ICCJ. Decizia nr. 4315/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4315/2011
Dosar nr.9970/1/2011
Şedinţa publică din 16 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 90 alin. (2) coroborat cu art. 88 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 202/2008, a dispus arestarea persoanei solicitate D.C., cu începere de la 14 decembrie 2011 la 18 decembrie 2011 inclusiv.
A fixat termen la 16 decembrie 2011, ora 900, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare însoţit de traducerea în limba română.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Adresa din 14 decembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa Curţii de Apel Bucureşti, în conformitate cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru desfăşurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare germane faţă de numitul D.C., învinuit de săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, în calitate de complice.
În cuprinsul sesizării se arată că pe numele persoanei solicitate s-a emis la data de 4 aprilie 2011 un mandat european de arestare, ca urmare a emiterii Deciziei nr. (255)3034 PLS 16061/09(241/09) din 22 decembrie 2009 de către Tribunalul local Berlin, secţia penală, prin care s-a pronunţat o pedeapsă de 8 luni închisoare, din care s-au dedus 23 de zile de arest.
La dosarul cauzei s-a ataşat Adresa din 13 decembrie 2011 emisă de I.G.P.R. - C.C.P.I. - Biroul SIRENE, semnalarea în sistem informatic transmisă prin fax de către autorităţile germane şi traducerea acestora în limba română, procesele-verbale întocmite de procuror, cel de depistare al organului de poliţie, cazier judiciar, ordonanţa de reţinere şi actul de identificare al persoanei solicitate.
S-a constatat în cauză aplicabilitatea procedurii reţinerii şi arestării persoanei solicitate în regim de urgenţă pe baza semnalării transmise în condiţiile art. 88 alin. (3) şi art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
S-a procedat la verificarea persoanei solicitate, care a fost informată cu privire la existenţa mandatului de arestare emis de autorităţile judiciare germane pentru complicitate la vătămare corporală gravă.
Persoana solicitată a precizat Curţii că a recunoscut comiterea acestei fapte, că a fost condamnată la 8 luni de închisoare şi după executarea a 23 de zile de detenţie aceasta a fost pusă în libertate ca urmare a suspendării condiţionate a pedepsei aplicate, fără a fi însă în măsură să depună hotărârea judecătorească invocată.
Faţă de înscrisurile de la dosar, Curtea a apreciat că există urgenţă, potrivit dispoziţiilor legale, în raport de natura şi gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina persoanei solicitate şi a elementelor care o particularizează.
Aşa fiind, existând temeri că persoana solicitată s-ar putea sustrage solicitărilor organelor judiciare abilitate, Curtea a dispus arestarea acesteia pe o perioadă de 5 zile, până la prezentarea de procuror a mandatului european de arestare însoţit de traducerea în limba română, sens în care a emis adresă la parchet.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată D.C., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi, pe fond, punerea sa în libertate.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Soluţia dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică, în mod corect apreciind că măsura arestării preventive pe o perioadă de 5 zile corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale ce reglementează procedura reţinerii şi arestării persoanei solicitate în regim de urgenţă.
La individualizarea măsurii necesare asigurării posibilităţii predării persoanei solicitate, Curtea de Apel Bucureşti a ales măsura aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiţii a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată.
De altfel, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, persoana solicitată a precizat Curţii că aceasta a recunoscut comiterea faptei de vătămare corporală gravă în forma complicităţii, că a fost condamnată la 8 luni închisoare şi după executarea a 23 zile de detenţie aceasta a fost pusă în libertate, ca urmare a suspendării condiţionate a pedepsei aplicate, fără a fi însă în măsură să depună hotărârea judecătorească invocată.
Poziţia adoptată de persoana solicitată, de recunoaştere a faptei descrise în mandatul european de arestare de către autorităţile judiciare germane, nu poate determina schimbarea măsurii preventive dispusă de instanţa de fond, cât timp cu ocazia soluţionării unei cereri de punere în executare a mandatului european de arestare, instanţa naţională verifică îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă ale acestuia, precum şi alegerea măsurii preventive, fără a se putea pronunţa asupra temeiniciei acuzaţiilor aduse persoanei solicitate.
Motivul de recurs invocat de apărare, în sensul luării faţă de persoana solicitată a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, nu este întemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată, în cazurile în care judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.
Din examinarea acestor dispoziţii legale rezultă că judecătorul nu are posibilitatea de a alege una din măsurile preventive reglementate de dispoziţiile art. 136 C. proc. pen., legiuitorul stabilind în mod imperativ că în vederea predării persoanei solicitate judecătorul dispune arestarea prin încheiere motivată.
Este adevărat că legea stabileşte la art. 90 alin. (11) posibilitatea luării faţă de persoana solicitată a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, însă această măsură poate fi luată numai ulterior privării iniţiale de libertate, iar în situaţia în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea persoanei solicitate.
Ca atare, această interpretare rezultă chiar din succesiunea textelor legale în condiţiile în care luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea este prevăzută într-un alineat ulterior celui referitor la arestarea persoanei solicitate, iar pe de altă parte luarea acestei măsuri preventive neprivative de libertate este condiţionată de „punerea în libertate” a acesteia.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, cu respectarea dispoziţiilor art. 101 - 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, şi a art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată D.C. împotriva Încheierii din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 10630/2/2011 (4084/2011).
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4314/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4316/2011. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
