ICCJ. Decizia nr. 808/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 808/2011
Dosar nr. 411/30/2010
Şedinţa publică din 02 martie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 378/PI pronunţată la 01 Septembrie 2010 de către Tribunalul Timiş, secţia penală, - s-a hotărât:
În baza art. 183 C. pen., condamnă pe inculpatul J.D., la: 10 (zece) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Constată că partea vătămată C.D. nu s-a constituit parte civilă.
Obligă inculpatul J.D., faţă de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara la plata sumei de 9812,12 lei - cheltuieli de spitalizare, actualizate la momentul executării hotărârii.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă inculpatul la 2300 lei cheltuieli judiciare faţă de stat; dispune plata sume ide 200 de lei, din fondul Ministerului Justiţiei, pentru onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1354/P/2009 din data de 12 ianuarie 2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 25 ianuarie 2010 sub număr unic de dosar 411/30/2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J.D. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoarea de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., constând în aceea că inculpatul J.D. a exercitat agresiuni asupra părţii vătămate D.M., în urma cărora victima a decedat.
În probaţiune a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. 1354/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
În data de 02 aprilie 2009, în jurul orelor 20:00, inculpatul J.D. împreună cu concubina sa N.M.C., care locuiau în Cenad, s-au deplasat la magazinul T.S. din localitate pentru a cumpăra băuturi alcoolice. Inculpatul a cumpărat o sticlă cu votcă de 500 ml. La magazin, cei doi s-au întâlnit cu numitul D.M., zis M., din aceeaşi localitate, care consuma bere. Inculpatul şi concubina sa s-au deplasat la locuinţa surorii inculpatului, numita J.M., unde locuiau în fapt. Ulterior, a venit şi numitul D.M., astfel că toţi trei, împreună cu un frate al inculpatului, numitul J.R., au început să bea votcă şi să stea de vorbă în faţa casei. Martora J.M. era în casă, unde s-a retras la un moment dat şi J.R.
Inculpatul, concubina sa şi numitul D. au rămas în faţa casei continuând să vorbească, însă la un moment dat, inculpatul şi-a adus aminte că D., pe care îl ştia de mai demult, a avut legături cu concubina sa. Era în jurul orelor 22:00. Deoarece s-a enervat şi fiind sub influenţa alcoolului, inculpatul l-a lovit pe D. în zona feţei cu pumnul şi palma. Victima a căzut la pământ, a rămas nemişcată. Inculpatul s-a speriat şi a vrut să-l resusciteze pe numitul D., însă nu a reuşit. Inculpatul i-a cerut concubinei sale să spună că victima a fost bătută de doi necunoscuţi care tocmai au trecut cu bicicleta pe stradă pentru că, fiind beat, s-a luat de ei. Concubina sa a făcut ce i-a cerut inculpatul, relatându-i această variantă lui J.R. şi J.M.
Apoi inculpatul a luat bicicleta cu care venise D. şi s-a deplasat acasă la numitul C.D., fratele victimei, căruia i-a relatat varianta cu bicicliştii. Fratele victimei a venit imediat la locul faptei, anunţând salvarea şi poliţia.
Ulterior, inculpatul i-a spus martorului I.D., care avea ferma unde inculpatul lucra ca ziler, că l-a lovit pe D.M. cu palma. Martorul a susţinut că inculpatul i-ar fi spus mai târziu că nu el l-a bătut pe D. înainte de a muri. Martorul J.R., fratele inculpatului, a arătat că martorul I.D. i-a dat un telefon care la o lună de zile după eveniment, spunându-i că J.D. i-ar fi spus că l-a bătut de fapt pe numitul D. Inculpatul a mai recunoscut fapta şi în faţa mai multor martori asistenţi, audiaţi în dosar. De asemenea, martora N.M.C. a recunoscut că inculpatul l-a lovit pe numitul D. înainte ca acesta să rămână nemişcat la pământ şi că nu au existat în realitate nici un fel de biciclişti care să o fi agresat pe victimă.
Victima D.M. a fost dusă la spital şi a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Timişoara, Secţia Neurochirurgie, cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral, epistaxis anterior, anevrism de arteră cerebrală medie stânga rupt, hemoragie subrahnoidiană, inundare ventriculară, fractură piramidă nazală, fractură perete anterior sinus maxilar stâng, tromboză venoasă profundă, bronhopneumonie nasoconială, hemoragie digestivă inferioară exteriorizată prin melenă, escare de decubit şi etilism acut. În data de 03 mai 2009, numitul D.M. a decedat.
În raportul de autopsie nr. 210/A din 04 mai 2009 au fost evidenţiate următoarele concluzii: moartea numitului D.M. a fost violentă; ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutive traumatismului cranio-cerebral soldat cu ruptura anevrismului arterei cerebrale medii cu dilacerare consecutivă, hemoragie meningee şi inundaţie ventriculară, complicat în evoluţie cu brohopneumonie; factura de piramidă nazală şi perete anterior sinus maxilar stâng descrise în foaia de observaţie s-au putut produce prin lovire directă cu un corp contondent în condiţii ce vor fi stabilite de anchetă; moartea poate data de aproximativ 1 zi.
În raport cu aceste concluzii şi probe mai sus indicate, s-a apreciat că moartea violentă a victimei D. se datorează loviturilor aplicate de inculpat urmate de căderea victimei pe ciment.
Concludente în acest sens au fost considerate: declaraţia inculpatului dată în faza de urmărire penală în care a recunoscut fapta şi a indicat detaliat împrejurările şi modul de săvârşire a faptei, coroborată cu declaraţia concubinei inculpatului, martora N.M.C., dată în faza de urmărire penală, precum şi cu declaraţiile martorilor D.D., C.F., în prezenţa cărora a fost audiat inculpatul când a declarat că a lovit-o pe victimă cu palma şi cu pumnul.
Deşi ulterior, în faza de cercetarea judecătorească, inculpatul a revenit asupra declaraţiei de recunoaştere a faptei, iar martora N.M.C. a revenit asupra declaraţiei în care a arătat că inculpatul l-a lovit pe victimă, s-a constatat că aceste reveniri sunt nejustificate. Aşa fiind, instanţa a reţinut ca fiind expresia adevărului declaraţia inculpatului şi a martorei N. date în cursul urmăririi penal, în care s-a arătat modalitatea de comitere a faptei de către inculpat, care a lovit-o pe victimă cu palma şi cu pumnul în zona feţei, iar urmare a acestor lovituri victima a căzut pe ciment. Aceste declaraţii s-au coroborat cu depoziţiile celorlalţi martori audiaţi în prezenta cauză, în prezenţa cărora inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe victimă.
Referitor la apărarea inculpatului în sensul că victima ar fi fost lovită de doi biciclişti ca urmare a unei altercaţii cu aceştia, s-a reţinut că această apărare este nefondată şi urmează a fi înlăturată, nefiind susţinută de probele dosarului, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen., privind achitarea inculpatului ca urmare a săvârşirii faptei de către altă persoană.
S-a apreciat că fapta mai sus descrisă, săvârşită de inculpatul J.D. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen.
S-a reţinut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi la urmărirea penală iniţial a negat comiterea faptei, după care a recunoscut fapta, iar ulterior în faza de cercetarea judecătorească a revenit nejustificat asupra declaraţiei de recunoaştere a faptei.
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv împrejurările concrete mai sus descrise în care fapta a fost comisă, gradul de pericol social ridicat al unei astfel de fapte şi persoana inculpatului, care este la prima încălcare a legii penale, precum şi poziţia oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru fapta comisă, prevăzută de art. 183 C. pen., lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte. S-a apreciat că această pedeapsă este de natură a asigura realizarea scopului pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi inculpatul, J.D.
Prin Decizia penală nr. 169/A din 08 noiembrie 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins ca nefondate apelurile declarate.
Împotriva aceşti decizii, în termen legal, a declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
La termenul de judecată, fixat pentru astăzi 2 martie 2011, reprezentantul parchetului, a solicitat ca instanţa să ia act de declaraţia de retragere a recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 169/A din 08 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul inculpat J.D.
Înalta Curte, faţă de declaraţia recurentului, în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând manifestarea sa de voinţă privind soluţionarea acestei cauze, în baza art. 385/4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 169/A din 08 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul inculpat J.D.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de declaraţia de retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 169/A din 08 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul inculpat J.D.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 799/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 811/2011. Penal → |
|---|
