ICCJ. Decizia nr. 595/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 595/2011
Dosar nr. 540/32/2010
Şedinţa publică din 16 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 127 din 1 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 278/1, alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea petiţionarelor T.T. şi F.T., formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 698/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, din 14 iulie 2010, ca nefondată, menţinându-se rezoluţia anterior menţionată.
În baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., a fost obligată fiecare petiţionară la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 08 aprilie 2010 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău o plângere penală formulată de T.T. şi F.T. împotriva procurorului S.S.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz.
Petiţionarele au arătat că în data de 29 martie 2010 au depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz împotriva lui C.D. - şeful Ocolului Silvic Ceahlău, a pădurarului T.V., a inginerului B.G. de la I.T.R.S.V. - I.S.V. Neamţ si a agentului de poliţie M.M. de la Postul de Poliţie Ceahlău, fiind nemulţumite că procurorul S.S.C., care era de audienţă în ziua respectivă, nu a dat număr de înregistrare si nu a pus ştampila pe plângere.
Din verificările efectuate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz a rezultat că la această unitate s-au înregistrat două dosare, ca urmare a plângerilor depuse de reclamante, în dosarul nr. 606/P/2009 fiind cercetaţi C.M. si A.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 108 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008, cercetările nefiind finalizate.
Dosarul nr. 268/P/2010 privind pe agenta de poliţie M.M. si pe C.D., T.V. si B.G. a fost declinat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ pentru competentă soluţionare în data de 14 iulie 2010.
Prin plângerea penală şi prin declaraţia dată în faţa procurorului de F.T. sunt exprimate nemulţumiri legate de fondul dosarelor sus menţionate, care au ca obiect infracţiuni silvice, se reclamă tergiversarea soluţionării acestor cauze, faptul ca s-ar încerca ascunderea faptelor penale si se solicită trimiterea în judecată a persoanelor reclamate.
În urma analizei probatoriului administrat în cauză, procurorul a constatat că plângerea penală formulată împotriva procurorului S.S.C. nu este întemeiată întrucât, conform regulamentului de ordine interioară a parchetelor, procurorul de audienţă nu dă numere unice plângerilor primite, iar înregistrarea sub număr unic este dispusă de primul procuror al unităţii şi este realizată de compartimentul de grefă. Pe de alta parte, s-a stabilit ca plângerile depuse de reclamante au stat la baza formării a două dosare penale cu nr. 606/P/2009 si 268/P/2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz.
Prin urmare, prin rezoluţia nr. 698/P/2010 din 14 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art.228 alin.6 C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul S.S.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există, reţinându-se că nu există indicii că magistratul reclamat, cu ştiinţă, nu a îndeplinit un act sau 1-a îndeplinit în mod defectuos ori ca a încălcat din culpă vreo îndatorire de serviciu prin care să fi produs petiţionarelor vreo vătămare importantă a intereselor lor, aspectele invocate în speţă referindu-se la nemulţumiri legate de modul în care se desfăşoară ancheta penală.
Ulterior, prin rezoluţia nr. 411/II/2/2010 din 12 august 2010 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea plângerii împotriva primei rezoluţii, arătând că, din cercetări, nu a reieşit niciun indiciu din care să rezulte că magistratul, cu ştiinţă sau din culpă, ar fi îndeplinit defectuos îndatoririle de serviciu.
Împotriva acestor rezoluţii, în baza art. 2781 C. proc. pen., petiţionarele au formulat plângere la instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Instanţa de fond, examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, a constatat că aceasta este nefondată, reţinând că în mod corect procurorul a verificat aspectele legate de eventualul refuz de înregistrare a plângerii penale, constatându-se că sesizările petiţionarelor au fost în mod legal înregistrate, în plus constatându-se că celelalte nemulţumiri privesc în mod direct acte de cercetare penală, iar singurele modalităţi legale de a fi verificate sunt reglementate în cadrul regulilor de procedură penală, iar nu pe calea acuzării subiectului oficial al procesului penal.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs petiţionarele T.T. şi F.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, în raport cu criticile invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarele T.T. şi F.T., fiind evaluate în mod corect actele premergătoare efectuate şi menţinute în cauză, analizându-se criticile formulate de petiţionare în raport cu soluţia dispusă de procuror.
Aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, criticile formulate de petiţionare au fost examinate în mod temeinic, soluţia dispusă fiind motivată atât în fapt, cât şi în drept.
Înalta Curte, în baza propriului examen, analizând actele şi lucrările existente la dosarul cauzei, constată că în cauză au fost efectuate în mod complet actele premergătoare, fiind corect menţinute, pe baza acestora stabilindu-se legal şi temeinic că aspectele invocate de petiţionare nu sunt fondate.
În cauză, în mod corect s-a stabilit că interpretarea şi evaluarea probelor administrate este atributul procurorului în faza de urmărire penală, iar ulterior a completului de judecată, iar împotriva unor soluţii considerate ca nelegale şi ne temeinice, atât dispoziţiile constituţionale, cât şi cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.
Înalta Curte reţine că, pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) este necesar ca fapta reclamată să îndeplinească condiţiile de existenţă sub aspectul laturii obiective şi subiective.
Ori, în prezenta cauză, corect s-a constatat că sunt aplicabile disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu privire la intimatul procuror S.S.C. , sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există.
Înalta Curte constată că soluţia de neurmărire penală dată de parchet faţă de intimat este corectă, având în vedere că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii în sensul comiterii vreunei infracţiuni, deci nici a celei sub aspectul căreia s-au efectuat verificări.
În consecinţă, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatul si-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte constată că, pe de o parte, în mod corect s-a dispus de către procuror, în baza art. 228 rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimat pentru infracţiunea pretins a fi comisă, iar pe de altă parte, în mod legal şi motivat, prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionare împotriva rezoluţiilor nr. 678/P/2010 din 14 iulie 2010 şi nr. 411/II/2/2010 din 12 august 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată în cauză este corectă, instanţa de fond pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
Pe cale de consecinţă, având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate de petiţionare, ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele petiţionare vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge,ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarele T.T. şi F.T. împotriva sentinţei penale nr. 127 din 1 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentele petiţionare la plata sumelor de cate 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 579/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 607/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
