ICCJ. Decizia nr. 501/2011. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 501/2011
Dosar nr. 1962/1/2011
Şedinţa publică din 31 martie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 2476 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei Braşov, în temeiul art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen. si art. 320 ind.1 C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului F.C.M. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare. In baza art. 192 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) prin raportare la art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Braşov, care prin Decizia penală 14/Ap din 28 ianuarie 2010 a calificat calea de atac ca fiind apel şi a trimis cauza spre soluţionare Tribunalului Braşov.
Prin Decizia penală nr. 75A din 28 februarie 2011a Tribunalului Braşov s-a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de inculpatul F.C.M. împotriva sentinţei penale 2476 din 16 decembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Braşov, în favoarea Curţii de Apel Braşov. S-a constatat conflictul negativ de competenţă şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin aceeaşi decizie s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Fiind investită cu soluţionarea conflictului de competenţă, Înalta Curte retine următoarele:
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, totală (cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută de art. 278/1 C. proc. pen.) sau parţială (cum este cazul apelului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de judecătorii, respectiv de tribunalul militar, în alte cauze decât cele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate).
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii, care se regăsesc în disp. art. XXIV.
Din examinarea acestor norme tranzitorii, rezultă că acestea se referă la trei chestiuni distincte, prin raportare la modificările aduse Codului de procedură penală, respectiv: regimul căilor de atac (inclusiv motive şi termene), competenţa organelor judiciare şi recursul în interesul legii.
În privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăseşte în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabileşte cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunţării hotărârii ce se doreşte a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia Legea procesual penală este de imediată aplicare, cât şi spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecinţă, constatând că în speţă sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 16 decembrie 2010, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este supusă exclusiv recursului, conform art. 361alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cale de atac ce intră în competenţa funcţională a Curţii de Apel, conform art. 28/1 pct. 3 C. proc. pen. instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, instanţă căreia i se va trimite dosarul pentru soluţionarea recursului declarat de inculpatul F.C.M. împotriva sentinţei penale nr. 2476 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei Braşov.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 494/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 525/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
