ICCJ. Decizia nr. 646/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 646/2011
Dosar nr. 1282/1/2011
Şedinţa publică din 18 februarie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, instanţă de recurs, învestită cu soluţionarea recursurilor formulate de inculpaţii N.M., I.C., P.V.T., C.L. şi B.G. împotriva sentinţei penale nr. 1392 din 17 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Constanţa – procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, a menţinut conform art. 160b C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpaţilor N.M., I.C., P.V.T., C.L. şi B.G., până la o perioadă de câte 60 zile, cu începere de la 03 februarie 2011. Prin aceeaşi încheiere, instanţa de recurs a respins cererile de înlocuire a măsurii privative de libertate cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpaţii N.M., P.V.T., C.L. şi B.G., precum şi cererea inculpatului P.V.T. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1392 din 17 decembrie 2010 Judecătoria Constanţa a condamnat:
- pe inculpatul N.M. la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi a trei infracţiuni de tâlhărie, fapte prevăzute de: art. 323 alin. (1) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., toate patru infracţiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- pe inculpatul I.C. la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi a trei infracţiuni de tâlhărie, fapte prevăzute de: art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c) si alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) si c şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), toate patru infracţiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- pe inculpatul P.V.T. la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi a trei infracţiuni de complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute de: art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) si b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), toate patru infracţiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- pe inculpatul C.L. la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi a trei infracţiuni de complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute de: art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), toate patru infracţiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- pe inculpatul B.G. la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi a trei infracţiuni de complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute de: art. 323 alin. (1) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., toate patru infracţiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 350 C. pen., instanţa de fond a menţinut măsura arestării preventive a acestor 5 inculpaţi şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpaţi durata reţinerii şi arestării preventive.
Instanţa de fond a reţinut că, în vara anului 2009, inculpatul N.M., alături de coinculpaţii I.C., P.V.T., C.L. şi B.G., a constituit o asociere ilicită, cu scopul de a comite jafuri armate asupra unităţilor comerciale din judeţul Constanţa, care vehiculează sume de bani sau bunuri de valoare mare, iar, în realizarea scopului asocierii, la datele de 03 iulie 2009 orele 1455, de 28 iulie 2009 orele 1245 şi de 19 august 2009 orele 1005, de fiecare dată mascat şi înarmat cu o sabie, împreună cu coinculpatul I.C. şi beneficiind de ajutorul coinculpaţilor P.V.T., C.L. şi B.G., care au asigurat transportul şi paza fiecărui loc al faptei, a sustras, prin ameninţări şi violenţă, prima oară cantitatea de 2.064,12 grame de bijuterii din aur (în valoare totală de 175.450,20 lei) de la magazinul de bijuterii al SC A.C. SRL din oraşul Năvodari, a doua oară cantitatea de 1.842,56 grame de bijuterii din aur (în valoare de 66.360,89 lei) şi suma de 11.391,19 lei (creând un prejudiciu în valoare de 77.752.08 lei) de la casa de amanet a SC O.K.C.C. SRL din Constanţa, şi a treia oară o sumă de bani în lei, Euro şi dolari S.U.A. (creând un prejudiciu total de 41.400 lei) de la casa de schimb valutar a SC B.E.O. SRL din Constanţa.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii N.M., I.C., P.V.T., C.L. şi B.G. (alături de alţi inculpaţi care nu sunt arestaţi preventiv în cauză) fixându-se termen pe fond pentru judecarea recursului 24 februarie 2011 şi termen la data de 03 februarie 2011 pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a acestor inculpaţi.
Procedând potrivit art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen. la termenul din 03 februarie 2011, Curtea a constatat următoarele:
Inculpaţii N.M., I.C., P.V.T., C.L. şi B.G. au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv în cauză, temeiul arestării preventive fiind cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Măsura arestării preventive a inculpaţilor N.M., I.C., P.V.T., C.L. şi B.G. a fost menţinută succesiv de către instanţa de fond cu respectarea dispoziţiilor art. 3001, art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen.
Măsura arestării preventive a fost menţinută şi prin sentinţa instanţei de fond, potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
Curtea a apreciat că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaţilor N.M., I.C., P.V.T., C.L. şi B.G., faţă de condamnarea acestora la pedepse rezultante de câte 17 ani închisoare (pentru primii doi inculpaţi), respectiv de câte 15 ani închisoare (pentru ultimii trei inculpaţi) (cu executarea în regim de detenţie) de către instanţa de fond (sentinţă chiar nedefinitivă, dar cu o puternică valoare asupra vinovăţiei inculpaţilor până ce probele vor fi aprofundate de către instanţa de recurs numai cu examinarea recursului pe fond) faţă de probele aflate la dosar până în acest moment, de starea de insecuritate care s-ar crea în comunitate, în cazul în care inculpaţii, bănuiţi a fi comis infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social şi care au dat dovadă de perseverenţă infracţională, ar fi judecaţi în stare de libertate, pentru a proteja ordinea publică, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat şi impun în continuare privarea lor de libertate.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpaţii până la rămânerea definitivă a hotărârii, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracţiuni, confirmată la instanţa de fond şi nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata arestării preventive (aproximativ 1 an şi 6 luni pentru inculpaţii N.M. şi B.G., respectiv de aproximativ 1 an şi 4 luni pentru inculpaţii I.C., P.V.T., C.L.) nedepăşind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, având în vedere că în acest timp s-au finalizat atât urmărirea penală cât şi cercetarea judecătorească în faţa instanţei de fond.
Prin urmare, menţinerea măsura arestării preventive faţă de inculpaţii N.M., I.C., P.V.T., C.L. şi B.G. se impune în cazul de faţă, cu atât mai mult cu cât temeiurile care au determinat-o nu au suferit modificări, iar recurenţii inculpaţi N.M., I.C., P.V.T., C.L. şi B.G. au fost condamnaţi de către instanţa de fond la pedepse de câte 17 ani închisoare (primii doi inculpaţi), respectiv la pedepse de câte 15 ani închisoare (ultimii trei inculpaţi) cu executare în regim de detenţie de către instanţa de fond, menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor în acest caz fiind justificată din perspectiva art. 5 paragraful 3 lit. a) din Convenţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi nu din perspectiva art. 5 paragraful 3 lit. c) din Convenţie, aspect faţă de care se justifică menţinerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpaţilor, fiind îndeplinit astfel şi scopul măsurii arestării preventive prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. (a se vedea şi Hotărârea C.E.D.O. în cauza A. împotriva Austriei).
În ceea ce priveşte cererea recurenţilor inculpaţi de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 139 alin. (1) C. proc. pen. faţă de considerentele expuse mai sus, de circumstanţele cauzei în acest stadiu procesual, faţă de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfăşurării în bune condiţii a procedurii judiciare cu privire la inculpaţi şi faţă de caracterul proporţional al măsurii cu gravitatea acuzaţiei penale formulate împotriva acestora şi cu scopul urmărit, astfel că a apreciat că cererea inculpaţilor de înlocuire a măsurii arestării preventive nu este întemeiată în acest moment procesual; Curtea a mai constatat că aspectele personale invocate de către inculpaţi existau şi în momentul săvârşirii faptei şi nu i-au împiedicat pe inculpaţi să pună în aplicare rezoluţia infracţională.
Împotriva acestei încheieri definitive pronunţată de Curtea de Apel Constanţa (instanţă de recurs) a formulat recurs inculpatul I.C., fără a înfăţişa motivele de recurs.
Examinând încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibil în virtutea considerentelor ce vor fi expuse.
Dispoziţiile art. 141 C. proc. pen., prevăd că „încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."
În cauza de faţă, măsura arestării preventive a fost menţinută de către instanţa de recurs, situaţie în care încheierea pronunţată în acest sens are caracter definitiv, legiuitorul prevăzând în mod expres cazurile în care încheierile prin care se dispune cu privire la măsurile preventive pot fi atacate cu recurs.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul I.C. împotriva încheierii din 03 februarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, care să includă şi onorariul avocatului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva încheierii din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr.13431/212/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 643/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 648/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
