ICCJ. Decizia nr. 4244/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4244/2011
Dosar nr. 5623/1/2011
Şedinţa publică din 13 decembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2457 din 20 iunie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1441/89/2010 s-a respins ca nefondat, recursul declarat de revizuentul S.C. împotriva Sentinţei penale nr. 67 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Împotriva acestei decizii condamnatul a formulat contestaţie în anulare, susţinând în memoriul său că nu a fost violent, că în fapt s-au făcut presiuni pentru a recunoaşte fapta, apreciind că nu a intenţionat să omoare, era legitimă apărare, că are 6 copii pe care nu i-a văzut şi se impune admiterea.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit disp. art. 386 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
În speţă examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că S.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
S-a mai reţinut că, după rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare, contestatorul a mai formulat cereri repetate de revizuire şi respectiv contestaţie la executare inadmisibile.
Or, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare împotriva sentinţelor penale definitive şi poate deveni admisibilă doar în condiţiile existenţei unuia din cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Ca atare, Înalta Curte constată că deşi contestaţia este formulată în temeiul prev. de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., iar în cauză se invocă disp. art. 386 C. proc. pen., la dosarul cauzei nu există dovezi în sensul celor invocate, pentru considerentele arătate mai sus, astfel că având în vedere şi disp. art. 391 C. proc. pen., va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă şi îl va obliga pe contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat S.C. împotriva Deciziei penale nr. 2457 din 20 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1441/89/2010.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4260/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4233/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
