ICCJ. Decizia nr. 579/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 579/2011
Dosar nr. 7506/2/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 370/P din 15 noiembrie 2010 a respins ca nefondată plângerea în temeiul art. 2781 C. proc. pen. formulată de petentul P.M.I. împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale pentru inexistenţa presupuselor fapte ilicite sesizate de petentă adoptată în dosar nr. 369/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinând ca legală şi temeinică rezoluţia atacată sus-menţionată în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Hotărând astfel judecătorul cauzei a constatat următoarele:
A. Prin plângerea adresată Curţii de Apel Bucureşti la data de 30 august 2010 petentul P.M.I. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei din 11 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti dispusă în dosarul nr. 369/P/2010 şi a rezoluţiei din 22 iulie 2010 dispusă în dosarul nr. 1475/II-2/2010 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru nelegalitate şi netemeinicie şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale faţă de intimate, pentru comiterea infracţiunilor reclamate.
În motivarea plângerii (motive scrise, susţinere orală şi concluzii scrise) petentul susţinea că procurorul nu a examinat faptele imputate intimatelor şi care intră sub incidenţa legii penale, nu au fost audiate intimatele, iar din dovezile depuse la dosar rezultă că intimatele, îndeplinindu-şi defectuos îndatoririle de serviciu au atestat în încheierea din 02 noiembrie 2007 (dosar nr. 20417/299/2007) şi în două certificate emise în dosar, fapte necorespunzătoare adevărului.
Pentru soluţionarea cauzei au fost ataşate dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 1475/II-2/2010 şi nr. 369/P/2010.
B. Curtea, verificând temeinicia motivelor invocate în plângere – pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 278 alin. (7) C. proc. pen. a reţinut că prin rezoluţia din 11 iunie 2010 de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus măsura de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatele J.C. (magistrat) pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi faţă de intimatele T.F. şi D.L. (grefier) pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), temeiul de drept avut în vedere pentru această măsură fiind cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. În rezoluţia menţionată s-a reţinut că obiectul petiţiei îl constituie modul în care a fost soluţionată cauza din dosarul nr. 20417/299/2007 la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în care a fost admisă acţiunea Asociaţiei de proprietari din Bucureşti, luându-se act de modificările aduse actelor constitutive ale asociaţiei.
Recursul declarat de asociaţie, prin preşedinte P.M.I. (petentul din cauză) a fost respins prin Decizia civilă nr. 994/R din 18 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reţinându-se că acesta nu mai este preşedintele asociaţiei din 27 octombrie 2007 şi nu are nicio calitate de a reprezenta asociaţia, această decizie fiind irevocabilă.
Cu privire la intimata J.C. s-a constatat că pentru aceasta, în calitate de magistrat, nu se evidenţiază existenţa vreunei fapte penale care influenţează imparţialitatea actului de justiţie, modalitatea de soluţionare a cauzelor de către magistraţi nu poate face obiectul unor cercetări ale Ministerului Public, întrucât ar constitui o inadmisibilă încălcare a principiului independenţei puterii judecătoreşti.
Cenzurarea unei hotărâri judecătoreşti, inclusiv modul de admitere, administrare şi apreciere a probelor de către judecător, se poate realiza prin exercitarea căilor de atac ordinare şi extraordinare prevăzute de lege.
Cât priveşte activitatea intimatelor D.L. şi T.F., în calitate de grefiere, s-a reţinut că D.L. a semnat încheierea de şedinţă din data de 02 noiembrie 2007 pronunţată de judecător, în calitate de grefier de şedinţă conform dispoziţiilor legale în vigoare în acest sens, conţinutul acesteia fiind elaborat de magistratul care a soluţionat litigiul respectiv, iar T.F. a precizat într-un certificat de grefă, care a fost obiectul cauzei şi soluţia dispusă de instanţă conform înscrisurilor existente la dosar. Referitor la data emiterii acestui înscris respectiv 05 martie 2007, este evident că aceasta se datorează unei regretabile erori de dactilografiere, mai ales că, din actele dosarului, rezultă că cererea privind eliberarea certificatului de grefă respectivă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti la data de 05 noiembrie 2007.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluţia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din 22 iulie 2010, reţinând-se că motivele invocate şi care vizează fondul hotărârii nu pot constitui elemente de cercetare penală întrucât aprecierea asupra fondului unei cauze deduse judecăţii aparţine în exclusivitate magistratului judecător.
Aspectele indicate în cele două plângeri împotriva soluţiei adoptată de procuror, constituie critici ale hotărârii instanţei de judecată, care nu pot fi primite întrucât organul de urmărire penală nu poate stabili alte situaţii de fapt decât cele stabilite de instanţa de judecată.
Prin normele de procedură, în asemenea situaţii se prevede posibilitatea părţii de a folosi căile de atac legal prevăzute de lege la instanţa de judecată superioară în grad.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că în urma plângerii petentului parchetul a efectuat acte premergătoare potrivit art. 224 C. proc. pen. în vederea începerii urmăririi penale. Constatându-se că obiectul plângerii îl constituie pronunţarea de către intimata magistrat, a unei hotărâri judecătoreşti, a cărei legalitate şi temeinicie poate fi verificată doar prin exercitarea căilor de atac împotriva acesteia, iar nu prin declanşarea unui proces penal, şi de către intimatele grefier a modului de consemnare în încheierea din 02 noiembrie 2007 şi a unui certificat privind situaţia dosarului şi, corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale pe considerentul că faptele nu există. La dosarul cauzei s-au depus dovezi că petentul a exercitat căile de atac legale împotriva hotărârii pronunţate de intimata – magistrat, recursul său fiind respins.
Se constată de asemenea că petentul susţine temeinicia plângerii în cauza de faţă, prin invocate unor împrejurări faptice străine de obiectul plângerii (calitatea sa de preşedinte al asociaţiei), ceea ce echivalează cu transferarea în plan penal a unor stări de fapt şi de drept care exced sferei penalului.
Dacă s-ar considera întemeiată plângerea petentului s-ar ajunge în situaţia ca o hotărâre judecătorească civilă să fie contestată în afara cadrului procedural stabilit de lege, ajungându-se la o instabilitate a raporturilor juridice greu de prevăzut.
Mai trebuie arătat faptul că în cauză, nefiind efectuat vreun act de urmărire penală, ci doar acte premergătoare nu se poate reţine că se impunea ascultarea intimatelor ori efectuarea altor acte procesuale ce ţin de fondul urmăririi penale.
Astfel că în raport de situaţia actelor procesuale şi procedurale ce au făcut obiectul plângerii, se constată că rezoluţiile criticate sunt temeinice şi legale, aşa încât, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondată plângerea petentului, menţinându-se rezoluţiile criticate.
2. Recursul în termen legal împotriva hotărârii amintite declarat de petentul P.M.I., reiterând motivele de nelegalitate şi netemeinicie din plângerea introductivă ce au format obiectul dezbaterilor la judecata în primă instanţă având ca finalitate judiciară desfiinţarea rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., este nefundat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare:
Prin rezoluţia din 11 iunie 2010 adoptată în dosar nr. 369/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul J.C. – judecător în cadrul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece din cuprinsul actelor premergătoare efectuate nu au rezultat indicii temeinice şi concludente privind existenţa faptei şi D.L. şi T.F. - grefieri în cadrul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), deoarece s-a constatat că fapta nu există.
În fapt, P.M.I. a solicitat efectuarea de cercetări penale împotriva judecătorului J.C. precum şi a celor două grefiere, pentru faptul că, pe parcursul judecătorii dosarului nr. 20417/ 299/2007 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, au fost emise două certificate de grefă în care au fost consemnate menţiuni necorespunzătoare realităţii iar încheierea de şedinţă emisă în cauză la data de 02 noiembrie 2007 ilustrează îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către judecătorul care a pronunţat-o.
Reverificând actele premergătoare precum şi soluţia adoptată în cauză - şi prin prisma criticilor formulate de petent - constat că este legală şi temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat ca pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti a fost înregistrată, sub nr. 20417/299/2007, cererea formulată de Asociaţia de proprietari din sector 1 - prin reprezentant C.E. - prin care a solicitat instanţei să dispună înregistrarea modificărilor intervenite cu privire la actele constitutive ale asociaţiei în registrul persoanelor juridice de la grefa Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Cererea s-a bazat pe procesul-verbal al Adunării Generale din data de 23 octombrie 2007, legalizat sub nr. 6167/2007 de Biroul Notarului Public D.F.
În urma cercetării judecătoreşti efectuate, instanţa a admis cererea formulată dispunând prin încheierea de şedinţă din 02 noiembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 20417/299/2007 înregistrarea modificărilor intervenite în registrul special al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Asociaţia de proprietariprin preşedinte P.M.I., respins prin Decizia civila nr. 994R din 18 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca fiind fiind formulat de o persoană fără calitate procesual activă, în sensul că P.M. nu mai este preşedintele Asociaţiei de proprietari din data de 27 octombrie 2007, în locul său fiind numită C.E., aşa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal încheiat cu prilejul Adunării generale.
Din verificările efectuate a rezultat că soluţia adoptată de magistratul judecător este urmare a cercetării judecătoreşti efectuate, a analizei actelor din dosar şi reprezintă un punct de vedere personal în cadrul principiului independenţei judecătorului.
Nemulţumirea petentului faţă de soluţia pronunţată nu poate constitui un fapt care să atragă o responsabilitate penală.
În legătură cu faptul că grefierul D.L. ar fi semnat încheierea de şedinţă cu care petentul nu este de acord, nu poate constitui un fapt penal întrucât soluţia prevăzută în încheiere aparţine magistratului, grefierul semnând ca participant în şedinţa de judecată.
Neconcordanţa din cuprinsul certificatului de grefa întocmit de grefierul delegat T.F., în care aceasta a precizat care a fost obiectul cauzei şi soluţia, este legală, data emiterii constituind o eroare materială din partea acesteia, având în vedere că cererea formulată de petent a fost înregistrată la iei 05 noiembrie 2007.
Pentru acest motiv şi soluţia adoptată faţă de cele două grefiere este de legală.
În plângerea formulată împotriva soluţiei precum şi în completarea
depusă ulterior, petentul încearcă să dovedească, reluând criticile din plângerea iniţială, că soluţia instanţei nu ar fi corectă.
Motivele invocate care vizează fondul hotărârii nu pot constitui elemente de cercetare întrucât aprecierea asupra fondului unei cauze deduse judecăţii aparţine în exclusivitate magistratului judecător.
Aspectele indicate în cele două plângeri împotriva soluţiei adoptată de procuror, constituie critici ale hotărârii instanţei de judecată, care nu pot fi primite întrucât organul de urmărire penală nu poate stabili alte situaţii de fapt decât cele stabilite de instanţa de judecată.
Prin normele de procedură, în asemenea situaţii se prevede
posibilitatea părţii de a folosi căile de atac legal prevăzute de lege la instanţa de judecată superioară în grad.
Pentru motivele expuse sentinţa penală nr. 370/F/2010 prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului şi menţinută rezoluţia procurorului atacată, de neîncepere a urmăririi penale pentru inexistenţa pretinselor fapte ilicite sesizate în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. este legală şi temeinică iar reformarea sa nu se justifică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.M.I. împotriva sentinţei penale nr. 370/F din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 573/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 595/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
