ICCJ. Decizia nr. 561/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 561/2011
Dosar nr.3489/108/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Arad, prin Sentinţa penală nr. 253 din 15 septembrie 2010 a condamnat pe inculpatul C.I. (fiul M., născut la 13 iulie 1955), la 7 ani şi 6 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 176 alin. (1) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani.
În baza dispoziţiilor art. 2721 C. pen. inculpatul a mai fost condamnat la 4 (patru) pedepse de câte 4 luni închisoare.
S-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Pe latură civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate P.V., suma de 8.000 RON cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
P.V., poliţist T.F., agentul şef I.C. şi agentul M.T., fiind de serviciu în staţia CFR Arad, în noaptea de 03 - 04 mai 2010, deplasându-se pe peronul 2 al gării, de-a lungul trenului staţionat, au observat un bărbat căzut dintr-un vagon, s-au apropiat de el, cel în cauză spunându-le că a fost surprins de către un individ atunci când intenţiona să se urce în tren. În acest context, cei trei poliţişti au urcat în vagon şi pe culoarul acestuia l-au găsit pe C.I.. După ce poliţiştii s-au legitimat, încercând să-l identifice pe inculpat, au constatat că era beat, de la conductorul trenului aflând că cel în cauză avea legitimaţie de călătorie pentru a se deplasa la Sibiu - via Arad. Dorind să-l orienteze spre trenul cu care urma să se deplaseze la Sibiu, P.V. l-a luat pe inculpat de un braţ, iar M.A., sosit şi el între timp, poliţist comunitar fiind, l-a apucat de braţul stâng, astfel conducându-l spre peronul principal.
Cei doi au fost urmaţi de agenţii I.C. şi M.T.. După traversarea liniilor de cale ferată, în apropierea sediului Poliţiei T.F., inculpatul a simulat că se împiedică şi fiind scăpat din vedere de cei doi poliţişti, a scos rapid din buzunarul pantalonilor, un briceag, şi l-a lovit pe P.V. în zona gâtului.
Cei patru poliţişti, în continuare, încercând să-l imobilizeze, inculpatul a reuşit însă să mai lovească de două ori cu briceagul pe acelaşi, în zona faţă posterior hemitorace drept, cu consecinţa tăierii cămăşii uniformei, a tricoului şi a maieului lui P.V..
După ce a fost dezarmat, inculpatul a fost condus în incinta Postului de Poliţie T.F., aici el înjurând agenţii.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, el susţinând că din cauza stării de beţie şi a bolii, briceagul avându-l pentru a-şi pregăti hrană, nu-şi amintea să fi săvârşit faptele.
Împotriva sentinţei inculpatul a formulat apel, cale de atac în care a criticat greşita încadrare juridică a faptei, în opinia sa aceasta fiind infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 162/A din 28 octombrie 2010 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor, vinovăţia inculpatului şi pedeapsa aplicată, au fost just stabilite, materialul probator conducând la constatarea că în cauză inculpatul a comis tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, iar nu infracţiunea de loviri prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Astfel, inculpatul a agresat partea vătămată cu un obiect tăietor-înţepător apt de a ucide, zonele vizate au fost gâtul şi hemitoracele părţii vătămate, iar rezultatul letal nu s-a produs din motive independente de intenţia sa, respectiv pentru că partea vătămată s-a apărat, colegii săi au acţionat rapid pentru imobilizarea inculpatului şi obiectul folosit, briceagul, având în vedere că nu avusese lama deschisă complet pentru că inculpatul era ţinut de poliţişti, a pătruns relativ puţin în zonele corpului arătate, toate acestea constituind tentativă la infracţiunea de omor, cu agravantele loc public şi asupra unui poliţist.
Referitor pedepsei aplicată, orientându-se la 7 ani şi 6 luni închisoare, instanţa a avut în vedere, în integralitate, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fapta prezintă gradul ridicat de pericol social, este respectată limita de pedeapsă prevăzută de textul incriminator, iar în ce priveşte persoana inculpatului, datele cauzei reţin, probat, că acesta este cunoscut în colectivitate ca fiind consumator de alcool şi violent, iar pe parcursul procesului penal, nu a avut conduită cooperantă.
Pentru considerentele expuse, Decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică sub toate aspectele, recursul declarat de inculpat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 162/A din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 mai 2010 la 15 februarie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 559/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 573/2011. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
