ICCJ. Decizia nr. 4324/2011. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4324/2011
Dosar nr. 3208/2/2010
Şedinţa publică din 19 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar constată
Prin Sentinţa penală nr. 191/F din 21 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de E.N.G. prin mandatar E.D. şi a obligat contestatorul la 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin cererea formulată la data de 12 aprilie 2010 intitulată „punct de vedere în scopul soluţionării complete şi juste a cauzei deduse judecăţii" contestatorul E.N.G. prin mandatar, E.D.M., a formulat o singură solicitare şi anume „suspendarea executării titlului executoriu abuziv" şi a depus în susţinerea cererii, în copie, o comunicare a Curţii de Apel Bucureşti emisă în Dosarul nr. 5435/2/2009 (1427/2009), în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 326 din 12 noiembrie 2009, prin care i se solicita să achite cheltuielile judiciare în cuantum de 400 RON la care a fost obligat prin hotărârea menţionată.
La data de 07 mai 2010 petentul a depus un memoriu intitulat „completare şi întregire a punctului de vedere apreciat ilegal şi abuziv ca fiind o contestaţie la executare de către instanţa de judecată-reprezentată de judecător" fără a preciza însă care este obiectul cererii iniţiale.
La data de 18 iunie 2010 petentul a formulat o cerere de recuzare a judecătorului, a grefierei de şedinţă şi a Preşedintei Curţii de Apel Bucureşti. Prin Încheierea din 21 iunie 2010 a fost respinsă cererea de recuzare privind preşedintele completului de judecată şi grefierul de şedinţă. Totodată, a fost respinsă ca inadmisibilă, în baza art. 51 alin. (3) C. proc. pen., cererea de recuzare a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 51 alin. (2) C. proc. pen.
Faţă de susţinerile contestatorului instanţa a constatat că de fapt acesta este nemulţumit de cheltuielile judiciare ce i-au fost aplicate prin Sentinţa penală nr. 326 din 12 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 5435/2/2009 (1427/2009) al Curţii de Apel Bucureşti, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia nr. 837 din 03 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, a constatat că cele învederate de petent nu se circumscriu nici unuia dintre cazurile în care se poate face contestaţie la executare, astfel cum sunt expres şi limitativ prevăzute în art. 461 lit. a) - d) C. proc. pen. şi a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de petentul E.N.G. prin mandatar E.D.
Împotriva acestei soluţii, la data de 2 iulie 2010 contestatorul E.N.G. a formulat recurs, motivele de recurs, în esenţa lor, referindu-se la politică, la titlul executoriu emis abuziv, la promovarea în funcţii publice, abuzul de putere, aflându-se la filele 2 - 6, 45 - 73, 125 - 143, 160 - 187 vol. I, şi filele 14 - 21 vol II.
Examinând sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul contestator, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat contestatorul E.N.G. este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen. „contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării. (2) în cazurile prevăzute la lit. a), b) şi d) contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută în alin. (1) sau (6) al art. 460, iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. (3) Contestaţia împotriva actelor de executare privind confiscarea averii se soluţionează de instanţa civilă, potrivit legii civile."
Faţă de cuprinsul textului sus-indicat, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că cererea de contestaţie la executare formulată de contestator nu este admisibilă deoarece nu se încadrează în nici unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Motivul invocat de către contestator, respectiv suspendarea executării titlului executoriu abuziv prin care a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 400 RON prin Sentinţa penală nr. 326 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. 5435/2/2009, nu constituie un temei de contestaţie la executare. De asemenea, nici motivele referitoare la politica, abuzul de putere, promovarea în funcţiile publice la care face referire contestatorul în motivele scrise depuse la dosar nu se încadrează în cazurile limitative prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul contestatorului E.N.G., potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul E.N.G. împotriva Sentinţei penale nr. 191/F din 21 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 decembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4321/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4344/2011. Penal → |
|---|
