ICCJ. Decizia nr. 4215/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4215/2011
Dosar nr. 2399/122/2010
Şedinţa publică din 12 decembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penala nr. 263 din 10 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2399/122/2010, Tribunalul Giurgiu, secţia penală:
I - În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) - 76 lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpata B.R.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată şi art. 14 lit. c) din acelaşi act normativ, cu aplicarea art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea.
A aplicat art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 861 raportat la art. 862 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei B.R.D. sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani. În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a stabilit măsurile de supraveghere cărora inculpata trebuie să se supună pe durata termenului de încercare.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
II - În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.F. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.F. prin Sentinţa penală nr. 458 din 8 octombrie 2008 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă pe care o execută alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 11 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
A aplicat art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
III - În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.V. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 39 C. pen., a contopit restul de 6 ani, 2 luni şi 11 zile din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 521 din 7 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul P.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat cantitatea de 10,89 g heroină, rămasă în urma analizelor de laborator.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 92 D/P/2010 din 6 octombrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Giurgiu a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei B.R.D. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului M.F. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. şi a inculpatului P.V. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi a infracţiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se următoarea situaţie de fapt:
La data de 8 septembrie 2010, martorul G.I.M. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că a fost apelat de inculpatul P.V. din Penitenciarul Giurgiu, care i-a adus la cunoştinţă, în urma înţelegerii anterioare, că urma să fie sunat de soţia acestuia, inculpata B.R.D., pentru a-i aduce droguri.
Din declaraţia acestui martor a rezultat că în urmă cu aproximativ două luni a purtat o discuţie cu inculpatul P.V., în legătură cu posibilitatea de a-i aduce acestuia din urmă droguri şi că, având nevoie de bani, a acceptat. Ulterior, acesta a fost contactat de soţia inculpatului P.V., inculpata B.R.D., şi au stabilit modalitatea în care să ţină legătura, prin telefon, modul în care vor comunica pentru a nu fi depistaţi în situaţia unor interceptări, precum şi locurile şi condiţiile în care vor fi livrate drogurile.
Martorul G.I.M. a susţinut că s-a întâlnit cu soţia inculpatului P.V. de trei ori, la două întâlniri aceasta venind singură, iar la cea de a treia întâlnire venind însoţită de inculpatul M.F., acesta din urmă având drogurile asupra sa. Inculpatul M.F. i-a înmânat martorului drogurile, iar inculpata B.R.D. i-a înmânat banii reprezentând contravaloarea „serviciilor acestuia";.
La data de 9 septembrie 2010, martorul G.I.M. a fost apelat de inculpata B.R.D., care i-a adus la cunoştinţă că în scurt timp urma să ajungă la Giurgiu, pentru a-i înmâna drogurile.
Inculpaţii B.R.D. şi M.F. s-au deplasat la Giurgiu cu un autoturism condus de martorul T.A., în autoturism aflându-se şi concubina inculpatului M.F., martora D.E. Cei doi inculpaţi au pregătit drogurile, două „bile"; pe care le-au introdus într-o folie de plastic, în care inculpata a introdus şi suma de 600 RON, şi au încercat să îl convingă pe martorul G.I.M. să introducă în penitenciar şi două telefoane mobile, însă acesta din urmă a refuzat. În momentul în care inculpatul M.F. se pregătea să înmâneze folia respectivă martorului G.I.M., au intervenit organele de poliţie.
Coroborând întregul material probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că inculpatul P.V., deţinut în Penitenciarul Giurgiu, a intrat în legătură cu martorul G.I.M., gardian la acest penitenciar, care se ocupa cu scoaterea deţinuţilor la curtea de aer şi despre care aflase că se ocupa cu aducerea în penitenciar de diverse bunuri, discuţiile pe care martorul le-a purtat cu inculpatul P.V. fiind în legătură cu posibilitatea ca martorul să-i aducă acestuia din urmă droguri în penitenciar şi, întrucât martorul avea nevoie de bani, a acceptat propunerea inculpatului P.V. În baza acestei înţelegeri, martorul s-a întâlnit cu inculpata B.R.D., primind droguri pe care le-a introdus în penitenciar. În data de 9 septembrie 2010, martorul a fost din nou apelat şi, potrivit înţelegerii s-a întâlnit cu inculpata B.R.D., însoţită de inculpatul M.F., iar în momentul în care acesta din urmă se pregătea să-i înmâneze martorului drogurile, au intervenit organele de poliţie.
Având în vedere toate probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 52 C. proc. pen., a fost răsturnată, probele din cauză stabilind fără nici un dubiu vinovăţia inculpaţilor.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor comise de inculpaţi; periculozitatea deosebită a persoanei inculpaţilor, rezultând din modul şi mijloacele de comitere a faptelor. Cu privire la inculpata B.R.D., instanţa a avut în vedere că este un infractor primar, are în îngrijire două nepoate minore, ai căror părinţi sunt arestaţi, şi pentru care aceasta este singurul sprijin, în raport de care a reţinut în favoarea acesteia circumstanţe atenuante şi a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat şi fără ca aceasta să execute efectiv pedeapsa.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel inculpaţii M.F., B.R.D. şi P.V. criticile privind greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003. Cu privire la infracţiunea de trafic de droguri inculpaţii M.F. şi P.V. au solicitat reţinerea în favoarea acestora a circumstanţelor atenuante şi coborârea pedepsei sub minimul special, iar inculpata B.R.D. a solicitat acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 220 din 2 septembrie 20112, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpatul P.V., a desfiinţat în parte sentinţa penală, în sensul că, în baza art. 39 C. pen. a contopit restul de pedeapsă neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 521 din 7 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, de 3 ani, 9 luni şi 19 zile, cu pedeapsa de 10 ani aplicată în cauză şi a dispus ca inculpatul P.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Apelurile declarate de inculpaţii M.F. şi B.R.D. împotriva aceleiaşi sentinţe au fost respinse, ca nefondate.
Pentru a menţine soluţia de condamnare a inculpaţilor, instanţa de apel a constatat că în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, pe baza cărora s-au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor. Totodată, faptelor săvârşite de inculpaţi li s-a dat încadrarea juridică corectă, iar pedepsele aplicate acestora au fost judicios individualizate.
Instanţa de apel a constatat că singurul motiv de nelegalitate îl reprezintă neaplicarea dispoziţiilor art. 39 C. pen., pentru inculpatul P.V., faţă de restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 3 ani, 9 luni şi 19 zile, din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată acestuia prin Sentinţa penala nr. 521 din 7 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpaţii au declarat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 14, 17 şi 18 C. proc. pen., criticile privind stabilirea eronată a situaţiei de fapt, individualizarea greşită a pedepselor aplicate, consecinţă a nereţinerii circumstanţelor atenuante, precum şi a nereţinerii îndeplinirii condiţiilor de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., greşita condamnare pentru o faptă ce nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs invocate şi dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, următoarele:
Din coroborarea probelor cu valoare informativă concordantă a rezultat că, în data de 9 septembrie 2010, la cererea inculpatului P.V., martorul G.I.M. s-a întâlnit, pe raza municipiului Giurgiu, în zona „Pasarelei"; de la intrarea în localitate, cu inculpaţii B.R.D. şi M.F., pentru a primi o pungă în care se aflau droguri (2 bile) ce urmau a fi introduse de către acesta în Penitenciarul Giurgiu. Această situaţie de fapt, rezultată din probele administrate în cauză, este confirmată de declaraţiile inculpaţilor, date în faţa instanţei de apel, în şedinţa din 2 septembrie 2011, prin care au recunoscut faptele, astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu. Prin urmare, existând o concordanţă dintre probele administrate, ce dovedesc vinovăţia inculpaţilor şi modul cum acestea au fost analizate şi percepute de instanţa de judecată, în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., recursurile declarate în cauză fiind nefondate sub aspectul acestor critici.
Inculpaţii au susţinut că, în mod greşit, nu s-a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., motivat de faptul că aceştia au recunoscut faptele, astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu, doar în etapa procesuală a apelului. Or, o hotărâre judecătorească, care este legală în momentul pronunţării, poate deveni contrară legii sau să aplice greşit legea în raport de un element ulterior pronunţării, cum ar fi intervenţia unei noi legi. În aceste cazuri, casarea hotărârii se impune nu ca urmare a unei erori de drept produse la judecată în fond, ci ca urmare a unei reglementări sau a unor evenimente care au intervenit după pronunţarea instanţei de fond. În cauză, în discuţie este incidenţa art. 3201 C. proc. pen., introdus în cod prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010. Potrivit acestui text, posibilitatea recunoaşterii integrale a săvârşirii faptelor având anterior ca efect eventualitatea reţinerii acestei conduite ca o circumstanţă atenuantă judiciară, determină ulterior adoptării Legii nr. 202/2010 aplicarea unei proceduri speciale şi reducerea maximului special al pedepsei.
În raport de sancţiunile ce pot fi aplicate infracţiunilor reţinute prin hotărârea instanţei de judecată, dispoziţia menţionată are caracter de lege mai favorabilă inculpaţilor. Sub acest aspect, nu poate fi reţinut cazul de casare conceptualizat prin art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în raport de împrejurarea că, la data pronunţării hotărârii judecătoreşti criticate, declanşarea procedurii simplificate putea avea loc doar în faţa instanţei de fond şi numai până la începerea cercetării judecătoreşti. Aplicabilitatea în cauză a procedurii speciale este determinată de constatarea neconstituţionalităţii textului menţionat ulterior pronunţării în prezenta cauză. Prin urmare, hotărârea atacată este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 20 C. proc. pen., inculpaţilor urmând a li se aplica dispoziţiile art. 3201 din acelaşi cod.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în cursul lunii iulie 2010, inculpata B.R.D., învinuitul P.V. şi martorul G.I.M. s-au asociat în scopul comiterii infracţiunii de deţinere, transport şi distribuire de droguri de mare risc, ulterior la acest grup aderând şi inculpatul M.F. În urma acestei înţelegeri, inculpatul M.F. urma să cumpere droguri, de la diferite persoane de pe raza municipiului Bucureşti, iar împreună cu inculpata B.R.D. le înmână martorului G.I.M., pentru ca acesta din urmă să le distribuie învinuitului P.V., în incinta Penitenciarului Giurgiu. Se mai arată în rechizitoriu ca, la data de 9 septembrie 2010, inculpaţii M.F. şi B.R.D. au fost surprinşi, în flagrant, în momentul în care urmau să predea martorului G.I.M. cantitatea de 11,36 g heroină, droguri care urmau să fie introduse în Penitenciarul Giurgiu pentru a fi distribuite învinuitului P.V. Din probele administrate în cauză, cu referire la declaraţiile inculpaţilor B.R.D., M.F., P.V., martorei D.E., martorului M.A., martorului G.I.M. rezultă împrejurarea însoţirii inculpatei B.R.D., cu ocazia deplasării în oraşul Giurgiu, pentru a lua legătura cu martorul G.I.M., în vederea efectuării în favoarea inculpatului P.V. a unui serviciu îndeplinit contra cost şi în favoarea altor deţinuţi, de către inculpatul M.F., din proprie iniţiativă, din motive ţinând de securitatea acesteia, cu referire la un conflict mai vechi al acesteia cu un grup de romi din Giurgiu. Această situaţie de fapt nu evidenţiază consensul neechivoc al persoanelor menţionate în urmărirea unui scop comun, potrivit unei rezoluţii infracţionale în acest sens, cunoaşterea de către fiecare făptuitor a scopului constituirii, chiar şi ocazionale a unui grup, aşa încât în mod eronat s-a reţinut întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/3002 şi s-a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea acestei infracţiuni. Prin urmare, hotărârea pronunţată atacată este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţi constatându-se a fi fondate şi sub aspectul acestor critici.
Pe de altă parte, atunci când aplică se pedeapsa, instanţa este obligată să ţină seama de toate criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin raportare la dispoziţiile art. 52 din acelaşi cod, vizează sub aspectul cuantumului şi modalităţilor de executare, stabilirea unei pedepse care să constituie, în limitele legii, o replică socială adecvată pericolului social al infracţiuni şi periculozităţii inculpatului. Or, sub un prim aspect, această adecvare nu este realizată, cu referire la toţi inculpaţii, ca urmare a faptului că nu s-a ţinut seama de limitele de pedeapsă, diminuate în baza art. 3201 C. proc. pen. Totodată, cu referire la unul din criteriile de individualizare a pedepsei prevăzut de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind „împrejurările care atenuează răspunderea penală";, având ca efect coborârea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de norma incriminatoare, se constată că hotărârea atacată este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. Sub acest aspect, în apel au fost relevate, cu referire la inculpatul M.F., împrejurări în care s-a comis infracţiunea, conduita procesuală a acestuia şi elemente de apreciere privind persoana inculpatului care impuneau constatarea unui pericol social concret mai redus decât cel generic avut în vedere de legiuitor, în raport de care în mod greşit s-a respins cererea privind reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea acestuia, nu cele prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., cum a solicitat inculpatul, ci de art. 74 alin. (2) din acelaşi cod, astfel cum a pus concluzii procurorul.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte admite recursurile declarate de inculpaţii B.R.D., M.F. şi P.V. împotriva Deciziei penale nr. 220 din 2 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 263 din 10 iunie 2011 a Tribunalului Giurgiu, secţia penală, şi, în rejudecare:
- descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor, repunând pedepsele componente în individualitatea lor;
- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpaţii B.R.D., M.F. şi P.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din acelaşi act normativ, art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., condamnă inculpata B.R.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, apreciată ca fiind aptă a realiza scopul şi funcţiile acesteia, stabilite prin art. 52 C. pen. Aplică aceleaşi inculpate pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. Apreciind, în raport de persoana inculpatei şi de comportamentul acesteia după comiterea faptei, că pronunţarea constituie un avertisment suficient pentru aceasta şi că, chiar fără executarea pedepsei, inculpata nu va mai săvârşi infracţiuni, precum şi că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 861 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi menţine măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatei prin sentinţa primei instanţe.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., art. 80 C. pen., condamnă pe inculpatul M.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 83 C. pen. revocă beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 458 din 8 octombrie 2008 a Judecătoriei Buftea şi dispune executarea în întregime a pedepsei pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul M.F. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.F. durata prevenţiei de la 9 septembrie 2010 la zi.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul P.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 39 C. pen. contopeşte pedeapsa aplicată în cauză cu restul de pedeapsă de 3 ani, 9 luni şi 19 zile închisoare, din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 521 din 7 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, urmând ca inculpatul P.V. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la 9 septembrie 2010 la zi.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei vor fi menţinute.
Sumele de câte 75 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi M.F. şi B.R.D., până la prezentarea apărătorului ales, precum şi suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat P.V., se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de inculpaţii B.R.D., M.F. şi P.V. împotriva Deciziei penale nr. 220 din 2 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 263 din 10 iunie 2011 a Tribunalului Giurgiu, secţia penală, şi, în rejudecare:
I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată inculpatei B.R.D. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpata B.R.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege şi art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen. condamnă inculpata B.R.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi menţine măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatei prin sentinţa primei instanţe.
II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată inculpatului M.F. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpatul M.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., art. 80 C. pen. condamnă inculpatul M.F. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. revocă beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 458 din 8 octombrie 2008 a Judecătoriei Buftea şi dispune executarea în întregime a pedepsei pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul M.F. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.F. durata prevenţiei de la 9 septembrie 2010 la zi.
III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată inculpatului P.V. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpatul P.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. condamnă inculpatul P.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 39 C. pen. contopeşte pedeapsa aplicată în cauză cu restul de pedeapsă de 3 ani, 9 luni şi 19 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 521 din 7 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, urmând ca inculpatul P.V. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.V. durata prevenţiei de la 9 septembrie 2010 la zi.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Sumele de câte 75 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi M.F. şi B.R.D., până la prezentarea avocatului ales, precum şi suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat P.V. se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4233/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 4206/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
