ICCJ. Decizia nr. 4317/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4317/2011
Dosar nr.1406/36/2011
Şedinţa publică din 16 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 123/P din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, printre altele, în temeiul art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate M.I.M. pe o perioadă de 5 zile, începând din data de 14 decembrie 2011 până la data de 18 decembrie 2011, inclusiv.
A dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
A respins ca nefondată cererea persoanei solicitate privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 13 decembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în contextul art. 101 din Legea nr. 302/2004, republicată, a sesizat Curtea de Apel Constanţa cu propunerea de arestare a persoanei solicitate, M.I.M., în vederea punerii în executare a semnalării privind mandatul european de arestare emis la data de 27 octombrie 2011 de Biroul Procurorului din Tubingen - Germania, în Dosarul nr. 12 GS 17141/11 faţă de persoana solicitată M.I.M.
S-a reţinut că persoana solicitată este acuzată că a sustras cardul de credit al persoanei prejudiciate S.P. şi a retras de cel puţin 12 ori sume cuprinse între 200 şi 700 euro, sume cu care a fost debitat contul persoanei prejudiciate, utilizând în mod nelegal codul cardului şi sumele respective, prejudiciul fiind apreciat la suma de 7.500 euro.
S-a reţinut că aceste fapte constituie, potrivit legislaţiei germane, infracţiuni de fraudă informatică gravă, comisă în 12 cauze, prevăzută şi pedepsită de art. 263 A (1) + (2), 263 (3), 53 C. pen. german, cu până la 10 ani închisoare, având corespondent şi în legislaţia română - art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv art. 27 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Curtea a constatat că măsura reţinerii a fost luată de urgenţă, pe baza semnalării transmise de Interpol, în lipsa unui mandat european de arestare, tradus în limba română, franceză sau engleză, înaintat de autoritatea judiciară solicitantă către procuror, care a fost sesizat prin intermediul semnalării de urmărire internaţională emisă de Biroul Naţional Interpol.
Potrivit art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a reţinut că se impune ca instanţa să ia faţă de persoana solicitată una din cele două măsuri preventive, respectiv arestarea sau obligarea de a nu părăsi localitatea.
Curtea a reţinut că circumstanţele cauzei, caracterul urgent al procedurii judiciare ce impune soluţionarea cu celeritate şi prezenţa persoanei solicitate în faţa instanţei, scopul concret urmărit, respectiv asigurarea executării mandatului european de arestare, natura acuzaţiei adusă persoanei solicitate, posibilitatea ca persoana solicitată să-şi exprime acordul în vederea predării către autorităţile germane, împrejurarea că a fost identificat în altă localitate decât cea de domiciliu justifică luarea măsurii arestării, în detrimentul solicitării persoanei solicitate de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a mai reţinut de asemenea în motivarea încheierii atacate cu recurs că, măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este de natură a răspunde exigenţelor impuse de procedura executării de către autorităţile române a unui mandat european de arestare, date fiind urgenţa acestei proceduri şi necesitatea asigurării prezenţei persoanei solicitate în faţa instanţei, în vederea soluţionării cererii de predare către autorităţile austriece. S-a mai reţinut totodată că persoana solicitată are domiciliul în loc. C., jud. Constanţa, însă a fost identificată în altă localitate, apreciindu-se că se creează dubii că o măsura neprivativă de libertate ar corespunde scopului prezentei proceduri.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată M.I.M., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi pe fond punerea sa în libertate.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Soluţia dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică, în mod corect, apreciindu-se că măsura arestării preventive pe o perioadă de 5 zile este necesară pentru depunerea mandatului european de arestare tradus în limba română necesar pentru luarea hotărârii asupra predării, precum şi luarea măsurii arestării persoanei solicitate, apreciată ca fiind justificată de circumstanţele cauzei şi specificul procedurii judiciare.
Soluţia dispusă de instanţa de fond, de arestare pe o perioadă de 5 zile, corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale ce reglementează procedura reţinerii şi arestării persoanei solicitate în regim de urgenţă.
La individualizarea măsurii necesare asigurării executării mandatului european de arestare, Curtea de Apel Constanţa a ales măsura aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiţii a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică cu respectarea dispoziţiilor art. 101 - 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, şi a art. 5 din Convenţie Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.I.M. împotriva Încheierii penale nr. 123/P din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1406/36/2011.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4316/2011. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 4334/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
