ICCJ. Decizia nr. 799/2011. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 799/2011

Dosar nr. 1504/2/2011

Şedinţa publică din 01 martie 201.

Asupra recursului de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

La data de 18 februarie 2011 la Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la 7 februarie 2011 de Tribunalul Civil şi Penal Verona – Biroul Judecătorului pentru Anchete Preliminare, cu privire la persoana solicitată U.C.M.

Curtea de Apel Bucureşti, după confirmarea identităţii inculpatului aflat în stare de reţinere potrivit Ordonanţei nr. 332/II-5/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a procedat la audiere, acesta susţinând că nu este de acord cu predarea sa autorităţilor italiene şi nu renunţă la regula specialităţii.

Curtea de Apel Bucureşti, analizând actele dosarului şi luând act de poziţia persoanei solicitate–inculpatului U.C.M. prin sentinţa penală nr. 56 din 18 februarie 2011 a dispus în temeiul art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 cu raportare la art. 94 alin. (1) din aceeaşi lege punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 7 februarie 2011 de Tribunalul Civil şi Penal Verona – Biroul Judecătorului pentru Anchete Preliminare şi în consecinţă arestarea acesteia pe o perioadă de 30 zile, respectiv 18 februarie 2011 – 18 martie 2011, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată-inculpat a fost reţinută la 17 februarie 2011.

S-a dispus predarea persoanei solicitate U.C.M. către autorităţile italiene.

Împotriva acestei hotărâri, persoana solicitată a formulat recurs, reiterând opoziţia sa de a fi predat autorităţilor italiene, motivând că, niciodată nu a fost în această ţară şi nu are nici o legătură cu acuzaţiile ce i se aduc.

Verificând hotărârea atacată potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că aceasta este legală şi temeinică, recursul urmând a fi respins, pentru următoarele considerente.

Instanţa de fond a verificat conţinutul mandatului european de arestare, constatând îndeplinite dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 302/2004, iar potrivit art. 85 alin. (1) pct. 1 şi 5 din aceeaşi lege a constatat că mandatul priveşte infracţiuni de participare la un grup infracţional organizat şi fapte legate de criminalitatea informatică (clonare de carduri), care sunt exceptate de la verificarea îndeplinirii cerinţei dublei incriminări.

Împrejurarea că persoana solicitată-inculpat s-a opus predării şi susţine nevinovăţia, nu constituie un motiv de refuz al punerii în executare a mandatului de executare emis de autorităţile italiene.

Dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 302/2004 prevăd expres motivele de refuz ale executării mandatului de arestare, astfel că, autorităţile române judiciare se pot pronunţa numai în aceste limite.

Cum apărarea recurentului priveşte nevinovăţia – aceasta fiind o apărare de fond, se poate invoca de către acesta doar în faţa autorităţilor judiciare italiene.

Astfel, în cauză, niciunul din cazurile obligatorii sau facultative prevăzute de art. 88 alin. (1) şi (2) din lege nu sunt îndeplinite, astfel că, în mod întemeiat instanţa de fond a dispus arestarea persoanei solicitate.

În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul persoanei solicitate va fi respins, ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată U.C.M. împotriva sentinţei penale nr. 56 din 18 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 625 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 325 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 martie 2011.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 799/2011. Penal