ICCJ. Decizia nr. 536/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 536/2011
Dosar nr. 1722/120/2010
Şedinţa publică din 14 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 258 din 27 iulie 2010 a Tribunalului Dâmboviţa a fost condamnat inculpatul S.C., în baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen..
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 31 martie 2010 la zi.
Potrivit dispoziţiilor art. 14, art. 15 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 şi art. 999 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile M.C. şi M.M.M. sumele de 10750 lei daune materiale şi 80.000 lei daune morale.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui briceag corp delict.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că, la 31 martie 2010, în jurul orelor 19.00 , victima M.C. în vârstă de 23 de ani se afla în gospodăria lui B.G. şi împreună cu acesta şi cu numiţii M.V.S., B.N. şi B.I., consumau băuturi alcoolice.
Întrucât vitele proprietarului urmau să fie adăpate, M.C. s-a oferit să scoată el apa din fântâna aflată la o distanţă de 40-50 m, pe stradă.
În acest timp inculpatul S.C. trecea dinspre locuinţa sa spre câmp.
Când a ajuns în dreptul fântânii, C.M. a ieşit în faţa sa, cei doi ajungând să se îmbrâncească şi să se lovească reciproc.
Pe fondul acestei altercaţii, inculpatul l-a lovit pe M.C. cu un cuţit cu lungimea de 20 cm de trei ori în zona capului şi a trunchiului.
Victima a fost transportată la spital, unde, cu toate îngrijirile acordate a decedat din cauza leziunilor grave suferite.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se şocului hemoragic - consecinţa unei hemoragii masive mixte-interne şi externe, urmare a mai multor plăgi tăiate-înţepate, dintre care una penetrantă în zona toracelui, cu interesarea peretelui posterior al ambilor ventriculi şi a septului interventricular.
S-a apreciat prin acelaşi act medico-legal că leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp tăietor-înţepător - cuţit, briceag - cu lăţimea maximă a lamei de 2-2,5 cm şi lungimea minimă de 7,5 cm, între leziuni şi decesul victimei existând o legătură directă de cauzalitate, necondiţionată.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de cercetare la faţa locului, a raportului medico-legal arătat, a declaraţiilor martorilor oculari B.N., B.G., B.I. şi M.V.S., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Apărarea formulată de inculpat în sensul că victima i-ar fi adresat ameninţări cu moartea şi că astfel a reacţionat lovindu-l cu briceagul, nu a fost confirmată de probatoriul administrat.
Referitor la individualizarea pedepsei instanţa a considerat că se impune aplicarea unei sancţiuni privative de libertate situată înspre maximul prevăzut de lege, avându-se în vedere pericolul social deosebit de grav al faptei, de o violenţă extremă şi nejustificată, îndreptată împotriva vieţii unui tânăr.
În legătură cu latura civilă, s-au apreciat ca dovedite cheltuielile de înmormântare precum şi cele cu parastase şi pomeniri, însumând 10750 lei.
S-a mai apreciat că pentru prejudiciul moral suferit prin pierderea vieţii fiului lor, părţile civile sunt îndreptăţite la plata unor daune morale de 80000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.C. care a fost respins prin Decizia penală nr. 95 din 1 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a considerat neîntemeiate criticile formulate de inculpat, în principal în sensul că partea vătămată ar fi provocat altercaţia şi că ar fi incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea severă.
Astfel, s-a constatat că înaintea agresiunii nu au existat gesturi violente ale victimei, ori atitudini ofensive care să poată fi considerate acţiuni ilicite grave în sensul textului invocat.
Privitor la pedeapsă, s-a apreciat că ea a fost individualizată cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că nu este cazul reducerii ei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul S.C. care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea acesteia prin aplicarea dispoziţiilor art. 74, art. 76 alin. (2) C. pen. precum şi a circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) din acelaşi cod.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului S.C. în săvârşirea la 31 martie 2010 a infracţiunii de omor calificat, comis în loc public, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că la data arătată inculpatul şi victima M.C. s-au întâlnit la o fântână, între ei a izbucnit un conflict spontan în cadrul căruia cei doi s-au îmbrâncit şi s-au lovit reciproc.
Pe fondul acestui conflict, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu cuţitul în zone vitale, respectiv cap şi torace, cauzându-i leziuni incompatibile cu viaţa.
Martorii oculari audiaţi în cauză: B.N., M.V.S., B.I. şi B.G., nu au confirmat că premergător agresiunii, victima ar fi comis acte sau gesturi care să îi producă inculpatului o puternică tulburare şi cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Dimpotrivă, a rezultat că incidentul a fost generat de atitudinea violentă a inculpatului, situaţie în care fapta comisă îi este imputabilă în totalitate.
Privitor la pedeapsa principală aplicată de 20 ani închisoare se constată că aceasta a fost individualizată înspre maximul prevăzut de lege, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social deosebit de grav al faptei, împrejurările comiterii ei şi persoana inculpatului care a dovedit o agresivitate excesivă, nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea şi reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a acestuia.
Întrucât au fost respectate dispoziţiile legale menţionate şi nu există motive de reconsiderare a cuantumului pedepsei aplicate, critica formulată de inculpat în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.
Faţă de considerentele arătate, constatând întemeiat motivul de recurs invocat şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.C. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 31 martie 2010 la 14 februarie 2011 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 95 din 1 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 31 martie 2010 la 14 februarie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 535/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 551/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
