ICCJ. Decizia nr. 4306/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4306/2011
Dosar nr.5673/1/2011
Şedinţa publică din 16 decembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2547 din 24 iunie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul Ş.I. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A obligat recurentul-revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat prezenta contestaţie în anulare, apreciind că aceasta este nelegală şi netemeinică, întrucât, la data de 24 iunie 2011, procedura de citare cu acesta nu a fost legal îndeplinită. În susţinerea acestui motiv de contestaţie în anulare, a învederat faptul că începând cu data de 9 mai 2011 şi până la data de 25 iunie 2011 a fost internat în Spitalul de Psihiatrie Zam situat în localitatea Zam, judeţul Hunedoara. Contestatorul a mai arătat că pentru termenul de judecată din 24 iunie 2011 a fost citat la domiciliul lui situat în comuna D., judeţul Bihor şi nu la spitalul unde era internat, aşa cum ar fi fost legal.
Contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată pentru motivele ce se vor arăta.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului, se constată că Dosarul nr. 2520/109/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în care s-a pronunţat Decizia penală nr. 2547 din 24 iunie 2011, are ca obiect recursul declarat de revizuentul Ş.I. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În dosarul mai sus menţionat, recurentul-revizuent a fost citat la adresa din comuna D., judeţul Bihor, precum şi la adresa din R.V., judeţul Vâlcea.
Se mai constată că există o cerere formulată de contestator prin care solicită efectuarea de copii xerox şi învederează instanţei că se află internat într-o clinică medicală. Totodată, precizează că împuterniceşte pe baza procurii notariale anexate cererii, pe soţia sa, doamna Ş.G., în vederea efectuării tuturor formalităţilor necesare xerocopierii înscrisurilor.
Se mai constată de asemenea că la dosar se află procura autentificată în 18 aprilie 2011 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi C.Ş.S. şi C.G.N., prin care inculpatul-contestator Ş.I. a împuternicit-o pe numita Ş.G. ca în numele său şi pentru el să se ocupe de toate formalităţile necesare copierii din Dosarul penal nr. 2520/109/2010, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în vederea formulării de către inculpat a motivelor de recurs.
Memoriul cuprinzând motivele de recurs se constată că este semnat personal de inculpatul Ş.I.
La data de 12 mai 2011, prin corespondenţă inculpatul, a depus la dosar o cerere prin care a solicitat instanţei amânarea cauzei întrucât se află în imposibilitate de prezentare, fiind internat în spital şi în vederea angajării unui apărător, Înalta Curte acordând un nou termen pentru aceste motive la data de 10 iunie 2011.
La termenul din 10 iunie 2011, pentru apărarea recurentului-revizuent s-a prezentat avocat C.C., apărător ales, care a solicitat instanţei acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării, cauza fiind amânată la 24 iunie 2011, termen la care aceasta a fost soluţionată pronunţându-se Decizia penală nr. 2547, inculpatul-revizuent fiind reprezentat de avocat C.C., apărător ales.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că procedura de citare a revizuentului-inculpat la termenul din 24 iunie 2011 a fost legal îndeplinită potrivit dispoziţiilor art. 291 alin. (3) C. proc. pen., acesta fiind legal citat la cele două adrese, cunoscând de existenţa procesului, semnând memoriul ce cuprinde motivele de recurs şi împuternicind-o pe soţia sa, Ş.G., pentru a face demersuri în dosar, fiind reprezentat la termenul la care a fost soluţionat recursul de apărătorul ales, prezenţa inculpatului-contestator nefiind obligatorie în faţa instanţei de recurs potrivit dispoziţiilor legale, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ş.I.
Totodată, va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ş.I. împotriva Deciziei penale nr. 2547 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2520/109/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 V, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4303/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4309/2011. Penal. Contestaţie (Plângere) cu... → |
|---|
