ICCJ. Decizia nr. 3908/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

 ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3908/2011

Dosar nr. 2998/2/2011

Şedinţa publică din 3 noiembrie 2011

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 271 din 2 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 320¹ alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.V. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen.

În conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia inculpatului de la 06 martie 2011 la zi.

În virtutea art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 320¹ alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.I.A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 320¹ alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.D.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 86¹ şi 86² C. pen., s-a dispus suspendare executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani.

În conformitate cu art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere.

a) să se prezinte, la 2 luni (la începutul primei zi de marţi a lunii respective) la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 86⁴ C. pen. în sensul că nerespectarea, cu rea-credinţă, a măsurilor susmenţionate, atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 320¹ alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata G.T. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 86¹ şi 86² C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani.

În conformitate cu art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere.

a) să se prezinte, la 2 luni (la începutul primei zi de marţi a lunii respective) la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

S-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 86⁴ C. pen. în sensul că nerespectarea, cu rea-credinţă, a măsurilor susmenţionate, atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 320¹ alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata S.E.C. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 86¹ şi 86² C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani.

În conformitate cu art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere.

a) să se prezinte, la 2 luni (la începutul primei zi de marţi a lunii respective) la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 86⁴ C. pen. în sensul că nerespectarea, cu rea-credinţă, a măsurilor susmenţionate, atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la câte 20.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

S-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.N.A. - Serviciul Teritorial Bucureşti, din 29 martie 2011, emis în Dosarul nr. 81/P//2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor S.V. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi G.I.A., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, precum şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor T.D.M., G.T. şi S.E.C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În actul de inculpare s-a reţinut în sarcina inculpaţilor următoarea situaţie de fapt.

Inculpatului S.V. i se impută că a pretins suma de 6.000 euro, primind suma de 3.500 euro şi 10.300 RON, de la familia coinculpatului G.I.A. pentru a interveni pe lângă un angajat din cadrul Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici", cu scopul de a obţine un rezultat al alcoolemiei care să-l favorizeze pe acesta în dosarul în care este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra acestei persoane.

Inculpatul G.I.A. este acuzat că ar fi remis suma de 3.500 euro şi 10.300 RON, prin intermediul inculpaţilor T.D.M., G.T. şi S.E.C., inculpatului S.V. care l-a lăsat să creadă că are influenţă asupra unui angajat din cadrul Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici", pentru a-l determina să facă un act, mai precis recalcularea alcoolemiei, ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Inculpaţilor T.D.M., S.C.E. şi G.T. li se impută că l-au ajutat pe inculpatul G.I.A. să îl contacteze pe coinculpatul S.V., să stabilească detaliile referitoare la obţinerea unui rezultat redus al alcoolemiei, remiţându-i acestuia suma de 3.500 euro şi 10.300 RON cu scopul ca acesta să contacteze un angajat al I.M.L., pe lângă care coinculpatul a lăsat să se creadă că are influenţă pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Actul de sesizare se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu, de constatare a infracţiunilor flagrante, de transcriere a convorbirilor telefonice şi a celor purtate în mediul ambiental, notă privind supravegherea operativă asupra inculpaţilor S. şi T., declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor şi copii ale contractelor de asistenţă juridică, adrese de la IML şi Baroul Bucureşti.

În cursul urmăririi penale, inculpatul S.V. a învederat cu prilejul audierii sale că nu a promis învinuiţilor încă de la început faptul că va putea obţine un rezultat al alcoolemiei situat sub limita de 0,8%o, însă ulterior s-a angajat să le rezolve problema, fără a da, însă, detalii cu privire la ce urmează să facă sau cui va da suma de 6.000 euro pretinsă de la învinuiţi. De asemenea, în seara zilei de 06 martie 2011, la întâlnirea pe care inculpatul a avut-o cu învinuiţii în incinta restaurantului „L.", i-a confirmat învinuitei G.T., la întrebarea acesteia, că „se rezolvă 100%".

Inculpatul G.I.A. a declarat că a aflat de coinculpatul S.V. de la martorul S.M., încarcerat ca şi el în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv nr. 1, care i l-a recomandat ca avocat în stare a-i rezolva problema cu alcoolemia, pentru care fusese arestat preventiv pentru că, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a condus autoturismul marca BMW 525 pe drumurile publice, iar pe şos. A. a pierdut controlul volanului şi a produs un accident de circulaţie soldat cu decesul a două persoane.

În aceste circumstanţe, martorul i-a dat inculpatului G.Ş. numărul de telefon al avocatului S.V. pe care acesta, la rândul său, l-a dat prietenei sale, inculpata S.E.C. cu ocazia vizitei efectuate de aceasta, în prezenţa inculpatei G.T., la centrul de detenţie, ştiind că acest avocat îl poate ajuta cu scăderea alcoolemiei.

Inculpatul G.I.A. a declarat că a aflat ce s-a întâmplat la întâlnirile dintre ceilalţi învinuiţi şi inculpatul S.V., din cele relatate de către inculpatul T.D.M. cunoscând că, dacă iniţial inculpatul nu a dat un răspuns problemei ridicate, la a treia întâlnire a garantat că va obţine reducerea alcoolemiei sub 0,80%o cu ajutorul unei persoane din cadrul I.M.L „Mina Minovici", fără a preciza, însă vreun nume.

Pentru aceasta, inculpatul a pretins iniţial suma de 4.000 euro, apoi suma de 6.000 euro. Inculpatul a menţionat că de strângerea acestei sume s-au ocupat, din câte ştie, T.D.M. şi mama sa, G.T., inculpata S.E.C. fiind cea care l-a anunţat că au reuşit să facă rost de întreaga sumă necesară.

Inculpaţii T.D.M. şi G.T. au confirmat declaraţiile făcute de coinculpaţii G. şi S., referitoare la modul în care acesta a intrat în posesia numărului de telefon al inculpatului S.V. şi la motivul pentru care era necesar să-l contacteze pe acesta.

În faza cercetării judecătoreşti au fost audiaţi toţi inculpaţii.

Inculpaţii S. şi G., deşi au declarat că-şi recunosc vinovăţia, prin cele învederate cu prilejul audierii au încercat să-şi minimizeze activitatea infracţională, primul susţinând că nu şi-a exercitat decât atribuţiile sale de avocat, care-l îndrituiau să solicite efectuarea expertizei, iar cel de-al doilea că nu a cunoscut alte detalii ale angajării ca avocat a inculpatului S., în afara obţinerii unei alcoolemii scăzute.

Inculpaţii T.D.M., G.T. şi S.E.C. au recunoscut învinuirile care li se aduc în forma expusă în actul de inculpare.

Faţă de poziţia procesuală a celor doi inculpaţi, S. şi G., Curtea a apreciat că se impune audierea martorilor din acte, pentru ca la termenul de administrare, înainte însă de începerea cercetării judecătoreşti, aceştia să revină asupra declaraţiilor şi să-şi recunoască vinovăţia, astfel cum a fost stabilită în actul de sesizare. Curtea apreciază că inculpaţilor le sunt aplicabile disp. art. 320¹ C. proc. pen., recunoaşterea acestora intervenind înainte de declanşarea administrării probatoriului.

În atare condiţii, Curtea consideră că din probele administrate, în faza de urmărire penală şi necontestate de inculpaţi, reiese următoarea situaţie de fapt dedusă judecăţii.

La data de 10 februarie 2011, inculpatul G.I.A., arestat preventiv la data de 11 februarie 2011 pentru uciderea din culpă a două persoane în ziua de 10 februarie 2011, întrucât a condus având o alcoolemie ce depăşea 0,80%o conform buletinului de analiză toxicologică nr. 305 din 10 februarie 2011 întocmit de I.M.L., mai precis o alcoolemie de 1,50 gr.%o., autoturismul marca B.M.W. pierzând controlul volanului.

După emiterea mandatului de arestare preventivă, inculpatul G.I.A. a fost încarcerat la Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv nr. 1, unde se afla şi martorul S.M. iar la o săptămână după arestare inculpatul l-a întrebat pe acesta dacă nu cunoaşte un avocat care l-ar putea ajuta să-i rezolve problema alcoolemiei, cu toate că era consiliat de avocatul ales B.V.V.

Pentru că îl cunoştea pe inculpatul S.V., care l-a asistat în dosarul în care a fost cercetat, martorul S.M. i I-a recomandat pe acesta învinuitului G.I., spunându-i să discute cu avocatul menţionat pentru a rezolva toate problemele pe care le are, inclusiv cele referitoare la alcoolemie. În aceste circumstanţe, S.M. i-a dat numărul de telefon al avocatului S.V. pe care inculpatul G.I.A. la rândul său l-a dat prietenei sale, inculpata S.E.C.

În aceste condiţii, inculpatul G.I.A. i-a înmânat inculpatei S.E.C. numărul de telefon al inculpatului S.V., cu ocazia unei vizite efectuate la centrul de detenţie, la care a participat şi inculpata G.T. Cele două inculpate au menţionat că inculpatul G.I.A. Ie-a relatat atunci că inculpatul S.V. este avocat, că i-a fost recomandat de un coleg de cameră şi că-l poate ajuta, cu relaţiile pe care le are la I.M.L. „Mina Minovici" pentru a obţine un calcul retroactiv al alcoolemiei care să-i fie favorabil.

Inculpata S. a primit numărul de telefon al inculpatului S.V. şi l-a dat inculpatului T.D.M., spunându-i că a fost la vorbitor la G.I.A., de la care a primit acest număr de telefon şi explicându-i că acest avocat îl poate ajuta pe prietenul ei cu scăderea alcoolemiei, astfel încât să beneficieze de o pedeapsă mai mică pentru fapta pentru care este cercetat.

Martorul B.V.V. a declarat şi el că a fost căutat de către inculpatul T.D.M. în data de 25 februarie 2011, care i-a povestit despre faptul că a primit un număr de telefon de la G.I.A. al unei persoane care îl poate ajuta pe acesta să obţină un rezultat favorabil al alcoolemiei.

După ce inculpatul T.D.M.. a primit numărul de telefon al inculpatului S.V., l-a sunat pe acesta şi a stabilit cu el o întâlnire care a avut loc la Complexul comercial P. şi la ea a luat parte şi inculpata S.E.C., dar şi martora B.A.M., prietena inculpatului T.D.M. Cu acest prilej, cei doi inculpaţi i-au prezentat inculpatului S.V. situaţia inculpatului G.I.A., iar inculpata S.E.C. i-a explicat că doresc să îi ajute pentru ca G.I.A. să beneficieze de o alcoolemie redusă. Inculpatul S.V. a cerut câteva detalii legate strict de chestiunea alcoolemiei şi a vrut să ştie dacă s-a solicitat efectuarea unei recalculări a alcoolemiei.

Inculpatul T.D.M. a menţionat că l-a sunat pe avocatul B.V.V. pentru a afla acest lucru şi, la răspunsul afirmativ al avocatului, inculpatul S.V. Ie-a precizat că nu va fi deloc uşor să-l ajute pe G.I.A., deoarece va fi nevoie ca Parchetul să aprobe o altă cerere de recalculare.

La această primă întâlnire, inculpaţii nu au discutat în mod explicit despre ce urma să facă S.V. pentru a-l ajuta pe G.I.A. şi nici despre suma de bani necesară în schimbul sprijinului oferit de inculpat, dar motivul întâlnirii era clar: inculpatul S.V. a fost recomandat lui G.I.A. drept persoana care era capabilă să influenţeze favorabil rezultatul alcoolemiei, inculpaţii T.D.M. şi S.E.C. i-au furnizat datele pe care le cunoşteau la acel moment strict referitoare la chestiunea alcoolemiei, solicitându-i avocatului ajutorul pentru „rezolvarea problemei" lui G.I.A., iar inculpatul a cerut informaţiile necesare în acest scop, conturând astfel cadrul în care urma să se manifeste sprijinul său în favoarea lui G.I.A.

Martora B.A.M. a confirmat existenţa acestei prime întâlniri dintre T.D.M., S.E.C. şi inculpatul S.V., însă a precizat că nu a luat parte la discuţia dintre ei, rămânând la o distanţă de aproximativ 2 metri de locul în care se aflau cei trei. De asemenea, nu a auzit conţinutul discuţiei, pentru că inculpatul S.V. vorbea foarte încet. Totuşi, după ce întâlnirea s-a încheiat martora a aflat de la inculpaţii T.D.M. şi S.E.C. că inculpatul S.V. urma să îl ajute pe învinuitul G.I.A. în sensul de a obţine, la recalcularea alcoolemiei, un rezultat favorabil acestuia, ca să fie pus în libertate".

A doua zi după această discuţie, inculpatul T.D.M. şi inculpata S.E.C. i-au furnizat inculpatului S.V. datele solicitate de acesta legate de stabilirea alcoolemiei lui G.I.A., stabilind ca S.V. să îi anunţe dacă poate să îi ajute sau nu.

Inculpatul T.D.M. a precizat că, în aceeaşi seară, discutând cu inculpatul S.V., i s-a pus în vedere de către acesta „că nu poate să alerge şi să se intereseze gratis, dacă-l va putea ajuta pe I., astfel că e nevoie să plătească 500 euro pentru demersurile sale iniţiale.

Pentru plata sumei de 500 euro, inculpatul T.D.M. a luat legătura cu mama lui G.I.A., inculpata G.T., care a fost de acord să achite inculpatului această sumă. Imediat după discuţia cu inculpata G.T., inculpatul T.D.M. l-a sunat pe inculpatul S.V. şi, însoţit de inculpatele S.E.C. şi G.T. s-a întâlnit cu acesta şi s-au deplasat la un restaurant din cartierul Rahova.

Aici, inculpatul S.V. a primit suma de 250 euro, stabilindu-se ca a doua zi să primească diferenţa până la 500 euro. În schimbul acestei sume de bani, inculpatul s-a obligat să facă demersurile necesare pentru a obţine aprobarea recalculării alcoolemiei lui G.I.A. Tot atunci, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului T.D.M., a semnat şi contractul de asistenţă juridică şi împuternicirea avocaţială, în calitate de reprezentant al lui G.I.A., inculpatul S.V. explicându-i că acest lucru este necesar pentru a avea acces la dosarul de urmărire penală care îl privea pe G.I.

Contractul de asistenţă juridică, deşi semnat de către inculpatul T.D.M., este unul formal încheiat, pentru a permite inculpatului întocmirea împuternicirii avocaţiale, care să-i creeze posibilitatea de a vedea actele din dosarul de urmărire penală, astfel încât să cunoască problema cu care se confruntă. Astfel cum se observă, acest contract nu are număr, nu este datat, nu are menţionat obiectul prestaţiei şi nici cuantumul onorariului convenit.

Cu privire la acest contract de asistenţă juridică, inculpatul T.D.M. a precizat că „se referea la suma de 500 euro pe care i-a cerut av. S.V. spunând că are mult de alergat, în sensul că trebuie să îşi ia notiţe din dosar, să ceară procurorului o nouă recalculare a alcoolemiei pentru G.I., precum şi pentru a merge la grefă la I. să îl înveţe să spună ce a mâncat şi a băut în noaptea premergătoare accidentului ..."şi că l-a semnat el, pentru că G.T. şi S.E.C. nu aveau la ele un act de identitate.

În ziua următoare, inculpatul T.D.M. s-a întâlnit cu inculpatul S.V., căruia i-a dat şi diferenţa de 250 euro, pentru ca inculpatul să înceapă demersurile pentru a obţine efectuarea unei alte recalculări a alcoolemiei pentru G.I.A.

Martorul B.V.V. a precizat că a aflat de la inculpatul T.D.M. despre întâlnirile avute de acesta, împreună cu mama şi prietena lui G.I.A., cu inculpatul S.V. şi despre discuţiile purtate, constatând că inculpatul este avocat, că urma să se ocupe de efectuarea unei alte recalculări a alcoolemiei, pe baza altor date de consum decât cele furnizate de inculpatul G.I.A. până atunci şi că urma să intervină pe lângă o persoană din cadrul Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici" astfel încât recalcularea să fie favorabilă acestui inculpat.

B.V.V. a menţionat şi faptul că, din cele relatate de către inculpatul T.D.M., a aflat că inculpatul S.V. era extrem de precaut, circumspect chiar, pentru că la prima întâlnire i-ar fi făcut un control corporal, pentru a constata că discuţia lor nu este înregistrată.

În data de 28 februarie 2011, inculpatul S.V. s-a prezentat la D.G.P.M.B. -Brigada Poliţiei Rutiere, Biroul Cercetări Ucideri din Culpă pentru a depune împuternicirea avocaţială pentru G.I.A. şi pentru a studia dosarul.

Martorul D.B.A., ofiţerul de poliţie care efectua urmărirea penală în cauză, a precizat că, ştiind că celălalt apărător ales al lui G.I.A., avocatul B.V.V., formulase cerere pentru a asista la toate actele de urmărire penală, l-a întrebat şi pe inculpatul S.V. dacă înţelege să formuleze o astfel de cerere, însă răspunsul inculpatului a fost acela că pe el nu îl interesează decât aspectele legate de recalcularea alcoolemiei persoanei cercetate, nu şi celelalte probleme.

Având în vedere cele precizate de către inculpat, ofiţerul de poliţie l-a încunoştinţat pe acesta că cercetările sunt avansate şi s-a dispus încă din data de 22 februarie 2011 efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei, însă inculpatul S.V. a susţinut că, din cauza accidentului, este posibil ca G.I.A. să nu-şi fi amintit exact cantităţile de alcool consumate, acesta fiind motivul pentru care s-ar impune încă o recalculare a alcoolemiei. Martorul l-a întrebat cu acest prilej pe inculpat dacă el consideră că, în acest caz, alcoolemia va fi sub 0,80%o, însă inculpatul a răspuns că expertiza va stabili acest lucru. D.B.A. i-a comunicat că, din punctul său de vedere, acest lucru nu este posibil.

Astfel, rezultă încă o dată rolul clar şi limitat pe care şi l-a asumat inculpatul S.V., şi anume obţinerea unui rezultat al alcoolemiei de natură să-l favorizeze pe inculpatul G.I.A. Acest aspect a fost subliniat şi de atitudinea ulterioară a inculpatului, care nici măcar nu a luat legătura cu G.I.A. pentru a discuta despre situaţia sa juridică şi care, în plus, când a fost înştiinţat că în data de 07 martie 2011 are loc judecarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive faţă de G.I.A., a afirmat că nu participă la judecată şi a solicitat să fie anunţat celălalt avocat care îl apăra pe G.I.A.

După ce inculpatul S.V. a studiat o parte din dosarul în care era cercetat inculpatul G.I.A., a luat legătura cu inculpaţii T.D.M. şi S.E.C.

Din procesele verbale de transcriere a convorbirilor purtate între inculpatul T.D.M. şi martorul B.V.V., căruia i-a relatat ce trebuie să facă inculpatul S.:„să înainteze o cerere pentru încă o recalculare şi încă o declaraţie pe care să o dea I., pentru ca pe baza acestora „să se rezolve", contra sumei de 500 euro. Odată aprobată o asemenea solicitare, inculpatul S.V. i-a promis inculpatului T.D.M. că rezultatul alcoolemiei va fi sub 0,80%o, însă în schimbul intervenţiei sale la I.M.L. pentru acest rezultat, a pretins suma de 5.000 euro („Ooo, dacă vă spun suma de bani vă ia capu, mai bine nu vă spun..", „5.000 de euro să iasă 08"). Tot inculpatul T.D.M. a justificat şi cuantumul ridicat al sumei pretinse de inculpat, pentru că, aşa cum aflat de la acesta, se percep anumite „tarife" în funcţie de situaţia concretă, în cazul de faţă „3.000 fără mortăciuni, 5.000 că e cu mortăciuni, însă oricum, suma minimă este 4.000 de euro în acest caz, dar cuantumul exact îl va putea comunica după ce va obţine aprobarea procurorului.

Inculpatul T.D.M. i-a comunicat inculpatei S.E.C. că a discutat cu martorul B.V.V. despre planurile pe care le făcuse cu inculpatul S.V. cu privire la G.I.A., astfel încât acesta să poată fi eliberat („... şi i-am explicat cu avocatu ăsta ce încerc eu, sau ce încercăm să facem şi ... să fie bine ...").

Inculpata S.E.C. a menţionat că inculpatul S.V. „ne-a dat înţeles că are relaţii la Institutul de Medicină Legală la care poate apela astfel încât rezultatul recalculării alcoolemiei ce va fi efectuată să fie unul favorabil lui G.I.A. iar în schimbul ajutorului acordat ne-a cerut o sumă de bani pe care urma să o dea funcţionarilor de la I.M.L. pe care îi cunoaşte, sumă pe care estimat-o la cel puţin 4.000 euro ...".

După ce inculpatul S.V. a studiat actele care îl interesau din Dosarul nr. 1402/P/2O11 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 5 Bucureşti şi a stabilit în mod clar cu inculpaţii T.D.M., S.E.C. şi G.T. ce poate face, care sunt şansele de reuşită, ce condiţionează această reuşită, dar şi care este preţul intervenţiei sale, inculpata S.E.C. i-a transmis inculpatului T.D.M. un mesaj, pentru a şti cu certitudine cât cântăreşte un rezultat pozitiv al alcoolemiei: „bă dacă rezolvă cu alcoolemia nici atunci nu e posibil să îi dea drumul". Mesajul subliniază importanţa unei expertize care să stabilească un nivel mult redus al alcoolemiei, de aceasta depinzând chiar libertatea inculpatului G.I.A.

Şi martora B.A.M. a cunoscut faptul că, în schimbul intervenţiei inculpatului S.V. pe lângă persoane din cadrul Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici" pentru stabilirea unui rezultat al alcoolemiei pentru G.I.A. situat sub limita de 0,80%o, acesta a pretins aproximativ 4.000 euro. Martora a precizat că acest lucru l-a aflat în urma unei discuţii purtate cu inculpatele S.E.C. şi G.T. la domiciliul acesteia din urmă.

Din convorbirile telefonice purtate de către inculpatul T.D.M. cu inculpatul S.V. rezultă faptul că acesta din urmă nu era interesat de soarta aşa-zisului său client, în speţă G.I.A. (pe care, de altfel, nu l-a întâlnit niciodată până la momentul reţinerii sale), ci era interesat de alte chestiuni, cărora putea să le răspundă doar inculpatul T.D.M. Şi cum datele din Dosarul nr. 1402/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 5 Bucureşti îi erau cunoscute inculpatului S.V., acesta şi inculpatul T.D.M. se întâlniseră până atunci de mai multe ori pentru a discuta, singura problemă care rămăsese nerezolvată în contextul obţinerii rezultatului scontat al alcoolemiei era cea a banilor.

În data de 03 martie 2011, la ora 08: 06:15, inculpatul T.D.M.. l-a apelat pe inculpatul S.V., apoi s-a întâlnit cu acesta. Discuţia care a avut loc la această întâlnire a fost de natură să îl îngrijoreze pe inculpatul T.D.M., pentru că imediat după întâlnire, l-a apelat pe martorul B.V.V., solicitându-i o întrevedere pentru a vorbi. Cu acest prilej, inculpatul T. i-a spus că „e voba de cash ... mulţi şi ...", „îi vrea toţi" „ca să se apuce de treabă", pentru că „am rezolvat, cum ar veni".

În consecinţă, în seara zilei de 03 martie 2011, inculpaţii T.D.M., G.T. şi S.E.C., împreună cu martora B.A.M. s-au întâlnit cu martorul B.V.V. pentru a discuta despre strategia de apărare pentru G.I.A. în dosarul în care era cercetat pentru ucidere din culpă. Cu acest prilej, cei trei inculpaţi i-au relatat martorului B.V.V. despre discuţiile purtate cu inculpatul S.V. şi despre faptul că acesta Ie-a garantat 100% că va obţine un rezultat al alcoolemiei sub 0,80%o, însă suma pretinsă pentru aceasta s-a ridicat la 6.000 euro, aspecte evidenţiate de declaraţiile martorilor B.A.M. şi B.V.V., coroborate cu procesul-verbal de transcriere a convorbirilor purtate în mediu ambiental în data de 03 martie 2011.

Problema cu care se confruntau inculpaţii şi pentru care au insistat să se întâlnească cu martorul B.V.V. a fost aceea de a afla în mod cert cât valorează un rezultat mult redus al alcoolemiei lui G.I.A. cu privire la starea de libertate a acestuia.

După discuţia cu martorul B.V.V., inculpaţii T.D.M., S.E.C. şi G.T. au luat legătura cu inculpatul S.V. şi s-au întâlnit cu acesta. La întâlnire a luat parte şi martora B.A.M., care a declarat că a auzit-o pe inculpata G.T. spunându-i inculpatului S.V. că nu poate să-i dea mai mult de 4.000 euro, iar de la unul dintre inculpaţi a aflat că inculpatul S. urma să le dea un răspuns în acest sens. Ulterior, în urma unei discuţii cu inculpatul T.D.M., martora a aflat de la acesta că inculpatul S.V. nu a acceptat să primească suma de 4.000 euro şi că a pretins suma de 6.000 euro, integral.

Potrivit celor declarate de către inculpatul T.D.M., inculpatul a garantat „rezolvarea problemei", fără a numi concret persoana care îl va sprijini în ginerea rezultatului urmărit, respectiv o alcoolemie sub limita de 0,80%o, însă pentru acest serviciu Ie-a pretins suma de 6.000 euro. Inculpatul T. a mai precizat că „Niciodată avocatul S.V. nu a nominalizat persoana din cadrul Institutului de Medicină Legală la care urma să intervină pentru obţinerea rezultatului favorabil la recalcularea alcoolemiei pentru G.I.A., însă a precizat că are „blatul" la I.N.M.L. şi poate să obţină acest rezultat în schimbul sumei de 6.000 de euro".

Şi inculpatul T.D.M. i-a relatat martorului B.V.V. despre „reuşita" lor, din convorbirea telefonică din data de 04 martie 2011, ora 16:35:48 rezultând cu evidenţă că inculpatul S.V. a promis în mod cert că va interveni pentru obţinerea unui rezultat al alcoolemiei favorabil lui G.I.A., acesta fiind singurul lucru de care se va ocupa în dosar. Totodată, inculpatul i-a explicat martorului că duminică se va întâlni cu inculpatul pentru a-i da 4.000 euro din suma de 6.000 euro pretinsă şi că nu va primi chitanţă pentru banii ce-i va remite.

După ce cu prilejul întâlnirii din data de 05 martie 2011 dintre inculpatul T.D.M. şi inculpatul S.V. s-a clarificat problema plăţii, în sensul că suma pretinsă de către inculpat trebuia remisă acestuia într-o singură tranşă, inculpaţii T.D.M., G.T. şi S.E.C. au început să facă demersuri pentru a obţine suma de 6.000 euro. Aceştia au împrumutat bani de la diferite persoane şi au amanetat bijuterii pentru a face rost de suma necesară.

Potrivit înţelegerii, în data de 06 martie 2011, ora 15:19:47, inculpatul T.D.M. I-a apelat pe inculpatul S.V., căruia i-a spus că „Putem să ne vedem astăzi. S-a rezolvat, stabilind să se întâlnească mai târziu".

În jurul orei 19:00, inculpatul T.D.M., după ce a vorbit cu inculpatul S.V., cu care a fixat locul întâlnirii şi I-a rugat pe martorul R.D. să-l ducă cu maşina, a trecut pe la inculpatele S.E.C. şi G.T., care l-au însoţit spre locul întâlnirii.

Ca şi la întâlnirile anterioare, inculpaţii T.D.M. şi S.E.C. au perceput temerile inculpatului S.V., în legătură cu care au şi arătat că şi-a luat de fiecare dată măsuri de precauţie (verificarea corporală, evitare telefoanelor: „E terorizat de telefoane ăla. Ne pune mereu să nu vadă telefoane lângă noi, când vorbeşte cu noi", „Şi i-am zis de avocatu ăla, că s-a cam speriat aşa şi a zis că dacă e, îi zice el mâine lui M., ăla, să-l sune şi să-i zică că să stea liniştit..", „l-ai zis că era cam speriat de bombe". De aceea, inculpatul T.D.M. îi şi spune inculpatei S.E.C. că nu vor merge la întâlnirea cu inculpatul cu un taxi, pentru că inculpatul I-a întrebat de mai multe ori dacă nu are maşină şi i-a cerut să vină cu cineva cu maşina, aşa că a decis să apeleze la martorul R.D.

La ora 19:25, inculpaţii T.D.M., G.T. şi S.E.C., însoţiţi de martorul R.D., care conducea autoturismul marca Dacia Logan, s-au întâlnit cu inculpatul S.V., care a urcat şi el în autoturism, pe locul din dreapta faţă.

Potrivit declaraţiei martorului R.D., inculpatul S.V. i-a indicat traseul de urmat, astfel că, în câteva minute, au ajuns în faţa Restaurantului L. Aici, inculpaţii au coborât din maşină şi au intrat în restaurant, timp în care martorul R.D. a rămas autoturism.

După ce au intrat în restaurantul „L.", inculpatul S. şi coinculpaţii s-au aşezat la o masă şi au comandat cafea, apă şi suc. După ce martorul D.C.D., ospătar la acest restaurant, Ie-a adus comanda, inculpatul T.D.M. nu i-a permis să îi servească, spunându-i că se descurcă şi singuri, că au ceva important de discutat, iar dacă vor avea nevoie de ceva, îl vor chema ei.

Inculpaţii T., S., G.T. şi S.E.C. au rămas în restaurant aproximativ o jumătate de oră. Aşa cum a rezultat din nota întocmită cu prilejul supravegherii operative efectuate în baza autorizaţiei nr. 28 din 03 martie 2011 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, la finalul discuţiei inculpata G.T. a scos un plic, pe care I-a pus pe masă. Inculpatul S. a luat plicul, a scos conţinutul acestuia, a numărat ceva, apoi a introdus plicul în buzunar.

La ieşirea din restaurantul L., inculpaţii S.V. şi T.D.M., S.E.C. şi G.T. au fost opriţi de către lucrători de poliţie, iar la solicitarea adresată inculpatului S.V. de a prezenta toate bunurile, obiectele, banii sau valorile pe care le are asupra sa, acesta a prezentat un pachet, în care a declarat că se află o sumă de bani primită de la G.T. cu titlu de onorariu, pentru a-l apăra pe fiul acesteia în tot cursul procesului penal.

În urma verificării conţinutului pachetului, s-a constatat că în acesta se află suma de 3.500 euro şi 10.300 RON.

Referitor la cele întâmplate în restaurantul „L.", inculpatul T.D.M. a precizat că, imediat după ce s-au aşezat la masă, inculpata G.T. a vrut să îi dea inculpatului S.V. suma de bani pe care o avea asupra ei, şi anume 3.500 euro şi 10.300 RON, însă inculpatul i-a spus să pună banii la loc în geantă.

A urmat o discuţie, cu prilejul căreia inculpatul S. Ie-a precizat coinculpaţilor că nu este de acord să mai fie un avocat care să-l apere pe G.I.A. şi Ie-a cerut să renunţe la acesta, pentru a rămâne doar el ca apărător în dosar, însă pentru aceasta trebuie să plătească un onorariu de 3.000 de euro, în plus faţă de suma de 6.000 euro pretinsă.

Pentru că 3.000 euro a părut inculpaţilor o sumă prea mare, inculpatul S.V. a acceptat să primească 2.500 euro, stabilindu-se ca G.T. să renunţe la avocatul B.V.V. Totodată, inculpatul S.V. a afirmat, potrivit declaraţiilor coinculpaţilor, că pentru faza de judecată va percepe un alt onorariu, care va fi mai mare.

Inculpata G.T. a precizat că, la această întâlnire, inculpatul S.V. i-a dat asigurări că rezultatul alcoolemiei va fi sub limita de 0,80%o, ceea ce va însemna o pedeapsă mai mică pentru fiul ei.

La sfârşitul întâlnirii, inculpata G.T. i-a dat inculpatului S.V. banii, iar acesta i-a luat, i-a numărat şi i-a pus în buzunar. Cu privire la această sumă, potrivit declaraţiilor inculpaţilor S.E.C. şi T.D.M., inculpatul S.V. a afirmat că lui îi rămâne doar 1.000 euro, pentru că restul urmează să fie dat pentru obţinerea rezultatului favorabil alcoolemiei.

Toate demersurile întreprinse de către inculpaţii T.D.M., S.E.C. şi G.T. erau aduse la cunoştinţa inculpatului G.I.A., fie cu prilejul vizitelor, fie cu prilejul convorbirilor telefonice.

Martorul S.M. a precizat că I-a auzit pe inculpatul G.I.A. discutând la telefon cu inculpata S.E.C. despre faptul că a luat legătura cu inculpatul S.V. şi despre posibilitatea ca acesta „să rezolve în vreun fel reducerea alcoolemiei". De asemenea, i-a auzit pe cei doi vorbind despre faptul că au nevoie de bani şi despre posibilitatea de a vinde autoturismul cu care inculpatul G.I.A. a produs accidentul pentru a obţine banii necesari.

Acelaşi martor a precizat că, la un moment dat, a aflat de la inculpatul G.I.A. că inculpatul S.V. îi cere o sumă mare de bani, în jur de 6.000 euro şi l-a întrebat dacă inculpatul este o persoană de încredere, în sensul că va rezolva ceea ce a promis. S.M. a declarat că i-a spus inculpatului G.I.A. că avocatul S.V. I-a reprezentat şi pe el şi este o persoană serioasă, însă lui îi aparţine Decizia de a remite sau nu avocatului banii pe care acesta i-a cerut.

Martorul S.M. l-a înştiinţat pe inculpatul S.V. despre faptul că inculpatul G.I.A. i-a cerut opinia cu privire la credibilitatea avocatului, căruia i-a cerut şi un comision pentru că i-a prezentat un client. Atât din declaraţia martorului S.M., cât şi din procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice rezultă că în data de 05 martie 2011 inculpatul S.V. l-a apelat pe S.M., întrebându-l, printre altele, despre situaţia financiară a inculpatului G.I.A.

Având în vedere poziţia procesuală a inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor imputate, în maniera descrisă în actul de inculpare, atitudine procesuală manifestată până la începerea cercetării judecătoreşti, Curtea de Apel a constatat incidenţa în cauză a disp. art. 320¹ C. proc. pen. şi pe cale de consecinţă, dovedită situaţia de fapt şi de drept expusă în actul de inculpare, dispunând tragerea la răspundere penală a inculpaţilor pentru faptele deduse judecăţii după cum urmează.

Inculpatul S.V. pentru trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

Inculpatul G.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78//2000, inculpaţii T.D.M., S.E.C. şi G.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea a avut în vedere că acestea să răspundă scopului definit prin art. 52 C. pen. - educativ şi punitiv - pornind de la criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracţiunile pendinte, gradul de pericol social al infracţiunilor deduse judecăţii, datele ce caracterizează pe fiecare inculpat, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite.

Din perspectiva criteriilor susmenţionate, Curtea a considerat că faptele inculpaţilor prezintă grade diferenţiate de pericol social, funcţie de calitatea şi contribuţia fiecăruia adusă la atingerea ordinii de drept, motiv pentru care şi pedepsele vor fi aplicate diferit.

Astfel, faptele inculpaţilor S.V. şi G.I.A. sunt mai grave prin prisma faptului că primul este avocat abilitat să servească interesele clientului său dar în limitele legii, iar ce de-al doilea a încercat să-şi rezolve problema cu legea penală pe căi oculte, implicându-şi familia şi cunoştinţele în activitatea sa infracţională.

În această situaţie şi modalitatea de executare a pedepselor va fi diferită, pentru inculpaţii S.V. şi G.I.A. considerându-se că se impune executarea pedepsei în regim de detenţie fiind modalitatea aptă să asigure reinserţia socială facilă a acestora şi pentru a recredibiliza actul de justiţie în timp ce pentru ceilalţi inculpaţi pronunţarea condamnării este suficientă şi eficientă pentru că aceştia să conştientizeze efectele activităţii lor şi să nu se mai implice în viitor în astfel de activităţi infracţionale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticoruptie, precum şi inculpaţii S.V., G.I.A., T.D.M., G.T. şi S.E.C.

Parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12,14 şi 17² C. proc. pen.

S-a susţinut astfel că, deşi inculpatul S.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, instanţa de fond a dispus condamnarea sa pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, fără a se pune în discuţie schimbarea încadrării juridice.

S-a criticat de asemenea greşita aplicare a disp. art. 320¹ C. proc. pen. faţă de inculpaţii S.V. şi G.I.A., în condiţiile în care cercetarea judecătorească începuse la data de 12 mai 2011, iar inculpaţii au fost reaudiaţi, la solicitarea lor, la termenul din 26 mai 2011, pentru care instanţa de fond dispusese deja citarea martorilor din acte.

În privinţa individualizării pedepselor, s-a arătat că acestea sunt nelegale, în condiţiile în care instanţa a aplicat inculpaţilor câte 1 an închisoare, deşi limita minimă rezultată în urma aplicării art. 320¹ C. proc. pen. era de 1 an şi 4 luni închisoare.

De asemenea, termenul de încercare stabilit de instanţa de fond în cazul inculpaţilor T.D., G.T. şi S.E., de 2 ani, este nelegal, întrucât conform art. 86² alin. (1) C. pen., acesta se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă între 2 şi 5 ani.

Inculpatul S.V. a criticat sentinţa în ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, precum şi cuatumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat conform art. 191 C. proc. pen.

Inculpaţii G.I. şi T.D. au criticat sentinţa sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, solicitând aplicarea art. 86¹ C. pen.

Inculpatele G.T. şi S.E.C. au învederat la termenul fixat pentru dezbaterea recursurilor că înţeleg să-şi retragă căile de atac declarate.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a cazurilor de casare invocate, dar şi din oficiu conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că doar recursul Parchetului este fondat, însă în următoarele limite.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., Curtea constată că inculpatul S.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinându-se că a pretins suma de 6.000 euro şi a primit suma de 3.500 euro şi 10.300 RON pentru a interveni pe lângă un angajat din cadrul I.N.M.L cu scopul de a obţine un rezultat al alcoolemiei de natură să-l favorizeze pe inculpatul G.I.A. într-un dosar penal în care acesta era cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

Din considerentele sentinţei rezultă în mod explicit că instanţa de fond a reţinut ca fiind dovedită situaţia de fapt şi de drept expusă în actul de sesizare, dispunând tragerea la răspundere penală a inculpaţilor pentru faptele deduse judecăţii, arătându-se că în cazul inculpatului S.V. este vorba despre infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Este adevărat că atât în minuta, cât şi în dispozitivul sentinţei condamnarea inculpatului s-a dispus în baza art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, însă Curtea apreciază că aceasta nu echivalează cu o pronunţare pentru o altă faptă decât cea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, nefiind astfel incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.

În speţă, instanţa de fond a avut în vedere exclusiv fapta descrisă în rechizitoriu, eronat fiind doar textul de lege indicat în minută şi dispozitiv, în care această faptă s-ar fi încadrat.

Această eroare este în opinia Curţii doar una materială, care nu justifică prin ea însăşi casarea sentinţei, câtă vreme este cert că instanţa a reţinut în mod corect încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei.

Având în vedere însă că, aşa cum se va arăta, hotărârea primei instanţe va fi totuşi casată pentru alte considerente, cu acest prilej va fi menţionat corect textul de lege încălcat de inculpat prin fapta comisă.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. cu referire la greşita aplicare a art. 320¹ C. proc. pen. în cazul inculpaţilor S.V. şi G.I.A., Curtea reţine că acesta nu este incident în cauză.

Raţiunea instituirii procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen. a fost aceea de a fi judecate cu maximă celeritate acele cauze în care inculpaţii înţeleg să recunoască faptele imputate prin actul de sesizare şi să-şi însuşească probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, fără a solicita alte probatorii pe situaţia de fapt.

Momentul până la care inculpaţii pot opta pentru o asemenea procedură este începerea cercetării judecătoreşti, astfel încât ulterior o manifestare de voinţă similară nu mai poate fi luată în considerare câtă vreme, în raport de poziţia de nerecunoaştere a faptei adoptată de inculpat, instanţa procedează la cercetarea judecătorească extinsă, readministrând întregul probatoriu din faza de urmărire penală.

În mod evident, o manifestare de voinţă în sensul aplicării art. 320¹ C. proc. pen. trebuie să fie clară şi neechivocă.

În speţă, din actele dosarului rezultă că la termenul fixat pentru începerea cercetării judecătoreşti, toţi cei 5 inculpaţi au dat declaraţii prin care au solicitat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În cazul inculpaţilor S.V. şi G.I.A., aşa cum a reţinut de altfel şi instanţa de fond, aceştia au făcut şi nişte nuanţări care au pus sub semnul întrebării voinţa reală a celor doi inculpaţi de a se prevala de procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen., motiv pentru care instanţa a dispus citarea martorilor din acte.

La termenul imediat următor, mai înainte de audierea martorilor prezenţi, inculpaţii şi-au precizat poziţia exprimată la termenul anterior, în sensul că recunosc învinuirile astfel cum au fost reţinute în actul de inculpare, solicitând din nou aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., fără alte comentarii sau nuanţări.

Este adevărat că, strict procedural, termenul la care o asemenea solicitare putea fi făcută, fusese depăşit, însă ţinând seama de datele concrete (inculpaţii făcuseră o cerere similară şi la termenul anterior, iar administarea probatoriului - audierea martorilor din acte - nu începuse încă, ceea ce înseamnă că efectele în planul celerităţii desfăşurării procesului au fost aceleaşi), în mod întemeiat instanţa de fond a luat act de manifestarea de voinţă a inculpaţilor şi a făcut aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că sunt întemeiate doar criticile cuprinse în recursul Parchetului.

Astfel, atât infracţiunea de trafic de influenţă, cât şi cea de cumpărare de influenţă sunt sancţionate cu închisoare de la 2 la 10 ani, iar ca efect al aplicării art. 320¹ C. proc. pen. aceste limite se reduc cu o treime.

În consecinţă, pedepsele aplicate tuturor inculpaţilor, de câte 1 an închisoare, sunt nelegale, în condiţiile în care limita minimă era de 1 an şi 4 luni închisoare.

În egală măsură, dispunând aplicarea art. 86¹ C. pen. pentru inculpaţii T.D., G.T. şi S.E.C., termenul de încercare minim era compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă 2 ani conform art. 86² alin. (1) C. pen., iar un an aşa cum eronat a reţinut instanţa de fond.

În aceste condiţii, sentinţa recurată este supusă casării, urmând a îndrepta aspectele de nelegalitate menţionate anterior, printr-o reindividualizare a pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor, cu păstrarea modalităţii de executare în cazul inculpaţilor T.D., G.T. şi S.E.C.

În acest context, fiind depotrivă analizate şi criticile inculpaţilor S.V. şi G.I.A., Curtea apreciază că, deşi toate pedepsele urmează a fi orientate către minimul special, acestea vor fi diferenţiate ţinând seama de gradul de pericol social concret al faptelor comise de fiecare inculpat în parte.

Astfel, în cazul inculpaţilor S.V. şi G.I.A., aceştia au adus atingere corectitudinii actului de justiţie, conlucrând în condiţii reciproc avantajoase pentru atenuarea sau chiar exonerarea de răspundere penală a unei persoane (inculpatul G.I.A.) cercetate pentru o faptă care a avut urmări grave (decesul a două persoane).

În cazul inculpatului S.V., prin fapta sa acesta a întreţinut percepţia publică eronată că, în schimbul unor sume de bani, poate fi traficată corectitudinea organelor statului, în principal a celor implicate în actul de justiţie; în acelaşi timp, inculpatul s-a dovedit a fi nedemn de exercitarea profesiei de avocat, lăsând să se înţeleagă că această categorie profesională poate avea cu clienţii săi o relaţie dincolo de limitele legii, pe care trebuie să o respecte.

Aceste considerente justifică un tratament sancţionator diferenţiat între cei 5 inculpaţi, atât din perspectiva cuantumului pedepselor, cât şi a modalităţii de executare a acestora, Curtea apreciind în cazul inculpaţilor S.V. şi G.I.A. că numai prin executare în regim de detenţie, pedepsele îşi pot atinge scopul educativ prev. de art. 52 C. pen.

În privinţa cheltuielilor judiciare, acestea sunt stabilite prin apreciere de către instanţa de fond, ţinând seama de costurile pe care le presupune administrarea probatoriilor (fiind vorba inclusiv despre înregistrarea şi transcrierea unor convorbiri telefonice) şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de judecată.

Având în vedere durata redusă a cercetării judecătoreşti, în condiţiile aplicării art. 320¹ C. proc. pen., Curtea apreciază ca fiind excesive cheltuielile judiciare stabilite de prima instanţă, urmând a le reduce corespunzător.

În consecinţă, Curtea va admite, în limitele arătate anterior, doar recursul Parchetului, respingându-le ca nefondate pe cele ale inculpaţilor S.V. şi G.I.A.

De asemenea, va respinge ca nefondat recursul inculpatului T.D.M., care a solicitat în calea sa de atac aplicarea art. 86¹ C. pen., deşi acest lucru fusese făcut chiar prin sentinţa recurată.

Va lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpatele G.T. şi S.E.C.

Va deduce la zi prevenţia în cazul inculpatului S.V.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE.

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 271 din 2 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lI a penală.

Casează sentinţa penală atacată şi, rejudecând.

Condamnă pe inculpatul S.V. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Face aplicarea disp. art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce prevenţia de la 6 martie 2011 la 3 noiembrie 2011.

Condamnă pe inculpatul G.I.A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Face aplicarea disp. art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.

Condamnă pe inculpaţii T.D.M., G.T. şi S.E.C. la pedeapsa de câte 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Face aplicarea disp. art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.

În baza disp. art. 86¹, art. 86² C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor T.D.M., G.T. şi S.E.C. pe câte un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpaţii se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere.

a) să se prezinte lunar, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpaţilor asupra dip. art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 191 C. proc. pen., obligă fiecare inculpat la câte 3.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii S.V., G.I.A. şi T.D.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.

la act de retragerea recursurilor declarate de inculpatele G.T. şi S.E.C.

Obligă recurenţii inculpaţi S.V. şi T.D.M. la plata sumei de câte 900 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 400 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentele inculpate G.T. şi S.E.C. la plata sumei de câte 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat G.I.A. la plata sumei de 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 3 noiembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3703/2011. Penal. Traficul de influenţă...		ICCJ. Decizia nr. 3980/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3980/2011. Penal