ICCJ. Decizia nr. 4299/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4299/2011

Dosar nr.8552/1/2011

Şedinţa publică din 16 decembrie 2011

Asupra recursului penal de faţă:

Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 46 din 7 februarie 2011, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul S.M.R., domiciliat în mun. Ploieşti, jud. Prahova, la pedepsele de:

- 3 ani şi 3 luni închisoare şi interzicerea unor drepturi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 2, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen.;

- 2 ani şi 7 luni închisoare şi interzicerea unor drepturi pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la introducerea în ţară de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 25 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 combinat cu art. 18 din Legea nr. 508/2004, modificată, şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului S.M.R. pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 3 luni închisoare şi interzicerea unor drepturi.

În baza art. 71 C. pen. şi art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 2 iulie 2010 şi până la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. a), b) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 22.500 RON (din care suma de 520 RON a fost ridicată, fiind depusă la C.E.C. prin chitanţa din 14 iulie 2010), precum şi un cântar electronic folosit de inculpat şi sigilat cu sigiliul MI.

A condamnat pe inculpatul M.A.Ş., domiciliat în Ploieşti, jud Prahova, la pedepsele de:

- 5 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen.

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consumul propriu prev. şi ped. de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului M.A.Ş. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

În baza art. 71 C. pen. şi art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. a), b) C. pen. a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,50 grame de 4-metilmetcatinonă (MEFEDRONĂ), rămasă neconsumată, precum şi suma de 1.000 RON încasată de inculpat.

A condamnat pe inculpatul B.R.C., domiciliat în Ploieşti, jud. Prahova, la pedepsele de:

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului B.R.C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 3 luni închisoare şi interzicerea unor drepturi.

În baza art. 71 C. pen. şi art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. a), b) C. pen. a confiscat de la inculpat cantitatea de 1,11 grame de 4-metilmetcatinonă (MEFEDRONĂ) şi 4-metoximetcatinonă (metedronă), rămasă neconsumată, precum şi o cameră video.

A condamnat pe inculpatul G.G., domiciliat în mun. Ploieşti, jud. Prahova, la pedepsele de:

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului G.G. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

În baza art. 71 C. pen. şi art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 17 septembrie 2010 şi până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsurile arestării preventive a inculpaţilor luate prin mandatele de arestare preventive nr. x din 3 iulie 2010 privind pe inculpatul S.M.R., nr. y din 3 iulie 2010 privind pe inculpatul M.A.Ş., nr. z din 3 iulie 2010 privind pe inculpatul B.R.C., a din 17 septembrie 2010 privind pe inculpatul G.G., toate emise de Tribunalul Prahova.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la câte 5.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, inclusiv de la urmărirea penală.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul B.G.B., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, atât singur, cât şi în baza unei înţelegeri prealabile cu S.M.R., în perioada martie - iulie 2010, a comercializat circa 1.000 grame droguri de mare risc (mefedronă) unor persoane, pe care S.M.R. le-a instigat să se deplaseze la Ruse în Bulgaria, drogurile achiziţionate fiind introduse de cumpărători în ţară. Printre cumpărători s-au aflat şi M.L.G., M.A.Ş., M.G., B.T.G. şi P.M.G., realizând un beneficiu din infracţiune de circa 40.000 RON.

În luna mai 2010, în baza unei înţelegeri prealabile cu S.M.R. şi B.T.G., i-a vândut acestuia din urmă în Italia cantitatea de 2.658 grame mefedronă, contra sumei de 10.000 RON, lui S.M.R. revenindu-i suma de 2.500 RON. După cumpărare, B.T.G. a introdus drogurile în ţară, în luna aprilie 2010, a introdus cantitatea de 6 grame mefedronă în pachetul conţinând droguri achiziţionate de M.A.Ş. la Ruse, în Bulgaria, fără ştiinţa acestuia, ulterior recuperând cea mai mare parte din droguri de la S.M.R., folosindu-le pentru consum propriu.

În perioada aprilie - iulie 2009, a achiziţionat 85 pacheţele conţinând droguri de risc (cannabis) de la SC S.G. SRL Galaţi, societate administrată de R.A., pe care le-a comercializat prin intermediul SC D.B.C. SRL Ploieşti, societate pe care o administra, încasând suma totală de 10.575 RON. În ziua de 1 iulie 2009 a achiziţionat un număr de 50 pacheţele conţinând aceeaşi substanţă, de la SC D.M. SRL Trifeşti, jud. Neamţ, care au fost ridicate de organele de poliţie, în ziua de 2 iulie 2009 şi nu au mai putut fi comercializate. Din acest tip de substanţe (Weed Blackout Label) au achiziţionat în vederea consumului propriu şi învinuiţii D.L.C., E.E. şi D.V.N., acesta din urmă ajungând la spital, ca urmare a consumului. Totodată, inculpatul a utilizat o parte din mefedrona deţinută pentru consum propriu.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.M.R. s-a reţinut că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu B.G.B., în perioada martie - iulie, în urma unor înţelegeri prealabile încheiate în România, a determinat mai mulţi cetăţeni români să se deplaseze la Ruse în Bulgaria, de unde au procurat droguri de mare risc (mefedronă) de la B.G.B. şi S.M.R., pe care le-au introdus în ţară, printre cumpărători aflându-se şi M.L.G., M.A.Ş., G.G., B.T.G. şi P.M.G. Prin vânzarea a circa 1.000 grame de droguri de mare risc (mefedronă), inculpatului i-a revenit suma de 20.000 RON, reprezentând beneficiu infracţiune.

În luna mai 2010, în baza înţelegerii prealabile cu B.G.B. şi B.T.G., i-a intermediat acestuia din urmă cumpărarea în Italia a cantităţii de 265 grame mefedronă, pe care B.T.G. a achiziţionat-o direct de la B.G.B. contra sumei de 10.000 RON, lui S.M.R. revenindu-i suma de 2.500 RON. După cumpărare, B.T.G. a introdus drogurile în ţară.

Totodată, în baza unei înţelegeri prealabile cu M.A.Ş., în cursul lunii aprilie 2010, i-a identificat acestuia din urmă două persoane din comuna B., cărora le-a fost comercializată cantitatea de circa un gram mefedronă din totalul de 6 grame pe care M.A.Ş. le introdusese fără ştiinţa sa în ţară şi care aparţineau lui B.G.B. În aceeaşi zi a oferit spre vânzare din aceeaşi cantitate de mefedronă lui P.A., însă acesta a refuzat marfa, după care cantitatea de mefedronă rămasă nevândută a fost oferită lui B.G.B., pentru consumul acestuia din urmă.

Referitor la inculpatul M.A.Ş., s-a reţinut că în perioada februarie - iulie 2010, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu S.M.R., s-a deplasat în mod repetat la Ruse în Bulgaria, de unde a achiziţionat droguri de mare risc (mefedronă), pe care le-a introdus în ţară şi le-a comercializat sau oferit pe raza jud. Prahova, drogurile fiind aprovizionate din China de B.G.B., printre cumpărători numărându-se şi "P.", B.R.C., N.A. şi D.C.A.

La data de 7 mai 2010, colaboratorul investigatorului sub acoperire cu nume de cod "M.P." a achiziţionat de la acesta contra sumei de 200 RON două pliculeţe în greutate totală de 0,70 grame, conţinând 4-metilmetcatinonă (mefedronă), substanţă care face parte din tabelul anexă nr. l al Legii nr. 143/2000. La data de 12 mai 2010, acelaşi colaborator a achiziţionat de la acesta contra sumei de 100 RON un pliculeţ, în greutate totală de 0,38 grame, conţinând acelaşi tip de substanţă.

La data de 24 iunie 2010, colaboratorul sub acoperire cu numele de cod "A.V." a achiziţionat de la acesta şi B.R.C. contra sumei de 400 RON două pliculeţe inscripţionate "Crystal Bath Salt 1 Gr" în greutate totală de 1,54 gr, conţinând 4-metilmetcatinonă (mefedronă), substanţă care face parte din tabelul anexă nr. l al Legii nr. 143/2000.

De asemenea, inculpatul a utilizat o parte din mefedrona deţinută pentru consum propriu.

Inculpatul B.R.C., în perioada februarie - iulie 2010, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu M.A.Ş. şi S.M.R., a comercializat droguri de mare risc (mefedronă) pe raza jud. Prahova, drogurile fiind aprovizionate din China de B.G.B., printre cumpărători numărându-se şi "P.". La data de 11 iunie 2010, colaboratorul investigatorului sub acoperire cu nume de cod "A.V." a achiziţionat de la acesta contra sumei de 200 RON, două pliculeţe în greutate totală de 0,56 grame, conţinând 4-metilmetcatinonă (mefedronă), substanţă care face parte din tabelul anexă nr. l al Legii nr. 143/2000, iar la data de 24 iunie 2010, acelaşi colaborator a achiziţionat de la acesta şi M.A.Ş., contra sumei de 400 RON două pliculeţe inscripţionate "Crystal Bath Salt 1 Gr" în greutate totală de 1,54 grame, conţinând acelaşi tip de substanţe.

De asemenea, inculpatul a utilizat o parte din mefedrona deţinută pentru consum propriu

Inculpatul G.G., în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu S.M.R., s-a deplasat în mod repetat în Bulgaria, de unde a procurat droguri de mare risc, respectiv mefedronă, de la inculpaţii B.G.B. şi S.M.R., pe care le-a introdus în România, unde le-a comercializat sau oferit mai multor cumpărători, printre aceştia numărându-se R.N., A.C. şi B.R.C.

De asemenea, inculpatul a utilizat o parte din mefedrona deţinută pentru consum propriu.

Inculpatul B.T.G., în perioada martie - iulie 2010, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu S.M.R., s-a deplasat în mod repetat în Bulgaria, de unde a procurat droguri de mare risc, respectiv mefedronă, de la inculpaţii B.G.B. şi S.M.R., pe care le-a introdus în România, unde le-a comercializat sau oferit mai multor cumpărători, printre aceştia numărându-se L.I.C.

În baza aceleiaşi înţelegeri prealabile cu cei doi coinculpaţi, în luna mai 2010, s-a deplasat în Italia, de unde a achiziţionat cantitatea de aprox. 265 grame mefedronă de la B.G.B. contra sumei de 10.000 RON, pe care a introdus-o în ţară.

De asemenea, inculpatul a utilizat o parte din mefedrona deţinută pentru consum propriu.

Această situaţie de fapt rezultă din declaraţiile inculpaţilor, recunoaşterile acestora, declaraţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală, procesele-verbale întocmite de investigatori, ale percheziţiilor domiciliare, de transcriere ale convorbirilor telefonice, de constatare tehnico-ştiinţifică a drogurilor, cumpărate de inculpaţi, de ridicare droguri, de predare-primire substanţe etnobotanice şi ambalaje ale acestora, plane fotografice.

Fiind audiaţi, inculpaţii au recunoscut faptele, judecata desfăşurându-se în procedura simplificată reglementată de disp. art. 320¹ C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti şi inculpaţii S.M.R., M.A.Ş., G.G. şi B.R.C.

Parchetul a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate sub aspectul stabilirii pedepselor complementare şi accesorii aplicate inculpaţilor în sensul că nu a determinat perioada interzicerii exercitării drepturilor şi, de asemenea, nici nu au fost specificate în concret drepturile ce au fost interzise.

Este criticată şi modalitatea aplicării pedepsei accesorii, fiind interzisă exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., fără respectarea principiului simetriei dintre aceasta şi pedeapsa complementară.

Se susţine, de asemenea, că în mod greşit s-au reţinut disp. art. 320¹ C. proc. pen., în privinţa inculpatului B.R.C., cât timp acesta nu a recunoscut în totalitate săvârşirea celor două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpaţii M.A.Ş., G.G. şi S.M.R. au formulat critici privind netemeinicia pedepselor aplicate.

Inculpatul B.R.C. a invocat nevinovăţia sa sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin Decizia penală nr. 61 din 21 aprilie 2011, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii S.M.R., M.A.Ş., B.R.C. şi G.G., toţi aflaţi în stare de deţinere la Penitenciarul Mărgineni împotriva Sentinţei penale nr. 46 din 7 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Prahova.

A desfiinţat în parte, în latură penală, sentinţa primei instanţe şi pronunţă o nouă hotărâre în ce priveşte pe inculpaţii S.M.R., M.A.Ş. şi G.G., după cum urmează:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare şi interzicerea unor drepturi aplicată inculpatului S.M.R. în componentele sale, reţine la încadrarea juridică şi circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., iar pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 combinat cu art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi a condamnat inculpatul:

- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 combinat cu art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. pentru trafic de droguri de mare risc la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- în baza art. 25 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 combinat cu art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., pentru instigare la introducerea în ţară de droguri de mare risc, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

Conform art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului S.M.R. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A descontopit pedepsele rezultante de câte 5 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi aplicate inculpaţilor M.A.Ş. şi G.G., în pedepsele componente, reţinând la încadrarea juridică a faptelor circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a condamnat pe fiecare dintre inculpaţi:

- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. pentru trafic de droguri de mare risc la pedeapsa de câte 3 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- în baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., pentru introducerea în ţară de droguri de mare risc, la pedeapsa de câte 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. pentru deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, la pedeapsa de câte 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat fiecăruia dintre inculpaţii M.A.Ş. şi G.G. pedeapsa cea mai grea de câte 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A desfiinţat în parte, în latură penală, sentinţa primei instanţe în ce priveşte pe inculpatul B.R.C., aflat în stare de deţinere la Penitenciarul Mărgineni şi a dispus trimiterea cauzei la acelaşi tribunal pentru rejudecare, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează judecata procesului penal în primă instanţă.

A menţinut starea de arest a inculpaţilor-apelanţi S.M.R., M.A.Ş., B.R.C. şi G.G. şi a computat reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 2 iulie 2010, la zi, pentru apelanţii S.M.R. şi M.A.Ş., iar pentru apelantul G.G., începând cu data de 17 septembrie 2010, la zi.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost dovedită prin probe specifice descoperirii unor atare infracţiuni, însuşite de inculpaţii S.M.R., M.A.Ş. şi G.G., în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen., condamnarea acestora pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată fiind legală.

Reţine instanţa de apel că încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc reţinută în sarcina inculpatului S.M.R. este incompletă, întrucât s-a omis reţinerea disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000, deşi din înscrisurile existente la dosar rezultă că acesta a colaborat cu organele de anchetă pentru tragerea la răspundere penală şi a altor persoane în materia combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri.

Reţine Curtea de Apel Ploieşti că sentinţa primei instanţe este afectată de nelegalitate şi netemeinicie în ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor S.M.R., M.A.Ş. şi G.G., cât timp a aplicat pedepse reduse în limitele prev. de art. 76 C. pen. nu a reţinut în favoarea acestora circumstanţe atenuante.

Admiţând apelurile declarate în cauză, instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

De asemenea, Curtea de Apel Ploieşti a găsit întemeiate şi criticile referitoare la modalitatea de aplicare a pedepselor complementare şi accesorii, iar prin Decizia penală atacată a stabilit atât durata pedepsei complementare, cât şi drepturile ce urmează a fi interzise, atât pe perioada executării pedepsei principale, cât şi după executarea acesteia.

Cu privire la inculpatul B.R.C., apreciază Curtea de Apel Ploieşti că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, întrucât declaraţia dată de acesta nu reprezintă o recunoaştere totală şi necondiţionată a infracţiunilor pentru care a fost inculpat, astfel încât greşit s-a reţinut incidenţa disp. art. 320¹ C. proc. pen.

Astfel, se apreciază că se impune ca tribunalul să exercite rol activ pentru aflarea adevărului, urmând a-şi forma convingerea prin administrarea tuturor probelor utile şi concludente, fapt pentru care Curtea de Apel Ploieşti a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a dispus trimiterea cauzei la acelaşi tribunal spre rejudecare cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează judecata procesului penal în primă instanţă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal prev. de art. 385³ C. proc. pen., inculpaţii M.A.Ş., G.G. şi B.R.C.

Criticile formulate de recurenţii-inculpaţi M.A.Ş. şi G.G. vizează netemeinicia pedepselor aplicate, solicitând a se da eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea lor cu consecinţa reducerii pedepselor până la limita la care este posibilă aplicarea disp. art. 86¹ C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În susţinerea recursurilor inculpaţii invocă cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

La termenul din 21 octombrie 2011, inculpatul B.R.C. a arătat că înţelege să-şi retragă recursul, astfel că prin Decizia penală nr. 3721 din 21 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat act de manifestarea de voinţă a inculpatului, a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara şi a disjuns cauza cu privire la recurenţii-inculpaţi M.A.Ş. şi G.G., acordând un alt termen de judecată.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., potrivit căruia, instanţa de recurs examinează cauza în limita motivelor de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Reţine Înalta Curte că, situaţia de fapt a fost corect reţinută în actul de sesizare în baza probelor concludente administrate în faza de urmărire penală, probe ce au fost complet analizate, încadrarea juridică dată faptei corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod just reţinând cele două instanţe inferioare că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru a fi antrenată răspunderea penală a inculpaţilor, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor ce li se reţin în sarcină.

Astfel, din examinarea probelor administrate în cauză, rezultă că în sarcina inculpatului M.A.Ş. se reţine că în perioada februarie - iulie 2010, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu inculpatul S.M.R., s-a deplasat în mod repetat la Ruse în Bulgaria, de unde a achiziţionat droguri de mare risc (mefedronă), pe care le-a introdus în ţară şi le-a comercializat pe raza judeţului Prahova.

La data de 7 mai 2010, colaboratorul investigatorului sub acoperire cu nume de cod M.P. a achiziţionat de la inculpatul M.A.Ş., contra sumei de 200 RON, două pliculeţe în greutate totală de 0,70 grame conţinând metilmetcatinonă, iar la data de 12 mai 2010, acelaşi colaborator a achiziţionat contra sumei de 100 RON un pliculeţ, în greutate de 0,38 grame, conţinând acelaşi tip de substanţă.

De asemenea, rezultă că inculpatul a utilizat o parte din mefedrona deţinută pentru consumul propriu.

În sarcina inculpatului G.G. se reţine că în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu inculpatul S.M.R., s-a deplasat în mod repetat în Bulgaria de unde a procurat droguri de mare risc, respectiv mefedronă, pe care le-a introdus în România, unde le-a comercializat.

O parte din aceste droguri a fost deţinută pentru consumul propriu.

Inculpaţii au recunoscut faptele în totalitate, judecata cauzei având loc în procedura simplificată reglementată de disp. art. 320¹ C. proc. pen.

Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor, reţine Înalta Curte că acestea au fost bine dozate, astfel încât apreciază că toate criticile formulate de inculpaţi sunt nefondate şi nu pot determina adoptarea unei soluţii contrare celei adoptate în gradele de jurisdicţie inferioare.

Reţine Înalta Curte că în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind realizată o proporţie între gradul de pericol social concret al faptelor şi pedepsele aplicate.

În concret, la individualizarea pedepselor, instanţa de apel a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, natura faptelor comise, respectiv trafic de droguri, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei concretizate prin numărul mare de persoane implicate în activitatea infracţională, perioada mare de timp în care s-a desfăşurat această activitate, inculpaţii dând dovadă de perseverenţă infracţională.

Curtea de Apel Ploieşti a avut în vedere şi datele personale pozitive ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, lipsa antecedentelor penale, ca şi poziţia sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, fiind just apreciate şi, de asemenea, li s-a dat eficienţă maximă prin coborârea pedepselor cu mult sub limita minimă specială prevăzută de lege.

Este adevărat că datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat sunt pozitive, iar instanţa de apel le-a acordat eficienţa necesară, însă, apreciază Înalta Curte că nu mai este posibilă o nouă reindividualizare a pedepsei pe aceleaşi criterii, existând în acest caz riscul de a aplica pedepse foarte mici pentru fapte extrem de grave, cu consecinţe nefaste în rândul tinerilor consumatori de astfel de produse.

Pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de reeducare a inculpatului, ci şi o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârşirea infracţiunii.

Ca atare în cadrul acestui gen de infracţiuni este necesară o reacţie mai fermă a autorităţilor care trebuie să fie concretizată în aplicarea unor pedepse care să descurajeze, pe viitor, săvârşirea unor fapte similare.

Existenţa datelor personale pozitive nu poate determina aplicarea unei sancţiuni penale minime fără a avea în vedere şi gradul de pericol social concret al faptelor comise, urmând a fi realizată o proporţie între circumstanţele reale şi cele personale ale comiterii faptelor.

Înalta Curte apreciază în urma propriei analize că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost bine individualizate, fiind astfel realizate funcţia educativă, coercitivă, cât şi cea de exemplaritate a pedepsei.

Şi modalitatea de executare a pedepselor a fost just individualizată, în mod corect apreciind instanţa de apel că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins doar prin privare de libertate.

Inculpaţii sunt şi consumatori de droguri, astfel că există riscul ca, lăsaţi în libertate, aceştia să-şi reia „vechile îndeletniciri” şi să intre în contact cu traficanţii de droguri, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că reeducarea efectivă a inculpaţilor se poate realiza doar prin executarea pedepselor în regim penitenciar, ei având posibilitatea în acest mod să conştientizeze consecinţele faptelor comise şi să-şi îndrepte atitudinea viitoare în abţinerea de a mai comite şi alte fapte penale.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate prevenţia de la 2 iulie 2010 la 16 decembrie 2011 pentru inculpatul M.A.Ş. şi de la 17 septembrie 2010 la 16 decembrie 2011 pentru inculpatul G.G.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.A.Ş. şi G.G. împotriva Deciziei penale nr. 61 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 iulie 2010 la 16 decembrie 2011 pentru M.A.Ş. şi de la 17 septembrie 2010 la 16 decembrie 2011 pentru G.G.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2011.

Procesat de GGC - AZ

← ICCJ. Decizia nr. 4295/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4301/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 4299/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4299/2011. Penal