ICCJ. Decizia nr. 688/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 688/2011
Dosar nr. 1408/1/2011
Şedinţa publică din 22 februarie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin încheierea din data de 20 ianuarie 2011, dată în dosarul 1397/109/2008, în baza art. 3002 raportat la art. l60b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., Curtea de Apel Piteşti a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului Z.I..
Pentru a pronunţa astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că prin sentinţa penală nr. 3/MF din 9 martie 2010, Tribunalul Argeş a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul Z.I. a fost trimis în judecată împreună cu alţi patru coinculpaţi, din infracţiunile prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 329 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunile prev de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) În baza noii încadrări juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare cu privare de libertate şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen. S-a reţinut că inculpatul Z.I. a racolat prin răpire şi lipsire de libertate, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pe părţile vătămate minore P.R., T.G. şi G.F.L. în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicare cerşetoriei şi a prostituţiei, iar pe părţile vătămate P.R. şi M.C. le-a determinat să se prostitueze în scopul obţinerii de foloase materiale. De asemenea s-a mai reţinut că inculpatul Z.I. împreună cu părinţii şi fraţii săi l-au recrutat pe C.V., persoană cu handicap fizic, şi l-au răpit în seara de 12 martie 2008, în scopul exploatării lui ca şi cerşetor.
Totodată s-a constatat că se menţin temeiurile art. 148 lit. f) C. proc. pen. respectiv, pedeapsa prev. de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare şi, există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret a fost apreciat în raport de circumstanţele personale ale inculpatului, de gravitatea faptelor pentru care acesta este judecat, de modalităţile şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite, caracterul organizat al activităţii infracţionale precum şi de faptul că în cauză sunt implicate şi părţi vătămate minore.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii şi rejudecând să se dispună lăsarea în libertate a inculpatului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 3/MF din 9 martie 2010, Tribunalul Argeş a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul Z.I. a fost trimis în judecată împreună cu alţi patru coinculpaţi, din infracţiunile prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) art. 329 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunile prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 1-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare cu privare de libertate şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen. S-a reţinut că inculpatul Z.I. a racolat prin răpire şi lipsire de libertate, în baza unei rezoluţii infracţionale unice pe părţile vătămate minore P.R., T.G. şi G.F.L. în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicare cerşetoriei şi a prostituţiei, iar pe părţile vătămate P.R. şi M.C. le-a determinat să se prostitueze în scopul obţinerii de foloase materiale. De asemenea s-a mai reţinut că inculpatul Z.I. împreună cu părinţii şi fraţii săi l-au recrutat pe C.V., persoană cu handicap fizic, şi l-au răpit în seara de 12 martie 2008, în scopul exploatării lui ca şi cerşetor.
Prin ordonanţa nr. 47/D/P/2007 din 13 martie 2008 a DIICOT - Biroul Teritorial Argeş s-a dispus reţinerea inculpatului pe o perioadă de 24 ore iar prin încheierea nr. 19/CC din 14 martie 2007, Tribunalul Argeş a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 zile, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsură care a fost prelungită succesiv atât de instanţa de fond cât şi de instanţa de apel.
Analizând încheierea atacată, Înalta Curte constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, ele nu s-au modificat şi impun în continuare menţinerea acestei măsuri. Faptele comise de inculpat sunt sancţionate de legea penală cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare şi lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. De altfel probatoriul administrat în cauză: declaraţii parte vătămată, declaraţii inculpaţi, evidenţă intrări-ieşiri din ţară, percheziţii, înscrisuri, declaraţii notariale, etc. a evidenţiat faptul că în perioada 2005-2008 inculpatul Z.I. împreună cu Z.F., M.D., Z.N.M., Z.V.L. şi F.F. a pus bazele unei reţele infracţionale al cărei scop era traficarea persoanelor de sex feminin în vederea exploatării lor sexuale precum şi a unor persoane cu handicap, de sex masculin, pe care le obliga să cerşească. Liderul acestei grupări infracţionale era inculpatul Z.I.
Pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatului în libertate, este apreciat în raport de persoana inculpatului, de gravitatea faptelor pentru care acesta este judecat, de modalităţile şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, caracterul organizat al activităţii infracţionale, precum şi faptul că în cauză sunt implicate şi părţi vătămate minore; lăsarea în libertate a inculpatului fiind de natură a crea în rândul opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate şi credinţa că cei care concură la înfăptuirea justiţiei nu acţionează suficient de ferm împotriva infracţionalităţii.
În ce priveşte respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală - şi ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate".
Prin prisma dispoziţiilor art. 6 şi art. 5 paragraf 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale termenul rezonabil de soluţionare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpat în arest preventiv şi prin prisma principiului conform căruia, până la pronunţarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar şi prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecăţii, complexitatea acesteia, numărul părţilor implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate ş.a.
Prin urmare, instanţa este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte şi interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiuni grave, dedus din modul de săvârşire al faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea inculpatului şi din consecinţele acestora.
Având în vedere cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.I. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1397/109/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 649/2011. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 734/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
