ICCJ. Decizia nr. 814/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 814/2011
Dosar nr. 1339/57/2010
Şedinţa publică din 02 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 121 din 02 noiembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins plângerea formulată de petentulS.C. împotriva rezoluţiei nr. 715/11/2/2010 din 27 septembrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
A obligat petentul la plata sumei de 80 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate.
Pentru a hotărî, astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea formulată şi înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 06 octombrie 2010 sub nr. 1339/57/2010, petentul S.C. a criticat rezoluţia nr. 715/11/2/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, susţinând în esenţă că nu s-a ţinut seama de faptul că a fost executat de două ori pentru o faptă inexistentă, invocând drept element nou faptul că executorul M.V. trebuia să restituie televizorul, din moment ce a reţinut suma de 1.450 lei, sumă dublă faţă de cea stabilită prin sentinţa nr. 1247/2003 pentru B.I.
A fost susţinută nelegalitatea sentinţei nr. 1247/2003, precum şi a rezoluţiilor 284/P/2006, 443/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Au fost ataşate dosarele nr. 284/P/2006, 443/P/2007 şi nr. 715/11/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Petentul a depus la dosar copia rezoluţiei nr. 103/P/2007 din 08 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Astfel, prin rezoluţia nr. 715/11/2/2010 din 27 septembrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost respinsă plângerea formulată de petentul S.C., prin care solicita infirmarea rezoluţiei nr. 443/P/2007 din 05 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Pentru a dispune astfel, procurorul general a reţinut că prin memoriul depus, petentul S.C. a solicitat reexaminarea, infirmarea şi reluarea cercetărilor penale în cauza nr. 443/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, soluţie ce a fost menţinută de instanţă, Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentinţa penală nr. 100 din 04 septembrie 2008,definitivă prin Decizia nr. 3901 din 26 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul general a constatat că este investit cu o plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 278 ind. 1 alin. (11) C. proc. pen., deoarece solicitarease face după ce soluţia contestată depetent a fost menţinută de judecător.
În raport de cele solicitate, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1247/2003 a Judecătoriei Sibiu, definitivă, petentul S.C. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1.000.000 lei vechi amendă pentru săvârşirea a patru infracţiuni de calomnie, prev. de art. 206 C. pen.; de asemenea, a fost obligat la despăgubiri civile pentru părţile vătămate şi la cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că Decizia judecătorilor l-a nemulţumit pe petent, după cum l-au nemulţumit şi procedurile de executare silită pentru despăgubiri şi cheltuieli, motiv pentru care a depus, între altele, plângere împotriva executorului judecătoresc M.V. din Sibiu.
Prin rezoluţia nr. 443/P/2007 din 05 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză [art. 10 lit. d) C. proc. pen.], reţinându-se în esenţă că executorul a operat în condiţii legitime, soluţia procurorului de caz fiind menţinută prin rezoluţia nr. 623/II/2/2008 din 18 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum şi prin hotărârile emise de Curtea de Apel Alba Iulia şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 1049/57/2008.
Procurorul general a constatat că, faţă de momentul solicitării şi de problema juridică ridicată, petentul S.C. nu a indicat nici un element nou, în sensul art. 278 ind. 1 alin. (11) C. proc. pen., care să justifice redeschiderea urmăririi penale faţă de cele reţinute de judecător după parcurgerea tuturor căilor de atac împotriva soluţiei de netrimitere în judecată.
Din această perspectivă, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată, reţinându-se că nu s-au furnizat şi nu au putut fi identificate elemente noi care să susţină ideea de reluare a urmăririi penale în sensul indicat de lege.
Verificând rezoluţia atacată prin prisma actelor dosarului şi prin raportare la prevederile art. 278 ind. 1 alin. (11) C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele: Petentul S.C. a înţeles să atace în procedura reglementată de art. 278 ind. 1 C. proc. pen. rezoluţia nr. 715/11/2/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care a fost respinsă solicitarea sa de redeschidere a cercetărilor în dosarul nr. 443/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Potrivit art. 278 ind. 1 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere la instanţă, în procedura menţionată, doar rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţele ori, după caz, rezoluţiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, iar în conformitate cu dispoziţiile deciziei nr. LVII/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278 ind. 1 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă.
Prin raportare la dispoziţiile legale arătate, având în vedere obiectul plângerii petentului S.C., respectiv rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-a respins cererea sa de redeschidere a cercetărilor în dosarul nr. 443/P/2007, Curtea a constatat că plângerea dedusă judecăţii nu este admisibilă.
Pe de altă parte, Curtea a reţinut că în cauză au fost efectuate cercetări pentru aceleaşi fapte, reclamate de petent în cursul anului 2007, fiind adoptată o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 443/P/2007 din 05 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin rezoluţia nr. 623/II/2/2008 din 18 iunie 2008 a Procuroruluigeneral al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin sentinţa penală nr. 100 din 04 septembrie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva acestor soluţii , hotărârea rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 3901 din 26 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Conform art. 278 alin. (11) C. proc. pen., în situaţia respingerii plângerii potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă sau să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită penal pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen.
S-a constatat că în cauză nu au fost relevate fapte sau împrejurări noi, care să justifice începerea urmăririi penale după adoptarea unei soluţii definitive de neîncepere a urmăririi penale la nivelul anului 2008, petentul reiterând nemulţumirile care au determinat şiformularea primei plângeri.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petiţionarul S.C.
La termenul de astăzi 2 martie 2011, recurentul petiţionar, deşi legal citat nu s-a prezentat la instanţă pentru a-şi susţine recursul însă a depus prin Serviciul Registratură motivele de recurs, reiterând criticile din plângerea iniţială.
Examinând recursul declarat de petiţionar sub toate aspectele, conform art. 385 ind. 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, Înalta Curte, a reţinut că în cauză au fost efectuate cercetări pentru aceleaşi fapte, reclamate de petent în cursul anului 2007, fiind adoptată o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 443/P/2007 din 05 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin rezoluţia nr. 623/II/2/2008 din 18 iunie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Această rezoluţie a fost menţinută de instanţă prin sentinţa penală nr. 100 din 04 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, hotărârea rămânând definitivă prin Decizia penală nr.3901 din 26 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, potrivitdispoziţiilorart. 278 alin. (11) C. proc. pen., în cazul respingerii plângerii potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., persoanaîn privinţacăreia judecătorul, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă sau să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărităpenalpentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fostcunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen., ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
S-a constatat că în cauză nu au fost relevate fapte sau împrejurări noi, care să justifice începerea urmăririi penale după adoptarea unei soluţii definitive de neîncepere a urmăririi penale la nivelul anului 2008, petentul reiterând nemulţumirile care au determinat şiformularea primei plângeri.
Pentru aspectele noi, petentul având posibilitatea formulării unei alte plângeri.
Aşadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală, temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.C. împotriva sentinţei penale nr. 121 din 02 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 811/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 822/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
