ICCJ. Decizia nr. 648/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 648/2011
Dosar nr. 1304/1/2011
Şedinţa publică din 18 februarie 2011
Asupra recursului de faţă; constată că,
Prin sentinţa penală nr. 158 din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Olt a fost condamnat inculpatul V.C.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 57 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Verificând măsura arestării preventive luată faţă de inculpat, potrivit art. 3002 C. proc. pen., la nivelul Curţii de Apel Craiova, ca instanţă de apel, s-a reţinut că se impune menţinerea stării de arest.
Împotriva încheierii pronunţate în acest sens, din 9 februarie 2011, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.
Se solicită revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate, motivat de faptul că partea vătămată s-a urcat de bună voie în autoturismul inculpatului, iar din concluziile medicului legist reiese că minora nu prezenta pe corp leziuni traumatice, cercetarea judecătorească a fost definitivată, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestuia nu mai subzistă.
Instanţa de recurs reţine următoarele:
Pentru ca instanţa să stabilească dacă mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, se au în vedere pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, cât şi caracterul rezonabil al detenţiei preventive.
Pericolul pentru ordinea publică presupune o rezonanţă a unei fapte şi trebuie înţeles ca o reacţie colectivă faţă de anumite stări de lucruri negative, reacţii care ar produce perturbaţii la nivelul disciplinei publice şi respectului faţă de lege.
Având în vedere natura infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, infracţiune ce a provocat suferinţe fizice şi psihice părţii vătămate, cauzându-i un prejudiciu moral însemnat având în vedere vârsta fragedă a acesteia, împrejurările în care s-a reţinut că acestea au fost comise, noaptea, prin agresare fizică şi psihică, perseverenţa în săvârşirea de către inculpat a unor fapte incriminate de legea penală, este de constatat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, măsura arestării preventive fiind necesară pentru interesul bunei desfăşurări a procesului penal şi proporţionată cu scopul urmărit, apreciind ca insuficient caracterul altor măsuri preventive mai puţin restrictive de libertate.
Inculpatul se află în situaţia care autorizează privarea de libertate a persoanei sale, pe baza şi a condamnării primite chiar şi nedefinitivă, însă care presupune atât o constatare a vinovăţiei, cât şi aplicarea unei pedepse semnificative în cuantum.
Pentru considerentele sus menţionate, este de constatat că temeiurile pentru care s-a luat şi, ulterior, menţinut măsura preventivă subzistă aşa încât, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel care a făcut aceleaşi învederări şi văzând dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160 alin. (1), (3) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul V.C.C., este una profund legală şi temeinică.
În consecinţă, recursul de faţă prin care se solicită contrariul celor menţionate conduce la împrejurarea constatării netemeiniciei sale, fiind de respins pe criteriile prevăzute de art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art.192 al.2 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.C. împotriva încheierii din 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 1782/104/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 646/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 649/2011. Penal. înlocuirea măsurii... → |
---|