ICCJ. Decizia nr. 877/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 877/2011
Dosar nr. 2807/2/2010
Şedinţa publică din 7 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 27 noiembrie 2009, Administraţia Fondului Imobiliar, în nume propriu, cât şi pentru Municipiul Bucureşti prin Primar General şi Centrul de Calcul C.G.M.B. au solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor M.M. şi L.E., avocaţi în cadrul Baroului Bucureşti, C.S., administrator la SC C.I. SRL şi a magistraţilor S.R., D.R., G.L. şi G.V.M., delegaţi la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248, 249, 292 şi 275 alin. (1) şi (2) C. pen.
În motivarea plângerii s-a reţinut că cei doi avocaţi şi C.S., în calitate de reprezentanţi ai SC „C.I.” SRL, prin cererea formulată în contradictoriu cu R.A.I.A.L. „I.” RA - regie desfiinţată la 31 iulie 1993, au îndeplinit, cu ştiinţă, în mod defectuos, toate actele în cauză şi au indus în eroare instanţa de judecată, care, prin Sentinţa comercială nr. 4072 din 20 martie 2008, rămasă definitivă şi irevocabilă, pronunţată în Dosarul nr. 4072/2008 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis cererea şi a constatat că SC „C.I.” SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din Bucureşti, sector 3, deşi acestea s-au aflat în proprietatea statului.
S-a mai susţinut că în cursul procesului, R.A.I.A.L. „I.” SA a fost reprezentată de numita O.D., lichidator judiciar, care a fost numit cu încălcarea dispoziţiilor legale deoarece această regie autonomă îşi încetase activitatea în baza Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului Bucureşti nr. 72 din 16 octombrie 1992, 66 din 15 iulie 1993 şi 83 din 19 august 1993, activitatea şi patrimoniul fiind preluate în baza Dispoziţiei Primarului general al Municipiului Bucureşti nr. 461 din 7 octombrie 1993 de către DAFI, Direcţia de Investiţii şi Centrul de Calcul.
S-a mai susţinut că în mod nelegal s-a dispus de către Oficiul registrului Comerţului dizolvarea R.A.I.A.L. „I.” SA şi numirea unui lichidator judiciar ca urmare a nerespectării termenului de preschimbare a certificatului de înregistrare fiscală, întrucât acestei regii nu i-a fost atribuit un cod unic de înregistrare de către Ministerul Finanţelor Publice, în baza căruia se eliberează acest act fiscal.
În urma actelor premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin Ordonanţa din 16 noiembrie 2008, a dispus în baza art. 228 alin. (6) şi (10) lit. b) C. proc. pen.: 1) neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii L.E. şi M.M., avocaţi în cadrul Baroului Bucureşti, pentru infracţiunile prevăzute de art. 248, 249, 292 şi 215 alin. (1) şi (2) C. pen.; 2) neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii S.R., D.R., G.L. şi G.V.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248 şi 249 din C. pen. şi 3) disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în vederea continuării cercetărilor penale faţă de numita C.S.
S-a considerat că cei doi avocaţi şi-au îndeplinit obligaţiile asumate faţă de SC „C.I.” SRL prin contractele de asistenţă juridică încheiate cu aceasta, că acţiunile şi cererile formulate au fost întocmite şi susţinute în numele şi pe seama acestei părţi, în baza mandatului încredinţat.
Astfel, acţiunile şi cererile de chemare în judecată nu au caracterul unor declaraţii în sensul art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), avocaţii nu au calitatea de subiect activ al infracţiunilor de abuz în serviciu sau neglijenţă în serviciu, ei nefiind funcţionari publici sau funcţionari în sensul legii penale, iar în privinţa infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., săvârşită prin inducerea în eroare a instanţelor de judecată, prin prezentarea unor împrejurări necorespunzătoare realităţii nu poate fi exercitată acţiunea penală, instanţele nefiind subiect pasiv al acestei infracţiuni.
Privitor la cei patru magistraţi s-a constatat că în calitatea lor de judecători delegaţi la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, au pronunţat încheieri care au fost înscrise în registrul comerţului care pot fi controlate sub aspectul legalităţii şi temeiniciei prin exercitarea căilor de atac, astfel că în sarcina lor nu pot fi reţinute infracţiunile prevăzute de art. 248 şi 249 C. pen.
Relativ la numita C.S., s-a considerat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 este competent să efectueze cercetări sub aspectul infracţiunilor reclamate de petiţionare.
Împotriva acestei ordonanţe, petiţionarele au formulat plângere care a fost respinsă prin Rezoluţia din 14 ianuarie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, procurorul ierarhic superior a considerat că soluţia atacată este legală şi temeinică şi că faptele imputate de petiţionare intimaţilor nu sunt prevăzute de legea penală.
În baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionarii Administraţia Fondului Imobiliar, în nume propriu şi pentru Municipiul Bucureşti, prin Primar General şi Centrul de Calcul - C.G.M.B. au formulat plângere la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, care prin Sentinţa penală nr. 180 din 23 martie 2010 şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Instanţa astfel sesizată, prin Sentinţa penală nr. 267 din 21 septembrie 2010 a admis în parte plângerea formulată, a desfiinţat în parte Ordonanţa din 16 noiembrie 2009 şi a trimis cauza la parchet, în vederea începerii urmăririi penale faţă de L.E. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
A fost respinsă cererea intimatei L.E. de obligare a petiţionarilor la plata cheltuielilor judiciare.
Totodată, petiţionarii ai fost obligaţi la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către intimatul M.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a considerat că în cauză există indicii de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune comisă de către intimata L.E., că în realitate ar fi fost induse în eroare nu instanţa, ci persoanele în patrimoniul cărora a fost cauzată paguba şi că pentru clarificarea situaţiei de fapt organele de urmărire penală urmează a ataşa Dosarele nr. 468/3/2006 al Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi 5/2006 al U.N.P.I.R., a verifica perioadele în care lichidatorul O.D. a avut activitate suspendată sau întreruptă, a stabili modul în care această persoană a fost numită ca lichidator şi a fi audiată nemijlocit. De asemenea, organele de urmărire penală vor verifica la O.C.R.T.B. lipsa radierii I. R.A.I.A.L. din registrul comerţului, ca efect al O.U.G. nr. 96/1997; vor fi identificate şi audiate persoanele cu atribuţii în acest sens şi cu privire la condiţiile în care s-a dispus suspendarea de drept a R.A.I.A.L. - I., se vor verifica Dosarele nr. 7346/2005 al Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nr. 5888/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială; vor fi analizate înscrisurile privind situaţia juridică şi evidenţa cadastrală a celor două imobile aflate în Dosarul nr. 9269/301/2005 al Judecătoriei Sectorului 3; 22308/3/3006 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi nr. 4219/3/2008 al Tribunalului Bucureşti şi vor fi efectuate toate actele procedurale necesare pentru clarificarea situaţiei de fapt şi identificarea tuturor participanţilor la presupusa activitate infracţională.
S-a mai stabilit ca după administrarea probatoriului să se analizeze dacă în cauză nu devin incidente dispoziţiile art. 31 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în determinarea cu intenţie de către intimata L.E. la săvârşirea din culpă sau fără intenţie de către instanţă a acestei infracţiuni cu prilejul judecării cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra imobilelor din Bucureşti, sector 3 şi dacă au participat şi alte persoane la comiterea unor eventuale infracţiuni, inclusiv de către L.E.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs intimaţii L.E. şi M.M., care au susţinut că soluţia primei instanţe este nelegală şi netemeinică şi că în calitate de avocaţi au introdus acţiuni în justiţie care au primit soluţiile apreciate de judecători, că în cadrul litigiilor părţile au fost legal reprezentate, că nu au indus în eroare nici instanţele, nici alte persoane, şi că soluţia de trimitere a cauzei la procuror este nejustificată.
Sub un alt aspect, recurenta L.E. a mai susţinut că plângerile petiţionarilor au fost făcute cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate şi respingerea plângerii petiţionarelor.
La termenul din 13 decembrie 2010, petiţionarul M.M. a declarat că înţelege să îşi retragă recursul.
Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată întemeiat recursul declarat de intimata L.E., aşa cum se va arăta în continuare.
1. Cu privire la susţinerea recurentei în sensul că termenul de introducere a plângerii la procurorul ierarhic superior ar fi depăşit, aceasta nu poate fi primită.
Astfel, din actele dosarului rezultă că Ordonanţa din 16 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost comunicată la petiţionara Administraţia Fondului Imobiliar, la 27 noiembrie 2009, împotriva acestei ordonanţe s-a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, depusă la poştă cu borderoul din 10 decembrie 2009 la adresa din Bd. U. nr. 2, ulterior scrisoarea conţinând plângerea s-a restituit expeditorului, care a reexpediat-o la 4 ianuarie 2011 - data poştei.
Ca atare, voinţa juridică manifestată de petiţionară a fost de a ataca soluţia procurorului pe cale ierarhică, lucru pe care l-a făcut, plângerea fiind făcută în termen, dar greşit îndreptată.
În cauză, procurorul ierarhic superior s-a considerat legal învestit şi a soluţionat plângerea, pe fondul ei nefăcând referire la vreun aspect de tardivitate.
2. Din actele depuse în dosar rezultă că prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Bucureşti nr. 72 din 16 octombrie 1992, R.A.I.A.L. - „I.” RA şi-a încetat activitatea şi a trecut la acest consiliu local.
Ulterior prin Hotărârea nr. 66 din 15 iulie 1993 R.A.I.A.L. „I.” RA şi-a încetat activitatea pe data de 31 iulie 1993, iar prin Dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 461 din 7 octombrie 1993 - activitatea şi patrimoniul acestei regii au fost preluate de Direcţia de Administrare a Fondului Imobiliar, Direcţia de Investiţii şi Centrul de Calcul.
La 29 mai 2001, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Bucureşti nr. 101 - s-a înfiinţat Administraţia Fondului Imobiliar începând cu data de 1 iunie 2001 -, când îşi înceta activitatea Direcţia de Administrare a Fondului Imobiliar.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1, 2 şi 26 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice s-a stabilit că persoanele juridice, inclusiv regiile autonome au obligaţia să ceară înmatricularea în registrul comerţului iar dacă, până la 31 decembrie 2004, nu au solicitat Oficiului Registrului Comerţului preschimbarea certificatului de înmatriculare şi al celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare conţinând codul unic înregistrare, potrivit art. 30 din aceeaşi lege operează dizolvarea de drept a persoanelor juridice arătate.
Constatarea dizolvării de drept se face prin încheierea judecătorului delegat pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
Prin Încheierea nr. 7206 din 14 februarie 2005 a judecătorului delegat la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a constatat dizolvarea de drept a R.A.I.A.L. I. RA cu numărul de ordine RCJ 40/4306/1991.
Mai este de menţionat că anterior, în urma divizării patrimoniului Sucursalei Vitan (fosta I. Vitan) a RA I. au fost înfiinţate SC „T.”, SC „C.” şi SC „C.I.” SA - devenită apoi SRL prin Protocolul de divizare din 31 august 1991 şi prin actul adiţional din 15 decembrie 1993, fiecărei societăţi revenindu-i o parte din acel patrimoniu.
Întrucât între toate aceste unităţi au existat neînţelegeri cu privire la întinderea patrimoniului în urma reorganizării arătate, au fost formulate acţiuni în justiţie, inclusiv cu privire la imobilele din Bucureşti, sector 3, care reveniseră SC C.I. SA.
În calitate de avocat intimata-recurentă L.E. a introdus acţiuni şi cereri în justiţie în baza contractelor de asistenţă juridică încheiate cu SC „C.I.” SRL, activitatea judiciară desfăşurându-se, aşa cum rezultă din hotărârile judecătoreşti aflate în dosar, în condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi a normelor procesuale civile incidente în cauzele deduse judecăţii.
Împrejurarea că a fost promovată acţiune în constatarea drepturilor societăţii pe care o reprezintă asupra imobilelor în litigiu soluţionată prin Sentinţa comercială nr. 4072 din 20 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, că a formulat apărări în sensul că: R.A.I.A.L. I. nu figura în evidenţele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, ca desfiinţată, reorganizată sau că are un succesor, că această regie nu mai exista ca persoană juridică în urma reorganizării prin divizare, că totodată a operat dizolvarea de drept a respectivei regii în absenţa întocmirii formalităţilor prevăzute de Legea nr. 359/2004 de către entităţile autorizate şi îndreptăţite şi că a solicitat chiar desemnarea unui lichidator nu pot constitui temeiuri de cercetare a intimatei pentru infracţiunea de înşelăciune, neexistând indicii în sensul art. 681 C. proc. pen., din care să rezulte presupunerea rezonabilă că această persoană a săvârşit fapta penală imputată prin plângerea petiţionarei Administraţia Fondului Imobiliar pentru a fi justificată începerea urmăririi penale.
Mai este de menţionat că hotărârile judecătoreşti aflate în dosar, care au nemulţumit petiţionara Administraţia Fondului Imobiliar şi pe care nu le consideră opozabile, pot fi cenzurate, în condiţiile legii, pe căi ordinare şi extraordinare de atac.
În consecinţă, Curtea constată că ordonanţa procurorului de neînceperea urmăririi penale faţă de intimata L.E. pentru infracţiunea de înşelăciune este legală şi temeinică şi că desfiinţarea ei de către prima instanţă nu este justificată.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de intimata L.E., a casa hotărârea atacată şi, rejudecând, a respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarele Administraţia Fondului Imobiliar, Municipiul Bucureşti prin Primar General şi Centrul de Calcul din cadrul C.G.M.B. împotriva Ordonanţei din 16 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe care o menţine.
În baza art. 3854 raportat la art. 369 C. proc. pen. se va lua act de retragerea recursului declarat de intimatul M.M. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea petiţionarilor şi a intimatului la câte 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata L.E. împotriva Sentinţei penale nr. 267 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează hotărârea atacată şi, rejudecând, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarele Administraţia Fondului Imobiliar, Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Centrul de calcul din cadrul C.G.M.B. împotriva Ordonanţei din 16 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe care o menţine.
Ia act de retragerea recursului declarat de intimatul M.M. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Obligă petiţionarele şi intimatul M.M. la plata sumelor de câte 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 923/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 856/2011. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
