ICCJ. Decizia nr. 87/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 87/2011
Dosar nr. 8852/1/2010
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2011
Asupra plângerii de faţă, în baza lucrărilor din coşar, constată următoarele:
La data de 18 august 3010, s-a înregistrat pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, plângerea formulată de petiţionara C.V. împotriva rezoluţiei din 13 martie 2008 dată în Dosarul nr. 30/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Bucureşti.
În vederea soluţionării cauzei, instanţa a acordat un termen de judecată, în vederea ataşării dosarului în care s-a dispus rezoluţia atacată şi pentru ca petiţionarul să depună un exemplar al acesteia şi a efectuat demersuri pentru identificarea acestui dosar, aflat pe roiul Tribunalului Bucureşti, astfel cum a rezultat din adresa parchetului.
În urma examinării plângerii scrise şi a Deciziei penale nr. 1947 din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, depusă la dosar urmare demersurilor instanţei, Înalta Curte constată că plângerea petiţionarului este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2871 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Hotărârea judecătorului poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
Din examinarea Deciziei penale nr. 1947 din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, rezultă că a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară C.V. împotriva sentinţei penale nr. 716/ F din 18 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, care a avut ca obiect plângerea împotriva soluţiei procurorului atacată şi în prezenta cauză, respectiv împotriva rezoluţiei din 13 martie 2008 dată în Dosarul nr. 30/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Bucureşti.
Aşa fiind, rezultă că petiţionara a exercitat toate căile de atac prevăzute în cadrul procedurii strict reglementate de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., o nouă plângere împotriva aceleiaşi rezoluţii fiind inadmisibilă, în raport cu prevederile legii.
În raport de considerentele expuse, se constată că plângerea petiţionarei este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionara C.V. împotriva rezoluţiei din 13 martie 2008 dată în Dosarul nr. 30/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Bucureşti.
Obligă petiţionara la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 299/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 183/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
