ICCJ. Decizia nr. 892/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 892/2011
Dosar nr. 1849/1/2011
Şedinţa publică din 7 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă constată.
Prin încheierea de şedinţă din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 997/110/2009, s-a dispus, printre altele, în conformitate cu prevederile art. 300/2 C. proc. pen. cu referire la art. 160/b alin. (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest a apelantului inculpat T.S.C., trimis în judecată, alături de alţi patru coinculpaţi, sub acuzaţia săvârşirii în concurs real a infracţiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/20001, trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea iniţială justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere natura, gravitatea şi modalitatea de săvârşire a faptelor reţinute în sarcina sa.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând dispoziţia instanţei de apel sub aspectul greşitei aprecieri privind necesitatea menţinerii sale în arest preventiv.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din actele dosarului se reţine că recurentul - inculpat este acuzat de săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism.
În concret, în actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că, începând cu anul 2003, inculpatul T.S.C. a pus bazele unei grupări infracţionale organizate, cu o structură ierarhizată în cadrul căreia ocupa poziţia de lider, grupare alcătuită din coinculpaţii G.G., B.I. şi T.F.T., prin intermediul căreia a recrutat direct sau indirect prin promisiuni mincinoase de muncă, constrângere fizica şi/sau morală, mai multe părţi vătămate dintre care au fost identificate şase persoane, una fiind minoră, în scopul exploatării sexuale, obţinând în acest fel importante beneficii materiale ilicite.
Totodată, s-a reţinut că în perioada 2004-2006, inculpatul a înlesnit practicarea prostituţiei de către surorile P.O.T. şi P.A.M., în cluburi de noapte din ţară şi străinătate, prin folosirea legăturilor cu persoanele care gestionau aceste locaţii, în urma activităţii desfăşurate obţinând beneficii ilicite.
Depistarea inculpatului a avut loc pe baza informaţiilor obţinute de lucrătorii de poliţie specializaţi din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bacău şi a activităţilor de investigaţie şi supraveghere ulterior desfăşurate în vederea identificării persoanelor cu privire la care existau respectivele informaţii.
Arestarea preventivă a fost dispusă pe temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b), e) şi f) C. proc. pen., existând date la momentul luării măsurii că inculpatul încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea părţilor vătămate şi exercitarea de presiuni asupra acestora şi că făcuse demersuri pentru o înţelegere frauduloase cu acestea, precum şi indicii ale vinovăţiei persoanei în cauză şi a necesităţii protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin infracţiunile de care era acuzat inculpatul.
Ulterior, măsura preventivă a fost succesiv menţinută faţă de inculpat, inclusiv subsecvent condamnării în primă instanţă pronunţată de Tribunalul Bacău, cât şi în cadrul procedurii din apel, prin încheierea ce formează obiectul recursului de faţă.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de recurentul-inculpat, Înalta Curte constată că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. se menţine şi justifică în continuare privarea de libertatea inculpatului T.S.C., aşa cum în mod întemeiat a apreciat şi instanţa de apel.
Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului se caracterizează printr-un grad deosebit de ridicat de pericol social având în vedere frecvenţa pe care o înregistrează în prezent acest tip de infracţiuni care se constituie, tot mai frecvent, în mijloace facile de obţinere a unor venituri ilicite, numărul mare de tinere exploatate sau oferite spre exploatare de inculpat, una dintre ele fiind minoră, dar şi consecinţele dezastruoase asupra dezvoltării psiho-sociale ulterioare a părţilor vătămate.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul ar fi desfăşurat atât activitatea de exploatare a victimelor, cât şi pe aceea de racolare şi traficare, mijloacele folosite fiind dintre cele mai diverse: de la promisiunea mincinoasă a obţinerii unor locuri de muncă în străinătate şi şantaj sentimental, până la constrângere fizică şi/sau psihică şi ameninţarea cu diferite pericole pentru ele sau pentru familiile lor, aplicarea de violenţe şi chiar inducerea dependenţei de narcotice prin drogarea acestora.
Limitarea libertăţii de voinţă şi acţiune a părţilor vătămate se realiza prin reţinerea paşapoartelor sau a oricăror documente de identitate ale acestora şi lipsirea lor de bani, după care, în contextul inexistenţei oricărei surse de venituri, victimele erau trecute în custodia unor persoane împuternicite de inculpat şi de acoliţii acestuia să se ocupe de exploatarea sexuală a tinerelor.
În acest context, natura şi gravitatea deosebită a infracţiunilor de care inculpatul este acuzat şi împrejurările concrete în care se reţine că acesta a acţionat, aşa cum au fost mai sus prezentate, precum şi caracterul transfrontalier al activităţii desfăşurate demonstrează o periculozitate socială sporită şi justifică în continuare concluzia că prin lăsarea sa în libertate se pune în pericol siguranţa publică şi buna administrare a justiţiei, având în vedere potenţialul risc de reluare a activităţii infracţionale şi de exercitare de presiuni asupra părţilor vătămate şi a martorilor, care, în mare majoritate, de frica inculpatului, au solicitat audierea în cauză prin mijloace speciale sau luarea unor măsuri de protecţie.
În consecinţă, reţinând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situaţiei iniţial reţinute pentru a repune în discuţie temeiurile care au determinat arestarea iniţială, temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. menţinându-se şi în prezent pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 160/b alin. (3) C. proc. pen. menţinând starea de arest a inculpatului, circumstanţele invocate în favoare nefiind decisive în analiza ce priveşte valabilitatea continuării prevenţiei.
Aşa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat T.S.C. şi va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S.C. împotriva încheierii din 1 martie 2011a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 997/110/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 859/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 9/2011. Penal → |
|---|
