ICCJ. Decizia nr. 930/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 930/2011
Dosar nr. 2469/97/2010
Şedinţa publică din 9 martie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 155 din 7 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia penală, în Dosar penal nr. 2469/97/2010, inculpatul M.I.D. a fost condamnat la:
- 1.000 RON amendă penală pentru infracţiunea prev. de art. 147 din Legea nr. 86/2006.
Inculpatului i s-au pus în vedere dispoziţiile art. 631 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen.
Determinând vinovăţia inculpatului în limitele infracţiunii expuse, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin Încheierea comercială nr. 405/F/2008 a Tribunalului Hunedoara, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă împotriva debitoarei SC A.C.P. SRL Petroşani, ca urmare a cererii formulate de creditoarea B.T. prin Sucursala Hunedoara. Administratorul societăţii, aşa cum rezultă din Adresa din 9 decembrie 2009 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, este inculpatul M.I.D.
După numire, lichidatorul judiciar a notificat pe debitoare, însă administratorul acesteia nu a dat curs invitaţiei, astfel că lichidatorul a formulat plângere împotriva acestuia la data de 3 august 2009.
Nici în cursul urmăririi penale inculpatul nu a prezentat lichidatorului judiciar documentele solicitate, având o poziţie oscilantă cu privire la notificarea de către lichidator cu privire la deschiderea procedurii de insolvenţă şi predarea actelor societăţii de către fostul administrator, recunoscând în cele din urmă că a primit nişte documente, dar nu le-a citit pentru că nu prea ştie să citească şi a semnat nişte acte tot fără a le citi.
Inculpatul nu s-a prezentat nici în faţa instanţei, deşi au fost emise două mandate de aducere, din ultimul rezultând că inculpatul are cunoştinţă despre prezentul proces.
A fost audiat martorul T.P., fostul asociat al societăţii al cărei asociat şi administrator este inculpatul, şi care a arătat că i-a predat inculpatului actele societăţii, fapt care rezultă, de altfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În drept, fapta inculpatului comisă în condiţiile sus-arătate a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006, apreciindu-se, cu ocazia individualizării pedepsei, că o amendă penală în cuantum de 1.000 RON este pe deplin justificată.
Împotriva hotărârii a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpatul M.I.D., fără a expune în scris, prin cererea de apel, sau separat, prin memoriu, motivele căii de atac de care a înţeles să uzeze, conform art. 374 C. proc. pen.
Instanţa de apel, verificând din oficiu hotărârea apelată, sub toate aspectele de fapt şi de drept, a constatat că aceasta este legală şi temeinică.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 111/A din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.I.D., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu referire la art. 181 C. pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Solicitarea inculpatului de achitare în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu referire la art. 181 C. pen. nu poate fi primită.
Conform art. 181 alin. (2) C. pen., la stabilirea gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Instanţa de apel a reţinut aspecte legate de persoana inculpatului favorabile acestuia, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta, lipsa sa de experienţă şi de instrucţie, ceea ce a condus la orientarea către aplicarea unei amenzi penale.
În acelaşi timp, perseverenţa inculpatului în încălcarea legii penale, împrejurarea că nici în cursul urmăririi penale acesta nu a prezentat lichidatorului judiciar documentele solicitate, precum şi faptul că nu s-a prezentat niciodată în faţa instanţei, nici la fond (deşi au fost emise două mandate de aducere, din ultimul rezultând că inculpatul are cunoştinţă de proces), nici în apel şi nici în recurs, fac ca în cazul acesta să nu se poată aprecia că fapta inculpatului este lipsită în mod vădit de importanţă.
În consecinţă, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.D. împotriva Deciziei penale nr. 111/A din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 956/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 923/2011. Penal → |
|---|
