ICCJ. Decizia nr. 525/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 525/2011
Dosar nr.16892/280/2010
Şedinţa publică din 11 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 115/F din 2 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 16892/280/2010, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul B.D., domiciliat în comuna Poiana Lacului, judeţul Argeş împotriva Rezoluţiei din 22 iulie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 176/P/2010, rezoluţie pe care a menţinut-o.
A fost obligat petiţionarul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că petiţionarul B.D. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei din 22 iulie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 176/P/2010, susţinând, în esenţă, că soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva procurorilor S.B. şi A.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) este netemeinică şi nelegală deoarece intimaţii, cu rea-credinţă nu au avut în vedere la soluţionarea cauzei, actele şi probele existente la dosar.
Din actele de la dosar a rezultat că la data de 22 martie 2010, B.D. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva procurorilor care instrumentează cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3508/P/2009, invocând tergiversarea soluţionării acestei cauze.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin Rezoluţia din 22 iulie 2010 dată în Dosarul penal nr. 176/P/2010, a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale privind pe intimaţii S.B. şi A.P., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) întrucât fapta nu există.
În esenţă, procurorul de caz a reţinut că nu sunt indicii sau probe că susnumiţii intimaţi au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau o altă faptă penală.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin Rezoluţia din 6 august 2010 dată în Dosarul nr. 579/II/2/2010, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionar împotriva Rezoluţiei nr. 176/P/2010 din 22 iulie 2010.
Examinând plângerea formulată de B.D., instanţa de fond a constatat că este neîntemeiată, reţinând că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti există Dosarul nr. 3508/P/2009 având ca obiect plângerea formulată de B.D. şi B.C., plângere care viza mai multe persoane, acuzate de săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246, art. 289 şi art. 291 C. pen.
Cercetările penale efectuate de Poliţia Municipiului Piteşti s-au finalizat prin referatul întocmit la data de 22 iulie 2009 prin care s-a propus neînceperea urmăririi penale.
Dosarul a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti.
Iniţial, supravegherea cercetărilor penale a fost realizată de către procurorul S.B., iar începând cu data de 14 iulie 2010, cauza a fost repartizată pentru soluţionare procurorului A.P. care urmează să adopte soluţia prevăzută de lege.
S-a apreciat că în mod legal procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, deoarece din cercetările efectuate în cauză nu rezultă indicii sau probe referitoare la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) În opinia judecătorului fondului, eventuala tergiversare a soluţionării cauzei de către intimaţi nu întruneşte elementele constitutive ale vreunei fapte penale, putând avea relevanţă doar în materie disciplinară.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul B.D., solicitând trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaţilor S.B. şi A.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că nu au analizat actele depuse la dosar şi nu au dat o soluţie eficientă împotriva persoanelor menţionate în plângerea penală pe care a adresat-o organelor de urmărire penală.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă date sau indicii temeinice cu privire la săvârşirea de către intimaţii S.B. şi A.P., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) sau a vreunei alte fapte prevăzute de legea penală.
La data de 21 mai 2009, recurentul petiţionar şi numita B.C. au formulat plângere penală împotriva numiţilor D.I., M.M., P.A., F.V., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi împotriva numiţilor G.G. şi G.Gh. pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., plângere ce a fost trimisă pentru cercetări la Poliţia municipiului Piteşti.
Cu Adresa din 21 iulie 2009, Poliţia municipiului Piteşti - Biroul Poliţiei Rurale - a înaintat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală în cauză, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Iniţial, cauza a fost supravegheată de către procurorul S.B., iar la data de 14 iulie 2010, a fost repartizată procurorului A.P., care până la data adoptării rezoluţiei de netrimitere în judecată împotriva căreia recurentul a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., nu o soluţionase.
Aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului, eventuala tergiversare a soluţionării cauzei de către intimaţi nu întruneşte elementele constitutive ale vreunei fapte penale. În plus, răspunderea penală a procurorilor poate fi angajată doar dacă aceştia încalcă legea cu intenţia vădită de a prejudicia vreuna din părţi, ceea ce nu s-a dovedit în cauza de faţă.
Supravegherea activităţii de cercetare penală şi soluţionarea dosarului sunt atribute ce revin procurorilor potrivit îndatoririlor lor de serviciu, iar nemulţumirea unei părţi faţă de soluţia dată într-o cauză penală poate fi invocată numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege şi în condiţiile prevăzute de lege.
În consecinţă, reţinând că hotărârea prin care instanţa de fond a menţinut rezoluţia procurorului de netrimitere în judecată a intimaţilor procurori S.B. şi A.P. este legală şi temeinică, recursul formulat de petiţionarul B.D. se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.D. împotriva Sentinţei penale nr. 115/F din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 501/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 536/2011. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
