ICCJ. Decizia nr. 859/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 859/2011
Dosar nr. 723/39/2010
Şedinţa publică din 4 martie 2011
Asupra cauzei penale de faţă.
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 108 din 27 octombrie 2010 Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) teza finală C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.L., împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 425/P/2009 din data de 26 iulie 2010 şi nr. 357/II/2/2010 din data de 18 august 2010, intimat fiind H.M.P.
A menţinut rezoluţiile mai sus arătate.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin rezoluţia nr. 425/P/2009 din 26 iulie 2010, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul H.M.P. pentru infracţiunile de supunere la rele tratamente, prevăzută de art. 267 C. pen. şi tortură, prevăzută de art. 2671 C. pen., întrucât faptele nu există.
Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut procurorul că, printr-o plângere adresată Curţii de Apel Suceava, numitul M.L. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de comisarul de penitenciare H.M.P. pentru faptul că, în calitatea sa de director al Penitenciarului Botoşani, a comis o serie de abuzuri împotriva sa, supunându-l la rele tratamente, degradante şi inumane, precum şi la tortură.
În dovedirea acestor abuzuri, petentul M.L. a exemplificat faptul că, în data de 17 noiembrie 2009, fiind prezentat sub escortă la Judecătoria Botoşani, a fost ţinut acolo până la orele 1540, fără dreptul de a primi hrană de prânz. Datorită acestui fapt, petentul consideră că a fost supus înfometării prin aplicarea de rele tratamente şi tortură din partea directorului Penitenciarului Botoşani, pe numele de H.M.P.
Prin adresa nr. 752/2009 a Curţii de Apel Suceava, plângerea numitului M.L. a fost trimisă spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, unde a fost înregistrată la cauzele penale pentru cercetări faţă de H.M.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 267 şi art. 2671 C. pen.
Efectuându-se cercetări în legătură cu aspectele semnalate în plângerea formulată de numitul M.L. s-a constatat că acestea nu se confirmă, în sensul că nu au rezultat date sau indicii concrete cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 267 şi art. 267l C. pen.
Astfel, faţă de situaţia de fapt descrisă în plângere, în cauză nu pot fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de supunere la rele tratamente, prevăzută de art. 267 C. pen. şi tortură, prevăzută de art. 267l C. pen., sau ale vreunei alte fapte de natură să atragă răspunderea penală.
În ce priveşte infracţiunile de supunere la rele tratamente şi tortură, se are în vedere că pentru întrunirea elementelor constitutive sub aspectul laturii obiective sunt necesare anumite constrângeri şi presiuni, exercitate în afara cadrului legal asupra subiectului pasiv, în vederea modificării echilibrului bio-psiho-fiziologic al acestuia. Totodată, elementul material al acestor infracţiuni, în toate ipostazele sale normative, trebuie să se exteriorizeze în acţiuni sau măsuri apte să producă anumite consecinţe, cum ar fi „periclitarea sănătăţii, integrităţii corporale sau o atingere adusă demnităţii persoanei vătămate".
Ori, în susţinerea plângerii formulată pentru infracţiunile de supunere la rele tratamente şi tortură, petentul M.L. a invocat faptul că, în data de 17 noiembrie 2009, din cauza prezentării sale la instanţa de judecată nu a primit la timp masa de prânz, servirea mesei fiind decalată cu câteva ore mai târziu.
Din cercetări a rezultat faptul că petentul a fost prezentat Ia instanţă la orele amiezii, dar datorită numărului mare de cauze, dosarul său a fost preluat mai târziu de către completul de judecată.
De altfel, durata şedinţelor de judecată, cât şi ora exactă a prezentării unui deţinut în faţa completului nu depind sub nici o formă de administraţia penitenciarului, care are doar obligaţia de a asigura, în condiţiile legii, prezenţa persoanei private de libertate la respectiva instanţă.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 82-84 din HG nr. 1897/2006 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, administraţia penitenciarului are obligaţia de a asigura distribuirea hranei către persoanele private de libertate „ la ore obişnuite, de trei ori pe zi", însă această obligaţie este prevăzută numai pentru situaţia când persoana privată de libertate se află la sediul unităţii de detenţie, nu şi în afara penitenciarului, indiferent din ce motiv.
Faţă de cele constatate, a apreciat parchetul că în cauză nu se poate reţine în sarcina numitului H.M.P. săvârşirea infracţiunii de supunere la rele tratamente, prevăzută de art. 267 C. pen. şi tortură, prevăzută de art. 2671 C. pen., deoarece, aşa cum rezultă din probe, infracţiunile reclamate în plângere nu au fost comise.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere, respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 375/II/2/2010 din data de 18 august 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În considerentele acestei din urmă rezoluţii s-a reţinut că petentul a solicitat să se efectueze cercetări faţă de H.M.P. pentru că, în data de 17 noiembrie 2009, fiind prezentat sub escortă la Judecătoria Botoşani, a fost ţinut până Ia orele 1540 fără dreptul de a primi hrană de prânz.
Din verificările efectuate a rezultat că în ziua de 17 noiembrie 2009 petentul a fost prezent sub escortă la Judecătoria Botoşani, fapt pentru care masa de prânz a fost servită mai târziu la sediul Penitenciarului. în aceste condiţii, nu s-a putut reţine săvârşirea infracţiunilor de supunere la rele tratamente şi de tortură ca, de altfel, a nici unei alte fapte de natură penală, întrucât făptuitorul, în calitatea sa, nu a determinat durata de timp în care petentul trebuia să fie prezent la instanţă, pe de o parte, iar pe de altă parte, petentul nu a suferit niciuna din consecinţele prevăzute de textul de lege pentru existenţa infracţiunii de tortură.
Nemulţumit de modul în care i-au fost soluţionate plângerile, petiţionarul M.L. s-a adresat, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată, învederând că în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului dat fiind faptul că nu i s-a asigurat masa de prânz, la 17 noiembrie 2009, în intervalul 12-12,30, ci doar la 15,40 supunându-1 astfel la tortură şi la tratamente degradante.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală nr. 108 din 27 octombrie 2010 a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni, întârzierea servirii mesei de prânz s-a datorat unor motive obiective, generate de ordinea în care au fost soluţionate de către Judecătoria Botoşani cauzele în acea zi, şi nu conduitei culpabile a intimatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul M.L., solicitând trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul H.M.P. pentru săvârşirea infracţiunii de tortură şi supunere la rele tratamente.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Este posibil ca, în perioada în care o persoană se află în regim de detenţie, să i se cauzeze o vătămare a drepturilor sale de către persoane responsabile cu garantarea şi respectarea drepturilor deţinuţilor, dar pentru a fi reţinută vinovăţia acestuia din urmă trebuie să se dovedească că acesta a acţionat cu intenţie în acest sens.
Petentul M.L., aflat în stare de arest, a fost adus la Judecătoria Botoşani la data de 17 noiembrie 2009, unde se judeca o cauză a acestuia, a fost ţinut până în jurul orelor 15,40, fără a primi masa de prânz, considerând că a fost supus înfometării prin aplicarea relelor tratamente şi tortură din partea directorului Penitenciarului Botoşani.
Elementele constitutive ale celor două infracţiuni (rele tratamente şi tortură) de care este acuzat intimatul H.M.P. nu sunt întrunite, aşa cum în mod corect s-a reţinut de către procuror, cât şi de către instanţa de fond.
În sarcina intimatului nu se poate reţine vreo conduită culpabilă, atâta timp cât, întârzierea servirii mesei de prânz s-a datorat unor împrejurări obiective, care nu ţin de puterea de decizie a acestuia. De altfel, ordinea soluţionării cauzelor la Judecătoria Botoşani a fost cea care a generat această întârziere de circa 2 ore. Mai mult, conform dispoziţiilor art. 82-84 din HG nr. 1897/2006 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, administraţia penitenciarelor are obligaţia de a asigura distribuirea hranei către persoanele private de libertate „la ore obişnuite, de trei ori pe zi" (nu e prevăzută ora 12,00 în mod expres), iar această obligaţie vizează numai situaţia când persoana privată de libertate se află la sediul unităţii de detenţie, nu şi în afara penitenciarelor, indiferent de motiv.
De asemenea nu au fost exercitate asupra petentului constrângeri şi presiuni, în afara cadrului legal în vederea modificării echilibrului bio-psiho-fiziologic al acesteia.
Raportând cele învederate de petent la elementele constitutive ale celor două infracţiuni sub aspect obiectiv şi subiectiv, rezultă că acestea nu există în materialitatea lor, astfel încât în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petentului M.L. împotriva sentinţei penale nr. 108 din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.L. împotriva sentinţei penale nr. 108 din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 844/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 892/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
