ICCJ. Decizia nr. 4260/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4260/2011

Dosar nr. 19387/3/2010

Şedinţa publică din 14 decembrie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 794 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul T.D.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 74-art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul T.D.L. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpatului de la 26 martie 2010 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea a 376,6 grame canabis şi 0,73 grame cocaină, depuse la Inspectoratul General al Poliţiei Române - D.C.J.S.E.O. şi distrugerea acestor cantităţi cu păstrarea contraprobelor, conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 410 euro obţinută de inculpatul T.D.L. din activităţi ilicite.

A fost menţinut sechestrul asigurător instituit asupra unei motociclete marca K. instituit prin Ordonanţa Parchetului nr. 34/D/P/2010.

A fost obligat inculpatul la 6.000 RON cheltuieli judiciare către M.I., 800 RON şi echivalentul în lei a sumei de 1.500 euro avansaţi din fondurile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi la 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a reţinut, în fapt, că la data de 1 februarie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a fost sesizat de către Inspectoratul General al Poliţiei Române – Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, cu privire la existenţa unor indicii temeinice referitor la realizarea unor activităţi de trafic ilicit de droguri de mare risc, fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de trafic internaţional ilicit de droguri de mare risc, fapte prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, de către persoane cunoscute cu apelativele „B.”, „L.”, „D.” şi alţii, constând în aceea că, aceştia ar deţine şi ar oferi spre vânzare diferite cantităţi de cocaină, posibil introduse pe teritoriul României din ţări ale Americii de Sud, droguri de mare risc ce ulterior sunt vândute cu predilecţie pe raza Municipiului Bucureşti, în schimbul unor importante beneficii financiare.

Prin Ordonanţa nr. 34/D/P/2010 (nr. 11/2010) din data de 29 ianuarie 2010 s-a dispus autorizarea investigatorilor sub acoperire „N.R.” – nume de cod şi „R.R.” – nume de cod şi a colaboratorului acestora „A.G.” – nume de cod, în vederea obţinerii de date şi informaţii în legătură cu membrii grupului de narcotraficanţi investigaţi în cauză şi obţinerea de mijloace de probă.

De asemenea, a fost autorizată procurarea de către investigatorii sub acoperire „N.R.” – nume de cod şi „R.R.” – nume de cod şi de către colaboratorul acestora „A.G.” – nume de cod a cantităţii de 1 kilogram de cocaină (droguri de mare risc) şi 10 kilograme de canabis, respectiv 10 kilograme de rezină de canabis (droguri de risc) de la numiţii „B.”, „L.”, „D.” şi de la alţi membri ai reţelei de narcotraficanţi.

Aşa cum a rezultat din procesul-verbal întocmit la data de 1 februarie 2010 de investigatorul cu nume de cod „N.R.”, colaboratorul „A.G.” s-a întâlnit în jurul orei 18⁰⁰, în cafeneaua E. din Piaţa Română cu persoana cunoscută sub apelativul „B.”, identificată ulterior în persoana inculpatului T.D.L. şi cu un alt individ, neidentificat până în prezent, care i-au propus colaboratorului să-i vândă o cantitate importantă de canabis.

Ulterior, cei trei s-au deplasat cu autoturismul O.V., în zona centrală a capitalei, unde s-au întâlnit cu individul cunoscut sub apelativul „L.”, identificat ulterior în persoana martorului U.L., care i-ar fi propus colaboratorului „A.G.” să transporte din America de Sud până în Europa de Vest o cantitate importantă de cocaină.

La data de 3 februarie 2010, Tribunalul Bucureşti - Cabinetul Preşedintelui a emis Autorizaţia nr. 103/AI/2010 privind interceptarea şi înregistrarea audio-video în mediul ambiental a numiţilor „B.”, „L.”, „D.”, cât şi a altor persoane din anturajul acestora, persoane despre care existau date şi indicii că ar fi implicate în activităţi de trafic ilicit de droguri de risc şi de mare risc, fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de trafic internaţional ilicit de droguri de risc şi de mare risc, fapte prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cât şi a întâlnirilor investigatorilor sub acoperire „N.R.” – nume de cod şi „R.R.” – nume de cod, precum şi a colaboratorului acestora „A.G.” – nume de cod, întâlniri pe care aceste persoane urmează să le aibă cu persoanele mai sus-menţionate în vederea obţinerii mijloacelor de probă necesare soluţionării prezentei cauze. Această autorizaţie a fost reînnoită, pentru o perioadă de 30 zile, la data de 12 martie 2010, prin Încheierea nr. 274/AI/2010.

La data de 3 februarie 2010, investigatorul sub acoperire „N.R.” – nume de cod şi colaboratorul acestuia „A.G.” – nume de cod s-au întâlnit în zona Spitalului B. cu inculpatul T.D.L. zis „B.”, cu martorul U.L. zis „L.” şi cu un al treilea individ, a cărui identitate nu este cunoscută până în prezent, ocazie cu care inculpatul T.D.L. i-a avansat investigatorului oferta de vânzare a unei cantităţi importante de canabis (de ordinul kilogramelor) în schimbul sumei de 7.000 euro/kilogram.

Pentru a-i întări investigatorului sub acoperire „N.R.” – nume de cod convingerea că deţine astfel de droguri de risc, cât şi pentru a demonstra calitatea acestora, la data de 04 februarie 2010, inculpatul T.D.L. zis „B.”, i-a oferit, cu titlu gratuit, investigatorului o pungă din material plastic în care se afla o substanţă vegetală, de culoare verde, despre care a afirmat că este „marfă de foarte bună calitate”.

În urma examinării s-a stabilit că fragmentele vegetale oferite de către inculpatul T.D.L. zis „B.” investigatorului „N.R.” – nume de cod, în cantitate netă de 0,85 grame, sunt inflorescenţe de canabis, substanţă care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 (Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 916839 din 05 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române).

La data de 05 februarie 2010 inculpatul T.D.L. zis „B.” i-a vândut investigatorului sub acoperire cu nume de cod „N.R.” cantitatea de 390 grame canabis (Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 916864 din 12 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române) pe care o deţinea într-un apartament situat la parterul unui imobil, pentru suma de 1.500 euro şi 6.000 RON, cei doi discutând despre posibilitatea încheierii în viitor a unei tranzacţii privind o cantitate mai importantă de droguri de risc.

Întâlnirea din data de 05 februarie 2010 a fost interceptată şi înregistrată în baza Autorizaţiei nr. 103/AI/2010 emisă de Tribunalul Bucureşti – Cabinetul Preşedintelui, conţinutul acesteia fiind redat în formă scrisă de către lucrătorii de poliţie judiciară delegaţi în cauză.

Astfel, din cuprinsul acestuia reiese faptul că inculpatul T.D.L. zis „B.” are legături şi cu alte persoane implicate în activităţi ilicite de trafic de droguri, care efectuează operaţiuni privind cantităţi importante de substanţe de acest tip. Aceste împrejurări sunt confirmate personal de către inculpat în convorbirea purtată la data de 05 februarie 2010, în contextul în care au fost purtate discuţii referitoare la cantitatea de droguri (aproximativ 500 grame de canabis) pe care urma să i-o vândă investigatorului şi la preţul acestora.

De asemenea, inculpatul a confirmat întâlnirea pe care a avut-o în cursul zilei anterioare cu investigatorul „N.R.” – nume de cod, ocazie cu care i-a dat acestuia, cu titlu gratuit, cantitatea de 0,85 grame canabis.

De asemenea, s-a mai reţinut ca la data de 16 februarie 2010 inculpatul T.D.L. zis „B.” i-a vândut investigatorului sub acoperire cu nume de cod „N.R.”, în schimbul sumei de 300 RON, aproximativ un gram de substanţă despre care a afirmat că ar fi cocaină de bună calitate, manifestându-şi disponibilitatea ca în cursul zilelor următoare să îi vândă aproximativ 50 grame de droguri de mare risc de acelaşi fel.

În urma examinării substanţei pe care inculpatul T.D.L. zis „B.” i-a vândut-o investigatorului la data de 16 februarie 2010, s-a stabilit că aceasta conţine cocaină, lidocaină şi levamisol şi avea greutatea netă de 0,95 grame (Raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 916.976 din 18 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române).

Aşa cum a rezultat din procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire autorizaţi în cauză, deşi, cu acelaşi prilej, inculpatul T.D.L. zis „B.” i-a propus investigatorului „N.R.” – nume de cod să îi vândă în cursul lunii februarie 2010, după revenirea inculpatului dintr-o călătorie în Olanda, cantitatea de 6 kilograme de canabis, în schimbul sumei de 30.000 euro, tranzacţia nu a mai avut loc.

Audiat fiind de instanţă, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă şi, ulterior, de procuror la data de 19 aprilie 2010, cu privire la faptele reţinute în sarcina sa, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de risc, în formă continuată, cu menţiunea că nu ar fi obţinut un avantaj patrimonial în urma efectuării acestor tranzacţii, în sensul că întreaga sumă de bani primită de la investigatorul „N.R.” – nume de cod, respectiv 1.500 euro şi 6.000 RON, i-ar fi remis-o ulterior proprietarului drogurilor (canabis), respectiv persoanei cunoscute de el cu porecla „M.”.

Inculpatul T.D.L. zis „B.” a declarat că îl cunoaşte pe individul cu porecla „M.” de mai mult timp, dintr-un cerc de persoane care frecventează terasa restaurantului M. din zona Piaţa Romană. A precizat inculpatul că, fiind consumator de droguri de risc, a cumpărat de mai multe ori diferite cantităţi de canabis de la individul cunoscut de el cu porecla „M.”, împrejurări în care, la datele de 04 şi 05 februarie 2010 i-ar fi vândut investigatorului cantitatea de 390,85 grame droguri de risc (canabis) pe care le-ar fi procurat de la acest individ.

Întrebat fiind cu privire la vânzarea, la data de 16 februarie 2010, a cantităţii de 0,95 grame cocaină investigatorului „N.R.” – nume de cod, în schimbul sumei de 300 RON, inculpatul T.D.L. zis „B.” a confirmat încheierea tranzacţiei, declarând, însă, că în interiorul punguţei de plastic pe care i-ar fi remis-o investigatorului ar fi pus bicarbonat şi nu cocaină, aşa cum reiese din concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 916.976 din 18 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

De asemenea, inculpatul a confirmat că la unele dintre întâlnirile pe care le-a avut în cursul lunii februarie 2010 cu investigatorul „N.R.” – nume de cod, a fost însoţit sau condus cu autoturismul de martorul U.L. zis „L.”, dar a arătat că acesta nu a participat la discuţiile privind tranzacţiile ilicite de droguri, prezenţa acestuia fiind întâmplătoare. Acest aspect s-a coroborat cu declaraţia martorului U.L. zis „L.” care a declarat că nu avea cunoştinţă despre activităţile ilicite desfăşurate de inculpat.

S-a apreciat că apărarea invocată de inculpat este nesinceră şi în contradicţie cu ansamblul probelor administrate, atât sub aspectul implicării sale în operaţiunile privind circulaţia drogurilor de risc, cât şi în vânzarea cantităţii de 0,95 grame cocaină.

Sub un prim aspect, s-a reţinut că încheierea de către inculpatul T.D.L. zis „B.” a celor două tranzacţii cu canabis, la datele de 04 şi 05 februarie 2010 nu este un eveniment ocazional, aspect confirmat de acesta însuşi în discuţia purtată cu investigatorul „N.R.” – nume de cod şi cu martorul „A.G.” – nume de cod, prin folosirea unor expresii de genul „eu vând la kilogram, nici nu vând la jumătate”, „dacă vrei să mai iei de la mine, frate, ascultă-mă ce-ţi spun”, „tu o să vezi, tu dacă o să mai iei de la mine ... la mine ce e vorbă e vorbă”.

De asemenea, conţinutul convorbirilor telefonice pe care inculpatul T.D.L. zis „B.” le avea cu diferite persoane, convorbiri interceptate şi înregistrate în baza Ordonanţei provizorii nr. 34/D/P/2010 (nr. 59/A/2010) emisă la data de 05 februarie 2010, confirmată prin Încheierea nr. 126/AI din 10 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, precum şi în baza autorizaţiei cu acelaşi număr, confirmă implicarea acestuia în tranzacţii ilicite cu droguri. Inculpatul şi interlocutorii acestuia utilizează un limbaj codificat, referindu-se la droguri, folosind în acest sens termeni precum „ceaiuri”, „verde de Paris”, „lozuri” ca măsură de prevedere, conştienţi fiind de natura ilegală a substanţelor tranzacţionate.

Conform dispoziţiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, aprecierea fiecărei probe făcându-se conform art. 63 C. proc. pen., în urma examinării tuturor probelor administrate.

În acest sens, în faza de cercetare judecătorească Tribunalul a procedat la audierea inculpatului şi la audierea investigatorului cu identitate protejată N.R. precum şi a martorului din acte U.L., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Din declaraţia inculpatului T.D.L., dată în faţa instanţei, rezultă că acesta a recunoscut că a săvârşit faptele reţinute în rechizitoriu, precizând că în datele de 04 februarie 2010 şi 05 februarie 2010 i-a vândut lui N.R. cantitatea de 390,85 grame canabis în schimbul sumei de 6.000 RON şi 1.500 euro, iar în luna februarie 2010 a deţinut în vederea vânzării şi a vândut la data de 16 februarie 2010 aceleiaşi persoane, cantitatea de 0,85 grame cocaină.

Inculpatul a mai precizat că este consumator de canabis de 4 ani, că era intermediar între colaboratorul U.L. şi furnizor, că este absolvent de studii superioare al Universităţii Româno Americane, că nu a câştigat nici o sumă de bani din tranzacţia menţionată, că era administratorul unei firme de calculatoare iar veniturile îi erau suficiente, fiind ajutat şi de familie.

De asemenea, inculpatul a mai precizat că are şi probleme de sănătate, fiind diagnosticat cu o tumoră în zona toracică şi două tumori în zona craniană, sens în care a depus şi un înscris medical eliberat de SC M.C. SRL – Centrul de diagnostic şi tratament V.B.

Tribunalul a constatat că această declaraţie se coroborează cu declaraţiile martorului U.L. date în faza de urmărire penală, precum şi cu declaraţiile investigatorului cu identitate protejată, N.R., date în cele două faze procesuale.

În acest sens, din declaraţia investigatorului N.R. a rezultat că inculpatul vindea droguri unor persoane atent alese, în cantităţi foarte mari, că era foarte prudent în a-şi alege cercul de cumpărători, iar banii pe care îi obţinea din vânzarea drogurilor ajungeau la „D.C.” şi „L.”, care deţineau drogurile şi care îi asigurau acestuia protecţia necesară.

De asemenea, investigatorul a remarcat că inculpatul era foarte prevăzător şi abil, în sensul că i-a stabilit acestuia reguli precise în vederea desfăşurării legăturii dintre cei doi şi i-a impus să nu vorbească la telefon, pentru a nu fi descoperit de anchetatori.

S-a mai reţinut că inculpatul s-a exprimat că are posibilitatea să vândă zeci de grame de cocaină şi kilograme de canabis, contra sumei de 7.000 euro/kg, oferindu-se să-i procure investigatorului chiar 6 kilograme de canabis.

Aceste declaraţii s-au coroborat cu celelalte probatorii administrate în faza de urmărire penală, respectiv din înregistrările convorbirilor telefonice, în care se regăsesc discuţii din care rezultă, fără dubiu că inculpatul era foarte precaut în tranzacţia pe care o încheia cu investigatorul şi cu colaboratorul acestuia şi avea reprezentarea naturii ilicite a produselor pe care le vindea, precizându-i: „eu vând la kilogram, nici nu vând la jumătate”, „eu la telefon nu vorbesc nimic”.

Din întreg materialul probator administrat a rezultat că faptele inculpatului T.D.L. zis „B.”, care în cursul lunii februarie 2010, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a efectuat în mod repetat operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, împrejurări în care, la datele de 04 februarie 2010 şi 05 februarie 2010 a oferit cu titlu gratuit, respectiv a vândut investigatorului cu nume de cod N.R. cantitatea totală de 390,85 grame canabis, în schimbul sumei de 6.000 RON şi 1.500 euro (sume provenite din fondul special al Ministerului Public), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea, fapta aceluiaşi inculpat care, în cursul lunii februarie 2010, a efectuat operaţiunii privind circulaţia drogurilor de mare risc, respectiv, a deţinut în vederea vânzării şi a vândut investigatorului sub acoperire cu nume de cod N.R., la data de 16 februarie 2010, cantitatea de 0,95 grame cocaină, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a reţinut că cele două infracţiuni au fost săvârşite în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., deoarece au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

În baza textelor de lege de mai sus Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului T.D.L., la pedeapse cu închisoarea, cu executarea în regim de detenţie, la individualizarea cărora au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, gradul ridicat de pericol social a faptelor comise, care în ultima perioadă au cuprins un număr mare de persoane, în special tineri, modalitatea de operare respectiv, prudenţa de care dădea dovadă inculpatul în a-şi alege cumpărătorii, modul de comunicare cu aceştia, cantitatea mare pe care o tranzacţiona şi se angaja că poate să o procure, dar şi persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, este absolvent de studii superioare respectiv, al Universităţii Româno Americane, Facultatea de Economia Turismului Intern şi Internaţional, are o caracterizare bună din partea Asociaţiei de Locatari a blocului în care a domiciliat, din care rezultă că era un tânăr liniştit, un bun susţinător al familie sale, este singurul copil rămas în urma unui deces al surorii sale, că a fost un elev bun la liceul de arhitectură, un elev premiant şi un student bun, precum şi o caracterizare favorabilă din partea Universităţii Româno Americane, din care rezultă că pe parcursul celor 5 ani de studiu nu a creat probleme universităţii şi era un tânăr cu multă iniţiativă.

De asemenea, Tribunalul a reţinut şi atitudinea pozitivă avută de inculpat, faţă de societate, înainte de a fi arestat în sensul că a fost angajatul SC C.P.C. SRL, în funcţia de director economic, din data de 1 octombrie 2006, această societate caracterizându-l ca fiind un bun angajat al firmei, un tânăr bine adaptat la economia de piaţă.

Totodată, Tribunalul a mai reţinut că inculpatul are aptitudini şi cunoştinţe în utilizarea PC, având un atestat profesional emis de Grupul Şcolar de Arhitectură şi Lucrări Publice şi că era asociatul SC I.S. SRL, având ca principal obiect de activitate comerţul cu ridicata echipamentului informatic şi de telecomunicaţii.

Sub aspectul stării de sănătate, aşa cum a rezultat din înscrisul medical emis de SC M.C. SRL, instanţa de fond a reţinut că inculpatul prezintă diagnosticul: focar de osteocondensare în arcul posterior al coastei a VII-a stânga, cu baza 15 mm la cala internă a coastei cu grosimea 5 mm şi contur neregulat către spongioasa.

Faţă de aceste circumstanţe, tribunalul a apreciat că inculpatului T.D.L. i se poate aplica o pedeapsă, conform dispoziţiilor art. 74, art. 76 lit. a) C. pen., sub limita minimă prevăzută de legea penală specială, în ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, reeducarea acestuia putându-se efectua şi în această modalitate, având în vedere vârsta şi pregătirea sa profesională, pentru a fi redat şi a se integra mai rapid în societate.

Ca atare, Tribunalul în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) va condamna pe inculpatul T.D.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

II. Împotriva acestei sentinţe penale inculpatul T.D.L. a declarat apel în termen, criticând hotărârea primei instanţe sub aspectul netemeiniciei cuantumului pedepselor aplicate, solicitând reindividualizarea lor în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor şi datelor ce îl caracterizează, în vederea aplicării unei pedepse rezultante orientate spre minimul prevăzut de lege, cu posibilitatea suspendării sub supraveghere a executării ei.

Reprezentantul Parchetului a solicitat, la rândul său, admiterea apelului declarat de inculpat în condiţiile în care prima instanţă a apreciat că circumstanţele atenuante reţinute îi profită acestuia în raport numai de una din infracţiunile comise pentru care a procedat la reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul de faţă este fondat şi va fi admis.

Inculpatul T.D.L. a fost condamnat pentru săvârşirea de infracţiuni la regimul traficului de droguri prevăzute de art. 2 alin. (1) şi respectiv art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 săvârşite, în concurs real, prima în formă continuată, reţinându-se că inculpatul, în cursul lunii februarie 2010, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a efectuat, în mod repetat, operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, împrejurări în care, la datele de 04 februarie 2010 şi 05 februarie 2010 a oferit cu titlu gratuit, respectiv a vândut investigatorului sub acoperire cu nume de cod N.R., cantitatea totală de 390,85 grame canabis, în schimbul sumei de 6.000 RON şi 1.500 euro. De asemenea, în cursul lunii februarie 2010, acelaşi inculpat a efectuat operaţiuni privind circulaţia drogurilor de mare risc, respectiv, a deţinut, în vederea vânzării şi a vândut investigatorului sub acoperire cu nume de cod „N.R.”, la data de 16 februarie 2010, cantitatea de 0,95 grame cocaină.

Inculpatul a recunoscut, încă de la formularea propunerii de arestare preventivă, săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de risc, în formă continuată, cu menţiunea că nu ar fi obţinut un avantaj patrimonial în urma efectuării acestor tranzacţii ci întreaga sumă de bani primită de la investigatorul N.R. (1.500 euro şi 6.000 RON) a remis-o proprietarului drogurilor (canabis), respectiv persoanei cunoscute de el cu porecla „M.”.

Cu privire la vânzarea cantităţii de 0,95 grame cocaină la data de 16 februarie 2010, investigatorului cu nume de cod „N.R.”, în schimbul sumei de 300 RON, inculpatul a confirmat încheierea acestei tranzacţii, arătând însă că în pachetul remis cumpărătorului ar fi pus bicarbonat şi nu cocaină.

Instanţa a coroborat declaraţiile inculpatului date atât în faza de urmărire penală, cât şi nemijlocit înaintea ei, cu cele ale investigatorului N.R. şi ale martorului din lucrări, U.L., dar şi cu celelalte probatorii administrate în faza de urmărire penală, respectiv înregistrările telefonice în care se regăsesc discuţii ce atestă fără dubiu că inculpatul a comis infracţiuni la regimul traficului de droguri, fiind însă foarte precaut în activităţile ilicite pe care le desfăşura şi cerând aceeaşi atitudine celor cu care intrase în tratative.

A rezultat că faptele inculpatului T.D.L. zis „B.”, care în cursul lunii februarie 2010, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a efectuat în mod repetat operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, împrejurări în care, la datele de 04 februarie 2010 şi 05 februarie 2010 a oferit cu titlu gratuit, respectiv a vândut investigatorului cu nume de cod N.R. cantitatea totala de 390,85 grame canabis, în schimbul sumei de 6.000 RON şi 1.500 euro (sume provenite din fondul special al Ministerului Public), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea, fapta aceluiaşi inculpat care, în cursul lunii februarie 2010, a efectuat operaţiuni privind circulaţia drogurilor de mare risc, respectiv, a deţinut în vederea vânzării şi a vândut investigatorului sub acoperire cu nume de cod N.R., la data de 16 februarie 2010, cantitatea de 0,95 grame cocaină, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Cum cele două fapte au fost săvârşite în concurs real, prima instanţă l-a condamnat pe inculpat la pedepse separat individualizate şi dozate conform criticilor instituite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopului pe care trebuie să îl atingă conform art. 52 C. pen., dând spre executare pe cea mai grea rezultată din contopirea lor.

A avut în vedere instanţa de fond că faptele comise de inculpat la datele de 04 februarie 2010 şi respectiv 05 februarie 2010 (forma continuată) privesc infracţiuni la regimul traficului de droguri de risc, înscrise în Tabelul nr. III – anexă la Legea nr. 143/2000, fiind vorba de comercializarea unor cantităţi de canabis, fapte incriminate distinct în art. 2 alin. (1) din această lege şi pedepsite cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, în timp ce deţinerea şi comercializarea drogurilor de mare risc, în cazul de faţă cocaină, este incriminată în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani (droguri înscrise în Tabelul anexă I).

Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt pe baza amplului probatoriu aflat la dosar, analizat minuţios şi a dat eficienţă circumstanţelor atenuante privitoare la datele ce caracterizează pe inculpat – studii superioare, sănătate precară, familie – ambii părinţi prezentând suferinţe cronice şi cu toţii afectaţi de moartea surorii inculpatului la o vârstă tânără, în urmă cu 3 ani – însă le-a valorificat numai în raport de infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, când a coborât pedeapsa sub minimul ei special.

Cum circumstanţele atenuante profită inculpatului şi instanţa reţinându-le nu poate face o disociere selectivă în raport numai de unele infracţiuni, cum se constată în prezenta cauză, în apelul de faţă, dând eficienţă dispoziţiilor art. 74 lit. a) – art. 76 lit. c) C. pen., Curtea va dispune condamnarea inculpatului T.D.L. la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Instanţa de apel are în vedere nu numai circumstanţele atenuante reţinute la fond, dar şi împrejurarea că pe tot parcursul ciclului procesual al apelului inculpatul a făcut denunţuri în vederea prinderii şi tragerii la răspundere a altor persoane implicate în operaţiuni ilicite cu droguri, nefinalizate cu trimiteri în judecată, ceea ce reprezintă o reconsiderare a întregii sale atitudini faţă de faptele comise şi posibilitatea reeducării lui.

Prin urmare, şi pentru infracţiunea de tragic ilicit de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Curtea a apreciat că se impune o reducere mai substanţială a pedepsei, împrejurare în care îi va aplica inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare.

Pe lângă fiecare pedeapsă stabilită astfel, instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., interzicând totodată inculpatului pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice ca şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Aşa fiind, apelul declarat de inculpat va fi admis, în limitele considerentelor arătate, iar în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va fi desfiinţată hotărârea primei instanţe.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 230 din 1 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul T.D.L. împotriva Sentinţei penale nr. 794 din data de 12 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 19387/3/2010.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând în fond:

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen. în referire la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.D.L. (fiul lui L. şi D., născut la data e 08 aprilie 1982 în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, cetăţean român, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. în referire la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 26 martie 2010 la zi.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 50 RON, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul T.D.L., solicitând, în baza cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., având drept consecinţă reducerea pedepsei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate şi de cazul de casare sus-menţionat, Înalta Curte are în vedere că datorită declaraţiei dată astăzi la termenul de judecată din 14 decembrie 2011, de recunoaştere a faptei, aşa cum este descrisă în actul de sesizare al instanţei de către recurentul inculpat T.D.L., este pertinentă cererea acestuia de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen.

În consecinţă, recursul de faţă este fondat şi urmează a fi admis ca atare, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen., urmând a se casa în parte ambele hotărâri recurate şi, în rejudecare, se va constata incidenţa dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Totuşi, având în vedere că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului a fost redusă la 5 ani închisoare prin decizia instanţei de prim control judiciar se constată în consecinţă că aceasta se subsumează textului impus prin dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) teza I C. proc. pen. „reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii”, ceea ce în speţă înseamnă de la 3,3 ani la 13,3 ani închisoare (pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000).

Aşa fiind, pedeapsa aplicată este judicios stabilită de instanţa de apel şi nu se impune o nouă reducere a acesteia, întrucât este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului, cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Aceeaşi pedeapsă este judicios dozată şi prin prisma criteriilor de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat pe de o parte la pericolul social generic şi concret, sporit al infracţiunilor imputate (traficarea drogurilor de mare risc, respectiv cocaină), cât şi în raport de datele circumstanţiale personale (student, fără antecedente penale, cu poziţie procesuală de recunoaştere şi regret a infracţiunilor comise).

În consecinţă, nu rezultă elemente care să justifice o nouă reducere a pedepsei stabilite pentru inculpatul T.D.L.

Între aceste limite se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Urmează ca, în baza art. 385¹⁶ alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen., să se compute prevenţia de la 26 martie 2010 la zi.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului de faţă să rămână în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite, recursul declarat de inculpatul T.D.L. împotriva Deciziei penale nr. 230 din 1 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.

Casează în parte decizia penală recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 794 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia II-a penală, şi în rejudecare constată incidenţa dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului T.D.L., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 martie 2010 la 14 decembrie 2011.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 202/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4244/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 4206/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4215/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 4233/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4244/2011. Penal