştia intenţionau să ajungă în oraşul Câmpulung. Partea vătămată C.D. a fost vândută cu suma de 1.000 euro, în vederea practicării prostituţiei. Ulterior, a reuşit sa fugă. Faptele au fost comise în luna august 2006.
Inculpatul L.V., prin intermediul numitei T.A. şi prin înşelăciune cu privire la natura muncii pe care urma să o presteze în Italia a racolat-o, a transportat-o şi a cazat-o pe partea vătămată M.L.A. în scopul exploatării sexuale.
De asemenea, din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpatul L.V., prin intermediul numitei A.M.E., a obţinut foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată Z.E.
Instanţa a avut în vedere la stabilirea situaţiei de fapt şi la stabilirea vinovăţiei inculpatului, ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, actele depuse la dosar privind intrările şi ieşirile din ţară ale părţilor vătămate şi procesele verbale de consemnare a rezultatului unor verificări în baza de date a I.G.P.R.
În mod corect prima instanţă a apreciat că în cauză nu sunt probe potrivit cărora inculpatul L.V. este implicat şi în activitatea infracţională de traficare a persoanelor vătămate minore.
Referitor la apelurile declarate în cauză, curtea a constatat următoarele:
Apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a fost fondat pentru următoarele motive:
În mod greşit prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 74 lit. a), c) C. pen., cu aplic.disp. art. 76 lit. b) C. pen.
Inculpatul a avut o atitudine relativ nesinceră pe parcursul procesului penal, deoarece, deşi evidente probele nu a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost acuzat. In cauză, nu au existat probe în raport cu care să se poată reţine în favoarea inculpatului vreuna din circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Prima instanţă a realizat o greşită individualizare judiciară a pedepsei stabilită pentru inculpat în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Gradul de pericol social concret al faptelor inculpatului este deosebit de ridicat, iar consecinţele acestora pentru părţile vătămate, dar şi pentru relaţiile sociale protejate de legea penală sunt deosebit de grave.
Prin urmare, cuantumul pedepsei aplicat inculpatului şi modalitatea de executare a acestei sancţiuni nu au fost adecvate scopului urmărit de legea penală.
Sub acest aspect, s-a apreciat că se impune majorarea pedepsei aplicată inculpatului şi executarea acesteia prin privare de libertate în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen.
Prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a apreciat corect că cauză nu există probe din care să rezulte implicarea inculpatului L.V. în săvârşirea infracţiunii de traficare de persoane minore, procedând la schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 678/2001.
Însă, în raport cu situaţia de fapt reţinută, corect se impunea ca inculpatul L.V. să fie achitat în baza dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
În temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de parchet şi de inculpatul L.V.
S-a desfiinţat în parte sentinţa şi s-au înlăturat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lita, C. pen., precum şi dispoziţiile art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza disp.art. 10 lit. a) Cod de procedură penală, inculpatul L.V. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.
Au fost descontopite pedepsele aplicate şi a fost înlăturată pedeapsa rezultantă.
A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului în temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. de la 3 ani închisoare, la 5 ani închisoare.
A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1 an şi 10 luni închisoare, la 2 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară.
Au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, prin privare de libertate şi pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza disp.art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
Împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpatul L.V.
Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 10 şi 17 C. proc. pen., însă reprezentantul parchetului, oral, în ziua judecăţii şi-a restrâns motivele de casare, criticând decizia atacată numai sub aspectul greşitei deduceri a duratei prevenţiei din pedeapsa aplicată inculpatului L.V.
Inculpatul L.V. a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., - pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.
În susţinerea recursului a arătat că la individualizarea pedepselor nu au fost avute în vedere circumstanţele personale favorabile, solicitând reducerea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de parchet şi inculpatul L.V. sunt nefondate.
În urma analizării materialului probator se constată că a fost reţinută o corectă situaţie de fapt, o justă încadrare juridică a faptelor inculpatului L.V., constatând că vinovăţia acestuia a fost dovedită, fiind întrunite condiţiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi proxenetism, prevăzută de art-329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Acţiunea infracţională a inculpatului a fost dovedită cu probe certe de vinovăţie, în acest sens fiind declaraţiile părţilor vătămate Z.E., M.L.A., procese-verbale întocmite de organele de urmărire penală, înscrisuri, depoziţiile martorilor T.M., A.M.E., coroborate cu procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi mesajelor interceptate, inclusiv cu relatările inculpatului L.V., făcute pe parcursul procesului.
În recurs, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.
Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului L.V. pentru faptele săvârşite, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege, natura şi gravitarea faptelor comise - trafic de persoane şi proxenetism, împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului. Infracţiunile au fost săvârşite în formă continuată (mai multe acte materiale săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale) prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., împrejurare care, potrivit dispoziţiilor art. 42 C. pen. este de natură să atragă agravarea răspunderii penale.
Cuantumul pedepselor astfel cum au fost stabilite în apel - 5 ani închisoare pentru trafic de persoane şi 2 ani închisoare pentru proxenetism - sunt în acord cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi în măsură să realizeze scopul definit de art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Fiind aplicate pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatului (vârsta, antecedentele penale), cât şi pericolul social concret al faptelor, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat, fiind adusă atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, demnitatea persoanei, traficul de persoane reprezentând o formă gravă a criminalităţii organizate.
Inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, însă această împrejurare este insuficientă a conduce la reţinerea circumstanţelor atenuante şi implicit la reducerea pedepselor sub minimul special, în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptelor. De altfel, lipsa antecedentelor penale a fost reţinută şi avută în vedere la individualizarea pedepselor, prin aplicarea unor pedepse spre minimul special.
Aşadar, reducerea pedepselor inculpatului L.V. nu se justifică, date fiind împrejurările şi modalitatea în care a acţionat, existenţa stărilor de agravare a pedepsei - infracţiunea continuată şi concursul de infracţiuni, iar în ceea ce priveşte schimbarea modalităţii de executare din detenţie în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 861 C. pen., aceasta nu este posibilă întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 861 alin. (2) C. pen., poate fi acordată în cazul concursului de infracţiuni, numai dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani.
Cum pedeapsa rezultantă stabilită inculpatului L.V. pentru concursul de infracţiuni este de 5 ani, iar aceasta din considerentele expuse nu se impune a fi redusă, nu este posibilă nici suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În ceea ce priveşte recursul parchetului, se constată că reprezentantul parchetului şi-a restrâns motivele de casare, criticând decizia atacată numai sub aspectul greşitei deduceri a duratei prevenţiei din pedeapsa aplicată inculpatului L.V., de la 29 august 2006 la 17 noiembrie 2006.
Susţinerea parchetului este întemeiată.
Într-adevăr, inculpatul L.V. a fost arestat preventiv la 29 august 2006 şi pus în libertate la 17 noiembrie 2006, prin revocarea măsurii arestării preventive de către Tribunalul Argeş. Prin urmare, se impune deducerea corectă a prevenţiei inculpatului de la 29 august 2006 la 17 noiembrie 2006, iar nu de la 29 august 2006 la 24 noiembrie 2006, cum greşit a dispus prima instanţă -Tribunalul Argeş.
Dispoziţiile art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că în conţinutul deciziei pronunţate în recurs în cazul când inculpatul s-a aflat în stare de deţinere, în expunere şi dispozitiv trebuie să se arate timpul care se deduce din pedeapsă.
În raport de dispoziţiile legale enunţate, instanţa de recurs o dată cu pronunţarea asupra recursurilor, în temeiul dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va arăta în conţinutul deciziei şi timpul care se deduce din pedeapsa inculpatului L.V., anume de la 29 august 2006 la 17 noiembrie 2006.
Din aceste considerente recursul parchetului, care se fundamentează numai pe greşita deducere a prevenţiei este nefondat, atâta vreme cât sunt incidente prevederile art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen.
Concluzionând, Înalta Curte apreciază că decizia atacată este legală şi temeinică şi pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpatul L.V. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.V., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 29 august 2006 la 17 noiembrie 2006, iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpatul L.V. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.V., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 29 august 2006 la 17 noiembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate M.L.A., A.M., C.D., E.N.M., L.R.V., R.M.I., V.E.A., Z.E. şi intimatele părţi civile F.M., I.I. şi J.A., în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3889/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3976/2011. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
